Analiză matematică

Nicolae Dăneţ
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
Departamentul de Matematică şi Informatică

Anul universitar 2014-2015

c Nicolae Dăneţ
6.9. Funcţii implicite 165

6.9 Funcţii implicite

Fie f : D ⊂ R2 −→ R o funcţie reală definită pe o submulţime D din R2 . Ne
propunem să studiem în ce condiţii ecuaţia f (x, y) = 0 poate defini pe y ca
o funcţie de x. Notăm cu Dx proiecţia lui D pe axa Ox, adică,

Dx := {x ∈ R | există y ∈ R astfel ca (x, y) ∈ D}

şi fie A ⊂ Dx . Se spune că funcţia ϕ : A −→ R este o soluţie în raport cu y

a ecuaţiei f (x, y) = 0 pe mulţimea A, dacă

f (x, ϕ(x)) = 0, ∀x ∈ A.

O ecuaţie de forma f (x, y) = 0 poate avea în raport cu variabila y una

sau mai multe soluţii pe mulţimea A, sau poate să nu aibă nici o soluţie.
Funcţiile ϕ(x) definite cu ajutorul ecuaţiilor f (x, y) = 0 se numesc funcţii
definite implicit sau, pe scurt, funcţii implicite.
Teorema care urmează arată în ce condiţii ecuaţia f (x, y) = 0 are o
soluţie unică în vecinătatea unui punct (x0 , y0 ) care satisface această ecuaţie.

Teorema 6.9.1 Fie f : D ⊂ R2 −→ R o funcţie reală definită pe o mulţime

deschisă D din R2 şi (x0 , y0 ) un punct din D. Presupunem că:
(i) f ∈ C 1 (D).
(ii) f (x0 , y0 ) = 0.
∂f
(iii) (x0 , y0 ) = 0.
∂y
Atunci există o vecinătate U0 a lui x0 şi o vecinatate V0 a lui y0 şi o unică
funcţie ϕ : U0 −→ V0 cu proprietăţile:
(a) ϕ(x0 ) = y0 .
(b) f (x, ϕ(x)) = 0, ∀x ∈ U0 , adică, ϕ este o soluţiei a ecuaţiei f (x, y) = 0
pe mulţimea U0 .
(c) ϕ ∈ C 1 (U0 ) şi derivata sa este dată de formula

∂f
(x, ϕ(x))
ϕ  (x) = − ∂x , ∀x ∈ U0 . (6.60)
∂f
(x, ϕ(x))
∂y

(d) Dacă f ∈ C k (D), atunci ϕ ∈ C k (U0 ).


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
166 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Înainte de a trece la demonstraţia teoremei enunţate, să observăm că

formula (6.60) a derivatei funcţiei implicite ϕ(x) nu trebuie memorată ca
atare. Ea se poate deduce imediat derivând în raport cu x egalitatea

f (x, ϕ(x)) = 0, ∀x ∈ U0 .

Într-adevăr, dacă derivăm în raport cu x relaţia de mai sus, avem

∂f ∂f
(x, ϕ(x)) + (x, ϕ(x)) · ϕ  (x) = 0,
∂x ∂y

de unde se obţine imediat formula (6.60). În particular, ţinînd cont că

ϕ(x0 ) = y0 , obţinem
∂f
(x0 , y0 )
ϕ (x0 ) = − ∂x

.
∂f
(x0 , y0 ))
∂y
Demonstraţie. Pasul 1: existenţa şi unicitatea funcţiei implicite
∂f
Pentru fixarea ideiilor să presupunem că (x0 , y0 ) > 0. Deoarece f ∈
∂y
∂f
C 1 (D) această derivată este continuă pe mulţimea D. Prin urmare, (x, y) >
∂y
0 pe o vecinătate a punctului (x0 , y0 ). Aceasta înseamnă că există un număr
k > 0 astfel ca
∂f
(x, y) > 0 (6.61)
∂y
pentru orice punct (x, y) care satisface inegalităţile

|x − x0 | ≤ k şi |y − y0 | ≤ k. (6.62)

Considerăm acum funcţia de o variabilă fx0 (y) := f (x0 , y), unde y aparţine
∂f
intervalului [y0 − k, y0 + k]. Deoarece (x0 , y) > 0, pentru orice y ∈
∂y
[y0 − k, y0 + k], această funcţie este crescătoare pe intervalul [y0 − k, y0 + k]
şi se anulează în y0 (deoarece, fx0 (y0 ) = f (x0 , y0 ) = 0). Prin urmare,
fx0 (y0 − k) < 0 şi fx0 (y0 + k) > 0, adică

f (x0 , y0 − k) < 0 şi f (x0 , y0 + k) > 0. (6.63)

Deoarece funcţia f este continuă pe D, funcţiile fy0 −k (x) := f (x, y0 − k)

şi fy0 +k (x) := f (x, y0 + k), sunt continue în x0 . Prin urmare, ele păstrează
semnul pe care-l au în punctul x0 şi în vecinătatea acestui punct. Există,


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.9. Funcţii implicite 167

deci, un număr h > 0 astfel încât să avem fy0 −k (x) < 0 şi fy0 +k (x) > 0,
pentru orice x din intervalul [x0 − h, x0 + h], adică

f (x, y0 − k) < 0 şi f (x, y0 + k) > 0, ∀x ∈ [x0 − h, x0 + h]. (6.64)

Fie m := min{k, h}. Atunci inegalităţile (6.61) şi (6.64) au loc pentru
orice punct (x, y) din D care satisface inegalităţile

|x − x0 | ≤ m şi |y − y0 | ≤ k. (6.65)

Fie x un punct oarecare fixat din intervalul (x0 − m, x0 + m), ceea ce

∂f
înseamnă că x satisface prima dintre ingalităţile (6.65). Pentru că (x, y) >
∂y
0 funcţia fx (y) := f (x, y) este crescătoare pe intervalul (y0 − k, y0 + k), iar
inegalităţile (6.64) arată că această funcţie are valori de semne contrare la
capetele acestui interval. Prin urmare, există un unic punct y ∈ (y0 − k, y0 +
k), astfel ca f (x, y) = 0. Deoarece acest punct depinde de x, îl vom nota cu
ϕ(x). Deci f (x, ϕ(x)) = 0.
Notăm U0 = (x0 − m, x0 + m) şi V0 = (y0 − k, y0 + k). Dacă x parcurge
intervalul U0 , atunci obţinem o funcţie unică

ϕ : U0 = (x0 − m, x0 + m) −→ V0 = (y0 − k, y0 + k),

care satisface egalitatea

f (x, ϕ(x)) = 0, ∀x ∈ U0 .

Pentru x = x0 trebuie să avem ϕ(x0 ) = y0 , deoarece conform ipotezei

f (x0 , y0 ) = 0 iar punctul care corespunde lui x0 şi rezolvă ecuaţia f (x, y) = 0
este unic.
Pasul 2: continuitatea funcţiei implicite
Vom demonstra mai întâi că ϕ(x) este continuă în x0 . Pentru aceasta
avem de arătat că oricare ar fi ε > 0 există un δ(ε) > 0 astfel ca pentru orice
x ∈ U0 , care satisface inegalitatea |x − x0 | < δ(ε), rezultă |ϕ(x) − ϕ(x0 )| < ε.
Deoarece ε este arbitrar, putem presupune că ε < k. Notăm δ(ε) :=
min{ε, h} ≤ m. Atunci, dacă |x − x0 | < δ(ε), conform definiţiei funcţiei ϕ(x)
rezultă ϕ(x) ∈ (y0 − ε, y0 + ε), adică |ϕ(x) − ϕ(x0 )| < ε. (Nu s-a făcut altceva
decât să se repete raţionamemtul de la pasul 1 cu ε în loc de k).
Pentru x diferit de x0 demonstraţia este aceiaşi.
Pasul 3: derivabilitatea funcţiei implicite
Demonstrăm acum faptul că ϕ(x) este derivabilă într-un punct arbitrar
x1 ∈ U0 şi stabilim formula de calcul a derivatei. Notăm y1 = ϕ(x1 ). Deoarece


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
168 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

f ∈ C 1 (D), f este diferenţiabilă în orice punct din D, în particular şi în

punctul (x1 , y1 ) Atunci, în baza observaţiei 6.3.8, putem scrie egalitatea
f (x, y) − f (x1 , y1 ) = [d1 + ω 1 (x, y)] (x − x1 ) + [d2 + ω 2 (x, y)] (y − y1 ), (6.66)
∂f ∂f
care are loc oricare ar fi (x, y) ∈ D, unde d1 = (x1 , y1 ) şi d2 = (x1 , y1 ),
∂x ∂y
iar funcţiile ω 1 şi ω 2 sunt definite pe D, continue în (x1 , y1 ) şi nule în acest
punct, adică,
lim ω i (x, y) = ω i (x1 , y1 ) = 0, i = 1, 2.
x→x1
y→y1

În particular, dacă în egalitatea (6.66) luăm x ∈ (x0 − m, x0 + m) şi

y = ϕ(x), deoarece f (x, ϕ(x)) = 0 şi f (x1 , ϕ(x1 )) = f (x1 , y1 ) = 0, obţinem
 
