NARIH IVONE

EDUCAŢIE SEXUALĂ

editura PIM
Iași, 2020
Editura PIM
Editură acreditată CNCSIS – 66/2010
Șoseaua Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 109, Iaşi – 700497
Tel.: 0730.086.676, 0732.430.407
Fax: 0332.440.715
email: editura@pimcopy.ro
www.pimcopy.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

NARIH, IVONE
Educație sexuală / Ivone Narih. - Iași: PIM, 2020
ISBN 978-606-13-5015-5

37
 CUPRINS

1. Justificare .................................................................... 3
2. Explicarea titlului cărţii ............................................... 6
Ce este educaţia ............................................................... 6
MEDIUL NATURAL ..................................................... 8
Energia ............................................................................ 11
Energia gând ................................................................... 11
Energia solară .................................................................. 14
Aerul ................................................................................ 17
Apa .................................................................................. 18
Energia cosmică .............................................................. 18
MEDIUL SOCIAL .......................................................... 20
Ce este sexul .................................................................... 28
Ce cuprinde educaţia sexuală .......................................... 31
3. Importanţa pentru practică a necesităţii abordării
problemei educaţiei sexuale ............................................ 33
Actul sexual ..................................................................... 34
4. Documentare ............................................................... 40
4.1. Documentare din tratatele ştiinţifice scrise de
specialiştii I.C.Voiculescu şi I.C.Petricu ......................... 40
4.1.1.ORGANELE GENITALE MASCULINE ............. 40
4.1.2.ORGANELE GENITALE ALE FEMEII .............. 44
FENOMENUL DE ERECŢIE LA FEMEIE
ORGASMUL ................................................................. 51
4.2.Documentare din cartea Tămăduire prin spirit.
Mesmer, Mary Baker Eddy Sigmund Freud, scrisă de
Ştefan Zweig .................................................................. 59
5. Ce îi împinge pe oameni spre împerechere? ............... 61
5.Concluzii şi propuneri .................................................. 68
Bibliografie ...................................................................... 85
 1. Justificare

Scriera acestei cărţi mi-a fost sugerată de drama

fetelor/femeilor date dispărute la TV în luna iulie 2019.
Au fost discuţii la TV despre legalizarea prostituţiei,
discuţii care au rămas nefinalizate, prostituţia se desfăşoară la
liber, fiecare se descurcă cum poate, asumându-şi riscul
suprem: moartea.
Ce şanse şi ce stil de viaţă acordă societatea tinerelor
şi în special tinerilor care se nasc în pătura socială a lui
„vulgus profanum” (Ştefan Zweig, 29), „destinată a fi
aruncată la coş” (Horia Roman Patapievici, 22 ) ?
Au voie oamenii şi trebuie să cunoască din ce este
compus aparatul lor genital, sexual şi cum funcţionează?
Printr-un obicei tradiţional negativ s-a interzis să se
vorbească despre acest subiect. I-a lăsat pe oameni să se
descurce cum pot, în dezavantajul femeii.
Pentru respectarea intimităţii, omul pretinde să nu-l
controlezi, să-l laşi să facă ce vrea cu partenerul/ partenera, în
dezavantajul lui/ei.
La TV a fost prezentat un caz: vecinii au chemat
poliţia pentru că se auzeau nişte ţipete dintr-un apartament.
La sosirea poliţiei, un bărbat a deschis uşa apartamentului în
discuţie şi a spus că s-a consumat un act sexual. Poliţia a
plecat.
Prin informare, îl ajuţi pe om, să facă ce trebuie, fără
să-şi facă rău lui şi celorlalţi, femeii şi copiilor.

Gândirea oamenilor este dominată de dogma

religioasă, care s-a impus după anul 1989 şi a continuat „să
ardă demenţa religioasă pînă în depărtări” (Ştefan Zweig, 29 )

3
până le-a blocat oamenilor orice accept de informare din alte
surse. Omul renunţă la propriul eu, la propria putere (G.
Space, 25) şi se supune dominaţiei altora. Omul are
capacitatea să verifice competenţa celor care acţionează
asupra lui? Omul poate să dobândească capacitatea cu care să
verifice competenţa celor care acţionează asupra lui, prin
învăţare.
Omule, ai curajul să te serveşti de propriul tău
intelect! (Kant, citat de Trousson R. 27).

Consider că este necesară cunoaşterea aparatului

genital care intră în componenţa corpului uman. Cunoaşterea
derivă din necesitatea de a-i respecta funcţionarea şi a i-o
domina: să nu-l dirijeze sexul pe om, ci omul să dirijeze
funcţionarea sexului în mod responsabil şi raţional, pentru
fabricarea numărului de copii dorit, pentru evitarea pedofiliei,
a violului, a prostituţiei şi pentru evitarea transmiterii de boli.
Cunoştinţe despre organele genitale umane au fost
date publicităţii prin editarea tratatelor ştiinţifice de
„Anatomie şi fiziologie a omului” (I. C. Voiculescu şi I. C.
Petricu, 28) şi a tratatului de „Sexologie” (Tudor Stoica, 26),
pe care „vulgus profanum” (Ştefan Zweig, 29) le consideră
prea savante şi destinate numai oamenilor care lucrează în
sistemul sanitar.
Omul din afara sistemului sanitar consideră că nu are
noţiuni ca să le înţeleagă, deşi în sistemul de învăţământ, la
şcoală se predau noţiuni din ştiinţele chimie, fizică, biologie,
care stau la baza ştiinţelor medicale. In actualul studiu şcolar,
pare că ar fi o ruptură între teorie şi practică. La această
deficienţă a sistemului de învăţământ se mai adaugă tendinţa
omului leneş de a nu învăţa şi a nu studia corpul, pe care-l
foloseşte greşit şi-l îmbolnăveşte.
Am destinat această carte tuturor, pe înţelesul tuturor,
aceste noţiuni fiind necesare de ştiut la orice vârstă.

4
 Din tratatele ştiinţifice am extras noţiunile necesare şi
le-am prezentat pe înţelesul începătorilor, pentru a-i ajuta pe
oameni să respecte legile după care funcţionează corpul
uman.
În anul 1961, profesorul universitar Mihai Răvăruţ,
rectorul Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” din
Iaşi, spunea: „Nu încălcaţi legile Naturii! Natura se răzbună
înfricoşător!”
Acum unii oameni se comportă ca „tuburi digestive
cu sex” (Pavel Coruţ, 6): mănâncă, beau, fac sex, se îngraşă şi
se umflă, până crapă în chinuri groaznice. Ei au în gândire
numai plăcerea de moment, refuzând zona de gândire
conştientă divină: „natura divină a omului” (Omraam
Michael Aivanhov, 1).
Cine trebuie să-i educe pe oameni, începând de mici
copii?
După constituţie, părinţii sunt obligaţi să-i crească,
să-i educe şi să-i instruiască pe copii.
Unii vorbitori la TV concluzionează că educaţia
sexuală este o problemă intimă care trebuie făcută între mamă
şi descendenţi, copiii.
Eu mă includ în categoria părinţilor şi bunicilor. Am
încercat să atrag un medic specialist în editarea acestei cărţi
dar a refuzat, spunând că nu este interesat.
Cei educaţi, instruiţi şi informaţi, au cunoştinţele
necesare să transmită comoara invăţăturii lor şi celorlalţi.
Sunt dispuşi s-o transmită? Unii ar fi dispuşi, alţii nu.
Menţinând şi perpetuând ignoranţa în categoria
socială „vulgus profanum” (Ştefan Zweig,29) se menţine şi
posibilitatea „exploatării filonului de aur din mina ignoranţei
omeneşti”(Ştefan Zweig, 29).
Unii oameni au încredere totală şi se dau pe mâna
altor oameni, care uneori le fac rău.

5
 Tu, omule, te postezi în categoria socială „vulgus
profanum”(Ştefan Zweig, 29) atunci când refuzi să te
informezi, să te educi, să înveţi şi să te disciplinezi.
Pe pământ toate curg, toate se mişcă şi se schimbă.
Deci şi informarea omului trebuie să fie o preocupare
permanentă.
Desenele din această carte sunt schiţe simplificate.
Pozele cu organele genitale se află în tratatele ştiinţifice
originale, specificate la bibliografie.

2. Explicarea titlului cărţii

Unii continuă să exploateze „filonul de aur din

mina ignoranţei omeneşti” (Ştefan Zweig,29).
Omule, până când vei rămâne în „mina
ignoranţei”, în pătura socială a lui „vulgus profanum”
( Ştefan Zweig , 29)?
Pune mâna pe cărţi şi învaţă: legile universului,
chimia mediului natural în care trăieşti, chimia
alimentelor, chimia propriului corp, anatomia şi fiziologia
propriului corp.
Informat cu aceste noţiuni, vei şti să-ţi menţii
sănătatea şi vei putea verifica competenţa celor în
dominaţia cărora te abandonezi (preot, medic, etc) şi îi
laşi să-ţi hotărască soarta.
Omule, tu singur îţi poţi hotărâ soarta!

Ce este educaţia?

