Sunteți pe pagina 1din 7

Întâlnirea de la fântână

” Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la
ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. “Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.”
(Ioan 4:6-7)

intalnireaAstăzi suntem provocați să călătorim prin Samaria și să facem un popas la fântâna lui
Iacov. Într-o zi toridă acesta este locul cel mai potrivit pentru odihnă și înviorare înainte de a
porni mai departe. Ocazie tare favorabilă ca Dumnezeu să te surprindă cu prezența Lui. Femeia
care venise în miez de zi să scoată apă era tare împovărată și nu dorea să fie văzută de alții.
Purta probleme grele în sufletul ei dar tocmai în asemenea moment se întâmplă neprevăzutul:
drumul vieții ei se intersectează cu cel al Domnului Isus și totul se schimbă în bine pentru tot
restul vieții. Atât pentru ea cât și pentru comunitatea din care făcea parte. Întâlnirea de la
fântână poate fi și momentul de cotitură din viața ta. Trudit și împovărat, apăsat și chinuit,
singur și fără speranță Domnul Isus așteaptă să vii la întâlnire. Poetul spune și de ce: ” …
purtat-a pe umerii Săi povara lumii / El poate lua chiar acum povara ta.” Simplu: vii cu povara
și pleci liber. În ce constă intervenția Fiului lui Dumnezeu la această întâlnire?

1. Rezolvă problema prejudecăților. Femeia era mirată de vizita unui iudeu în Samaria
deoarece: ”Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.” (Ioan 4:9). Prejudecata iudeilor era
că samaritenii sunt niște corcituri spurcate cu care nu trebuie să ai de-a face. Ca să meargă din
Galilea în Iudeea, evreii evitau Samaria și ocoleau prin Perea. Domnul Isus îndepărtează
bariera rasială și pășește cu demnitatea unui Fiu de Dumnezeu a cărui dragoste este mult mai
mare decât prejudecata oamenilor. Bariera etnică este asociată cu bariera sexuală. Această ideie
preconcepută venea din partea ucenicilor: ”Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea
cu o femeie.” (Ioan 4:27). Să fii bărbat singur și să vorbești cu o femeie nu prea era
recomandat în societatea evreiască. Darămite femeia să fie și samariteancă? Devii pasibil de
excludere din anturajul iudaic. Mântuitorul a coborât din glorie și a mers împotriva curentului.
A ales întotdeauna să împlinească voia Tatălui și nu voia oamenilor. Numai așa a anulat
barierele și a adus eliberare de povara prejudecăților. După mai bine de două mii de ani situația
nu s-a schimbat prea mult. Același diagnostic presupune același tratament. Vino la fântâna
unde s-a oprit Isus. Așteaptă să dialogheze cu tine și să-ți ia povara chiar acum.

2. Rezolvă problema sufletului. Dialogul dintre Domnul Isus și femeia samariteancă este
marcat de descoperiri fantastice. După ce înțelege nevoia ei capitală – apa vieții – /“Doamne”,
I-a zis femeia, “dă-mi această apă” (Ioan 4:15)/ ea – femeia – descoperă cine este El, iar El
demonstrează că știe totul despre ea. Fiind ”descoperită” ea nu poate să-și scundă adevărata
identitate, iar când Domnul Isus este legitimat ca fiind proroc /“văd că eşti proroc.” (Ioan 4:19)/
întrebările ei continuă să primească răspuns pe măsură. Domnul Isus face lumină asupra unei
realități care stârnește controverse și astăzi: adevărata închinare. Iată cum definește Mântuitorul
acest lucru: ”Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în
adevăr.”(Ioan 4:24). Concluzia finală a dialogului îndreaptă reflectorul spre Fiul lui Dumnezeu,
arătând adevărata Lui identitate: “Ştiu”, i-a zis femeia, “că are să vină Mesia, (căruia I se zise
Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Isus i-a zis: “Eu, cel care vorbesc cu
tine, sunt Acela.”(Ioan 4:25-26). În acest moment totul se schimbă. Femeia care venise în
ascuns să ia apă renunță deoarece a găsit ceva mult mai valoros. Sufletul ei însetat după
dragoste și după adevăr s-a umplut cu adevărul vieții veșnice. Iar când se întâmplă așa ceva nu
mai dorești nimic în plus. Oprește-te! Nu te mai ascunde! Mântuitorul lumii te cunoaște.
Așteaptă cu răbdare timpul potrivit ca să-ți vorbească. De aceea nu aștepta un necaz sau vreo
tragedie ca să se întâmple, ci vino astăzi cu toate poverile și întrebările din sufletul tău. El este
singurul ”specialist în imposibil.””Nu este munte prea-nalt Ca să nu-l mişte, / Nu e problemă
prea grea Să n-o rezolve, / Nu e furtună prea grea Să n-o liniştească, / Nu e durere prea grea Să
n-o aline” spune cântarea. Încearcă și vei pleca ușurat. Nu numai atât dar vei fi fericit tot restul
vieții și veșnicia întreagă