∂f
(x1 , y1 ) + ω 1 (x, ϕ(x)) (x − x1 )+
∂x
 
∂f
+ (x1 , y1 ) + ω 2 (x, ϕ(x)) (ϕ(x) − ϕ(x1 )) = 0.
∂y
Deoarece funcţia ϕ(x) este continuă în punctul x1 şi funcţiile ω i sunt
continue în punctul corespunzător (x1 , ϕ(x1 )) = (x1 , y1 ), rezultă că funcţiile
compuse ω i (x, ϕ(x)) sunt continue în punctul x1 şi
lim ω i (x, ϕ(x)) = ω i (x1 , ϕ(x1 )) = ω i (x1 , y1 ) = 0, i = 1, 2.
x→x1
 
∂f ∂f
Pentru că lim (x1 , y1 ) + ω 2 (x, ϕ(x)) = (x1 , y1 ) = 0 există o
x→x1 ∂y ∂y
vecinătate U1 a lui x1 astfel încât să avem
∂f
(x1 , y1 ) + ω 2 (x, ϕ(x)) = 0, ∀x ∈ U1 .
∂y
Atunci, pentru x ∈ U1 , din egalitatea de mai sus obţinem
∂f
ϕ(x) − ϕ(x1 ) (x1 , y1 ) + ω 1 (x, ϕ(x))
= − ∂x .
x − x1 ∂f
(x1 , y1 ) + ω 2 (x, ϕ(x))
∂y
De aici rezultă
ϕ(x) − ϕ(x1 )
ϕ  (x1 ) = lim =
x→x1 x − x1
∂f ∂f
(x1 , y1 ) + lim ω 1 (x, ϕ(x)) (x1 , y1 )
x→x
= − ∂x 1
= − ∂x .
∂f ∂f
(x1 , y1 ) + lim ω 2 (x, ϕ(x)) (x1 , y1 )
∂y x→x1 ∂y


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.9. Funcţii implicite 169

Cum x1 a fost un punct oarecare din intervalul U0 rezultă că ϕ(x) este deriv-
abilă pe U0 şi derivata sa se calculează cu formula (6.60). 

Exemplul 6.9.2 Fie funcţia

f : D = R2 −→ R, f (x, y) = x2 y + 3x4 y 3 − 26.

Calculaţi y  (1), unde y(x) este funcţia implicită definită de ecuaţia f (x, y) =
0 şi condiţia y(1) = 2.

Mai întâi verificăm dacă sunt îndeplinite condiţiile teoremei funcţiilor

implicite 6.9.1.
(i) Funcţia f şi derivatele sale parţiale
∂f ∂f
(x, y) = 2xy + 12x3 y 3 , (x, y) = x2 + 9x4 y 2 ,
∂x ∂y
sunt continue pe D, deci f ∈ C 1 (D).
(ii) f (1, 2) = 12 · 2 + 3 · 14 · 23 − 26 = 0.
∂f
(iii) (1, 2) = 12 + 9 · 14 · 22 = 37 = 0.
∂y
Atunci, conform teoremei 6.9.1,ce culoare_ există o vecinătatea U0 a lui
x0 = 1 şi o vecinătate V0 a lui y0 = 2 şi o unică funcţie y : U0 → V0 , x → y(x)
astfel încât

y(1) = 2,
f (x, y(x)) = 0, ∀x ∈ U0 .

Deoarece f este de clasă C 1 pe D, funcţia y(x) este de clasă C 1 pe U0 şi

derivata sa este
∂f
(x, y(x)) 2xy(x) + 12x3 y 3 (x)
y (x) = − ∂x

=− , ∀x ∈ U0 .
∂f x2 + 9x4 y 2 (x)
(x, y(x))
∂y
Pentru x = 1, deoarece y(1) = 2, se obţine

2y(1) + 12y 3 (1) 2 · 2 + 12 · 23 100

y  (1) = − = − =− .
x + 9x y (1)
2 4 2 1+9·2 2 37
Mult mai comod pentru calculul derivatei y  (x), este de a deriva în raport
cu x relaţia

f (x, y(x)) = x2 y(x) + 3x4 y 3 (x) − 26 = 0, ∀x ∈ U0 .


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
170 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Avem

2x · y(x) + x2 · y  (x) + 12x3 · y 3 (x) + 3x4 · 3y 2 (x) · y  (x) = 0, ∀x ∈ U0 .

Dacă x = 1, atunci y(1) = 2, şi egalitatea de mai sus devine

4 + y  (1) + 96 + 36 y  (1) = 0,
100
de unde se obţine y  (1) = − .
37
Teorema 6.9.3 Fie f : D ⊂ R3 −→ R o funcţie reală definită pe o mulţime
deschisă D din R3 şi (x0 , y0 , z0 ) un punct din D. Presupunem că:
(i) f ∈ C 1 (D).
(ii) f (x0 , y0 , z0 ) = 0.
∂f
(iii) (x0 , y0 , z0 ) = 0.
∂z
Atunci există o vecinătate U0 a punctului (x0 , y0 ) şi o vecinatate V0 a lui
z0 şi o unică funcţie ϕ : U0 −→ V0 , (x, y) −→ ϕ(x, y), care are proprietăţile:
(a) ϕ(x0 , y0 ) = z0 .
(b) f (x, y, ϕ(x, y)) = 0, ∀(x, y) ∈ U0 , adică, ϕ este o soluţiei a ecuaţiei
f (x, y, z) = 0 în raport cu variabila z pe mulţimea U0 .
(c) ϕ ∈ C 1 (U0 ) şi
∂f
∂ϕ (x, y, ϕ(x, y))
(x, y) = − ∂x , ∀(x, y) ∈ U0 , (6.67)
∂x ∂f
(x, y, ϕ(x, y))
∂z
∂f
(x, y, ϕ(x, y))
∂ϕ ∂y
(x, y) = − , ∀(x, y) ∈ U0 . (6.68)
∂y ∂f
(x, y, ϕ(x, y))
∂z
(d) Dacă f ∈ C k (D), atunci ϕ ∈ C k (U0 ).

∂2z
Exemplul 6.9.4 ([1], p.418) Calculaţi (1, −2) dacă funcţia z(x, y) este
∂x∂y
definită implicit de ecuaţia

x2 + 2y 2 + 3z 3 + xy − z − 9 = 0,

cu condiţia z(1, −2) = 1.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.9. Funcţii implicite 171

Considerăm funcţia f : R3 = R2 × R −→ R definită de membrul stâng al

ecuaţiei de mai sus, adică

f (x, y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 3 + xy − z − 9,

şi verificăm dacă aceasta satsiface condiţiile teoremei anterioare.

(i) f ∈ C 1 (R3 ) deoarece f (x, y, z) şi derivatele sale
∂f ∂f ∂f
(x, y, z) = 2x + z, (x, y, z) = 4y + x, (x, y, z) = 9z 2 − 1
∂x ∂y ∂z
sunt continue pe R3 .
(ii) f (1, −2, 1) = 1 + 2 · (−2)2 + 3 · 13 + 1 · (−2) − 1 − 9 = 12 − 12 = 0.
∂f
(iii) (1, −2, 1) = 9 · 1 − 1 = 8 = 0.
∂z
Deoarece sunt îndeplinite condiţiile teoremei 6.9.3, există o vecinătate U0
a punctului (x0 , y0 ) = (1, −2) şi o vecinătate V0 a punctului z0 = 1 şi o
funcţie z = z(x, y), z : U0 −→ V0 , care duce punctul (1, −2) în 1, adică,
z(1, −2) = 1, şi satisface ecuaţia dată

f (x, y, z(x, y)) = x2 + 2y 2 + 3z(x, y)3 + xy − z(x, y) − 9 = 0, (6.69)

oricare ar fi (x, y) ∈ U0 .
Derivăm egalitatea (6.69) în raport cu x,
∂z ∂z
2x + 9z(x, y)2 · (x, y) + y − (x, y) = 0, (6.70)
∂x ∂x
şi apoi în raport cu y,
∂z ∂z
4y + 9z(x, y)2 · (x, y) + x − (x, y) = 0. (6.71)
∂y ∂y
Pentru x = 1, y = −2, şi z(1, 2) = 1, şi din egalitatea (6.70) rezultă
∂z ∂z 7
(1, −2) = 0, iar din (6.71) obţinem (1, −2) = .
∂x ∂y 8
Derivăm apoi relaţia (6.71) în raport cu x. Avem

∂z ∂z ∂2z ∂2z
18z(x, y) · (x, y) · (x, y) + 9z(x, y)2 · (x, y) + 1 − (x, y) = 0.
∂x ∂y ∂x∂y ∂x∂y
∂z ∂z 7
Pentru x = 1, y = −2, z(1, 2) = 1, (1, −2) = 0, (1, −2) = , din relaţia
∂x ∂y 8
∂ 2z 1
de mai sus se obţine (1. − 2) = − . 
∂x∂y 8


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
172 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Probleme pentru secţiunea 6.9

Exerciţiul 6.9.5 1) Calculaţi y  (1) şi y  (1), unde y(x) este funcţia definită
implicit de ecuaţia x3 y + ln y − x = 0.
2) Calculaţi y  (1) şi y  (1), unde y(x) este funcţia definită implicit de
ecuaţia x2 − 2xy + y 2 + x + y − 2 = 0.

