Seminar 4 

– 02.11.2020 –  Contractul de vânzare: formare(2), efecte(1)

1. Cu ocazia unei expoziţii de specialitate, A îi vinde lui B un câine (ciobănesc

caucazian / mascul) în vârstă de 2 ani. Câinele îi este predat lui A în aceeaşi zi. 

La patru zile de la încheierea contractului, câinele are o reacţie necontrolată şi îl muşcă

pe C, un vecin al lui B, venit pentru a îl scoate la plimbarea zilnică (C făcuse acest lucru şi în
zilele anterioare fără a întâmpina vreo reacţie ostilă din partea câinelui). Un medic veterinar
chemat de B să consulte câinele constată că reacţia cu totul neaşteptată s-a datorat unei
afecţiuni, de care câinele suferă de mai mult timp şi care îl poate determina să aibă astfel de
reacţii necontrolate. 

C îl acţionează în judecată pe B, cerându-i despăgubiri. B cere introducerea lui A în

cauză.

La rândul său, B refuză să îi achite preţul lui A şi doreşte să îi restituie câinele. A nu

acceptă şi îl acţionează în judecată, cerând obligarea cumpărătorului să execute prestaţia
asumată. Reclamantul arată că efectele bolii nu s-au manifestat anterior, fiindu-i imposibil să
cunoască existenţa ei, totodată precizează că, cu medicaţie corespunzătoare, aceasta poate fi
ţinută sub control. Pe cale reconvenţională, B cere anularea contractului, invocând faptul că el
a achiziţionat câinele pentru montă (reproducere) şi, datorită bolii – pe care nu a cunoscut-o –
nu îi va fi de folos.  

a) Soluţia instanţei în litigiul în care sunt implicaţi A, B şi C ? Motivaţi.

Vezi 72 CPC – chemarea in garanție
Eroare
Dol
Care are prioritate la judecată – viciul de consimțământ sau viciul ascuns?

b) Ar avea relevanţă în soluţionarea litigiului dintre cei trei existenţa în contractul de

vânzare a unei clauze care specifică faptul că B va deveni proprietar doar după plata preţului,
scadentă la o săptămână de la încheierea contractului ?

c) Cum îşi întemeiază B acţiunea reconvenţională şi cum va soluţiona instanţa litigiul

dintre A şi B ?

2. La 17.04.2013, A îi vinde lui B un armăsar în vârstă de 3 ani. Calul îi este predat lui B
în aceeași zi, iar acesta achită concomitent prețul de vânzare. Având în vedere că este vorba
despre un cal de curse, părțile stabilesc că „cumpărătorul are dreptul de a testa aptitudinile
calului care face obiectul prezentului contract, pe un hipodrom și apelând la un jocheu
agreat de ambele părți, urmând să îi fie restituit prețul dacă la expirarea termenului de 20 de
zile de la încheierea contractului calul nu confirmă standardele de calitate impuse pentru
participarea la curse de călărie”. B asumă efectuarea testului pe cheltuiala proprie și
contractează în acest sens cu un jocheu (C) agreat de ambele părți.
 La nouă zile de la încheierea contractului, calul se sperie și îl aruncă din șa pe jocheu
(C), deși în zilele anterioare fusese foarte cooperant. În urma controlului medical efectuat în
următoarele săptămâni, se constată că animalul a avut o reacție adversă la tratamentul cu
suplimente alimentare administrat la recomandarea medicului veterinar. Se stabilește că este
posibil ca acest tratament – administrat de la vârsta de 6 luni – să îi fi cauzat anumite tulburări
ale sistemului nervos care se pot concretiza uneori în astfel de reacții imprevizibile de scurtă
durată.

C, care a suferit două coaste și mai multe contuzii, îl acționează în judecată pe B,

solicitând angajarea răspunderii pentru animale a acestuia. B se apără, invocând faptul că
jocheul este un profesionist, deci ar fi trebuit să știe cum să stăpânească calul, respectiv să își
țină echilibrul mai bine în șa. B solicită de asemenea introducerea în cauză a lui A, despre
care apreciază că este singurul eventual răspunzător pentru animal, deoarece părțile au
încheiat o vânzare pe gustate, iar incidentul s-a produs în termenul contractual stabilit pentru
testarea calului. B precizează de altfel că nu și-a exprimat nicicând acordul în sensul că
animalul corespunde gusturilor sale.

Printr-o cerere proprie, soluționată de același complet de judecată, B solicită constatarea

faptului că contractul de vânzare nu s-a încheiat și obligarea lui A la restituirea integrală a
prețului, plus dobânda legală, calculată de la 17.04.2013 până la plata efectivă.

