Referat istorie – Surdu Vladimir a X-a H

Economia Suediei
 Amplasarea geografică
Așezare geografică: în Europa de Nord; are ieșire la Marea Baltică, Golful Botnic,
Strîmtorile Kattegat și Skagerrak; situată între Finlanda și Norvegia.

Suprafata: totală 449,964 kmp, uscat 410,934 kmp, apa 39,030 kmp.

Orașe: Stockholm (capitala, 765,044 de locuitori), Göteborg (481,410 de locuitori),

Malmö (269,142 de locuitori).

Drepturi maritime: ape teritoriale 12 mn; zona economică exclusivă – limitele

convenite sau liniile mediane; platoul continental 200 m adîncime sau la adîncimea
exploatării.

Climat: temperat în sud, cu ierni reci, înnorate și veri răcoroase, parțial noroase;

climat subarctic în nord.

Relief: preponderent de seș; munți în vest..

Resurse naturale: minereu de fier, cupru, plumb, zinc, aur, argint, tungsten, uraniu,
arsenic, feldspat, cherestea, resurse hidroelectrice.

Intrebuintarea terenului: teren arabil 5.93%, recolte permanente 0.01%, altele

94.06% (2005)

Teren irigat: 1,150 kmp (2003).

Riscuri naturale: sloiuri de gheață plutitoare în apele înconjurătoare, în special în

Golful Botnic, pot împiedica traficul maritim.

Probleme actuale de mediu: ploaia acidă poluează solul și lacurile; poluarea Mării

Nordului și Mării Baltice.

Poziția geo-strategică: așezare strategică de-a lungul strîmtorilor care leagă Marea

Baltică de Marea Nordului.
  Scurt istoric
În secolele IX şi X, cultura vikingă a înflorit în Suedia. Comerţul, atacurile şi
colonizarea se făceau în această perioadă către est, spre Statele Baltice, Rusia şi Marea
Neagră. În 1397, cele 3 ţări scandinave: Norvegia, Danemarca şi Suedia au fost unite sub un
singur rege (Uniunea de la Kalmar). Aceasta a fost o uniune personală, nu una politică, iar în
secolul XV, Suedia a rezistat încercărilor de conducere centralizată ale regelui danez, chiar şi
prin rebeliune armată. Statul suedez modern este fondat în 1523, prin destrămarea Uniunii de
la Kalmar şi alegerea primului rege al Suediei, Gustav Vasa. Expansiune teritorială din
secolul XVII conduce la formarea Imperiului Suediei. Finlanda, ca şi alte teritorii din afara
Peninsulei Scandinave, sunt însă pierdute treptat în secolele XVIII şi XIX. În urma
războaielor napoleoniene, Norvegia este cedată Suediei, iar tentativa de păstrare a
suveranităţii se soldează cu campania militară a Regelui Suediei împotriva Norvegiei (1814),
încheiată prin constituirea uniunii personale care va dura până în 1905. Acesta a fost ultimul
război în care a fost angrenată Suedia. Din 1814, a fost adoptată politica de nealiniere pe timp
de pace şi de neutralitate în timp de război, în vigoare şi astăzi. Suedia a rămas o ţară neutră
în timpul celor două războaie mondiale. A continuat să fie nealiniată în timpul Războiului
Rece şi nu este, în prezent, membră a nici unei alianţe militare. Suedia devine membru al UE
în 1995. Suedia nu a adoptat moneda Euro.
 Economia
Economie bazată pe industrie și servicii.

PIB (1995): 2% agricultură, 32% industrie, 66% servicii.

 Economia Suediei este bazată pe industrie și servicii .

PIB : 2% agricultură
32% industrie
66% servicii

agricultura
industrie
servicii

Dispune de însemnate zăcăminte de minereuri de fier, șisturi bituminoase, cupru,

zinc, wolfram, uraniu, aur, argint.

