Sunteți pe pagina 1din 6

I.2.

Aspecte privind turismul mondial

Turismul reprezintă provocări economice semnificative: aceste fluxuri,


care corespund deplasărilor temporare a consumatorilor de vacanţă sunt însoţite
de transferuri financiare substanţiale. Turismul este unul dintre primele sectoare
economice cu 12% din PIB-ul mondial şi 6,5 % din exporturile mondiale. În
ceea ce priveşte locurile de muncă, Consiliului Mondial al Turismului şi
Călătoriilor estimeaza ca 231 milioane de persoane lucrează în domeniul sau în
conexiune cu turismul în lume.
Extinderea spaţiului turistic, simbolizat prin deschiderea de teritorii lungi
înrădăcinate, cum ar fi China, Peninsula Indochina sau Africa de Sud, nu
înseamnă o întrerupere a ierarhiei la nivel mondial. Cu excepţia progresiei
chinezeşti şi lărgirea creşterii pe pieţele asiatice, echilibrul global rămâne. Cele
mai vechi ţări turistice, care aparţin celor mai bogate grupări regionale rămân
inima dinamicii: acestea sunt principalele ţări care primesc şi care, de asemenea,
sunt şi cele mai puternice emitente de turişti. Creşterea înregistrată în turismul
internaţional la începutul anilor 1960 a contribuit la o diseminare mai largă a
fluxului în favoarea unor noi destinaţii, care stau la baza unor speranţe mari în
acest sector, dar poziţionarea acestor noi destinaţii turistice periferice este adesea
precară, iar marjele sale instabile.
Turismul internaţional arată rezultate record în fiecare an: în anul 2000
pragul de sosiri a fost de aproximativ 700, în timp ce această cifră a fost de
numai 25 de milioane în 1950 şi 285 milioane în 1980. Această creştere
remarcabilă reflectă transformările lumii noastre, inclusiv îmbogăţirea
societăţilor, unde deplasările devenite din ce în ce mai dense măsoară creşterea
nivelului de trai.
Creşterea turismului, care a continuat să se afirme pe parcursul ultimei
jumătăţi de secol poate fi împărţit în trei etape. Acestea sunt în primul rând
primele decenii, 1950-1980, caracterizate printr-o perioadă de creştere rapidă,

2
care a sprijinit o democratizare progresivă a turismului în economiile cele mai
dezvoltate, aşa cum este ilustrată de celebra "prelingere în josul piramidei
sociale " a Dl. Boyer (1999)", care, dincolo de lumea de pensionari pentru a se
alătura burgheziei şi straturile sociale din ce în ce mai mult. " Creşterea
veniturilor este însoţită de noi prevederi sociale, care favorizează clasa
muncitorească, acordându-le dreptului la concediu. Progresele din turism se
datorează şi îmbunătăţirii transportului aerian,în special prin zborurile charter, şi
lansarea maşinii de familie în ţările cu economie capitalistă (45% din călătoriile
turistice internaţionale în 2005). Transportul aerian, rezervat în principiu doar
călătorilor bogaţi în anii 1970, a devenit unul dintre modurile de transport cel
mai utilizat în turismul internaţional (43% în anul 2005) (GöSSLING & Hall,
2006).
A doua fază corespunde ultimul deceniu al secolului XX, aceea a unei
euforii turistice: zidurile cad, graniţele se deschid, formalităţile vamale sunt
relaxate. Acest deceniu a fost propice turismului internaţional, tentaţia de turism
internaţional pentru cetăţenii care au avut până atunci obiceiuri turistice în
spaţiul naţional. Sfârşitul lumii bipolare (socialism – capitalism) a anunţat
speranţe, care s-au dovedidt a fii înşelătoare. Acesta se reflectă prin căderea
Zidului Berlinului, reunificarea Germaniei şi sfârşitul democraţiilor socialiste
din Europa Centrală şi de Est. În această nebunie, România a primit 1,4 milioane
de turişti în 1990, cea mai mare parte fiind din ţările vecine, Europa de Est.
Polonia este, de asemenea, poziţionată pe piaţa europeană (19,2 milioane de
turişti internaţionali în 1995 faţă de 3,4 milioane în 1990), precum şi Ucraina
(19 milioane în 2006) şi Federaţia Rusă (20,2 milioane în 2006).
În anii 1990, teritoriilor deschise pentru turism continuă să se lărgească.
Contextul internaţional este extrem de favorabil pentru turism. Alte mari zone îşi
fac intrarea pe sunt piaţa turismului, cum ar fii Africa de Sud şi China. Africa de
Sud post- apartheid iese din izolarea şi devine rapid liderul turismului African
(8,4 milioane în 2006). Impactul deschiderii Chinei este semnificativ pentru