Exerciţiul 6.9.6 Calculaţi dz(2, 0) şi d2 z(2, 0), unde z = z(x, y) este funcţia
definită implicit de ecuaţia 2x2 + 2y 2 + z 2 − 8xz − z + 8 = 0 şi condiţia
z(2, 0)) − 1.

Exerciţiul 6.9.7 Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiilor im-

plicite definite de ecuaţiile:
1) x(y − x)2 = 4.
2) 3y 2 − 2y − cos x = 0.

6.10 Sisteme de funcţii implicite

Teorema 6.10.1 Fie f1 , f2 : D ⊂ R3 −→ R două funcţii reale definite pe o
submulţime deschisă D a lui R3 şi (x0 , y0 , z0 ) un punct din D.
Presupunem că:
(i) f1 , f2 ∈ C 1 (D).
(ii) f1 (x0 , y0 , z0 ) = 0, f2 (x0 , y0 , z0 ) = 0.
 
 ∂f1 ∂f1 
 (x 0 , y 0 , z0 ) (x 0 , y 0 , z0 ) 
D(f1 , f2 )  ∂y ∂z 
 
(iii) (x0 , y0 , z0 ) :=   = 0.
D(y, z)  ∂f2 ∂f2 
 
 ∂y (x0 , y0 , z0 ) ∂z (x0 , y0 , z0 ) 
Atunci există o vecinătate U0 a lui x0 şi vecinătăţile V01 a lui y0 şi V02 a
lui z0 şi funcţiile unice ϕ1 : U0 −→ V01 , ϕ2 : U0 −→ V01 cu proprietăţile:
(a) ϕ1 (x0 ) = y0 , ϕ2 (x0 ) = z0 .
(b) f1 (x, ϕ1 (x), ϕ2 (x)) = 0, f2 (x, ϕ1 (x), ϕ2 (x)) = 0, ∀x ∈ U0 .
(c) ϕ1 , ϕ2 ∈ C 1 (U0 ) şi

D(f1 , f2 )
(x, ϕ1 (x), ϕ2 (x))
 D(x, z)
ϕ1 (x) = − , (6.72)
D(f1 , f2 )
(x, ϕ1 (x), ϕ2 (x))
D(y, z)


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.10. Sisteme de funcţii implicite 173

D(f1 , f2 )
(x, ϕ1 (x), ϕ2 (x))
 D(y, x)
ϕ2 (x) = − , (6.73)
D(f1 , f2 )
(x, ϕ1 (x), ϕ2 (x))
D(y, z)
pentru orice x în vecinătatea U0 a lui x0 .
D(f1 , f2 )
Demonstraţie. Deoarece determinantul este nenul în punctul
D(y, z)
∂f1
(x0 , y0 , z0 ) putem presupune că (x0 , y0 , z0 ) = 0. (Dacă această derivată
∂z
∂f1
este egală cu zero, atunci se ia cealaltă derivată (x0 , y0 , z0 ), care trebuie
∂y
să fie nenulă, altfel determiantul ar fi zero.)
∂f1
Deoarece f1 ∈ C 1 (D), f1 (x0 , y0 , z0 ) = 0 şi (x0 , y0 , z0 ) = 0, conform
∂z
teoremei funcţiilor implicite 6.9.3 există o vecinătate U a lui (x0 , y0 ) şi o
vecinătate V02 a lui z0 şi o unică funcţie ψ : U −→ V02 astfel ca:

ψ(x0 , y0 ) = z0 . (6.74)

f1 (x, y, ψ(x, y)) = 0, ∀(x, y) ∈ U. (6.75)

Funcţia ψ ∈ C 1 (U ) şi
∂f1
∂ψ (x, y, ψ(x, y))
(x, y) = − ∂x ,
∂x ∂f1
(x, y, ψ(x, y))
∂z
∂f1
(x, y, ψ(x, y))
∂ψ ∂y
(x, y) = − . (6.76)
∂y ∂f1
(x, y, ψ(x, y))
∂z
Considerăm funcţia g : U −→ R dată de relaţia
g(x, y) = f2 (x, y, ψ(x, y)).
Se observă că funcţia g satisface condiţiile din teorema funcţiilor implicite
6.9.3. Într-adevăr, g ∈ C 1 (U ), g(x0 , y0 ) = f2 (x0 , y0 , ψ(x0 , y0 )) = f2 (x0 , y0 , z0 ) =
0 şi
D(f1 , f2 )
(x0 , y0 , z0 )
∂g D(y, z)
(x0 , y0 ) = − = 0. (6.77)
∂y ∂f1
(x0 , y0 , z0 )
∂z


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
174 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Pentru a obţine relaţia se mai sus, se derivează egalitatea (6.75) în raport cu

variabila y şi se ţine seama de relaţia (6.76).
∂g ∂f2 ∂f2 ∂ψ
(x, y) = (x, y, ψ(x, y)) + (x, y, ψ(x, y)) (x, y) =
∂y ∂y ∂z ∂y
∂f1
(x, y, ψ(x, y))
∂f2 ∂f2 ∂y
= (x, y, ψ(x, y)) − (x, y, ψ(x, y)) .
∂y ∂z ∂f1
(x, y, ψ(x, y))
∂z
Folosind egalitatea (6.74) obţinem (6.77).
Atunci, conform teoremei funcţiilor implicite 6.9.1 există o vecinătatea
U0 a lui x0 şi o vecinătate V01 a lui y0 şi o unică funcţie ϕ1 : U0 −→ V01 astfel
ca
ϕ1 (x0 ) = y0 ,
g(x, ϕ1 (x)) = 0, ∀x ∈ U0
∂g
(x, ϕ1 (x))
ϕ1 ∈ C 1 (U0 ) şi ϕ1 (x) = − ∂x .
∂g
(x, ϕ1 (x))
∂y
Micşorând eventual vecinătatea U0 putem presupune că (x, ϕ1 (x)) ∈ U.
Definim funcţia ϕ2 (x) := ψ(x, ϕ1 (x)), ϕ2 : U0 −→ V02 . Se observă că
ϕ2 (x0 ) = ψ(x0 , ϕ1 (x0 )) = ψ(x0 , y0 ) = z0 .
Apoi, pentru orice x ∈ U0 avem
f2 (x, ϕ1 (x), ϕ2 (x)) = f2 (x, ϕ1 (x), ψ(x, ϕ1 (x))) = g(x, ϕ1 (x)) = 0
şi ţinînd seama că (x, ϕ1 (x)) ∈ U, pe baza relaţiei (6.75) deducem că
f1 (x, ϕ1 (x), ϕ2 (x)) = f1 (x, ϕ1 (x), ψ(x, ϕ1 (x))) = 0.
Funcţia ϕ2 este de clasă C 1 pe U0 deoarece este o funcţie compusă de
funcţii de clasă C 1 .
Pentru obţinerea formulelor (6.72) şi (6.73) se derivează în raport cu x
relaţiile f1 (x, ϕ1 (x), ϕ2 (x)) = 0 şi f2 (x, ϕ1 (x), ϕ2 (x)) = 0. Avem
⎧
⎪ ∂f1 ∂f1  ∂f1 
⎪
⎨ ∂x + ∂y ϕ1 (x) + ∂z ϕ2 (x) = 0,
⎪
⎪ ∂f2 ∂f2  ∂f2 
⎩ + ϕ1 (x) + ϕ (x) = 0,
∂x ∂y ∂z 2
unde toate derivatele parţiale ale funcţiilor f1 şi f2 sunt calculate în punctul

(x, ϕ1 (x), ϕ2 (x)). Prin rezolvarea sistemului de mai sus în raport cu ϕ1 (x) şi

ϕ2 (x) se obţin formulele dorite. 


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.10. Sisteme de funcţii implicite 175

Exemplul 6.10.2 Calculaţi valorile derivatelor y  (x) şi z  (x) în punctul

x = 1, unde y(x) şi z(x) sunt funcţiile definite implicit de sistemul
3
x + 3y 2 − z 2 + x − y − 8 = 0,
x2 − y 2 − 3z − 3 = 0
în jurul punctului (1, 2, −2).