Educaţia este acţiunea de informare şi de disciplinare

a omului. Prin naştere, copilul intră în lumea reală vizibilă

6
pe care nu o cunoaşte, o cunoaşte pe măsură ce vede lucrurile
care-l înconjoară şi le înţelege, dacă are lângă el o altă
persoană care i le prezintă.
Acţiunea de informare a omului este prima etapă în
educarea omului şi este efectuată de către părinţi, fraţi,
instituţii de şcolarizare, colegi de şcoală, colegi de serviciu,
etc. Omul se poate informa şi singur citind cărţi, vizionând
filme şi alte spectacole artistice.
Oameni, nu vă mai supuneţi altora din ignoranţă
şi de frică! Educaţi-vă! Dumnezeu este în inima voastră şi
puterea o aveţi în gândirea voastră!
Educaţia este o constrângere sau o necesitate? Este
o necesitate pentru integrarea omului în mediul natural,
în mediul social şi pentru asigurarea funcţionării normale
a organismului uman.
Prin acţiunea de informare, omul poate cunoaşte
lumea în care trăieşte: cele două medii: mediul natural,
material şi mediul social, format din grupul de oameni în care
trăieşte.
Primele noţiuni pe care trebuie să le înveţe copilul,
omul sunt cele care-l ajută să-şi menţină sănătatea.
Sănătatea este o stare de bine, în care nu-ţi simţi
corpul, dar îl poţi folosi pentru a efectua activităţi intelectuale
şi fizice.
Sănătatea este rezultatul echilibrului dinamic al
omului cu mediul natural şi cu mediul social (Mogoş G., 16 ).
Sir James Mackenzie (citat de dr. Henry G. Bieler, 4 )
afirmă că bolile sunt rezultatul unui proces de lungă durată,
care începe devreme în viaţă şi sfârşeşte printr-o saturaţie a
corpului cu toxine. Obiceiurile proaste în modul de a se
alimenta, a trăi şi a gândi, produc degerescenţe. Toxinele
depuse în articulaţii provoacă artrită, în ficat - hepatită, în
rinichi - nefrită, în pancreas - diabetul, în creier - nebunia.

7
 Având în vedere că mediul natural şi mediul social
sunt în permanentă schimbare, omul trebuie să accepte să
înveţe toată viaţa, pentru a şti cum să se adapteze la mediu.

MEDIUL NATURAL

Mediul natural este format din: pământ, apă, aer şi

energie (soare), ce constituie factorii care asigură şi creează
condiţii favorabile desfăşurării vieţii fiinţelor vii:
microorganisme, plante, animale şi oameni.
Mediul natural, cu legile sale, poate fi cunoscut prin
studiul ştiinţelor: fizică, chimie, biologie, etc.
Mediul natural mai are şi alt rol esenţial pentru viaţa
omului, îi oferă loc de habitaţie. Pe pământ trăiesc o infinitate
de fiinţe vii, care au o naştere, o viaţă şi o moarte. Orice fiinţă
vie se naşte într-un anumit loc, care devine primul loc de
habitaţie al ei.
Locul de habitaţie este un loc în care fiinţa vie îşi
desfăşoară viaţa: loc pe care se sprijină, loc în care se
adăposteşte, loc care-l fereşte de atacul altora; loc în care îşi
găseşte hrana; loc în care îşi elimină deşeurile; loc în care îşi
găseşte partener pentru împerechere, pentru perpetuarea
speciei şi pentru creşterea puilor.
Dacă celelalte fiinţe vii se descurcă în obţinerea
locului de habitaţie, generaţiile tinere de oameni aproape că
nu au acces la un loc de habitaţie. Salariul obţinut de tineri,
prin muncă cinstită, nu le permite accesul la un loc de
habitaţie, am prezentat calculul în cartea „Descifrarea
limbajului cifrat” (Narih Ivone,21).
În România este protejat locul de habitaţie al
animalelor sălbatice (urşi, etc.).
Cu excepţia unor anumite locuri şi ţări, pe globul
pământesc, oamenii nu gospodăresc mediul natural. Unii
acaparează domenii mai mari decât le este necesar şi nu-i

8
interesează de ceilalţi oameni abandonaţi în ignoranţă şi
lipsuri materiale.
Negospodărirea mediului natural şi lipsa de grijă
pentru toţi oamenii, provoacă migrarea oamenilor,
nesiguranţă şi poluare prin gânduri negative.
Îmbucurătoare este preocuparea specialiştilor,
profesori universitari şi studenţi de la facultăţile de
construcţii, arhitectură şi instalaţii, pentru construirea unei
case cu autonomie energetică. Aceştia au organizat un
concurs internaţional în anul 2018. Concursul a fost câştigat
de casa construită de studenţii din Austria.
Mediul economic nu a fost receptiv, continuă să
construiască case consumatoare de energii poluante,
dovedind că nu este informat, nu cunoaşte efectele
dezastroase ale poluării mediului natural, manifestând lipsă
de responsabilitate pentru soarta planetei şi a omenirii.
Oamenii au la dispoziţie energie solară gratis,
existentă pretutindeni şi în exces. Trebuie doar să o
capteze, să o convertească în energie electrică, după
tehnicile stabilite de specialişti şi să nu mai ardă
combustibili fosili poluanţi şi scumpi. Aceasta este soluţia
pentru stoparea distrugerii condiţiilor de viaţă pe
pământ.
Voi, cei care conduceţi lumea, informaţi-vă şi
acceptaţi soluţiile ştiinţifice salvatoare. Altfel veţi muri şi
voi.
Prin captarea energiei solare, puteţi reduce costul
energiei electrice şi puteţi ridica nivelul de trai al
oamenilor, fără creşterea preţurilor şi majorarea
salariilor şi pensiilor în scop electoral.
Acum oamenii mor din cauza poluării mediului şi
din cauza schimbării climei.
Folclorul român a creat proverbul: „Cazi pară
mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă”.

9
 Acum para este energia solară. Nătăfleaţă este
prototipul leneşului care aşteaptă să-i cadă din cer para gata
mălăiţată, el să nu facă mare efort s-o mestece înainte de a o
înghiţi.

După anul 1989, s-a format clasa socială a

boschetarilor: oameni fără loc de habitaţie, care umblă
murdari, nespălaţi, flămânzi, gata să-i lovească pe ceilalţi
pentru a nu muri de foame.
Analizând spaţiul disponibil pe planeta Pământ care ar
fi bun pentru locuri de habitaţie pentru oameni, se observă
mari anomalii. Proprietatea privată asupra unor suprafeţe de
pământ şi gruparea oamenilor în naţiuni şi ţări, a dus la mari
inechităţi.
La TV a fost prezentat un oraş plutitor: singurul loc
de habitaţie permis unui grup de oameni, era un lac pe care
fiecare familie locuia în câte o barcă construită din lemn şi
prevăzută cu coviltir (un acoperiş identic cu cel pe care-l
puneau pe căruţă etniile nomade). Aceşti oameni trăiau din
pescuit şi din comerţul cu peşte.
În decursul istoriei omenirii, locul de habitaţie,
pământul ţării s-a obţinut şi s-a apărat cu vărsare de sânge
uman, prin războaie. A apărut noţiunea de patriotism şi de
naţionalism.
Cu circa 60 de ani în urmă, nouă elevilor ni s-a
introdus în minte noţiunea de patriotism, cu sensul: să-ţi
iubeşti ţara în care te-ai născut şi să lupţi pentru apărarea ei,
cu preţul vieţii.
Ce s-a întâmplat cu noţiunea de patriotism? Ce sens îi
mai dau acum oamenii?
Ţara în care te-ai născut şi în care trăieşti îţi dă
posibilitatea obţinerii locului de habitaţie?
În cartea „Descifrarea limbajului cifrat” (Narih Ivone
21) am analizat criza locului de habitaţie în România.

10
 Marele filozof român Horia Roman Patapievici (22) a
scris că după anul 1989, românii au fost împărţiţi în două
grupe: în portaltoi (un grup restrâns de oameni) şi în ceilalţi
oameni (restul), cei destinaţi a fi aruncaţi la coş (de gunoi).
Un reportaj recent chiar prezenta că unui grup etnic de
oameni li s-a repartizat un loc de habitaţie la groapa de gunoi
a oraşului Cluj.
Să ne amintim proverbul că omul sfinţeşte locul.
Grupul celor destinaţi a fi aruncaţi la coş, nu au acces
la un loc de habitaţie în ţara în care s-au născut din cauza
preţului locuinţelor, inaccesibil lor.
Sănătoase rădăcini au românii, nu numai că nu au
murit, dar au plecat în lume, au muncit, au adus valută în
ţară, cu care şi-au construit case pentru loc de habitaţie.

