3. La data de 16.08.

2018 A încheie cu B un contract autentic de vânzare având ca obiect un imobil –

teren, specificându-se că „se transmite întreg dreptul de proprietate asupra bunului vândut, acesta
fiind dobândit de cumpărător în deplină proprietate, împreună cu accesoriile sale și alături de toate
drepturile și obligațiile în legătură cu bunul, existente la data vânzării”.

La 20.09.2018, A este notificat de C, care invocă faptul că a construit cu bună-credință un depozit cu

fundație de beton și structură din aluminiu pe terenul cumpărat de A, iar la data de 17.05.2018
fostul proprietar B l-a notificat, anunțându-l că înțelege să invoce accesiunea imobiliară artificială cu
privire la depozit, invocând dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia. În aceste condiții, C
solicită ca A să îl despăgubească pentru cheltuielile făcute cu edificarea depozitului.

A răspunde notificării precizând că refuză să îl despăgubească pe C deoarece: deși nu contestă buna-

credință a acestuia, A nu poate fi ținut de actul unilateral (de invocare a accesiunii) care îi aparține
lui B. Mai mult, A arată că, oricum, depozitul îi este perfect inutil și va trebui să îl demoleze.

În aceste condiții, C îl acționează în judecată pe A, invocând prevederile contractului de vânzare care

specifică faptul că bunul se transmite alături de toate drepturile și obligațiile născute anterior în
legătură cu el. A se apără arătând că depozitul nici măcar nu a făcut obiectul vânzării. De asemenea,
A îl cheamă în garanție pe B, în temeiul garanției pentru evicțiune[1]. B se limitează la a preciza că l-a
anunțat pe A despre existența depozitului ridicat de C pe terenul care a făcut obiectul vânzării.

Precizați motivat care va fi soluția instanței.

4. La 15.07.2018 (consensual) se încheie între societățile A și B contractul de vânzare având ca obiect

transferul dreptului de proprietate asupra a 1000 kg de zahăr, ambalate în pachete de 1 kg,
inscripționate cu sigla societății cumpărătoare A (bunuri viitoare de gen). Părțile stabilesc că prețul
va fi achitat la data livrării mărfii (27.09.2018).

-scadenta: 27.09.2018

La 19.07.2018, un prepus al societății vânzătoare B se prezintă la sediul societății A și solicită acordul

reprezentantului cumpărătoarei pentru a depozita în incinta unui siloz al acesteia cei 20 de saci a
câte 50 kg, conținând zahărul vândut. După ce ia legătura cu administratorul societății B și i se
confirmă că e vorba despre zahărul vândut, reprezentantul societății A este de acord cu depozitarea
pentru intervalul de 7 zile, solicitat de B.

-contract depozit incheiat prin reprezentANT – nu chiar, ar fi un act de toleranta, pt. depozitare =>
remiterea sacilor nu are semnificatia unei plati din ct. de vanzare

La 23.07.2018, în urma unei furtuni violente, parte din acoperișul silozului este desprinsă de vântul
care suflă cu 120 km/h și în siloz izbucnește un incendiu care nu poate fi stins de pompieri în timp
util din cauza condițiilor meteo, distrugând silozul alături de întregul său conținut

-imposib. Fortuita de executare – res genere non pereunt – riscul pieirii fortuite=> B tot va fi obligat
la prestarea oblig. (nu s-a individualizat zaharul prin contract)

-1274: riscul – bunul nepredat – la proprietar (pieirii fortuite) – vanzatorul, desi stapaneste bunul, nu
mai este proprietar; bunurile viitoare nu exista (bunuri mobile prin anticipatie) => exista zaharul, dar
trebuiau impachetate, si nu exista pungile => bunurile sunt VIITOARE a caror prop se transmite la
mom. realizarii. Nici predarea nu s-a putut efectua => nu e aplicabil 1274

În aceste condiții, societatea vânzătoare B notifică în scris cumpărătoarea A, solicitând plata

integrală a prețului zahărului. Administratorul societății A se prezintă la dvs. avocat și vă cere sfatul;
el se arată dispus să plătească, dar ar dori ca din sumă să fie scăzută valoarea ambalajelor în care ar
fi urmat a fi ambalat zahărul. El precizează că, într-o discuție informală cu reprezentanții societății B,
aceștia s-au arătat dispuși să predea către A cele 1000 de ambalaje, însă fără conținut.