Considerăm funcţiile f1 , f2 : D = R3 −→ R date de ecuaţiile sistemului

f1 (x, y, z) = x3 + 3y 2 − z 2 + x − y − 8,
f2 (x, y, z) = x2 − y 2 − 3z − 3,
şi punctul (1, 2, −2) şi verificăm dacă sunt îndeplinite condiţiile din teorema
sistemelor de funcţii implicite 6.10.3.
(i) Avem f1 (1, 2, −2) = 13 + 3 · 22 − (−2)2 + 1 − 2 − 8 = 0, şi
f2 (1, 2, −2) = 12 − 22 − 3(−2) − 3 = 0.
(ii) Deoarece f1 şi f2 sunt polinoame, derivatele lor sunt tot polinoame,
ceea ce arată că f1 şi f2 sunt funcţii de clasă C 1 pe R3 .
(iii) Jacobianul acestor funcţii în raport cu variabilele y şi z este
 
 ∂f1 ∂f1 
 (x, y, z) (x, y, z)   

D(f1 , f2 )  ∂y ∂z   6y − 1 −2z 
(x, y, z) =  = .
D(y, z)  ∂f2 ∂f  −2y −3
 2 
 ∂y (x, y, z) ∂z (x, y, z) 

Valoarea acestui determinant în puntul dat (1, 2, −2) este

 
D(f1 , f2 )  11 4 

(1, 2, −2) =   = −17 = 0.
D(y, z) −4 −3 
Deoarece toate ipotezele teoremei 6.10.3 sunt îndeplinite, există o vecină-
tate U0 a lui x0 = 1 şi o vecinătate V0 a punctului (y0 , z0 ) = (2, −2) şi o
funcţie vectorială x → (y(x), z(x)) : U0 → V0 , astfel ca y(1) = 2, z(1) = −2
şi

f1 (x, y(x), z(x)) = x3 + 3y(x)2 − z(x)2 + x − y(x) − 8 = 0,

f2 (x, y(x), z(x)) = x2 − y(x)2 − 3z(x) − 3,
oricare ar fi x în vecinătatea U0 .
Pentru calculul derivatelor y  (x) şi z  (x) se derivează relaţiile de mai sus
în raport cu x. Avem

3
3x + 6y(x)y  (x) − 2z(x)z  (x) + 1 − y  (x) = 0,
2x − 2y(x)y  (x) − 3z  (x) = 0,


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
176 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

pentru orice x ∈ U0 , Dacă x = 1, y = 2, şi z = −2, sistemul devine

11y  (1) + 4z  (1) = −4,

−4y  (1) − 3z  (1) = −2,

de unde se obţine
   
 −4 4   11 −4 
 
 −2 −3  20  −4 −2  38
y (1) = 
  = − , z  (1) =  = .
 11 4  17 
 11 4  17
 −4 −3   −4 −3 

Derivatele y  (x) şi z  (x) se pot calcula şi pe baza formulelor (6.82). În
cazul de faţă acestea au expresiile
 2 
D(f1 , f2 )  3x + 1 −2z 
(x, y, z)  
D(x, z)  2x −3 

y (x) = − = −  ,
D(f1 , f2 )  6y − 1 −2z 
(x, y, z)  −2y
D(y, z) −3 
 
D(f1 , f2 )  6y − 1 3x2 + 1 
(x, y, z)  
D(y, x)  −2y 2x 

z (x) = − =−   .
D(f1 , f2 )  6y − 1 −2z 
(x, y, z)  
D(y, z)  −2y −3 
Pentru x = 1, y = 2, z = −2 obţinem
   
 4 4   11 4 
  
 2 −3  20  −4 2  38
y (1) = − 
  = − , z (1) = − 


 11
= .

 11 4  17  4  17
 −4 −3   −4 −3 

Vom enunţa acum cazul general. Fie sistemul de ecuaţii

⎧
⎪
⎪ f1 (x1 , . . . , xm , y1 , . . . , yn ) = 0,
⎨
f2 (x1 , . . . , xm , y1 , . . . , yn ) = 0,
(6.78)
⎪
⎪ ···························
⎩
fn (x1 , . . . , xm , y1 , . . . , yn ) = 0,

unde f1 , f2 , . . . , fn sunt n funcţii reale de m+n variabile definite pe o mulţime

D ⊂ Rm+n .


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.10. Sisteme de funcţii implicite 177

Se spune că un sistem de n funcţii reale

⎧
⎪
⎪ y1 = ϕ1 (x1 , . . . , xm ),
⎨
y2 = ϕ2 (x1 , . . . , xm ),
(6.79)
⎪
⎪ ··················
⎩
yn = ϕn (x1 , . . . , xm ),

de m variabile definite pe o submulţime A ⊂ Rm este o soluţie a sistemului

de ecuaţii (6.78), în raport cu variabilele y1 , . . . , yn , pe mulţimea A, dacă
avem
⎧
⎪
⎪ f1 (x1 , . . . , xm , ϕ1 (x1 , . . . , xm ), . . . , ϕn (x1 , . . . , xm )) = 0,
⎨
f2 (x1 , . . . , xm , ϕ1 (x1 , . . . , xm ), . . . , ϕn (x1 , . . . , xm )) = 0,
(6.80)
⎪
⎪ ···················································
⎩
fn (x1 , . . . , xm , ϕ1 (x1 , . . . , xm ), . . . , ϕn (x1 , . . . , xm )) = 0,

pentru orice punct (x1 , . . . , xm ) ∈ A.

Dacă sistemul (6.78) are pe mulţimea A o singură soluţie (6.79), atunci
se spune că funţiile ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn sunt definite implicit de sistemul de ecuaţii
(6.78), sau, pe scurt, că sunt funcţii implicite obţinute din sistemul (6.78)
prin rezolvarea acestuia în raport cu variabilele y1 , . . . , yn .
După cum am văzut în secţiunea anterioară, în teoria funcţiilor implicite
un rol important îl au derivatele parţiale. În teroria sistemelor de funcţii
implicite derivatele parţiale vor avea acelaşi rol important. Diferenţa va fi
că, în loc să se ceară ca anumite derivate parţiale să fie nenule, locul acestora
este luat de determinaţi funcţionali.
Dacă funcţiile f1 , f2 , . . . , fn au derivate parţiale în raport cu variabile
y1 , . . . , yn atunci putem considera determinantul
 
 ∂f1 ∂f1 ∂f1 

 ∂y1 ∂y2 · · · ∂yn 
 
 
 ∂f2 ∂f2 ∂f2 
 ··· 
 ∂y1 ∂y2 ∂yn 
 . .. ... .. 
 .. . . 

 ∂fn ∂fn ∂f n 

 ∂y1 ∂y2 · · · ∂yn 

Acesta se numeşte determinantul funcţional al funcţiilor f1 , f2 , . . . , fn în

raport cu variabilele y1 , . . . , yn şi, pentru simplificarea scrierii, se notează

D(f1 , f2 , . . . , fn )
. (6.81)
D(y1 , . . . , yn )


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
178 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Acest determinant se mai numeşte şi determinantul lui Jacobi, sau jaco-
biabul funcţiilor f1 , f2 , . . . , fn în raport cu variabilele y1 , . . . , yn .
Pentru sinplificarea scrierii vom folosi următoarele notaţii vectoriale:
x = (x1 , . . . , xm ) ∈ Rm , y = (y1 , . . . , yn ) ∈ Rn , pentru vectori.
F = (f1 , f2 , . . . , fn ), pentru funcţia vectorială
F : D ⊂ Rm+n −→ Rn , (x, y) −→ F(x, y).
Φ = (ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn ), pentru funcţia vectorială
Φ : A ⊂ Rm −→ Rn , x −→ Φ(x).
Cu aceste notaţii sistemul (6.78) se scrie sub forma
F(x, y) = 0,
soluţia (6.79) este
y = Φ(x),
egalităţile (6.80) au forma
F(x, Φ(x)) = 0, ∀x ∈ A,
iar pentru jacobianul (6.81) vom folosi notaţia
D(F)
.
D(y)
Teorema 6.10.3 Fie D ⊂ Rm+n o submulţime în Rm+n , (x0 , y0 ) = (x01 , . . . , x0m ,
y10 , . . . , yn0 ) un punct din interiorul mulţimii D şi F = (f1 , f2 , . . . , fn ) :
D ⊂ Rm+n −→ Rn o funcţie vectorială.
Presupunrm că:
(i) F(x0 , y0 ) = 0.
(ii) Funcţiile reale f1 , f2 , . . . , fn sunt de clasă C 1 pe D, adică, au derivate
∂fi ∂fi
parţiale continue (x, y) (i = 1, . . . , n, j = 1, . . . , m), (x, y) (i, k =
∂xj ∂xk
1, . . . , n), în orice punct (x, y) ∈ D.
D(F) D(f1 , f2 , . . . , fn )
(iii) Jacobianul = este nenul în punctul (x0 , y0 ).
D(y) D(y1 , . . . , yn )
Atunci:
(a) Există o vecinătate U0 × V0 a punctului (x0 , y0 ) şi o unică funcţie
vectorială Φ(x) = (ϕ1 (x), ϕ2 (x), . . . , ϕn (x)), Φ : U0 −→ V0 , astfel ca
Φ(x0 ) = y0 ,
F(x, Φ(x)) = 0, ∀x ∈ U0 .


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.11. Extreme condiţionate 179

(b) Funcţiile reale ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn au derivate parţiale continue pe U0 şi

acestea sunt date de formulele
D(f1 , f2 , . . . , fn ) D(f1 , f2 , . . . , fn )
∂ϕ1 D(xj , y2 , . . . , yn ) ∂ϕ D(y1 , . . . , yn , xj )
=− ,··· , n = − , (6.82)
∂xj D(f1 , f2 , . . . , fn ) ∂xj D(f1 , f2 , . . . , fn )
D(y1 , . . . , yn ) D(y1 , . . . , yn )
unde j = 1, . . . , m.
(c) Dacă funcţiile reale f1 , f2 , . . . , fn sunt de clasă C k pe D, atunci funcţi-
ile reale ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn au derivate parţiale de ordinul k continue pe U0 .

Probleme pentru secţiunea 6.10

Exerciţiul 6.10.4 Calculaţi derivatele de ordinul intâi ale funcţiilor y(x) şi
z(x) definite implicit de sistemul de ecuaţii

x + y + z − 4 = 0,
x2 + y 2 + z 2 − 2x − 10 = 0,

în jurul punctului (2, 3, −1). Care sunt valorile acestor derivate în x = 2?

