Loredana Bălan, Becheanu Denisa,

Berca Filip, Bocșe Darius

Dobânda

Dobânda  reprezintă  prețul care trebuie plătit pentru

împrumutarea, respectiv utilizarea, unei sume de bani pentru o
anumită perioadă mai precis suma pe care un împrumutat
(debitor) o plătește unui împrumutător (creditor), pentru banii
împrumutați
Dobânda pentru un plasament este suma de bani platită de
bancă și primită de client pentru un capital pe care clientul l-a
depus la bancă. Ea este direct proporțională cu capitalul plasat și
depinde de durata plasamentului.
După modul de calculare a dobânzii pentru sumele depuse la o
bancă (depozite), dobânda poate fi de două feluri:
 Dobândă simplă = calculată pe baza fondurilor depuse inițial.
Dobânda simplă se calculează asupra unei sume pe toată
durata contractului de plasament. Dacă notăm cu S0 suma depusă
exprimată în unități bancare (lei,euro,dolari),cu t durata
contractului exprimată în unități de timp (ani sau luni), cu p/100
dobanda care se plătește pentru o unitate bancară pe unitatea de
timp, atunci dobânda simplă se calculează dupa formula :

D=S0*p/100*t

Notând dobânda unitară cu i, i=p/100, expresia lui D devine:

D=S0*i*t

Suma sau valoarea finală ridicată de client este:

St=S0+D=S0(1+it)
 Loredana Bălan, Becheanu Denisa,

Berca Filip, Bocșe Darius

 Dobândă acumulată, calculată prin aplicarea ratei dobânzii

la suma reprezentând capitalul depus inițial și dobânda
obținută pentru perioada anterioară.
La sumele date cu împrumut de bancă, echivalentul dobânzii
acumulate se numește anatocism sau dobândă la dobândă și
constă în capitalizarea dobânzii unei sume împrumutate,
operațiune ce se concretizează în cumularea dobânzii scadente și
neachitate cu suma datorată și aplicarea în continuare a dobânzii
la valoarea astfel rezultată.
Ca valoare, dobânda percepută de o bancă pentru sumele date
cu împrumut poate fi:

 Dobândă fixă, care rămâne nemodificată pe toată durata

contractului.
 Dobândă variabilă, care se modifică pe perioada contractului
în funcție de diferite criterii, cel mai frecvent fiind vorba despre
indicatori monetari 

Spunem că o sumă este plasată cu dobânda compusă când, la

sfârșitul primei unități de timp, dobânda simplă a acestei perioade
este adaugată la suma plasată pentru a produce la rândul ei
dobânda în perioada urmatoare și așa mai departe. Expresia
sumei finale obținute pe baza dobânzii compuse se poate deduce
ușor cu ajutorul următorului tabel:
Unitatea de timp Suma plasată Dobânda Suma la sfârșitul
unității de timp

1 S0 S0* i S1= S0(1+i)

2 S1 S1*i S2= S0(1+i)2
… … … …
t St St-1*i St= S0(1+i)t
 Loredana Bălan, Becheanu Denisa,

Berca Filip, Bocșe Darius

Depozitele la care scadența t este multiplu întreg de unități de

timp se numesc “depozite la termen”,pentru care timpul t nu este
un multiplu întreg de unitati, deponentul putand sa si ridice
capitalul plus dobânda aferentă în orice moment. Și în această
situație se folosește o dobândă compusă , iar calculul sumei
finale este prezentat în continuare.

*Presupunem că retragerea se face după o perioadă egală cu

un număr n de ani și un număr z de zile. Atunci putem scrie:

t=n+z/365

Conform calculului ce utilizează dobânda compusă,dupa n ani

suma era:

Sn=S0(1+i)n

Acestei sume i se adaugă dobânda simplă D pentru cele z zile,

dată de expresia:

D=Sn*i*z/365=S0(1=i)n

Astfel, suma finală retrasă de client este:

St=Sn+D=S0(1+i)n(1+i*z/365)