3. Rezolvă problema evanghelizării. Ce se întâmplă te uimește: ”Atunci femeia şi-a lăsat


găleata, s-a dus în cetate, şi a zis oamenilor:”Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am
făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.” (Ioan 4:28-
30). A început evanghelizarea la Sihar. Prin mărturia sinceră a unei femei prostituate. N-a
mărturisit altceva decât despre experiența ei de la fântână. S-a întâlnit cu Mesia și era atât de
atinsă de prezența Lui încât n-a avut liniște până nu le-a mărturisit și semenilor. Iar ei au
răspuns pe măsură: au renunțat la toate și au venit să verifice știrea tocmai auzită. Apoi L-au
invitat să rămână la ei. Declarația finală a celor din Sihar este o mărturisire de credință sinceră:
“ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” (Ioan 4:42). Ce clar este totul.
După ce te-ai întâlnit cu Domnul Isus primul lucru care se întâmplă este că dorești să spui și
altora despre El. Aceasta este regula adevărată. Evanghelizarea începe din locul în care ești tu.
Dacă ești născut din nou nu poți să taci. Trebuie să știe și alții. Dacă taci, ai o problemă.
Înseamnă că ai doar o religie nu și o relație. Vor vorbi pietrele, cauciucurile de la mașină și
băncile din adunare în locul tău. Așa că, gândește-te foarte serios și începe. Sunt milioane de
oameni care vor merge în iad. Parte din aceștia sunt în jurul tău. În lucrarea de evanghelizare
sunt poziții deschise fără număr. Dumnezeu are nevoie de voluntari. Așteaptă răspunsul tău
chiar acum.Vino!