Exerciţiul 6.10.5 Funcţiile x(z) şi y(z) sunt definite implicit de sistemul
de ecuaţii 2
x + y 2 − 2z 2 = 0,
x2 + 2y 2 + z 2 = 4,
în jurul punctului (1, −1, 1). Calculaţi valorile derivatelor x (z) şi y  (z) în
z = 1.

6.11 Extreme condiţionate

Fie f : D ⊂ Rn −→ R o funcţie reală definită pe o submulţime deschisă D a
lui Rn , A o submulţimea a lui D şi x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) un punct din A. De
regulă, mulţimea A este dată ca mulţimea soluţiilor unui sistem de ecuaţii
de forma ⎧
⎨ g1 (x1 , . . . , xn ) = 0,
·················· (6.83)
⎩
gk (x1 , . . . , xn ) = 0,
unde g1 , . . . , gk sunt k < n funcţii reale definite pe mulţimea D.
Se spune că funcţia f are în punctul x0 ∈ A un extrem local relativ la
mulţimea A, dacă restricţia funcţiei f la mulţimea A are în x0 un extrem
local obişnuit.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
180 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Mai precis, se spune că funcţia f are în punctul x0 un maxim local

(respectiv, un minim local) relativ la mulţimea A dacă există o vecină-
tate V a lui x0 , V ⊂ D, astfel încât să avem
f (x) ≤ f (x0 ), ∀x ∈ V ∩ A,
(respectiv,
f (x) ≥ f (x0 ), ∀x ∈ V ∩ A).
Extremele locale ale funcţiei f relative la submulţimea A se numesc ex-
treme locale condiţionate, mai precis extreme condiţionate de relaţiile de
legătură (6.83).
În continuare acestei secţiuni, pentru simplificarea exprimării, prin punct
de extrem vom întelege punct de extrem local. Vom examina cazurile: n = 2,
k = 1 şi n = 3, k = 2.
Cazul n = 2, k = 1
Fie f, g : D ⊂ R2 −→ R două funcţii reale definite pe o submulţime
deschisă D a lui R2 , A := {(x, y) ∈ D | g(x, y) = 0} o submulţime a lui D şi
(x0 , y0 ) un punct din A.
Teorema următoare dă condiţii necesare pe care trebuie să le îndeplin-
ească punctele de exterm condiţionat în acest caz.
Teorema 6.11.1 Fie f, g : D ⊂ R2 −→ R două funcţii reale definite pe o
submulţime deschisă D a lui R2 , A := {(x, y) ∈ D | g(x, y) = 0} şi (x0 , y0 )
un punct din A (deci g(x0 , y0 ) = 0).
Presupunem că:
(i) f, g ∈ C 1 (D).
(ii) Cel puţin una dintre derivatele parţiale ale funcţiei g calculate în
punctul (x0 , y0 ) este nenulă, adică, gradientul funcţiei g în punctul (x0 , y0 )
este nenul,
 
∂g ∂g
∇g(x0 , y0 ) = (x0 , y0 ), (x0 , y0 ) = (0, 0).
∂x ∂y
Dacă (x0 , y0 ) este un punct de extrem local al funcţiei f , relativ la mulţimea
A (adică condiţionat de relaţia de legătură g(x, y) = 0), atunci există un
număr real λ0 astfel încât să avem
⎧
⎪
⎪ ∂f ∂g
⎨ ∂x (x0 , y0 ) + λ0 ∂x (x0 , y0 ) = 0,
⎪
(6.84)
⎪
⎪ ∂f ∂g
⎪
⎩ (x0 , y0 ) + λ0 (x0 , y0 ) = 0,
∂y ∂y
ceea ce este echivalent cu ∇f (x0 , y0 ) + λ0 ∇g(x0 , y0 ) = (0, 0).


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.11. Extreme condiţionate 181

Demonstraţie. Deoarece, conform ipotezei (ii), cel puţin una dintre derivatele
∂g
parţiale ale funcţiei g în punctul (x0 , y0 ) este nenulă, fie, de exemplu, (x0 , y0 ) =
∂y
0. Atunci g îndeplineşte condiţiile din teorema funcţiilor implicite 6.9.1, adică,
∂g
g ∈ C 1 (D), g(x0 , y0 ) = 0 (căci (x0 , y0 ) ∈ A)) şi (x0 , y0 ) = 0.
∂y
Conform teoremei funcţiilor implicite 6.9.1 există o vecinătate U0 a lui x0
şi vecinătate V0 a lui y0 şi o funcţie unică ϕ : U0 −→ V0 astfel ca ϕ ∈ C 1 (U0 ),
ϕ(x0 ) = y0 şi
g(x, ϕ(x)) = 0, ∀x ∈ U0 . (6.85)
Considerăm funcţia h : U0 −→ R dată de egalitatea

h(x) := f (x, ϕ(x)), x ∈ U0 .

Dacă (x0 , y0 ) un punct de extrem local al funcţiei f relativ la mulţimea

A, atunci x0 este un puncte de extrem local al funcţiei h. Într-adevăr, fie, de
exemplu, (x0 , y0 ) un punct de maxim pentru f relativ la A. Atunci există o
vecinătate V a lui (x0 , y0 ) astfel încât să avem

f (x, y) ≤ f (x0 , y0 ), ∀(x, y) ∈ V ∩ A.

Dacă x ∈ U0 , deoarece g(x, ϕ(x)) = 0, rezultă (x, ϕ(x)) ∈ A. Micşorând

eventual vecinătatea U0 , putem presupune că (x, ϕ(x)) ∈ V ∩A. Atunci avem

h(x) = f (x, ϕ(x)) ≤ f (x0 , y0 ) = f (x0 , ϕ(x0 )) = h(x0 ), ∀x ∈ U0 ,

ceea ce arată că x0 este un punct de maxim al funcţiei h. Atunci, conform

teoremei lui Fermat 5.2.1, h  (x0 ) = 0. Deoarece
∂f ∂f
h  (x) = (x, ϕ(x)) + (x, ϕ(x)) ϕ  (x),
∂x ∂y
pentru x = x0 , obţinem
∂f ∂f
(x0 , y0 ) + (x0 , y0 )ϕ  (x0 ) = 0. (6.86)
∂x ∂y
Pe de altă parte, dacă derivăm în raport cu x relaţia (6.85) avem
∂g ∂g
(x, ϕ(x)) + (x, ϕ(x)) ϕ  (x) = 0,
∂x ∂y
de unde, pentru x = x0 obţinem
∂g ∂g
(x0 , y0 ) + (x0 , y0 )ϕ  (x0 ) = 0. (6.87)
∂x ∂y


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
182 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Înmulţim relaţia (6.87) cu un număr real oarecare λ şi o adunăm cu (6.86).

Obţinem astfel egalitatea
   
∂f ∂g ∂f ∂g
(x0 , y0 ) + λ (x0 , y0 ) + (x0 , y0 ) + λ (x0 , y0 ) ϕ  (x0 ) = 0.
∂x ∂x ∂y ∂y
(6.88)
Fie λ0 soluţia ecuaţiei
∂f ∂g
(x0 , y0 ) + λ (x0 , y0 ) = 0.
∂y ∂y
∂g
(Numărul λ0 există pentru că (x0 , y0 ) = 0.) Atunci, din relaţia (6.88), se
∂y
obţine
∂f ∂g
(x0 , y0 ) + λ0 (x0 , y0 ) = 0
∂x ∂x
şi astfel teorema este demonstrată. 
Teorema de mai sus afirmă că dacă M0 (x0 , y0 ) este un punct de extrem
local al funcţiei f : D ⊂ R2 −→ R, condiţionat de relaţia g(x, y) = 0, atunci
există un număr real λ0 astfel încât, dacă considerăm funcţia lui Lagrange,

F (x, y, λ) = f (x, y) + λg(x, y), (6.89)

punctul P0 (x0 , y0 , λ0 ) este un punct critic (staţionar) al acestei funcţii. Într-

adevăr, în baza relaţiilor (6.84) şi a condiţiei de legătură g(x, y) = 0, punctul
(x0 , y0 , λ0 ) este o soluţie a sistemului:
⎧
⎪
⎪ ∂F
(x, y, λ) =
∂f ∂g
(x, y) + λ (x, y) = 0,
⎪
⎪
⎪
⎪ ∂x ∂x ∂x
⎪
⎪
⎨ ∂F ∂f ∂g
(x, y, λ) = (x, y) + λ (x, y) = 0,
⎪
⎪ ∂y ∂y ∂y
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩ ∂F (x, y, λ) = g(x, y) = 0.
∂λ
Prin urmare, pentru a determina eventualele puncte de extrem ale funcţiei
f , condiţionate de relaţia g(x, y) = 0, se scrie funcţia lui Lagrange (6.89) şi
se determină punctele critice ale acestei funcţii.
Condiţii suficiente pentru existenţa unui extrem local condiţionat
Pentru determinarea condiţiilor necesare ca un punct (x0 , y0 ) să fie un
punct de extrem condiţionat este suficient ca f, g ∈ C 1 (D). Studiul condiţi-
ilor suficiente de extrem condiţionat necesită însă ca f, g ∈ C 2 (D), ceea ce
vom presupune în continuare.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.11. Extreme condiţionate 183

