Diagnosticul de laborator al infecțiilor respiratorii virale

Obiective:
1. Prezentarea diagnosticului de laborator în gripă;
2. Prezentarea diagnosticul serologic în pneumonii atipice primare.

Diagnosticul de laborator în gripă

- importanta diagnosticului direct (variabilitatea antigenica, cunoasterea tulpinilor circulante,
stabilirea formulei vaccinale la nivel mondial)
Diagnostic direct:
 Produs patologic: exsudat faringian, exsudat nasal sau lichid de spălătură nasală.
Sensibilitatea diagnosticului creşte dacă recoltarea este cât mai precoce (primele 3 – 4
zile de boală) şi dacă probele sunt examinate imediat, sau conservate la 4° C.
 Metode rapide (permit diferenţierea tipurilor):
 Detecţie antigenelor prin ELISA sau IF;
 Detecţia ARN viral prin RT-PCR.
 Metode clasice (permit caracterizarea subtipurilor şi a tulpinilor circulante, în scop
epidemiologic sau al preparării de vaccinuri):
 izolarea pe ouă embrionate;
 izolarea în culturi de celule.
RH (reacţia de hemaglutinare):
- evidenţiază prezenţa antigenului hemaglutinant în produsul testat,
- titrează cantitatea de antigen hemaglutinant.
Interpretarea reacţiei:
- reacţie negativă = hematiile sedimentează sub forma unui disc roşu cu margini perfect
regulate;
- reacţie pozitivă = depozit granulos / depunere a hematiilor sub formă de depozit cu margini
neregulate; supernatantul este incolor.
RIH (reacţia de inhibare a hemaglutinării):
- identifică virusul gripal folosind anticorpi de referință care neutralizează capacitatea
hemaglutinantă a antigenului viral.

Introducere: limitele diagnosticului direct prin metode clasice (avantajele lui – pentru tulpini
complet noi) si de aici necesitatea diagnosticului indirect.

Diagnostic serologic:
 ELISA (Ac specifici de tip)
 RIH (reacţia de inhibare a hemaglutinării) - reacţia Hirst.

Principiu RIH: unele virusuri posedă capacitatea de a aglutina hematii (RH). Reacţia este
împiedicată de prezenţa Ac prezenţi în serul de testat (post-infecţie sau post-vaccinare), în
prezenţa antigenului omolog.
RIH:

1
 - permite stabilirea diagnosticului unei viroze, prin evidenţierea anticorpilor specifici
inhibitori ai hemaglutinării în serurile testate (seruri perechi: acut si de convalescent);
dezavantajul legat de timp (scop epidemiologic si mai putin pentru pacienti)
- permite aprecierea eficientei vaccinarii si studierea Ac-lor anamnestici, dupa trecerea prin
infectie, pentru populatii largi (serograme) – seroarheologie (istoria circulatiei virusurilor
gripale, de-a lungul timpul, prin determinarea Ac-lor in seruri obtinute de la varstnici)
Interpretare: - reacţie pozitivă (sedimentarea hematiilor -buton);
- reacţie negativă (hemaglutinare).

1/7 1/14 1/28 1/56 1/112 1/224 1/448

A/Beijing/262/95 (A/H1N1) 2000
Ser I + + - - - - -
Ser II + + + + + + -
A/Sydney / 15 / 97 (A/H3N2) (1999)
Ser I - - - - - - -
Ser II - - - - - - -
B/Shandong
Ser I + - - - - - -
Ser II + - - - - - -

Diagnostic: infectie cu virusul gripal A/H1N1 (dinamica semnificativa)

Diagnosticul serologic în pneumonii atipice primare

Pneumonie atipică primară / pneumonie interstiţială:

- pneumonie care evoluează cu leziuni inflamatorii în interstiţiul pulmonar;
- este atipică deoarece nu induce semnele stetacustice şi radiologice descrise
clasic (tipic) în pneumonia lobară;
- este primară pentru că este determinată de microorganisme primar patogene.

Agenţi etiologici: virusuri (gripal A/B; VRS, adenovirusuri, virusuri paragripale, etc),
rickettsii, chlamydii.

RFC (reacţia de fixare a complementului)

Principiu: 2 complexe Ag – Ac îşi dispută aceeaşi cantitate de complement (C):

o Primul complex = Ag de referinţă şi Ac prezenţi în ser;
o Al doilea complex = Cuplul hemolitic sau sistemul indicator al reacţiei (hematii
de oaie şi ser anti-hematii de oaie).
Complexul Ag – Ac format în prima reacţie, fixează C, astfel încât a doua reacţie
nu mai are loc iar hematiile rămân intacte (buton). Dacă prima reacţie nu are loc
(Ac specifici absenţi), complementul rămâne la dispoziţia cuplului hemolitic şi
determină hemoliză.

Reacţie pozitivă = lipsa hemolizei (sedimentarea hematiilor - buton).

Reacţie negativă = hemoliză.

2
Pacient A. G., 14 ani, prezintă la internare frisoane, cefalee, tuse uscată. Ulterior apar dureri
musculare generalizate, stare de rău, anorexie, astenie. Rezultatele diagnosticului serologic sunt:

Agent etiologic Titru Ac ser I Titru Ac ser II

Virus gripal A <8 32

Virus gripal B <8 <8
Virus Paragripal 3 <8 <8
Adenovirus 16 16
Virus respirator sincitial <8 <8
Mycoplasma <8 <8
Chlamydia <8 <8
Coxiella <8 <8

Diagnostic etiologic: infectie cu virus gripal A (seroconversie);

pentru adenovirus – Ac anamnestici

Pacient R. S., sugar de 4 luni, prezintă dispnee, febră, cianoză, secreţii nazale care sunt antrenate
spre căile respiratorii inferioare. Ipoteză diagnostic clinic: bronşiolită. Serodiagnosticul este
următorul:

Agent etiologic Titru Ac ser I Titru Ac ser II

Virus gripal A <8 <8

Virus gripal B 16 128
Virus Paragripal 3 <8 <8
Adenovirus <8 <8
Virus respirator sincitial 16 16
Mycoplasma <8 <8
Chlamydia <8 <8
Coxiella <8 <8

Diagnostic etiologic: infectie cu virus gripal B (dinamica semnificativa)

Pentru VRS – Ac anamnestici (pot fi si de la mama; intervalul de timp dintre 2 prelevari, prea
mic, nu a permis o scadere semnificativa)

Tehnici actuale de diagnostic a pneumoniilor atipice primare:

- ELISA (IgM, IgG)
- IF
- tehnici moleculare.