În subsidiarul cererii proprii, B pretinde ca – în măsura în care s-ar aprecia că vânzarea

s-a încheiat – să se dispună rezoluțiunea acesteia ca urmare a viciilor ascunse ale animalului,
cu obligarea vânzătorului la restituirea integrală a prețului și la acoperirea integrală a
prejudiciului suferit de B (cheltuieli cu transportul animalului, hrana acestuia, angajarea
jocheului și închirierea hipodromului). În ce privește obligația de reparare a prejudiciului, B
solicită obligarea în solidar a lui A și X, proprietarul crescătoriei de la care A cumpărase
anterior calul.

In tertio, A solicită anularea contractului de vânzare, deoarece s-a aflat în eroare cu

privire la animalul achiziționat.

Vizavi de pretențiile lui C, A susține că acestea nu îl pot viza, deoarece nu era proprietar
al animalului la data producerii prejudiciului.

Față de cererea principală, A se apără arătând că în cele 6 luni trecute între încheierea
contractului și demararea procedurii judiciare, B nu s-a exprimat niciun moment în sensul că
ar dori să renunțe la cal și că, oricum, dreptul său de denunțare a contractului a expirat în
terenul de 20 de zile. 

În ceea ce privește cererea subsidiară formulată de B, A arată că efectele tratamentului

respectiv nu s-au manifestat anterior, fiindu-i imposibil să cunoască existenta lor. A
precizează totodată că manifestările respective sunt cu totul sporadice și nu îl caracterizează
pe calul respectiv. 

Față de cererea in tertio, pârâtul se apără arătând că eroarea nu este esențială, deoarece

nu sunt afectate caracteristicile de cal de curse ale animalului vândut.

În ceea ce îl privește, X se apără față de cererea subsidiară arătând că în fapt i-a donat
calul lui A. Acesta confirmă că nu a achitat niciodată prețul.
 a) Analizați starea de fapt și temeinicia fiecăreia dintre susținerile părților.

b) Precizați și motivați soluția instanței pentru fiecare capăt de cerere.

3. A și B încheie un contract de vânzare a unui teren intravilan, care conține și

următoarea clauză: „Pact comisoriu. Prezentul contract se va rezilia de plin drept și fără
punere în întârziere dacă, în termen de 9 luni de la încheierea lui, nu se obține autorizația de
construire a unei clădiri pe acest teren”.

Termenul expiră, fără ca autorizația de construire să poată fi obținută, ca urmare a

modificării PUZ pentru zona în care e cuprins terenul.

La 3 ani de la încheierea contractului, B dorește să vândă către C.

Având în vedere existența pactului comisoriu în contractul inițial, B vă cere sfatul în

calitate de avocat: el vrea să știe dacă nu cumva a operat pactul comisoriu și dacă există riscul
de a îi fi angajată garanția pentru evicțiune.

B dorește să știe și dacă, în condițiile legii române, odată ce vinde bunul către C ar mai
putea să se prevaleze – indiferent de motiv – de rezoluțiunea în temeiul pactului comisoriu sau
prin hotărâre judecătorească a contractului inițial dintre el și A.

Aceeași întrebare o are B pentru cazul unei eventuale cauze de nulitate a contractului
dintre A și B. Ar avea vreo relevanță dacă ar fi vorba de o cauză de nulitate relativă a
contractului inițial, cunoscută sau necunoscută de B la momentul la care face vânzarea către
C?

-renunțare tacită – nu e pact comisoriu, este condiție rezolutorie, pentru că nu

sancționează neexecutarea obligației contractuale. Obținerea puz este un eveniment incert, ce
nu depinde de voința părților – renunțare tacită de către cel în beneficiul căruia este stipulată
condiția – obligația devine pură și simplă (prin vânzarea bunului, se renunță tacit la beneficiul
condiției)

- se poate prevala, pentru că atât timp cât există cauze de nulitate / rezoluțiune, se poate
invoca una dintre ele două și astfel să se prevaleze de rez.

- anulare subsecventă – 1254 (tâmpenie -

4. Comparați vânzarea unui bun viitor și vânzarea bunului altuia sub aspectul:

- naturii bunului

- momentului transferului dreptului de proprietate

- consecințelor netransmiterii proprietății, în funcție de posibilele cauze ale

netransmiterii.

 
 5. A încheie cu B un contract de vânzare având ca obiect gresia necesară pentru
acoperirea unei suprafețe de 150 mp, împreună cu adezivul necesar fixării acesteia pe o
suprafață de beton, negociind prețul la suma de 10.500 lei.

Ulterior încheierii contractului și predării gresiei, cumpărătorul A constată că gresia

vândută nu e suficientă pentru a acoperi întreaga suprafață pe care dorea să o paveze.

În urma refuzului lui B de a îi preda – fără o suplimentare de preț – cei 15 mp de gresie

necesari pentru a finaliza lucrarea, A îl acționează în judecată, solicitând rezoluțiunea
contractului de vânzare pentru executarea neconformă.

B se apără, arătând că i-a vândut lui A în total 152 mp de gresie, deci chiar mai mult
decât era în mod normal necesar. B precizează că materialul suplimentar de care are nevoie A
este explicat de forma neregulată a suprafeței care trebuia pavată, rezultând multe pierderi la
decuparea bucăților de gresie de la marginea suprafeței.