-plata indivizibila, vizeaza intregul, nu poti scade valoarea ambalajelor daca te-ai angajat la plata
integrala

-discutii informale : este ct. Consensual => modificari pot fi facute tot pe cale consensuala

Cum îl sfătuiți pe clientul dvs.? Ar avea vreo relevanță dacă termenul de depozitare ar fi fost depășit,
iar A ar fi notificat pe B să ridice zahărul înainte de producerea evenimentului fortuit?

-termen de depozitare depasit => contractul se stinge la implinirea celor 7 zile eventual pe temeiul
raspunderii delictuale

5. La 12.03.2017 A încheie cu B un contract de închiriere a apartamentului aflat în proprietatea celui

dintâi. În contract se specifică faptul că „chiriașul B asumă, alături de plata chiriei lunare, obligația de
plată a întreținerii și a tuturor utilităților”.

Începând cu luna august a anului 2017, B nu mai achită facturile pentru gaz și curent. Fiind notificat,
în calitatea sa de beneficiar al contractelor de furnizare, proprietarul A achită el facturile restante
până în luna octombrie inclusiv.

La data de 20 ianuarie 2018 B îl acționează în judecată pe A, invocând rezilierea unilaterală a

contractului, pe motiv că A nu și-a îndeplinit obligația de asigurare a folosinței apartamentului cu
destinație de locuință. Prin întâmpinare, A se apără, precizând că imobilul a fost predat către chiriaș
încă din momentul încheierii contractului. În replică, reclamantul arată că în data de 09.01.2018
apartamentul a fost debranșat de la gaz și curent. A se apără din nou, motivând că această situație se
datorează comportamentului chiriașului, care nu și-a respectat obligația de plată a utilităților.

Precizați motivat modul în care v-a soluționa instanța litigiul.

- preluare de datorie, in ct de locatiune, nu justifica ca A sa nu isi achite obligatiile, comp ilicit in

cadrul ct de furnizare

- exceptie de neexecutare trebuia invocata

- act se admite, culpabil nu a fost asigurata folosinta

-chemarea in judecata = punere in intarziere

 6. La data de 06.04.2018 societatea A formulează o acțiune în rezilierea contractului de leasing
încheiat (în 02.08.2016) cu societatea B, având ca obiect utilizarea – cu posibilitate de achiziționare –
a unei autoutilitare. A își întemeiază acțiunea pe faptul că, în data de 03.07.2017 autoutilitara a fost
sechestrată de poliție, deoarece existau indicii că ar fi făcut obiectul unui furt, reclamantul fiind
astfel lipsit de folosința ei.

Pârâta se apără arătând că acțiunea ar trebui respinsă ca lipsită de obiect, deoarece a reziliat
extrajudiciar ea însăși contractul încă de la data de 15.11.2017, ca urmare a faptului că A nu mai
plătise chiria începând cu luna iunie inclusiv; depune în acest sens în probațiune înscrisul care
notifică rezilierea și dovada că i-a fost comunicat lui A. Totodată, pârâta se apără, probând că
sechestrul a fost un eveniment fortuit, intervenit independent de orice culpă a ei. Mai mult, pârâta
arată că sechestrul a fost ridicat în 19.12.2017, iar autoturismul i-a fost predat de poliție.

În replică, societatea A depune în probațiune un înscris datat 29.10.2017 în care se specifică faptul
că: „societatea A dorește suspendarea contractului de leasing nr. ... începând cu data de 01.11.2017,
ca urmare a instituirii sechestrului. Va rugăm să dați curs solicitării noastre de a suspenda contractul
de leasing până la momentul la care autoturismul va reintra în folosința noastră”. A precizează că
înscrisul a fost expediat către B și prezintă în probațiune un înscris provenit de la oficiul poștal prin
care se confirmă expedierea în data de 30.10.2017 a plicului cu valare declarată de ... de către
societatea A, către societatea B, care l-a recepționat. Prin urmare, A susține că, la data presupusei
rezilieri extrajudiciare, contractul era suspendat, deci era exclusă existența unei neexecutări
culpabile.

Analizați situația juridică. Precizați motivat soluția instanței.