Industrie avansată: extractivă, metalurgică (fontă, otel, aluminiu ș.a.), constructoare de

mașini (nave, avioane, automobile, material rulant ș.a.), energetică (peste 1000 de
hidrocentrale, centrale nucleare), forestieră, de celuloză și hârtie, chimică și petrochimică,
textilă, alimentară.

Agricultură specializată în creșterea animalelor pentru lapte și carne (bovine, ovine,

porcine, păsări) și producția de cereale (grâu, orz, ovăz, secară). Se mai cultivă cartofi, sfeclă
de zahar, legume, plante furajere.

Exportă nave, mijloace de transport, echipamente industriale, produse miniere și

chimice, hârtie, materiale lemnoase, articole manufacturiere, produse alimentare.

Importă combustibili, mașini și utilaje industriale, fructe, legume.Comerț

extern cu Germania, Marea Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca, Franța, Țările de
Jos, Finlanda ș.a.

La începutul secolului XX, Suedia era o țară preponderent agrară si una dintre cele mai
sărace națiuni europene.
 Bogatele sale resurse interne (minereu de fier, material lemnos si putere hidraulică), au
permis o industrializare rapidă, care a transformat Suedia într-un modern stat al bunăstării.

Suedia este o țară industrial-agrară dezvoltată, cu o puternică industrie extractivă,

siderurgică, a metalurgiei neferoase, iar construcțiile navale au o mare dezvoltare (la Malmo
si Goteborg).

Cea mai importantă ramură industrială este construcția de mașini (autovehicule,

motoare diesel, aeronave, ambarcațiuni, echipamente electrice) cu centrele principale la:
Stockholm, Goteborg, Vasteras).

Suedia ocupă locul 4 pe glob în industria mobilei, locul 5 in producția de cherestea și

locul 7 la plăci aglomerate și fibrolemnoase.

Stockholmul reprezintă un important centru industrial și comercial al Suediei (industrie

constructoare de mașini, electrotehnică, șantiere navale, industrie poligrafică, chimică,
usoară, pielărie și alimentară).

Una dintre cele mai favorabile dezvoltări au cunoscut sectoarele de înaltă tehnologie,
precum telecomunicațiile și industria farmaceutică, orientate către export.

Din 1995 Suedia este membră a Uniunii Europene

În 2018, cele mai importante sectoare ale economiei Suediei erau: administrația publică,
apărarea, educația, sănătatea și asistența socială (21,5 %); industria (19,2 %); comerțul cu
ridicata și cu amănuntul, transporturile, serviciile de cazare și alimentație publică (17,7 %).

59 % din exporturile Suediei se efectuează în UE (Germania 11 %, Danemarca și Finlanda

câte 7 %). În afara UE, 11 % din exporturi se realizează către Norvegia și 7 % către Statele
Unite.

Importurile Suediei provin în proporție de 70 % din celelalte state membre ale UE (Germania
18 %, Țările de Jos 9 % și Danemarca 7 %). Printre importurile din afara UE, se remarcă cele
din Norvegia (8 %) și din China (5 %).

Suedia este o monarhie constituțională și democrație parlamentară cu un șef de guvern

(primul ministru) și un șef de stat (președintele). Guvernul deține puterea executivă. Puterea
legislativă aparține parlamentului unicameral. Suedia este un stat unitar, împărțit în 20 de
județe și 290 de municipalități. 
Concluzii

Suedia are al optulea cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume.
  În 2012, Forumul Economic Mondial a clasat Suedia ca a patra țară cea mai competitivă din
lume.
În 2013, Suedia  s-a plasat pe locul al doilea în lume in functie de Democracy Index, pe
locul al şaptelea la Index-ul Naţiuniilor Unite pentru Dezvoltarea Umană, pe locul al doilea la
Index-ul Better Life al OCDE. Potrivit The Economist, ţările nordice  "sunt, probabil, cele
mai bine guvernate din lume," Suedia fiind considerată pe primul loc.