Prin om circulă energia, aerul, apa, pământul sub

formă de alimente şi informaţiile.
Energia acţionează asupra omului sub trei forme:
-energia gând,
-energia solară,
- energia cosmică.
Conform scrierilor lui Diderot (citat de Trousson R.,
27) creierul este cel care simte, doreşte şi gândeşte.
Dumarsais (citat de Trousson R., 27) consideră că
gândirea omului este un simţ… ce depinde de o constituţie
organică.
Energia gând se formează în mintea omului şi se
emite odată cu gândurile. Orice gând format şi emis de
oricine, oriunde şi oricând intră în spaţiu (Gheorghiţă F., 8).
Gândurile sunt mai tari decât pietrele. Gândurile staţionează
în spaţiu. Suntem înconjuraţi de un ocean de gânduri, care se
grupează, după natura lor, în gânduri pozitive şi gânduri
negative. Cele două grupe se luptă între ele. Cea mai mare şi
mai puternică iese învingătoare şi acţionează asupra vieţii

11
oamenilor de pe pămînt, producând dezastre (datorită
gândurilor negative), sau beneficii (graţie gândurilor
pozitive).
De aceea trebuie controlat orice gând, al oricui, prin
educaţie şi prin disciplinare, pentru ca fiecare om să-şi
poziţioneze gândirea în domeniul pozitiv.
Omul trebuie să devină conştient şi responsabil pentru
tot ce gândeşte, vorbeşte şi înfăptuieşte.
O. M. Aivanhov (1) prezintă cele două naturi
existente în om:
- natura umană, animalică, cea dobândită în timpul
evoluţiei speciilor, care cuprinde instinctele: de conservare
(inclusiv agresivitatea), de perpetuarea speciei, etc.
- natura divină, care include o gândire conştientă şi
responsabilă.
Gândurile îl determină pe om să acţioneze.
Gândurile se formează în mintea omului, în partea
conştientă a gândirii.
Puterea creatoare aparţine gândirii fiecărui om, care
se pune în funcţiune, la lucru prin dorinţă şi credinţă.
Acolo este puterea omului, care se foloseşte astfel:
- să doreşti să faci acţiuni folositoare ţie, celorlalţi şi
mediului în care trăieşti;
- să crezi că poţi să le faci, cu ajutorul lui Dumnezeu,
a energiei primordiale cosmice divine;
- să le planifici în viitor, să nu te gândeşti la
eventualele piedici;
- să vezi cât de uşor şi repede le faci.
Cu gândurile tale modelezi energia primordială
cosmică divină şi îţi creezi viitorul.
Mettrie (citat de Trousson R., 27) susţine că Universul
este compus dintr-o singură substanţă modificată în chip
diferit.

12
 În Univers funcţionează legea cauză şi efect, conform
căreia fiecare trăieşte şi suportă efectele gândurilor,
cuvintelor şi faptelor proprii. De aceea fiecare om are soarta
pe care şi-o creează, din orice punct sau din orice situaţie ar
porni.
Omule, informează-te, educă-te şi te disciplinează, fii
tu stăpân pe gândirea ta! Acceptă în gândire numai gânduri
necesare ţie. În mintea, în gândirea celor, care nu-şi
controlează gândirea, vin şi se aşază gânduri circulante din
spaţiu. În mintea oamenilor buni şi iubitori se aşază gânduri
benefice, care-i ajută să-şi rezolve favorabil problemele.
În mintea oamenilor răi, invidioşi şi lacomi se aşază
gânduri negative care-i îndeamnă să facă acţiuni distructive.
Când îţi vine în minte un gând negativ, nefolositor,
adu imediat în minte un gând util. Schimbă gândul, aşa cum
schimbi canalele la televizor.
Gândirea este şefa organismului uman. Omul trebuie
să respingă şi să nu accepte boala şi să comande corpului să
funcţioneze normal.
Gândirea omului are două părţi. O parte conştientă,
care analizează responsabil gândurile, cuvintele şi acţiunile
omului şi o parte numită subconştient. În subconştient se
înregistrează informaţiile venite din exterior: toate imaginile
ce intră prin ochi şi toate cuvintele şi sunetele ce intră prin
urechi.
În momentele în care omul nu-şi controlează
gândirea şi nu-şi foloseşte gândirea conştientă, omul poate fi
dirijat şi pus să acţioneze de către imaginile sau cuvintele
stocate în subconştient, fără a fi verificate. Un exemplu este
fumatul. Fumătorul nu se întreabă de ce fumează şi ce efecte
va avea fumatul asupra sănătăţii sale.
Întâmplările neplăcute din viaţa omului produc emoţii
negative, care se înregistrează în subconştient. Acestea pot
migra şi pot ocupa gândirea necontrolată şi nestăpânită a

13
omului, care nu are preocupări proprii la care să se
gândească.
Fără controlul gândirii, în mitea omului se pot instala
gânduri negative chinuitoare, care-l pot duce la sinucidere.
Latura conştientă şi responsabilă a gândirii se poate
forma şi dezvolta prin educaţie, instrucţie şi autodisciplinare.
Educaţie înseamnă să frecventezi toate formele de
învăţământ disponibile, din necesitatea formării scării de
valori, pe care să o utilizeze discernământul personal.
Instrucţia înseamnă să formeze din copil, din om, un
profesionist bun.
Autodisciplinarea înseamnă să te educi să rabzi, să te
abţii şi să respecţi legile după care funcţionează corpul uman
şi Universul, pentru a nu le strica.
Pentru controlul gândirii, trebuie să procedezi astfel:
îţi stabileşti ce vrei să faci în viaţă şi căile drepte şi cinstite pe
care trebuie să le urmezi pentru a realiza ce ţi-ai propus; să te
gândeşti permanent la acţiunile necesare pentru realizarea
ideilor propuse; să-ţi pui permanent întrebarea: la ce mă
gândesc, îmi foloseşte acest gând la realizarea ideilor mele?
Dacă nu, aduc imediat în minte un gând util.
Gândirea conştientă se exersează şi se formează prin
educaţie şi prin disciplinare. A fi disciplinat înseamnă să
respecţi regulile locului în care te afli, să nu-ţi faci rău ţie,
nici celorlalţi şi să nu distrugi mediul natural de viaţă.

Energia solară

Acum energia solară şi încălzirea globală ne

pârjolesc. În contrast, ne ard la buzunare facturile pentru plata
energiei electrice şi a gazului metan consumat, motiv pentru
care unii oameni nu-şi permit să le consume.
Deşi, în mediul natural, energiile sunt în exces,
majoritatea oamenilor nu au cu ce plăti consumul strict

14
necesar pentru un trai civilizat. Acesta este rezultatul acţiunii
mediului social, prin legislaţia în vigoare, votată de aleşii
poporului:
- liberalizarea preţurilor, inclusiv la energie electrică
şi la gaz metan, liberalizare la dispoziţia furnizorului;
- facturile sunt titluri executorii, neplatnicului fiindu-i
luată locuinţa.
Aşa cum autovehicolul funcţionează cu combustibil
(benzină sau motorină), omul funcţionează cu energie solară,
pe care o extrage din bateriile solare vegetale, fabricate de
plante.
Bateriile solare vegetale sunt substanţele fabricate de
plante din elementele chimice ale pământului şi apă, în care
plantele acumulează energia solară. Substanţa de bază, din
care sunt sintetizate şi celelalte substanţe este glucoza şi alte
monozaharide ce aparţin grupei de substanţe numite hidraţi
de carbon.
Glucoza conţine 6 atomi din elementul chimic carbon,
12 atomi de hidrogen şi 6 atomi de oxigen şi are următoarea
formulă chimică: C6H12O6
Viaţa omului este o flacără: arde oxigenul din aer cu
glucoza din alimente, ardere din care rezultă energia cu care
funcţionează omul, astfel:
C6H12O6 + 6O2 = 6CO2+ 6H2O + energie
În organismul uman, prin descompunerea, arderea
unei cantităţi de 180 de grame de glucoză, cantitate egală cu
un mol de glucoză, rezultă 686 kcal (Moţoc D., 18).
Molul unei substanţe se obţine din formula chimică,
prin însumarea produselor între masa atomică şi numărul de
atomi cu care participă fiecare element chimic în formulă. În
cazul glucozei este: 12 x 6 + 1 x 12 + 16 x 6 = 180.
Energia extrasă din glucoză este energia solară stocată
de către plante în părţile lor comestibile, care constituie
alimente pentru om.

15
 Procesul de fixare a energiei solare de către plante are
loc în reacţia de fotosinteză, în prezenţa substanţei verzi,
clorofila, cu rol de catalizator.
Alimentele de origine vegetală care conţin glucoză
sau glucoză policondensată în amidon, formează bateriile
solare originale, pentru om. Plantele fabrică bateriile solare
originale din: bioxid de carbon (din aer), apa cu sărurile
minerale (din pământ) şi energia solară (de la soare).
Consumând bioxidul de carbon din aer, cu degajare de
oxigen, plantele constituie filtrul natural purificator al aerului.
În organismul uman, viaţa este întreţinută de flacăra
ce arde glucoza cu oxigenul, până la formarea bioxidului de
carbon şi a apei, cu extragerea energiei solare. Energia
extrasă este utilizată de către organismul uman pentru
fabricarea şi sintetizarea substanţelor din care este alcătuit
corpul uman, pentru desfăşurarea reacţiilor chimice din
organismul uman, pentru funcţionarea inimii şi a celorlaltor
organe, pentru menţinerea constantă a temperaturii corpului
şi pentru efectuarea de activităţi fizice, inclusiv pentru
deplasare.
Ce trebuie să ştie omul despre alimentarea cu energie
solară?
Omul trebuie să accepte educaţia alimentară, pentru
că bateriile solare se introduc în organismul uman prin
alimentele consumate. Materia, elementele pământului
circulă prin om sub formă de alimente.
Alimentele de origine animală conţin baterii solare
second hand, deoarece bateriile solare vegetale originale au
fost utilizate de către animal.
Educaţia alimentară cuprinde informaţii despre:
igiena alimentară, compoziţia chimică a alimentelor şi despre
raţia alimentară necesară, în funcţie de vârstă, starea
fiziologică şi acivitatea desfăşurată de fiecare om.