În replică, A arată că a fost indus în eroare de către B, deoarece acesta i-a spus la
încheierea contractului că deține un program computerizat care permite calcularea exactă a
cantității de gresie necesară, în funcție de forma și întinderea suprafeței, elemente pe care A i
le-a indicat lui B.

De asemenea, A precizează ca solicită rezoluțiunea și pentru vicii ascunse, arătând că

mai multe bucăți de gresie s-au dezlipit ulterior montării, ca urmare a faptului că distanța
dintre ele a fost prea mică, deși a fost determinată conform indicațiilor de pe ambalaj. Față de
această susținere, B se apără, arătând că el este doar comerciant, nicidecum producător, iar
indicațiile de pe ambalaj îi aparțin producătorului. Mai mult, A arată că elementul esențial al
contractului era presupus de transferul de proprietate, care a avut de altfel loc, iar rezoluțiunea
poate fi pretinsă doar pentru neexecutarea unei obligații esențiale.

Alături de rezoluțiune, A pretinde și despăgubiri, arătând că, în fața refuzului lui B, a

fost nevoit să cumpere separat cei 15 mp de gresie de la un alt comerciant, care a acceptat să
vândă o cantitate atât de mică doar pentru prețul minim de 2000 lei, justificând prin faptul că
materialele sunt de import și la un preț mai mic ar rămâne în pierdere odată ce importă o
cantitate atât de mică.

Așadar, A pretinde și suma de 2000 lei cu titlu de daune-interese compensatorii.

Se opune B, care arată că A nu poate restitui în natură bunurile vândute, deci nu poate
pretinde nici desființarea retroactivă a contractului. Mai mult, B apreciază că nu sunt datorate
despăgubiri, deoarece formularul de contract semnat de A cuprindea și clauza în sensul
limitării daunelor-interese datorate de vânzător la maximum 5% din prețul de vânzare.

Analizați argumentele părților. Precizați și motivați soluția instanței.

6. Printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2011 A dobândeşte în

proprietate un număr de 150.000 acţiuni la S.C. CSC S.A., care are ca obiect de activitate
producţia de brelocuri. Cumpărătorul achită un preţ total de 150.000 €, stabilit în funcţie de
valoarea nominală a unei acţiuni (1 €).
 Capitalul social al S.C. CSC S.A. este de 200.000 €, împărţit în 200.000 de acţiuni, în
valoare de 1 € fiecare. Printre alte bunuri, capitalul social cuprinde la data încheierii
contractului şi un teren despre care rezultă, din documentele S.C. CSC S.A. (extras de CF,
etc.) că ar avea o suprafaţă de 15 ha.

Ulterior încheierii vânzării (în anul 2017) S.C. CSC S.A. intră în procedura de
insolvenţă. Sunt vândute de către lichidatorul judiciar desemnat mai multe bunuri din
patrimoniul societăţii. Cu ocazia vânzării terenului respectiv (5.06.2017), în urma unor noi
măsurători, se constată că acesta are în realitate o suprafaţă de doar 11,2 ha. Având în vedere
această diferenţă, A calculează că a achitat – în anul 2011 - un preţ mai mare cu 60.000 €
decât valoarea reală a bunurilor dobândite. Aceasta deoarece valoarea mai mică a terenului –
datorită diferenţei de suprafaţă – a determinat implicit o valoare mai mică a capitalului social
în funcţie de care s-a stabilit preţul.

La 10.10.2017, A se prezintă la dvs. avocat pentru a vă cere o consulaţie juridică, dorind

să ştie dacă ar putea recupera, în tot sau în parte, preţul pătit.

a) Clientul dvs. a consultat anterior şi un alt avocat, care i-a sugerat că ar putea opta
pentru invocarea garanţiei de evicţiune, respectiv pentru vicii ascunse din partea vânzătorului
sau pentru invocarea erorii viciu de consimţământ. Analizaţi motivat dacă vreuna dintre
acestea ar fi aplicabilă în speţă şi precizaţi dacă, în măsura în care ar fi aplicabilă, invocarea ei
i-ar fi utilă lui A.

b) Juristul unei alte societăţi la care e acţonar majoritar A, l-a sfătuit pe acesta să invoce
predarea neconformă. Analizaţi motivat dacă există vreun temei în acest sens şi dacă această
variantă i-ar fi utilă lui A.

c) A doreşte de asemenea să ştie dacă ar putea invoca în faţa instanţei diferenţa vădită
dintre preţ şi valoarea bunurilor cumpărate pentru a îşi argumenta pretenţiile în sensul
recuperării în tot sau în parte a sumei achitate. El vă întreabă totodată dacă în speță ar putea fi
vorba despre un preț neserios?

d) Ar mai avea A la dispoziţie şi alte alternative? Dacă răspunsul este afirmativ,

motivaţi.