Pentru a vedea dacă punctul critic condiţionat M0 (x0 , y0 ) este punct

de extrem condiţionat al funcţiei f, se studiază semnul diferenţei f (x, y) −
f (x0 , y0 ) pe mulţimea A, în vecinătatea lui (x0 , y0 ). Deoarece atât (x0 , y0 )
cât şi (x, y) sunt puncte din A, g(x0 , y0 ) = 0 şi g(x, y) = 0, ceea ce ne permite
să observăm că pe mulţimea A avem egalitatea

f (x, y) − f (x0 , y0 ) = F (x, y, λ0 ) − F (x0 , y0 , λ0 ). (6.90)

Dacă aplicăm funcţiei lui Lagrange formula Taylor din observaţia 6.7.3 şi
ţinem seama că derivatele de ordinul întâi sunt nule în punctul (x0 , y0 , λ0 ),
obţinem
1 2 
F (x, y, λ) − F (x0 , y0 , λ0 ) = d F (x0 , y0 , λ0 )(α, β) + ω(x, y) ρ2 ,
2
 x − x0 y − y0
unde ρ = (x − x0 )2 + (y − y0 )2 , α = ,β= şi
ρ ρ
lim ω(x, y) = ω(x0 , y0 ) = 0.
x→x0
y→y0

O discuţie asemănătoare cu aceea făcută în demonstraţia teoremei 6.8.4

arată că semnul membrului drept din egalitatea (6.90) este dat de sem-
nul diferenţialei de ordinul doi d2 F (x0 , y0 , λ0 ). Deci, dacă d2 F (x0 , y0 , λ0 )
este pozitiv definită, atunci punctul (x0 , y0 ) este un punct de minim
condiţionat al funcţiei f, iar dacă d2 F (x0 , y0 , λ0 ) este negativ definită,
atunci punctul (x0 , y0 ) este un punct de maxim condiţionat al funcţiei f.
Dacă d2 F (x0 , y0 , λ0 ) nu păstrează semn constant, atunci punctul (x0 , y0 ) nu
este punct de extrem.
O diferenţă esenţială faţă de cazul extremelor fără legături este faptul
că în cazul de faţă diferenţialele dx şi dy, care apar în expresia diferenţialei
de ordinul doi d2 F (x0 , y0 , λ0 ), nu sunt independente. Într-adevăr, dacă
diferenţiem relaţia de legătură g(x, y) = 0 şi apoi îi dăm lui x valoarea x0 şi
lui y valoarea y0 obţinem
∂g ∂g
(x0 , y0 ) dx + (x0 , y0 ) dy = 0,
∂x ∂y
de unde se poate exprima dy în funcţie de dx (ca şi în demonstraţia teoremei
∂g
6.11.1 am presupus că (x0 , y0 ) = 0). Introducem expresia lui dy în expresia
∂y
diferenţialei d2 F (x0 , y0 , λ0 ) şi apoi stabilim dacă aceasta este pozitiv definită,
negativ definită sau nedefinită ca semn.
Următorul exemplu ilustrază procedeul descris mai sus.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
184 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Exemplul 6.11.2 Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei


f : D ⊂ R2 −→ R, f (x, y) = 1 − x2 − y 2 ,

unde D = {(x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 < 1}, supuse condiţiei x + y − 1 = 0.

Considerăm funcţia lui Lagrange (6.89), care în cazul de faţă are expresia

F (x, y, λ) = 1 − x2 − y 2 + λ(x + y − 1).

Punctele staţionare ale acestei funcţii se determină din sistemul

⎧
⎪ ∂F −x
⎪
⎪ (x, y, λ) =  + λ = 0,
⎪
⎪ ∂x 1 − x2 − y 2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎨
∂F −y
(x, y, λ) =  + λ = 0,
⎪
⎪ ∂y 1 − x2 − y 2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩ ∂F (x, y, λ) = x + y − 1 = 0.
∂λ
Scăzând primele două ecuaţii obţinem x = y, iar din ultima ecuaţie rezultă
1 1
x = y = . Atunci λ = √ . Prin urmare, funcţia F (x, y, λ) are un singur
2  2
1 1 1
punct staţionar P , ,√ .
2 2 2
Pentru a stabili dacă acest punct este punct de extrem condiţionat, se
calculează diferenţiala de ordinul doi a funcţiei F în punctul P. Derivatele
de ordinul doi ale funcţiei F în raport cu x şi y sunt
⎧ 2
⎪
⎪ ∂ F y2 − 1
⎪
⎪ (x, y, λ) = ,
⎪
⎪ ∂x2 (1 − x2 − y 2 )3/2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎨ ∂F −xy
(x, y, λ) = ,
⎪
⎪ ∂x∂y (1 − x2 − y 2 )3/2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ ∂2F x2 − 1
⎪
⎪ (x, =
⎩ y, λ) .
∂y 2 (1 − x2 − y 2 )3/2

În punctul P acestea au valorile

∂2F −3 ∂2F −1 ∂2F −3

(P ) = √ , (P ) = √ , (P ) = √ .
∂x2 2 ∂x∂y 2 ∂y 2 2


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.11. Extreme condiţionate 185

Diferenţiala de ordinul doi a funcţie lui Lagrange în punctul P are expresia

3 2 3
d2 F (P ) = − √ dx2 − √ dxdy − √ dy 2 .
2 2 2
Diferenţiind relaţia de legătură x + y − 1 = 0, obţinem dx + dy = 0, de
unde scoatem dy = −dx. Atunci diferenţiala de ordinul doi capătă forma
3 2 3 √
d2 F (P ) = − √ dx2 + √ dx2 − √ dx2 = −2 2dx2 ,
2 2 2
de unde rezultă că este negativ definită. Deci, (1/2, 1/2) este punct de maxim
local
 condiţionat.
 Valoarea maximă a funcţiei f în acest punct este fmax =
1 1 1
f , =√ .
2 2 2
Exemplul 6.11.3 Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei
f (x, y) = x + y supuse condiţiei xy = 1.

Considerăm funcţia lui Lagrange (6.89), care în cazul de faţă are expresia

F (x, y, λ) = x + y + λ(xy − 1).

Punctele staţionare ale acestei funcţii se determină din sistemul

⎧
⎪
⎪ ∂F
(x, y, λ) = 1 + λy = 0,
⎪
⎪
⎪
⎪ ∂x
⎪
⎪
⎨ ∂F
(x, y, λ) = 1 + λx = 0,
⎪
⎪ ∂y
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩ ∂F (x, y, λ) = xy − 1 = 0.
∂λ
1 1
Din primele două ecuaţii obţinem y = − şi x = − , care introduse în
λ λ
ecuaţia a treia conduc la λ2 = 1. Deci, λ = ±1.
Pentru λ1 = −1 se obţine x1 = 1, y1 = 1, iar pentru λ2 = 1 se obţine
x2 = −1, y2 = −1. Prin urmare, avem două puncte de extrem condiţionat:
M1 (1, 1), dacă λ1 = −1, şi M2 (−1, −1), dacă λ2 = 1.
Pentru a stabili care dintre aceste puncte este punct de extrem condiţionat
se calculează diferenţiala de ordinul doi a funcţiei F in punctele P1 (1, 1, −1)
şi P2 (−1, −1, 1). Deoarece

∂ 2F ∂2F ∂2F
(x, y) = 0, (x, y) = 0, (x, y) = λ,
∂x2 ∂y 2 ∂x∂y


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
186 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

acesta are expresia

d2 F (x0 , y0 , λ) = 2λdxdy.
În punctul M1 (1, 1) avem d2 F (1, 1, −1) = −2dxdy. Diferenţiind relaţia
de legătură xy − 1 = 0, obţinem ydx + xdy = 0. Dacă x = 1, y = 1, avem
dx + dy = 0, deci dy = −dx. Atunci d2 F (1, 1, −1) = −2dxdy = 2dx2 este
pozitiv definită, deci M1 (1, 1) este punct de minim condiţionat. Valoarea
minimă (locală condiţionată) a funcţie este fmin = f (1, 1) = 2.
În punctul M2 (−1, −1), d2 F (−1, −1, 1) = 2dxdy. Procedând ca mai sus,
obţinem că între dx şi dy există relaţia −dx − dy = 0, deci dy = −dx. Atunci
d2 F (−1, −1, 1) = 2dxdy = −2dx2 este negativ definită, deci M2 (−1, −1) este
un punct de maxim condiţionat. Valoarea maximă (locală condiţionată)
a funcţiei este fmax = f (−1, −1) = 2. 
Cazul n = 3, k = 2

Teorema 6.11.4 Fie f, g1 , g2 : D ⊂ R3 −→ R trei funcţii reale definite pe

o submulţime deschisă D a lui R3 , A := {(x, y, z) ∈ D | g1 (x, y, z) = 0,
g2 (x, y, z) = 0} şi M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct din mulţimea A.
Presupunem că:
(i) f, g1 , g2 ∈ C 1 (D).
(ii) Vectorii gradienţi ∇g1 , ∇g2 calculaţi în punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) sunt
liniar independenţi, ceea ce este echivalent cu faptul că rangul matricei
⎡ ⎤
∂g1 ∂g1 ∂g1
(M0 ) (M0 ) (M0 )
⎢ ∂x ∂y ∂z ⎥
⎢ ⎥
⎣ ∂g2 ∂g2 ∂g2 ⎦
(M0 ) (M0 ) (M0 )
∂x ∂y ∂z
este egal cu 2.
Atunci, dacă M0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct de extrem local al funcţiei f,
relativ la mulţimea A, există numerele reale λ01 , λ02 astfel încât să avem