16
 Cantitatea de alimente ingerată trebuie să fie mai mică
sau cel mult egală cu capacitatea organismului uman de
prelucrare şi de evacuarea deşeurilor. Altfel, alimentele şi
deşeurile în exces devin otrăvuri pentru organismul uman, îl
colmatează şi-l înfundă, provocând moartea celulelor şi
apariţia tuturor bolilor: pietre la rinichi, pietre în vezica
biliară, depuneri în articulaţii, etc, cancer.
Omule, mănâncă ca să trăieşti, nu trăi pentru a
mânca!
Circulaţia materiei prin organismul uman şi
metabolizarea ei, se realizează cu ajutorul apei şi a aerului.
Omul trebuie să cunoască şi informaţiile despre
modul cum trebuie să respire, pentru a permite circulaţia
aerului în organismul său.
Aerul este un amestec de substanţe incolore, aflate în
starea de agregare gazoasă, care staţionează în jurul
pământului, formând atmosfera. Aerul conţine următoarele
substanţe chimice: azot, oxigen, bioxid de carbon, vapori de
apă şi alte substanţe chimice în procente reduse.
Aerul este necesar pentru alimentarea cu oxigen a
organismului uman şi pentru eliminarea deşeurilor aflate în
starea de agregare gazoasă: bioxid de carbon, amoniac,
vapori de apă, etc. Aerul este comun tuturor fiinţelor vii,
inclusiv oamenilor. Acelaşi aer este inhalat succesiv de mai
mulţi oameni. La menţinerea prospeţimii aerului şi la
poluarea aerului participă toţi oamenii şi toate celelalte fiinţe
vii.
Oamenii nu gospodăresc suficient mediul natural,
lăsând pe toate celelalte fiinţe vii să-l utilizeze, indiferent
dacă sunt folositoare sau nefolositoare omului.
Omul trebuie să respire la întreaga capacitate, cu
contractarea şi cu relaxarea diafragmei (membrana
musculoasă ce separă cavitatea toracică de cea abdomenală).

17
 La oprirea respiraţiei, la oprirea alimentării cu oxigen,
flacăra vieţii se stinge, omul se răceşte şi moare.
Omul trebuie să accepte informaţii despre apă.
Apa este necesară pentru spălarea suprafeţei
exterioare a corpului, pentru răcorire şi pentru spălarea
interioară.
Omule, menţine permanent corpul curat, eliminând
prin spălare deşeurile eliminate prin piele. Prin spălare se
îndepărtează şi eventualii spori de microorganisme, care vor
să pătrundă, prin piele, în organismul uman.
Curăţenia este mama sănătăţii.
Spălarea interioară cu apă a organismului uman:
În organismul uman, toate substanţele sunt
transportate în soluţii apoase. Toate reacţiile chimice
metabolice au loc în soluţii apoase. În reacţiile de sinteză, apa
iese din compoziţia substanţelor. În reacţiile de
descompunere, apa intră în compoziţia substanţelor.
Organismul uman are organe şi sisteme specializate
pentru captarea şi utilizarea aerului, apei şi alimentelor:
- aparatul respirator pentru aer;
- aparatul digestiv pentru alimente şi pentru apă;
- inima, sângele şi sistemul vascular pentru circulaţia
apei, materiei, oxigenului, bioxidului de carbon, şi a
deşeurilor;
- aparatul uro-genital pentru eliminarea deşeurilor
lichide;
- aparatul uro-genital pentru perpetuarea speciei,
pentru fabricarea de copii.
Perpetuarea speciei, fabricarea de copii este o acţiune
care necesită responsabilitate şi fineţe.

Energia cosmică
Deşi nu se vede, prin corpul uman circulă energia
cosmică, care-i formează şi îi întreţine aura energetică.

18
Orice boală provoacă o pată cenuşie în aura energetică.
Primul care a observat existenţa unui fluid energetic
în corpul uman a fost medicul Mesmer, citat de Ştefan Zweig
(29).
Pentru înlesnirea circulaţiei energiei cosmice prin
corpul uman, omul trebuie să-şi menţină flexibile articulaţiile,
prin activităţi fizice, sport şi mers pe jos. Acestea formează
disciplina prin cultură fizică şi sport, educaţie fizică.
Educaţia fizică are drept scop menţinerea în stare
perfectă a corpului ca înălţime, greutate, mobilitate şi aspect
exterior.
De asemenea, omul trebuie să respecte somnul în
timpul nopţii, pentru alimentarea sufletului cu energie
cosmică. Organismul uman are o funcţionare alternativă
diurnă: ziua la lumina solară poate fi activ, noaptea, în lipsa
luminii solare, omul trebuie să doarmă, pentru regenerare.
Fiecare om are o aură energetică şi o vibraţie
energetică specifică proprie (Florin Gheorghiţă 8), care este o
caracteristică personală.
La contactul corporal, energia celor două persoane
circulă din una în alta precum circulă apa în vasele
comunicante. Odată cu energia, pot trece de la unul la altul şi
eventualele pete cenuşii care reprezintă deficienţe în
funcţionarea corpului fizic, numite boli.
Ca efect al contactului corporal se poate crea
dependenţa unei persoane de altă persoană.
Caz specific este dependenţa pacientului de medic,
care consultă prin punerea mâinilor pe corpul pacientului şi îl
palpează.
Alt caz este dependenţa enoriaşului faţă de preot, care
la spovedanie pune mâinile pe capul enoriaşului. Dependenţa
enoriaşului faţă de preot poate deveni totală, în care enoriaşul
execută automat indicaţiile preotului, fără a mai putea să-şi
utilizeze gândirea conştientă.

19
 În cazul contactului dintre doi parteneri sexuali,
bărbatul şi femeia, contactul corporal se realizează prin
împreunarea mâinilor, prin îmbrăţişări, prin sărut şi prin actul
sexual, prin partida de sex. În acest caz se creează o
dependenţă totală, în special a femeii faţă de bărbat.
În rare cazuri unii bărbaţi au făcut dependenţă faţă de
partenera de sex şi nu au putut suporta despărţirea de ea,
preferând să o omoare, decât să o lase liberă.
În cazuri frecvente, femeia părăsită de partenerul cu
care a făcut sex, nu suportă despărţirea şi se sinucide.
Femeie, mulţumeşte-te cu spermatozoidul pe care
l-ai obţinut de la bărbat, gestează copilul şi nu te agăţa de
bărbat, lasă-l liber, aşa cum îi cere psihologia lui: să fie
liber (John Gray 10).
Bărbatul şi femeia trebuie să accepte ideea că prin
partida de sex nu devin propietari unul asupra celuilalt.
Fiinţele umane, bărbaţi şi femei, sunt libere şi
independente unele faţă de altele.

MEDIUL SOCIAL

Mediul social cuprinde totalitatea indivizilor,

oamenilor care formează grupul în care trăieşte omul în
fiecare moment al vieţii sale, fiind influenţat de conducerea
societăţii din fiecare ţară, prin legile în vigoare şi prin
modelul impus pentru stilul de viaţă al omului.
În mediul social, viaţa se desfăşoară după anumite
reguli stabilite de dogmele religioase, prin obiceiuri
tradiţionale şi prin legile oficiale stabilite de către
conducătorii societăţii. Este un proverb popular: cine împarte,
parte îşi face.
Până în prezent, mediul social sau societatea este
condusă, în majoritate de bărbaţi, care au elaborat legi în
favoarea lor.

20
 Acum, prin constituţie, este impusă familia şi
considerată ca principala responsabilă pentru creşterea,
educarea şi instruirea copiilor.
Familiile celor săraci lipsesc copiii de strictul minim
necesar pentru întreţinere, creştere şi educare, uneori
generând infractori.
Paul Henri Thiry, baronul d,Holbach, (citat de
Trousson R.,27) explică cum se transformă în infractori copiii
lipsiţi de educaţie şi de bunurile materiale necesare vieţii.
Prin lipsa de interes pentru fiecare copil născut,
conducerea societăţii se face vinovată de generarea
infractorilor.
Din PIB ar trebui alocat întâi fonduri pentru creşterea,
educarea şi instruirea tuturor copiilor născuţi pe teritoriul
ţării. Dar unii preferă să construiască biserici şi închisori, în
loc să construiască creşe, grădiniţe şi şcoli.
Conducerea societăţii permite naşterea necontrolată a
copiilor, dar nu este interesată de viitorul lor. Se confruntă cu
infractori care depăşesc numărul de locuri din puşcării.
La TV, în luna aprilie 2020, a fost dat un comunicat
despre înjunghierea unui poliţist în timpul serviciului.
Cauza este că la conducerea societăţii se succed rapid
grupări politice, care nu se ocupă de organizarea societăţii.
Acum preocuparea unor oameni este să acumuleze
averi cât mai mari, lăsându-i pe alţii fără strictul necesar.
În orânduirea feudală, sclavii (cei care munceau)
aveau hrana şi cazarea asigurată, pentru ei şi pentru familiile
lor.
Acum angajatorul pune angajatul la muncă şi-l
plăteşte cu cât vrea, lăsându-l să se descurce cum poate cu
banii câştigaţi.
Pe angajator nu-l interesează cu ce se întreţine
angajatul şi familia lui.