Exemplul 1

Un client vine la bancă având intenția de a face un

plasament de 1000 unități bancare. Banca oferă o dobândă
unitară de 1% pentru “depozitele la vedere” și de 3% pentru
“depozitele la termen”. Să se calculeze ce sumă deponentul
după 3 ani și 50 de zile în cazul unui depozit la vedere.
 Loredana Bălan, Becheanu Denisa,

Berca Filip, Bocșe Darius

R: Dacă depozitul la termen se face în varianta dobânzii

simple, pentru S0=1000, i=0,03 și t=3, suma finală este:

S3=1000*(1+0,03*3)=1090

Dacă depozitul la termen se face în varianta dobânzii

compuse, suma finală este

S3=1000(1+0,03)3=1092,7

Dacă deponentul alge un depozit la vedere cu dobânda unitară

i=0,01 și menține timp de 3 an și 50 de zile,suma finală pe care
o ridică este:

St=1000(1+0,03)3(1+0,01*50/365)=1031,3

Exemplul 2

Un client depune anual la bancă o sumă de 1000 unități

bancare, în regim de depozite la termen (cu dobândă
compusă) de 3% ofertă de bancă. Să se determine de ce sumă
dispune clientul după 10 ani(respective după 10 depuneri
consecutive).

R: Notăm cu S0 suma depusă anual și cu i dobânda unitară.

Valoare finală a primei depuneri S0(1+i)10

Valoare finală a celei de-a doua S0(1+i)9
depuneri
Valoare finală a celei de-a treia S0(1+i)8
depuneri
… …
Valoarea finală a celei de-a noua S0(1+i)2
 Loredana Bălan, Becheanu Denisa,

Berca Filip, Bocșe Darius

depuneri
Valoare finală a celei de-a zecea S0(1+i)
depuneri

Astfel, valorea finală pe care clientul o ridică după 10 ani de la

prima depunere (la data de 1.02.2005) este de:

S10= S0(1+i)+ S0(1+i)2+…+ S0(1+i)10

Utilizând formula de calcul a sumei unei progresii geometrice,

obținem:
S10= S0(1+i)*[(i+1)10-1]/i

Valoarea numerică obținută pentru S0 = 1000 și i = 0,03 este:

S10=1000*(1+0.03)*[(1+,0,03)10-1] / 0,03 = 11808

Deci, pentru depunerile cumulate de 10000, clientul primește o

dobândă de D = 11808 - 10000 = 1808 unități bancare.

Curiozități:
 Istoria activității bancare începe cu primele bănci de negoț
din lumea antică, care acordau împrumuturi în grâne către
fermieri și comercianți care transportau bunurile între orașe.
Acest lucru a început prin 2000 î.Hr. în Asiria și Babilon.
Ulterior, în Grecia Antică și în timpul Imperiului Roman,
creditorii care își desfășurau activitatea în temple, acordau
împrumuturi și au contribuit cu două inovații: acceptau
depozite și schimbau bani. Arheologia din această perioadă
din China sau India, arată indicii a unei activități de creditare.
Activitatea bancară, în sensul modern al cuvântului, își are
originea în Evul Mediu și Renașterea timpurie în Italia, în
 Loredana Bălan, Becheanu Denisa,

Berca Filip, Bocșe Darius

orașele bogate din nord precum Florența, Veneția și

Genova. Familiile Bardi și Peruzzi au dominat activitatea
bancară din secolul XIV d.Hr. din Florența aceste familii au
creat sucursale în multe alte orașe din Europa.

 Inițial au fost utilizate drept mijloace de schimb bunuri care

păreau mai prețioase, bunuri precum scoici, boabe, pietre
colorate sau chiar penele unor păsări exotice. Odată cu
trecerea timpului aurul și argintul au înlocuit în majoritatea
culturilor celelalte bunuri de schimb datorită caracteristicilor
favorabile de durabilitate, rezistență în timp și datorită
temperaturii mici de topire comparativ cu cel al altor metale.
Pentru o portabilitate mai eficientă al aurului și argintului
aurarii le-au divizat în unități standardizate al căror puritate și
gramaj erau autentice. Principiul bazat pe activitatea
bancară din Roma și Grecia antică a fost influențată în
special de utilizarea pe larg al monedelor de aur și argint.