∇f (M0 ) + λ01 ∇g1 (M0 ) + λ02 ∇g2 (M0 ) = (0, 0, 0),

adică, ⎧
⎪
⎪ ∂f
(M0 ) + λ01
∂g1
(M0 ) + λ02
∂g2
(M0 ) = 0,
⎪
⎪
⎪
⎪ ∂x ∂x ∂x
⎪
⎪
⎨ ∂f ∂g1 ∂g2
(M0 ) + λ01 (M0 ) + λ02 (M0 ) = 0,
⎪
⎪ ∂y ∂y ∂y
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩ ∂f (M0 ) + λ01 ∂g1 (M0 ) + λ02 ∂g2 (M0 ) = 0.
∂z ∂z ∂z


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.11. Extreme condiţionate 187

Demonstraţie. În baza condiţiei (ii) putem presupune că

 
 ∂g1 ∂g1 
 (M0 ) (M0 ) 
D(g1 , g2 )  ∂y ∂z 
(M0 ) :=   = 0.
 (6.91)
D(y, z)  ∂g2 (M ) ∂g2 (M ) 
 0 0 
∂y ∂z
Atunci putem aplica teorema 6.10.1 asupra sistemelor de funcţii implicite
pentru funcţiile g1 şi g2 , în vecinătatea punctului M0 (x0 , y0 , z0 ). În baza aces-
tei teoreme există o vecinătate U0 a lui x0 şi vecinătăţile V01 a lui y0 şi V02
a lui z0 şi funcţiile y = y(x), y : U0 −→ V01 şi z = z(x), z : U0 −→ V02 , cu
proprietăţile y, z ∈ C 1 (U0 ), y(x0 ) = y0 , z(x0 ) = z0 , şi

g1 (x, y(x), z(x)) = 0, ∀x ∈ U0 , (6.92)

g2 (x, y(x), z(x)) = 0, ∀x ∈ U0 . (6.93)

Deoarece (x0 , y0 , z0 ) este un punct de extrem al funcţiei f, relativ la
mulţimea A, x0 este punct de extrem al funcţiei h(x) = f (x, y(x), z(x)).
Atunci h (x0 ) = 0. Cum

∂f ∂f ∂f
h  (x) = (x, y(x), z(x))+ (x, y(x), z(x))·y  (x)+ (x, y(x), z(x))·z  (x),
∂x ∂y ∂z
obţinem
∂f ∂f ∂f
(M0 ) + (M0 ) · y  (x0 ) + (M0 ) · z  (x0 ) = 0.
∂x ∂y ∂z
Derivăm relaţiile (6.92) şi (6.93) în raport cu x şi le calculăm apoi în x0 .
Obţinem astfel şi relaţiile:
∂g1 ∂g1 ∂g1
(M0 ) + (M0 ) · y  (x0 ) + (M0 ) · z  (x0 ) = 0,
∂x ∂y ∂z
∂g2 ∂g2 ∂g2
(M0 ) + (M0 ) · y  (x0 ) + (M0 ) · z  (x0 ) = 0.
∂x ∂y ∂z
Înmulţim ultimele două relaţii cu două numere reale λ1 , respectiv λ2 , şi
adunăm rezultatele la relaţia anterioară. Obţinem astfel
   
∂f ∂g1 ∂g2 ∂f ∂g1 ∂g2
+ λ1 + λ2 + + λ1 + λ2 y  (x0 )+
∂x ∂x ∂x ∂y ∂y ∂y
 
∂f ∂g1 ∂g2
+ + λ1 + λ2 z  (x0 ) = 0, (6.94)
∂z ∂z ∂z


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
188 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

unde derivatele parţiale sunt calculate în punctul M0 .

Alegem acum numerele λ01 şi λ02 ca fiind soluţiile sistemului liniar
⎧
⎪
⎪
∂f
(M0 ) + λ1
∂g1
(M0 ) + λ2
∂g2
(M0 ) = 0,
⎨
∂y ∂y ∂y
⎪
⎪
⎩ ∂f (M0 ) + λ1 ∂g1 (M0 ) + λ2 ∂g2 (M0 ) = 0.
∂z ∂z ∂z
Sistemul are soluţie unică datorită condiţiei (6.91). Atunci relaţia (6.94)
devine
∂f ∂g1 ∂g2
(M0 ) + λ01 (M0 ) + λ02 (M0 ) = 0
∂x ∂x ∂x
şi teorema este demonstrată. 
Pentru determinarea punctelor de extrem condiţionat ale unei funcţii
f (x, y, z) supuse condiţiilor
g1 (x, y, z) = 0, g2 (x, y, z) = 0,
se consideră funcţia lui Lagrange
F (x, y, z, λ1 , λ2 ) = f (x, y, z) + λ1 g1 (x, y, z) + λ2 g2 (x, y, z), (6.95)
în care λ1 , λ2 sunt parametri nedeterminaţi, şi se determină punctele de ex-
trem local ale acestei funcţii. (De multe ori, pentru simplificarea notatiei,
vom scrie F (x, y, z) în loc de F (x, y, z, λ1 , λ2 )).
Pentru aceasta se determină mai întâi punctele staţionare ale funcţiei lui
Lagrange rezolvând sistemul:
⎧
⎪ ∂F ∂f ∂g1 ∂g2
⎪
⎪ = + λ1 + λ2 = 0,
⎪
⎪ ∂x ∂x ∂x ∂x
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ ∂F ∂f ∂g1 ∂g2
⎪
⎪ = + λ1 + λ2 = 0,
⎪
⎪ ∂y ∂y ∂y ∂y
⎪
⎪
⎪
⎨
∂F ∂f ∂g1 ∂g2
= + λ1 + λ2 = 0,
⎪
⎪ ∂z ∂z ∂z ∂z
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ ∂F
⎪
⎪ = g1 (x, y, z) = 0,
⎪
⎪ ∂λ1
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ ∂F
⎪
⎩ = g2 (x, y, z) = 0,
∂λ2
O soluţie (x0 , y0 , z0 ) şi λ01 , λ02 a acestui sistem este un punct staţionar
condiţionat al funcţiei f (x, y, z). Printre punctele staţionare condiţionate
se află şi punctele de extrem condiţionat.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.11. Extreme condiţionate 189

Vom stabili acum condiţii suficiente care să ne permită identificarea

punctelor de extrem condiţionat din mulţimea punctelor staţionare condiţion-
ate. Pentru aceasta vom presupune că funcţia f şi funcţiile g1 , g2 sunt de clasă
C 2 pe mulţimea D.
Pentru a vedea dacă punctul saţionar condiţionat (x0 , y0 , z0 ) este punct
de extrem condiţionat se cercetează care este semnul diferenţei

f (x, y, z) − f (x0 , y0 , z0 )

atunci când (x, y, z) variază într-o vecinătatea a punctului (x0 , y0 , z0 ) şi se

află în mulţimea A, adică verifică condiţiile g1 (x, y, z) = 0, g2 (x, y, z) = 0. Se
observă că, pentru astfel de puncte, avem egalitatea

f (x, y, z) − f (x0 , y0 , z0 ) = F (x, y, z, , λ01 , λ02 ) − F (x0 , y0 , z0 , λ01 , λ02 ),

ceea ce înseamnă că în loc să studiem semnul diferenţei f (x, y, z)−f (x0 , y0 , z0 )
vom studia semnul diferenţei funcţiei lui Lagrange

F (x, y, z, λ01 , λ02 ) − F (x0 , y0 , z0 , λ01 , λ02 ).

În baza formulei Taylor, avem

F (x, y, z, λ01 , λ02 ) − F (x0 , y0 , z0 , λ01 , λ02 ) =

1 2 
= d F (x0 , y0 , z0 , λ01 , λ02 ) (α, β, γ) + ω(x, y, y) ρ2 ,
2
 x − x0 y − y0
unde ρ = (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 , α := , β := ,
ρ ρ
z − z0
γ := şi lim ω(x, y, z) = ω(x0 , y0 , z0 ) = 0.
ρ x→x0
y→y0
z→z0
Diferentiala de ordinul doi d2 F (x0 , y0 , z0 ) are expresia
 (2)
2 ∂ (·) ∂ (·) ∂ (·)
d F (x0 , y0 , z0 ) = dx + dy + dz f (M0 ).
∂x ∂y ∂z

În cazul de faţă funcţiile dx, dy, dz nu sunt independente. Din relaţiile

∂g1 ∂g1 ∂g1

(M0 )dx + (M0 )dy + (M0 )dz = 0,
∂x ∂y ∂z
∂g2 ∂g2 ∂g2
(M0 )dx + (M0 )dy + (M0 )dz = 0,
∂x ∂y ∂z