21
 Prin anul 1950, când eram copil, imi aduc aminte că
la ţară era o moşiereasă care avea hargaţi permanenţi cazaţi în
case construite în acceaşi curte cu conacul în care locuia.
Hargaţii, grupaţi în familii, munceau şi mâncau din produsele
rezultate de pe moşie.
Trebuie schimbată regula de împărţire a bunurilor
materiale între membrii societăţii.
În primul rând trebuie dat fiecărui copil născut,
hrană şi educaţie.
Prin stilul de viaţă adoptat acum de unii oameni, cu
fumat, consum de alcool, cu exces alimentar şi sexual şi-au
slăbit sistemul imunitar şi microbii patogeni îi pot ataca,
îmbolnăvi şi omorî.
Soluţia este schimbarea stilului de viaţă actual şi
adoptarea unui stil de viaţă favorabil sănătăţii.

Ambele medii, cel natural şi cel social funcţionează

după anumite legi pe care omul le poate cunoaşte prin
informare.
Am scris cartea „Cine hotărăşte soarta omului” (Narih
Ivone, 21) în care am arătat unele aspecte ale mediului social.
Aşa cum omul are nevoie de un loc de habitaţie în
mediul natural, aşa are nevoie şi de un loc în mediul social.
Primul loc în mediul social este dat copilului la
naştere de către părinţii care-l aduc pe lume. În ce condiţii
materiale şi de educaţie nimereşte.
La o etnie minoritară, fetele sunt vândute, de la vârste
fragede, bărbaţilor, devenind sclavele lor.
Adepţii unei anumite dogme religioase, la naşterea
copiilor de sex feminin, le extirpă clitorisul.
Unele dogme religioase consideră femeile roabele lui
Dumnezeu, ale preoţilor, care se consideră reprezentanţii lui
Dumnezeu pe pământ şi roabele bărbaţilor.

22
 Un loc în mediul social este necesar pentru ca omul
să se încadreze în muncă, să câştige banii necesari traiului;
pentru ca omul să aparţină unei colectivităţi în care omul să
fie respectat şi apreciat pentru pregătirea profesională şi
pentru competenţă.
Prin informare, educare şi disciplinare, omul poate
obţine o profesie, prin practicarea căreia să câştige banii
necesari.
Omul trebuie să aibă o ocupaţie, să se bucure de
propriile realizări.
Omule, găseşte-ţi preocupări şi ocupaţii pe tot
parcursul vieţii! Nu te lăsa să devii un balast inutil pentru
societate, de care ceilalţi vor căuta să se debaraseze.
După anul 1989 mediul social s-a stratificat într-o
piramidă, în funcţie de banii pe care şi-i permite fiecare să-i
cheltuiască pentru nevoi personale, „pe ce picior trăieşti”, a
spus la TV un vorbitor.
Cumplit şi periculos este mediul social în care, acum,
omul este pradă sau prădător, sau ambele, scrie Mircea Maliţa
(12 ). Peştele mare îl înghite pe peştele mai mic şi sistemul îi
înghite pe toţi (Emilian Merce, 15).
În ce mediu social te-ai născut, omule?
Părinţii s-au bucurat de venirea ta pe lume sau nu?
După ce m-am născut eu, mama îmi zicea: ce mi-a
trebuit mie sărăcia asta? Eu eram a doua ei fată. În concepţia
ţăranilor, în anul 1943, fetele erau considerate pietre de
moară (cu referire la moara cu pietre, de măcinat cereale), pe
care cu greu le urneai, le măritai, pentru că aveai nevoie de
zestre (pământ şi animale).
În concepţia ţăranilor (în anul1943), părinţii fabricau
copii şi se considerau proprietarii lor: eu te-am făcut, eu te
omor. Şi acum, în anul 2020, tot mai apar ştiri despre mame
care şi-au omorât copiii în bătaie.

23
 Cazuri ne sunt prezentate frecvent. Un copil de 14 ani
muncea în familie ca un adult, în locul tatălui, care lipsea.
Copilul respectiv nu frecventa şcoala.
Nedrepte sunt legile făcute de aleşii poporului, care
prevăd că obligaţia de a întreţine, a educa şi a instrui copii
cade numai în sarcina părinţilor, fără a ţine cont de nivelul de
educaţie şi de starea materială al părinţilor.
Majoritatea părinţilor care aparţin lui „vulgus
profanum” (Ştefan Zweig, 29) nu sunt responsabili, nu au cu
ce şi nu-şi îndeplinesc aceste obligaţii, lipsindu-i pe copii de
educaţie şi de instrucţie. Rezultatul este fabricarea
infractorilor.
Bătrânii fac legi în favoarea lor: îi obligă pe copii,
nepoţi, strănepoţi să-şi întreţină părinţii, bunicii şi străbunicii.
Generaţiile anterioare nu şi-au făcut datoria faţă de
generaţiile care vin în urma lor. Nu i-au educat, nu le-au dat
şansa obţinerii unei profesii, a unui loc de muncă şi a unui loc
de habitaţie. Generaţiile care vin nu sunt primite, sunt
sufocate de generaţiile existente.
În egoismul lor, unii părinţi, destul de mulţi, se agaţă
de copii şi-i fac proprii lor servitori, care pot să-şi hotărască
soarta abia după moartea părinţilor, moment care uneori este
prea târziu.
În folclor circulă proverbul: ţi-ai trăit traiul, ţi-ai
mâncat mălaiul.
Fiecare fiinţă vie, inclusiv fiecare om, are un ciclu
vital format din naştere, viaţă şi moarte. Scopul vieţii este
educaţia, instrucţia, munca şi facerea de bine.
Fiecare om are dreptul divin de a se bucura de viaţă,
care înseamnă: să aibă un loc de habitaţie, să aibă ce mânca şi
cu ce să se îmbrace, acces la educaţie şi la instrucţie, să ocupe
un loc în mediul social, un loc de muncă, să câştige banii
necesari traiului, să participe la activităţi culturale de relaxare
şi de bine dispunere.

24
 Dar ce fac ceilalţi cu tine omule?
Dacă nu te ocroteşte nimeni, de mic copil, eşti prada
altora. Nu-i pasă nimănui de tine că exişti, că ţi-e foame, sete,
că ai nevoie şi de educaţie şi de cultură.
Din copiii pe care îi fabricau, părinţii alegeau unul, de
obicei o fată, care să-i îngrijească pe post de servitor, toată
viaţa.
Aşa este la ţară: femeia este transformată în fabricantă
de copii şi copii sunt obligaţi să se crească unii pe alţii.
Părinţii vin cu pretenţia: eu cum te-am crescut pe tine? Aşa
creşte-i şi tu pe fraţii tăi.
La ţară, de obicei bunicii nu se implică în creşterea
nepoţilor.
A spus la TV că într-o localitate rurală s-a construit o
fabrică, oferind locuri de muncă pentru femei. Femeile nu au
putut beneficia de acele locuri de muncă pentru că în
localitate nu era creşă şi grădiniţă. Mama trebuia să-i încuie
în casă pe copii, flămânzi şi neduşi la şcoală. Bunicii sau alte
rude nu se implicau în creşterea copiilor.
Cumplit este mediul social.
Folclorul român a creat capodopera „Mioriţa”, în care
prezintă tendinţa mediocrităţii, a lui „vulgus profanum”
(Ştefan Zweig, 29) de a-şi reteza vârfurile: cum un om este
mai harnic, sârguincios şi vrea să iasă deasupra mediocrităţii,
mediocritatea îl retează.
Lui Mihai Eminescu i-au dat cu o piatră în cap şi l-au
omorât.
Adrian Păunescu a scris o poezie în care descrie
situaţia politică din ultimii ani din viaţa lui, în care zornăie
pietrele aruncate de „vulgus profanum”( Ştefan Zweig, 29) în
cei competenţi.
Acum mediul social este neprietenos şi dificil pentru
integrarea generaţiilor tinere.
Ar exista nişte metode pentru reuşită.