3
turism: această ţara închisă (doar 17877 de vizitatori străini înregistraţi în 1965)
este acum recunoscută pe plan mondial: 49600000 turişti internaţionali în 2006
(creându-se 72 de milioane de locuri de muncă în domeniul turismului).
Sfârşitul secolului anunţă vârsta maturităţii turismului. După euforia,
iluziile şi deziluziile legate de un spaţiu turistic mondial fară frontier,
evenimentele dramatice (atentate ce au vizat în mod specific turiştii din Bali sau
din Charm EL- Cheikh, accidente aeriene) au adus aminte turiştilor întreaga
complexitate a unei lumi unde războaiele nu încetează niciodată. Cel care se
credea “neutru” datorită statului său temporar de turist, a înţeles că el constituie
de acum înainte, o ţintă potenţială, deosebit de vulnerabilă (Dehoorne, 2004;
Ierarhia mondială a celor mai cautate destinaţii turistice, dominată de
Franţa, Spania şi Statele Unite ale Americii rămâne relativ stabilă; singurele
modificări semnificative sunt înregistrate de ţările asiatice care îşi fac lansarea în
această listă: Malaezia, Hong Kong şi, desigur, China, care se clasează în
prezent pe al patrulea loc în lume, înainte de Italia şi Marea Britanie. Unele
destinatii din Europa de Est (Ucraina, Rusia şi Polonia) sunt, de asemenea,
printre primele douazeci destinaţii, dar numărul de turişti nu este bine stabilizat,
fluctuând brusc de la un an la altul.. Situaţia este aceeaşi pentru Turcia, care
alterneaza rezultate foarte încurajatoare cu eşecuri dăunătoare pentru economia
ţării.
Numărul de turişti din întreaga lume a depăşit pentru prima oară, în 2012,
pragul de un miliard de persoane, iar tendinţa de creştere se va menţine şi în
2013, se arată într-un raport publicat de ONU. Astfel, creşterea turiştilor ce
vizitează alte ţări a crescut cu 4%, ajungând la 1,035 miliarde în 2012, de la 996
de milioane în 2011, se arată in raportul Organizatiei Mondiale a Turismului
(OMT), publicat de ONU la Madrid si citat de AFP. "2012 a fost un an de
instabilitate economică constantă în intreaga lume, în special în zona euro. Cu
toate acestea, turismul internaţional şi-a continuat evoluţia", a explicat
Secretarul general al OMT, într-o conferinţă de presă. De asemenea, conform

4
estimărilor organizaţiei, tendinţa de creştere a numărului turiştilor se va menţine
şi în 2013, cu toate că nu va depăşi trei sau patru procente.
Turismul la nivel mondial a fost puternic afectat în 2008, odată cu
izbucnirea crizei economice, când numărul de turişti a crescut cu doar 2,1%, în
condiţiile în care în anul anterior se înregistrase o creştere de 6,6%. În 2009,
numărul turiştilor a scăzut cu 3,9 procente, un factor decisiv fiind şi gripa aviară,
cele mai scăzute cifre din ultimii 60 de ani.
O creştere semnificativă a numărului de turişti străini s-a înregistrat în
zona Asiei Pacifice, de 6,5 procente, ajungând la 233 de milioane de oameni.
Cea mai mare evoluţie a numărului de turişti străini a fost înregistrată în sud-
estul Asiei, unde au venit cu 8,7% mai mulţi turişti străini decât în 2011.
Singurele destinaţii către care turiştii nu s-au mai înghesuit în 2012 au fost cele
din Orientul Mijlociu, scăderea fiind puse pe seama conflictelor din regiune.
OMT estimează că tendiţa de creştere a turiştilor la nivel mondial nu se va
menţine doar pentru anul 2013 şi că va ajunge la 1,8 miliarde în 2030.

5
6