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
190 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

se determină legăturile dintre aceste funcţii, care se introduc apoi în expre-

sia diferenţialei d2 F (x0 , y0 , z0 , λ01 , λ02 ). Dacă d2 F (x0 , y0 , z0 , λ01 , λ02 ) astfel obţin-
ută este pozitiv definită, atunci punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) este punct de minim
condiţionat. Dacă d2 F (x0 , y0 , z0 , λ01 , λ02 ) este negativ definită, atunci punctul
M0 (x0 , y0 , z0 ) este punct de maxim condiţionat. Dacă d2 F (x0 , y0 , z0 , λ01 , λ02 )
nu păstrează semn constant, atunci M0 (x0 , y0 , z0 ) nu este punct de extrem
condiţionat.
Exemplul 6.11.5 Să se determine punctele de extrem ale funcţiei
f : R3 −→ R, f (x, y, z) = xyz
supuse condiţiilor

g1 (x, y, z) = x + y − z − 3 = 0,
(6.96)
g2 (x, y, z) = x − y − z − 8 = 0.
Pentru rezolvarea problemei considerăm funcţia lui Lagrange (6.95), care
în cazul de faţă are expresia
F (x, y, z, λ1 , λ2 ) = xyz + λ1 (x + y − z − 3) + λ2 (x − y − z − 8).
Determinăm apoi punctele critice (staţionare) condiţionate, adică soluţiile
sistemului: ⎧
⎪ ∂F
⎪
⎪ (x, y, z, λ1 , λ2 ) = yz + λ1 + λ2 = 0,
⎪
⎪ ∂x
⎪
⎪
⎪
⎪ ∂F
⎪
⎪ (x, y, z, λ1 , λ2 ) = xz + λ1 − λ2 = 0,
⎪
⎪ ∂y
⎪
⎪
⎨
∂F
(x, y, z, λ1 , λ2 ) = xy − λ1 − λ2 = 0,
⎪
⎪ ∂x
⎪
⎪
⎪
⎪ ∂F
⎪
⎪ (x, y, z, λ1 , λ2 ) = x + y − z − 3 = 0,
⎪
⎪ ∂λ1
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩
∂F
(x, y, z, λ1 , λ2 ) = x − y − z − 8 = 0.
∂λ2
5
Dacă scădem ecuaţia a cincea din ecuaţia a patra obţinem y = − .
2
Sistemul devine ⎧ 5
⎪
⎪ − z + λ1 + λ2 = 0,
⎪
⎪ 2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎨ xz + λ1 − λ2 = 0,
⎪ 5
⎪
⎪ − x − λ1 − λ2 = 0,
⎪
⎪ 2
⎪
⎪
⎪
⎩ x − z = 11 .
2


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.11. Extreme condiţionate 191

11
Adunând ecuaţiile unu şi trei obţinem x+z = 0, care împreună cu x−z =
2
11 11
dau x = şi z = − . Prima şi a doua ecuaţie devin
4 4
⎧
⎪ 55
⎪
⎨ λ 1 + λ2 = − 8 ,
⎪
⎩ λ1 − λ2 = 121 ,
⎪
16
11 231
de unde rezultă λ01 = şi λ02 = − . Prin urmare, avem un singur punct
32 32

11 5 11 11
critic condiţionat M1 ,− ,− , care corespunde valorilor λ01 = şi
4 2 4 32
231
λ02 = − .
32
Pentru a stabili dacă acest punct este un punct  de extrem condiţionat, cal-

2 11 5 11 11 231
culăm diferenţiala de ordinul doi d F (P1 ), unde P1 ,− ,− , ,− .
4 2 4 32 32
∂ 2F ∂2F ∂2F ∂2F ∂2F ∂2F
Deoarece = = = 0 şi = z, = y, = x,
∂x2 ∂y 2 ∂z 2 ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z
aceasta are expresia

d2 F (x, y, z, λ01 , λ02 ) = 2zdxdy + 2xdydz + 2ydxdz,

care în punctul P1 devine

11 11
d2 F (P1 ) = − dxdy + dydz − 5dxdz.
2 2
Existenţa legăturilor (6.96) între variabilele x, y, z conduce la existenţa
unor relaţii între diferenţialele dx, dy, dz. Pentru a obţine aceste relaţii se
diferenţiază relaţiile de legătură (6.96).

dg1 (x, y, z) = dx + dy − dz = 0,
dg2 (x, y, z) = dx − dy − dz = 0.

În cazul acestei probleme se obţine un sistem liniar de unde rezultă dx = dz

şi dy = 0. Atunci d2 F (P1 ) = −5 (dx)2 , ceea ce arată că diferenţiala de
ordinul doi d2 F (P1 ) este negativ definită, deci M1 este un punct de maxim
condiţionat. Valoarea maximă a funcţiei este
 11  605
fmax = f (M1 ) = f 4
, − 52 , − 11
4
= .
32


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
192 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Probleme pentru secţiunea 6.11

Exerciţiul 6.11.6 Determinaţi punctele de extrem condiţionat ale funcţiilor
de mai jos cu condiţiile scrise în dreptul fiecăreia.
1) f (x, y) = x + 2y, g(x.y) = x2 + y 2 − 5 = 0.
2) f (x, y) = x2 + y 2 − 2x + 1, g(x.y) = x2 − y 2 − 1 = 0.
3) f (x, y) = (x − 1)2 + (y − 2)2 , g(x.y) = x2 + y 2 − 1 = 0.
1 1 1 1 1
4) f (x, y) = + , x = 0, y = 0, g(x.y) = 2 + 2 − = 0.
x y x y 4
π
5) f (x, y) = cos2 x + cos2 y, g(x.y) = y − x − = 0.
4
2 3
6) f (x, y, z) = xy z , g(x, y, z) = x + y + z − 12 = 0, x, y, z > 0.
Exemplul 6.11.7 Determinaţi paralelipipedul dreptunghic de volum dat
V = a3 , a > 0, care are aria totală minimă.
Se rezolvă problema de extrem condiţionat: să se determine punctele de
minim ale functiei
f (x, y, z) = 2(xy + yz + zx)
care satisfac condiţia
g(x, y, z) = xyz − a3 = 0, x, y, z > 0.
În acest caz, funcţia lui Lagrange este
F (x, z, y, λ) = 2(xy + yz + zx) + λ(xyz − a3 ).
Punctele staţionare condiţionate se determină din sistemul
⎧
⎪ ∂F
⎪
⎪ ∂x (x, y, z, λ) = 2(y + z) + λyz = 0,
⎪
⎪
⎪
⎨ ∂F
(x, y, z, λ) = 2(x + z) + λxz = 0,
⎪
⎪ ∂y
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩ ∂F (x, y, z, λ) = 2(y + x) + λyx = 0.
∂z
Se înmulţeşte prima ecuaţie cu x, a doua cu y şi a treia cu z şi se ţine seama
că xyz = a3 . Avem
⎧
⎪
⎪ 3 λa3
⎪
⎪ 2(xy + xz) + λa = 0 ⇒ xy + xz = − ,
⎪
⎨ 23
λa
2(xy + yz) + λa3 = 0 ⇒ xy + yz = − , (6.97)
⎪
⎪ 23
⎪
⎪
⎪
⎩ 2(yz + xz) + λa3 = 0 ⇒ yz + xz = −
λa
.
2


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.11. Extreme condiţionate 193

Se adună cele trei ecuaţii ale sistemului (6.97) obţinându-se suma

3λa3
xy + yz + xz = − ,
2
din care se scade pe rând fiecare ecuaţie a aceluiaşi sistem (6.97). Obţinem
astfel
λa3 λa3 λa3
xy = − , yz = − , xz = − ,
4 4 4
 3 3
2 λa 4
de unde (xyz) = − . Cum xyz = a3 , rezultă λ = − . Atunci
4 a
xy = yz = xz = a2 şi cum xyz = a3 obţinem x = y = z = a. Prin urmare,
funcţia lui Lagrange are un singur punct staţionar P0 (a, a, a, −4/a).
Diferenţiala de ordinul doi a funcţiei F (x, z, y, λ) în punctul P0 este

d2 F (P0 ) = −4(dx dy + dy dz + dx dz).

Funcţiile dx, dy, dz nu sunt independente. Pentru a determina legătura

dintre ele, se diferenţiază relaţia de legătură xyz − a2 = 0 obţinându-se
yzdx + xzdy + xydz = 0. Cum x = y = z = a, rezultă dx + dy + dz = 0, de
unde scoatem pe dz = −dx − dy. Atunci forma pătratică d2 F (P0 ) devine

d2 F (P0 ) = 4(dx2 + dx dy + dy 2 )

şi aplicată unui punct (h1 , h2 , h3 ) ∈ R3 dă

d2 F (P0 )(h1 , h2 , h3 ) = 4(h21 + h1 h2 + h22 ).

Această
 formă pătratică
  este pozitiv
 definită deoarece Δ1 = a1,1 = 1 > 0,
 a11 a12   1 1/2 
Δ2 =   =   = 3 > 0. Prin urmare, punctul (a, a, a)
a12 a22   1/2 1  4
este un punct de minim condiţionat. În concluzie, paralelipipedul de volum
dat are aria laterală minimă dacă este un pătrat. 

Exerciţiul 6.11.8 1) Determinaţi paralelipipedul dreptunghic de perimetru

dat P = 12a, a > 0, care are volumul maxim.
Indicaţie. Se rezolvă problema de extrem condiţionat:
f (x, y, z) = xyz, g(x, y, z) = 4(x + y + z) − 12a = 0, x, y, z > 0.
2) Determinaţi paralelipipedul dreptunghic de suprafaţă totală dată S =
2
6a , a > 0, care are volumul maxim.
Indicaţie. Se rezolvă problema de extrem condiţionat:
f (x, y, z) = xyz, g(x, y, z) = 2(xy + yz + zx) − 6a2 = 0, x, y, z > 0.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015