25
 Pentru obţinerea unui loc în mediul social tânărul,
omul trebuie să răspundă la două întrebări:
a. Ce eşti tu?
Ce eşti tu dovedeşti prin diplomele de studii pe care
le-ai urmat şi pe care le-ai absolvit în timpul copilăriei, în
adolescenţă până la maturitate. Aceasta este perioada de aur a
omului, dacă are cine să-l întreţină şi să-l îndrume. Altfel
copilul intră în fabrica de infractori.
De mic copil, omul trebuie să cunoască motivaţia
învăţăturii: de ce trebuie să meargă la şcoală şi de ce trebuie
să înveţe? Ca să devină şi el cineva: un medic, un inginer, un
profesor, un meseriaş bun, etc.
b. Ce ştii să faci?
Există un proverb popular: a trecut prin şcoală, ca
vântul prin şură. Şura este o construcţie din lemn pentru
depozitat furaje uscate (fân, paie, coceni) pentru hrana
animalelor. Pereţii şurei sunt construiţi din scânduri de lenm,
montate distanţat între ele, ca să permită intrarea aerului, şi
circulaţia aerului, să nu mucegăiască furajele. Aerul (vântul)
intră printr-un perete şi iese prin peretele opus.
La angajarea omului, diploma este necesară, dar nu şi
suficientă. Angajatorul este interesat de un complex de
calităţi ale angajatului: priceperea profesională, seriozitatea,
disciplinarea, hărnicia, atitudinea faţă de muncă, motivaţia.
Omule, ce ai învăţat să faci, aceea vei practica pentru
câştigarea banilor cu care să te întreţii.
Ce eşti şi ce ştii să faci, te vor ajuta să-ţi câştigi
existenţa şi să ocupi un loc în mediul social, în piramida
socială.
Cu regret scriu că pentru obţinerea unui loc în mediul
social, acum mai funcţionează relaţiile de sex, de şpagă, de
nepotism şi de susţinere de către mediul politic. Aceste relaţii
au pus impostorii în locul profesioniştilor, cu efecte vizibile:

26
şoseaua construită s-a fisurat imediat, pierzându-se banii
cheltuiţi pentru investiţie, etc.
Conducerea societăţii a trecut în mâna dinastiilor de
intelectuali (Horia Roman Patapievici, 22), care aplică relaţia
de nepotism în repartizarea locurilor de muncă.
Omule, dacă vrei să reuşeşti în viaţă, nu-ţi uita scopul
şi nu te abate de la drumul drept al educaţiei, instrucţiei,
disciplinării şi al responsabilităţii.
Acum, nimănui nu-i pasă de generaţiile tinere, care se
distrug drogându-se (cel puţin prin fumat, consum de alcool)
şi făcând sex fără limite şi fără responsabilitate. Acum mai
uşor agăţi o femeie pentru făcut sex, decât prinzi o muscă.
Unele fete, femei sunt complet needucate şi în
general, generaţia tânără are carenţe în educaţie şi nimeni nu
este interesat să o educe.
Au fost dezbateri la TV despre introducerea educaţiei
sexuale în şcoli. Despre ce educaţie sexuală a fost vorba, că
unii factori decizionali s-au opus? Despre efectuarea practică
a împerecherii şi a partidei de sex?
Informaţii complete pentru practicarea partidei de sex
sânt publicate în tratatul „TAO pentru sănătate, sex şi
longevitate” (Daniel Reid, 23) şi tratatele ştiinţifice, medicale
de sexologie, care pot fi citite.
Există o etnie minoritară în care bărbaţii sunt
şcolarizaţi pentru rolul de soţ şi numai după promovarea
cursului au dreptul să se căsătorească. Ceilalţi bărbaţi se
descurcă fiecare cum poate şi cum vrea.
Pentru a-i ajuta pe oameni, am scris cărţi, în care am
extras din tratatele ştiinţifice şi am prezentat părţi ale corpului
uman, cum funcţionează acestea şi ce trebuie să facă omul ca
să nu le deranjeze funcţionarea normală, naturală, automată.
În această carte am extras şi am scris despre organele
genitale ale omului, cum funcţionează acestea şi când poate
să se împerecheze. În cartea „Vânătoarea pentru

27
împerechere” (Narih Ivone, 21) am prezentat unele aspecte,
pe care le voi completa în această carte.
Această carte este necesară oamenilor, pentru
studiu individual despre funcţionarea organelor genitale
ale corpului uman.
Nu numai tinerii au nevoie de informaţii despre
organele genitale, ci şi ceilalţi.
Un bărbat (Dan Brown, 5) a sugerat castrarea
bărbaţilor, pentru a scăpa de neplăceri, atunci când sexul le
dictează comportamentul, când ei nu mai controlează şi nu
mai domină organele genitale.
Oamenii suportă necazuri şi boli din cauza ignoranţei.
Toţi oamenii ar trebui să citească tratatul ştiinţific de chimie
şi tratatul ştiinţific de anatomie şi fiziologie a omului, pentru
a şti cum funcţionează propriul corp şi cum să-i respecte
funcţionarea.
Mediul social poate fi cunoscut prin studiul ştiinţelor:
sociologie, psihologie, prin vizualizarea de filme, prin citirea
cărţilor, etc.
Omul trebuie să accepte să se disciplineze, adică să
respecte legile după care funcţionează mediul natural şi
mediul social. Disciplinarea omului este necesară pentru a
nu-şi face rău lui, pentru a nu face rău celorlalţi, pentru
a nu strica mediul natural şi pentru a nu tulbura pacea şi
liniştea mediului social.
Educaţia sexuală cuprinde partea de educaţie
referitoare la sex.

Ce este sexul ?
În cartea de identitate a omului este specificat sexul
masculin sau feminin.
Sexul omului este determinat de organele genitale pe care le
are în corpul lui, pentru perpetuarea speciei.

28
 Perpetuarea speciei înseamnă crearea de noi
exemplare pentru transmiterea şi continuarea vieţii fiinţelor
vii, prin înmulţirea lor.
Înmulţirea fiinţelor vii, de la cele mai simple, cu
corpul format dintr-o singură celulă, până la cele mai
evoluate, culminând cu omul, se face diferenţiat, după gradul
lor de dezvoltare. Fiinţele unicelulare se înmulţesc prin
diviziune celulară.
Pentru că acum (în anul 2020) unele emisiuni de la
televiziune încearcă să ne sperie de un duşman nevăzut, am
să prezint unele noţiuni despre fiinţele vii nevăzute, cu corpul
foarte mic, invizibile cu ochii omului.
Aşa cum grâul şi alte plante fac seminţe, boabe, care
pot sta inactive durate lungi de timp, în aşteptarea condiţiilor
favorabile pentru germinare, încolţire (temperatură, apă, aer,
mediul nutritiv, pământ), aşa şi fiinţele vii mici, invizibile cu
ochii omului, fac spori, forme de rezistenţă. Sporii sunt celule
vii inactive, invizibile cu ochii omului, care se răspândesc în
mediul natural (în aer, apă, pământ, pe toate suprafeţele) şi
aşteaptă apariţia condiţiilor favorabile specifice vieţii lor:
hrană, apă, aer, temperatură, Ph (reacţia acidă sau alcalină a
mediului nutritiv).
Organismul uman are o funcţionare naturală, normală
care îi asigură sănătatea, fiind imun la atacul altor fiinţe vii .
Organismul uman poate deveni mediul favorabil
pentru dezvoltarea sporilor microorganismelor patogene,
când îi slăbeşte sistemul imunitar, slăbire determinată de
dereglarea funcţionării normale naturale şi de boli.
La TV în majoritatea cazurilor de decese se preciza
că decedaţii mai sufereau şi de alte boli cronice, care le-a
diminuat puterea de apărare a sistemului imunitar.
La vânătoarea partenerului pentru împerechere trebuie
acordată atenţie stării de sănătate a acestuia, pentru evitarea

29
transmiterii bolilor prin salivă, sărut şi prin actul sexual, prin
partida de sex.
Omul poate fi purtătorul unor microbi patogeni, fără
ca aceştia să-l poată ataca, să-i provoace boală. Acest om
poate da microbii patogeni purtaţi, unui partener de
înperechere, pe care microbii patogeni îl pot ataca şi
îmbolnăvi.
Desfăşurarea liberă şi haotică a împerecherii trebuie
să devină controlată sanitar, pentru evitarea răspândirii
bolilor şi pentru naşterea de copii sănătoşi.
În luna martie a anului 2020, la TV a fost prezentat
cazul unui grup de băieţi care au violat o fată, neştiind că era
purtătoare de HIV. După ce au constatat că s-au infectat, au
reproşat fetei că nu a dat publicităţii starea ei de purtătoare de
HIV, în loc să-şi asume lipsa lor de responsabilitate în
practicarea împerecherii.
Oameni, adoptaţi stilul de viaţă responsabil care
vă asigură sănătatea, ca să nu vă poată ataca sporii
microbilor!
Pe pământ trăieşte o infinitate de fiinţe vii cu niveluri
diferite de evoluţie a propriului corp. Între acestea există o
dependenţă, un lanţ trofic, se hrănesc unele cu altele. Eşti
pradă sau prădător (Mircea Maliţa, 12).
La specia umană, în mediul social acţionează legea:
„Homo hominis, lupus est” (limba latină) care se traduce
„Omul este lup pentru ceilalţi oameni”, în sensul că fiecare
caută să-l subjuge pe celălalt şi să profite de pe urma lui.
Omul se urcă în cârca altui om (dacă poate) şi-l obligă să-l
ducă, practică aplicată în unele familii.
În cursul evoluţiei fiinţelor vii, în cadrul aceleeaşi
specii, au apărut exemplare diferenţiate, din care unele sunt
dotate cu organe genitale sexuale masculine şi altele sunt
dotate cu organe sexuale, genitale feminine. În acest caz, noul
exemplar rezultă din unirea a două celule sexuale provenite

30
de la două exemplare, ca în cazul omului: de la un bărbat şi
de la o femeie, prin unirea spermatozoidului cu ovulul.
Unirea spermatozoidului cu ovulul are loc în burta femeii, cu
formarea fătului, care după 9 luni de dezvoltare se naşte şi se
numeşte copil, un nou exemplar uman.