RUGĂCIUNE

“Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete.” (Ioan 4:15)
Iisus şi femeia samariteancă
4 Când Isus[a] a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – 2 cu toate
că nu Isus Însuşi boteza, ci ucenicii Lui – 3 a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea. 4 Trebuia să
treacă prin Samaria[b], 5 prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul
pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a
aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea[c].
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis:
– Dă-Mi să beau!
8 Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9 Femeia samariteancă I-a zis:
– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!
Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii[d].
10 Isus i-a răspuns:
– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăţi I-ai
fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie!
11 Femeia I-a zis:
– Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?! 12 Eşti Tu mai mare
decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuşi din ea, atât el, cât şi fiii şi
turmele lui?
13 Isus i-a răspuns:
– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. 14 Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i
va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa
veşnică.
15 Femeia I-a zis:
– Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!
16 El i-a zis:
– Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!
17 Femeia I-a răspuns:
– N-am soţ!
Isus i-a zis:
– Ai spus bine: „N-am soţ!“, 18 pentru că cinci soţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este
adevărat ceea ce ai spus.
19 Femeia I-a zis:
– Domnule, văd că Tu eşti profet! 20 Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta[e], iar voi spuneţi
că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
21 Isus i-a răspuns:
– Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în
Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem, căci
mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor
închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl. 24 Dumnezeu este Duh, iar cei
ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
25 Femeia I-a zis:
– Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.
26 Isus i-a zis:
– Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela.
27 Chiar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat:
„Ce cauţi[f]?“ sau „De ce vorbeşti cu ea?“ 28 Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a zis
oamenilor: 29 „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta
Cristosul?“ 30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. 31 Între timp, ucenicii Îl rugau:
– Rabbi[g], mănâncă!
32 Dar El le-a răspuns:
– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.
33 Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“
34 Isus le-a mai zis:
– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceţi voi că
mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt
albe, gata pentru seceriş! Chiar acum, 36 cel[h] ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa
veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci în această privinţă
este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi
v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor..
39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus
tot ce-am făcut!“ 40 Aşadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas
acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui 42 şi-i ziceau femeii:
„Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta
este Mântuitorul lumii!“
Fântanile Grigore Vieru - IZVORUL MAMEI
Lucian Blaga Pe izvor cu val de verde
Sapa, frate, sapa, sapa, Suflet sună, gând se vede.
pana cand vei da de apa. Tot ce-i veşnic şi frumos,
Ctitor fii fantanilor, ce Ce-i frumos, e domnesc os!
gura, inima ne-adapa. Pe izvor cu val de bine
Prinde tu-n adanc izvoare - Doină creşte, dor tot vine.
de sub strat stihie blanda. Tot ce-i dor e neuşor,
Si se-aleaga din argila Chiar de cântă pe izvor
ochiuri lucii, de izbanda.
Calatori cu turme - vie George Filip
sa se-aplece, sa se mire Fântânarul
de atata adancime
si de basmele din fire. Mi-au trebuit mai multe veacuri
Sa se curme-n piept cuvantul, Sa sap fântâna demnitatii
cand s-arata ca pamantul Eu fântânar si eu stapânul
stele si-nauntru are - Pe ciutura umanitatii.
nu numai deasupra-n zare. S-adap cu znaga de cuvinte
Osteneste-te-n amiaza Privighetori, lastuni si corbi
sa aduni rasplata dreapta. Si-n zilele de sarbatoare
O priveliste de noapte Sa spal picioarele le orbi.
negraita te asteapta.
Zodii sunt si jos subt tara, În primavara mea eterna
fa-le numai sa rasara. Vreau nemurirea sa o spântec
Sapa numai, sapa, sapa, Si ignetele de povara
pana dai de stele-n apa. As vrea sa le prefac în cântec.
Iar la fântâna mea curata
Sa fiu si sluga si stapân Sa ne adape telegarii
Ca botezat cu tinerete Dar câteodata, se întâmpla
E prea târziu sa fiu batrân. Sa ne lipseasca fântânarii.

Veniti la cumpana o clipa Acest poem e smuls din mine


Si ascultati cum cânta apa Sau din a timpului cadenta
Eu am urcat în josul tainei Si am sapat si sap, sapa-voi
Cu târnacopul si lopata Mânat de o efervescenta
Si-acum,daca sorbiti racoare Ce ma atrage spre adâncuri
Înmiresmati de dalbul spumii Cu gresii si furtuni rebele
Sa stiti macar ca apa vine Ca vreau sa sorb si sa-nchid ochii
Din stra-strafundurile lumii. Lânga fântâna vietii mele…

…Un fântânar cu palme late


Cum tuturor ne e menirea
Sa transpiram o viata intreaga
Sa se adape omenirea.
De nu sapam se surpa totul
Si vremii i-am sorbi otrava
Dar fântânarii omenirii
Mai pot sa-i smulga Terrei, lava.

Veniti si beti din apa lumii


Jivine si hulubi si fluturi
Crezul pamântului pulseaza
În sfintele de dud din ciuturi
Si nu va temeti,apa este