Ce cuprinde educaţia sexuală?

Educaţie sexuală înseamnă cunoaşterea organelor

genitale, sexuale existente în corpul bărbatului şi în corpul
femeii. Educaţia sexuală mai cuprinde informarea despre
modul de funcţionare a organelor sexuale masculine şi a
organelor sexuale feminine şi comportarea omului aflat sub
acţiunea instinctului pentru perpetuarea speciei, instinct
existent şi adânc înrădăcinat în subconştientul omului.
Introducerea celulei sexuale masculine, a
spermatozoidului în burta femeii se realizează prin
împerechere şi prin actul sexul, în aşa numita partidă de
sex. ÎN PARTIDA DE SEX ARE LOC
ÎNSĂMÂNŢAREA FEMEII.
Pentru bărbat, însămânţarea femeii este doar o partidă
de sex, care-i produce bărbatului cea mai intensă plăcere din
viaţă. După partida de sex, bărbatul se retrage ca un elastic şi
doreşte să fie liber (John Gray, 10).
Pentru femeie, acceptarea însămânţării, a partidei de
sex, înseamnă intrarea, cu întreaga ei fiinţă, într-o perioadă de
timp de circa 2 ani, de viaţă responsabilă şi de muncă
excesivă. Femeia trebuie să poarte sarcina nouă luni, să
nască copilul şi să-l alăpteze până la vârsta copilului de un
an.
Femeia vrea să fie stăpână pe propriul corp. Pentru ca
să fii stăpână pe propriul corp, femeie, nu accepta şi nu te
supune însămânţării! Acceptă partida de sex şi însămânţarea
numai când ai condiţii şi te poţi bucura de copil, pentru că

31
pentru femeie, cea mai intensă trăire şi bucurie din viaţă este
naşterea copilului. Când îşi vede femeia copilul nou născut în
braţe, simte cum îi intră în inimă un şuvoi de iubire pentru
pruncul creat de ea şi are sentimentul că şi-a realizat rolul
vieţii sale pe pământ. Iubirea pentru copil durează întreaga
viaţă a femeii. Femeia nu iubeşte bărbatul. Femeia iubeşte
copilul fabricat de ea.
Acum se aplică oficial măsuri contraceptive: de
prevenire şi de împiedicare a naşterii de copii. Femeia este
educată să accepte însămânţarea, după care este supusă unor
acţiuni de extragere a fătului din uterul ei. Aceste acţiuni sunt
total înpotriva legilor naturale de funcţionare a aparatului
genital feminin şi are repercursiuni grave asupra sănătăţii
femeii. Fetele sunt sugestionate, sunt convinse să accepte
partida de sex fără să facă copii. Practica aceasta le
deteriorează organele genitale feminine. Mai târziu, când
doresc să facă copii, nu mai pot. După inventarea metodelor
contraceptie, tot dogma medicală oficială vine cu invenţia
însămânţării artificiale a femeii (cu câte 2-4 copii odată), care
este foarte costisitoare.
Femeia trebuie să accepte însămânţarea, partida
de sex numai pentru a face copii.
Orice ciocănire (Maria Baciu, 2) în gol, a organelor
genitale feminine încalcă legile naturale de funcţionare a lor
şi le înbolnăveşte.
Corpul femeii este dotat cu organe genitale feminine
numai pentru fabricat copii.
Ca să o păcălească pe femeie, s-o facă să accepte
partida de sex, bărbatul a emis diverse basme despre orgasm.
Despre orgasm am scris în această carte la prezentarea
funcţionării organelor genitale feminine.
La TV se emite expresia de viaţă sexuală, cu sensul de
a face sex fără a face copii, ca o anexă a vieţii. Partida de sex
trebuie acceptată numai pentru fabricat copii.

32
 Împerecherea are loc între indivizii care alcătuiesc
mediul social.

Conform articolului 357 din Codul penal, genocidul

înseamnă:
……..
b) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a
colectivităţii sau a membrilor grupului;
…….
d) luarea de măsuri tinzând la împiedicarea naşterilor
în sânul colectivităţii sau grupului;
Se pedepseşte cu detenţia pe viaţă sau cu închisoarea
de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Metodele contraceptive aplicate femeii o împiedică să
nască copii şi îi deteriorează sănătatea. Femeia este supusă la
genocid.

3.Importanţa pentru practică a necesităţii

abordării problemei educaţiei sexuale

Omul trebuie să cunoască rolul organelor genitale.

Omul trebuie să cunoască momentul favorabil
împerecherii şi condiţiile obligatorii de îndeplinit pentru a fi
apt pentru împerechere.
Omul trebuie să conştientizeze urmarea împerecherii:
însămânţarea femeii şi conceperea unui copil, aducerea pe
lume de noi viitori oameni.
Omul, devenit părinte trebuie să posede cunoştinţe de
puericultură, pentru creşterea copilului. În momentul
împerecherii, partenerii trebuie să fie maturi fiziologic şi
mintal, să aibă putere de muncă şi independenţă economică.
Partenerii trebuie să deţină un loc de muncă, adică să
muncească, să câştige suficienţi bani, care să le ajungă
pentru întreţinerea lor şi a copiilor.

33
 Partenerii trebuie să aibă un loc de habitaţie, în care să
crească copilul.
Oamenii trebuie să ştie care sunt acţiunile (numite
avansuri), practicile care duc la împerechere.
Pe toate căile, tinerii sunt sugestionaţi pentru
împerechere, fără a-i conştientiza despre responsabilitatea
împerecherii.
Organele sexuale sunt supuse instinctului pentru
perpetuarea speciei, care acţionează din subconştient şi care
poate influienţa comportamentul omului. Gândirea conştientă
a omului poate controla, disciplina, stăpâni şi dirija
comportamentul omului, aflat în călduri fiziologice, sub
acţiunea instinctului pentru perpetuarea speciei şi a
hormonilor.
Necunoaşterea informaţiilor cuprinse în educaţia
sexuală determină utilizarea inconştientă şi iresponsabilă a
organelor genitale masculine şi a organelor genitale feminine.
Bărbatul şi femeia sunt dotaţi cu organe genitale
pentru perpetuarea speciei prin fabricarea de copii, care
continuă viaţa părinţilor şi asigură veşnicia vieţii omului pe
pământ.
Rabelais (citat de Trousson R., 27) vede nemurirea
sub forma continuităţii speciei.
Pentru fabricarea copiilor, în mediul social, are loc
„Vânătoarea pentru împerechere” (Narih Ivone,21) şi
însămânţarea femeii de către bărbat, în actul sexual.
Actul sexual se produce astfel: bărbatul introduce
penisul în burta (vaginul) femeii, efectuează coitul (Tudor
Stoica, 26) prin mişcări ritmice, identice cu mişcările
pistonului în cilindrul motorul maşinii, până când bărbatul
evacuează sperma în burta femeii. Sperma este un lichid ce
conţine spermatozoizii, celulele sexuale masculine. Unul
dintre spermatozoizi se uneşte cu ovulul, celula sexuală
feminină şi formează fătul. Fătul creşte nouă luni în burta

34
femeii, după care, prin naştere rezultă copilul, o nouă fiinţă
umană.
Cursa, deplasarea liniară, a pistonului în cilindrul
motorului este limitată de arborele cotit, care acţionează
pistonul.
Deplasarea penisului în vaginul femeii este
determinată de fineţea bărbatului cu care îşi poate domina
agresivitatea sexuală. Fără fineţe, coitul este o ciocănire, o
lovire nemiloasă a colului, fapt dovedit de cazurile cu cancer
la col.
Instinctul pentru perpetuarea speciei îl face pe bărbat
îndrăzneţ, chiar agresiv pentru a înfăptui partida de sex şi
pentru a depune sămânţa, spermatozoizii în burta femeii.
Bărbatul şi femeia sunt dotaţi cu organe genitale
numai pentru perpetuarea speciei.
Acum (în anul 2020) unii oameni utilizează organele
genitale pentru produs plăcere, începând de la vârste mici.
Utilizarea unor organe ale corpului uman pentru
produs plăcere este un viciu, spune medicul fiziolog
Păulescu, citat de I.C. Voiculescu şi I. C. Petricu (28).
Acum fiecare face sex cu cine vrea şi cu cine poate,
cu riscul transmiterii bolilor.
A face sex înseamnă a însămânţa femeia.
Unii tineri şi unii oameni, fac sex ca o joacă, fiind
manipulaţi de imaginile transmise la televizor şi de stilul de
viaţă impus de mediul social. În împerechere şi în făcut sex
este un haos. Efectul constă în naşterea de copii nedoriţi,
aruncaţi vii sau omorâţi, copii malformaţi, copii lipsiţi de
mijloace de existenţă, împinşi spre infracţiuni, femei abuzate
sexual şi exploatate în reţele de prostituţie, femei aduse după
naştere în stare de sinucidere.
Fetiţa, copila, femeia trebuie conştientizată că ea
este un om, care trebuie să înveţe, să dobândească o

35
profesie, pe care să o practice şi cu care să se întreţină. Să
aibă un loc de habitaţie.
Copila trebuie mai întâi să dobândească
maturitatea fiziologică, să aibă ciclul menstrual lunar.
Numai după aceea să accepte să guste din dulceaţa
împerecherii, să accepte partida de sex, în care să fie
însămânţată şi să facă copil, dar numai atunci când are loc
de habitaţie şi bani pentru un trai civilizat pentru ea şi pentru
copil.
Femeie, vrei să fii stăpână pe corpul tău? Nu te lăsa
însămânţată decât atunci când poţi creşte un copil şi te poţi
bucura de el.
Însămânţarea femeii îi produce bărbatului cea mai
mare plăcere din viaţă. Medicul John Gray (10) scrie că
bărbatul este ca un elastic, care după partida de sex se retrage
şi vrea să fie liber. Împăratul David a avut un harem cu 1000
de femei.
Bărbatul poate fi responsabilizat şi determinat să
contribuie material la întreţinerea copiilor societăţii.
Înainte de anul 1989, persoanele care nu aveau copii,
plăteau o taxă de solidaritate pentru copii existenţi.
Acum se practică convieţuirea bărbatului cu femeia în
familie, model impus de tradiţii, de dogma religioasă şi de
legile aprobate de conducătorii mediului social.
Mediul social aruncă asupra familiei, asupra
părinţilor, responsabilitatea creşterii, educaţiei şi instruirii
copiilor. Pe conducerea societăţii nu o interesează dacă cei ce
fac copii, au cu ce să-i crească şi ştiu să-i educe pe copii.
Oamenii needucaţi şi oamenii săraci fac cei mai mulţi copii.
La TV a fost prezentată o familie care avea 17 copii.
În pătura socială a lui „vulgus profanum” (Ştefan
Zweig, 29), în familie femeia devine fabricantă de copii.
O femeie, care avea 11 copii, se întreba într-o
emisiune TV, unde i-a fost mintea când a făcut atâţia copii.

36
După ce a făcut cei 11 copii, femeia a plecat la lucru, în
Italia, să câştige bani pentru a-i întreţine.
Esenţa problemei este împerecherea cu efectuarea
actului sexual, care înseamnă însămânţarea femeii,
conceperea fătului, naşterea copilului şi responsabilitatea
creşterii şi educării copilului.
În acest moment (anul 2020) actul sexual cu
însămânţarea femeii are loc necontrolat: fiecare face sex cu
cine poate şi cu cine vrea, în majoritatea cazurilor, fără
responsabilitatea conceperii copilului. Bărbatul introduce
sămânţa (spermatozoizii) în burta femeii. În burta femeii se
formează fătul şi femeia trebuie să se descurce cum vrea şi
cum poate.
Dogma medicinii oficiale aplică o serie de metode
pentru omorârea sau scoaterea fătului din burta femeii.
Omorârea fătului se face cu steriletul sau cu pastile
anticoncepţionale, care în unele cazuri, publicate la TV, a
omorât şi femeia gravidă.
Scoaterea fătului din burta gravidei se face prin
chiuretaj, prin raşchetarea pereţilor uterului, cu scoaterea în
exterior a conţinutului uterului.
Parchetul, care este din lemn, poate fi raşchetat de
maxim două ori, dar uterul, care este din carne (substanţă
organică moale) de câte ori poate fi chiuretat, raşchetat? Am
cunoscut o femeie care făcuse 36 de chiuretaje.
O metodă contraceptivă, oferită oamenilor în unele
magazine, este prezervativul: un balon, un tub de cauciuc, de
gumă, pentru pus pe penis (organul sexual masculin) înainte
de introducerea lui în burta femeii, pentru partida de sex. În
acest caz femeia este utilizată ca o consumabilă: i se
ciocănesc (Maria Baciu,2), i se lovesc organele din burtă cu
un obiect dur (penisul) învelit în cauciuc, prezervativul avînd
rol de a reţine sperma cu spermatozoizii. Dacă prezervativul
nu se fisurează, spermatozoizii nu se mai împrăştie în burta

37
femeii, evitând conceperea fătului. Femeia nu rămâne
gravidă, dar acceptă să fie utilizată ca o consumabilă. Partida
de sex nu-şi atinge scopul de însămânţare a femeii. Femeia
nu-şi potoleşte căldurile fiziologice, rămânând cu dorinţa de
împerechere şi de concepere a fătului, singura fază care
calmează căldurile fiziologice ale femeii.
Împotriva utilizării femeii ca o consumabilă au luat
atitudine unele grupuri de femei şi au strigat: „Nu cancerului
de col!” şi unele dogme religioase, care au strigat: „ Nu
avorturilor prin chiuretaj!”, fără să elimine cauza: haosul în
practicarea actului sexual.
Există o singură cale pentru corectarea situaţiei:
educarea şi conştientizarea oamenilor şi în special, a
femeilor.
Există oameni care refuză informarea,
autodisciplinare şi responsabilitatea. Complacerea în această
stare este rezultatul lipsei lor de educaţie din faza de copil,
copierea automată a obiceiurilor tradiţionale şi acţiunea unor
dogme religioase asupra gândirii oamenilor, care-i absolvă de
orice responsabilitate. Unele dogme religioase transferă
responsabilitatea oamenilor asupra unui personaj cosmic,
numit Dumnezeu, care ar produce toate evenimentele din
viaţa tuturor oamenilor. Astfel oamenii fac tot ce le place,
lăsându-şi soarta în voia lui Dumnezeu.
În Univers acţionează legea de bază cauză şi efect
(Goci, Lazarev, 9, 11). Aşa cum peştii înnoată în apă,
oamenii înnoată, sunt înconjuraţi de energia primordială
cosmică divină. Cu gândurile, cuvintele şi faptele lor, fiecare
om modelează energia primordială cosmică divină şi-şi
creează propriul viitor, toate evenimentele din viaţa lui. Omul
îşi creează propria soartă. De ce nu au toţi oamenii aceeaşi
soartă? Pentru că, prin acţiunea legii cauză şi efect,
Dumnezeu dă fiecăruia soarta rezultată din gândurile,
cuvintele şi faptele sale.

38
 Unele dogme religioase acţionează şi paralizează
exact esenţa gândirii: CREDINŢA.
În concepţia unor dogme religioase sensul dat
cuvântului credinţă este să aderi la o dogmă religioasă (o
poveste) pe care să o crezi adevărată, deşi nu e dovedită
practic şi real.
Theophile Viau (citat de Trousson R., 27) spune că
biblia-i doar o poveste.
După Joseph Murphy (20) credinţa înseamnă să ai
încredere în tine; să-ţi fixezi obiectivele pe care vrei să le
realizezi în viitor (de mic copil să doreşti să devii un bun
profesionist); să crezi că poţi realiza dorinţele; să acţionezi
pentru realizarea lor; să nu te gândeşti, să nu accepţi că ar
putea interveni piedici; să-ţi imaginezi dorinţa realizată.
Este necesar să-ţi propui numai fapte bune care nu-ţi
fac rău ţie, semenilor şi care nu distrug mediul natural şi
mediul social. În toată această acţiune să repeţi în gând: îţi
mulţumesc tată, Dumnezeule pentru bogăţia mea; succes;
prosperitate. Cu aceste gânduri poţi scăpa de greutăţi şi de
sărăcie. Să-ţi imaginezi că eşti sănătos şi că nimeni nu te
poate ataca. Să refuzi şi să nu accepţi boala. Să repeţi mereu
în gând: eu sunt sănătos, viguros, puternic. Aceste cuvinte
formează gândirea pozitivă, care trebuie însoţită de:
- mişcare: să faci gimnastică şi activităţi fizice
(menaj, sau activităţi profesionale);
- activitatea minţii: să citeşti şi să te informezi;
- să respiri complet abdominal, un aer bogat în
oxigen, fără impurităţi chimice, minerale şi fără spori
de microbi patogeni;
- să te alimentezi corect cantitativ şi calitativ.
Savantul Florin Gheorghiţă (8) scrie că unii oameni
preferă să-şi satisfacă dorinţele şi poftele, fără să ţină seama
de efecte.

39
 4. Documentare

4.1Documentare din tratatele ştiinţifice scrise de

specialiştii I. C. Voiculescu, I. C. Petricu (28)

4.1.1. ORGANELE GENITALE MASCULINE

Figura1. – Organele genitale, sexuale, în repaus, ale

bărbatului.

40
 Figura 2.– Penisul în erecţie

Figura 2 prezintă starea de erecţie a penisului.

Reperele din figura 1 şi din figura2 au următoarea
semnificaţie:
1. Vezica urinară;
2. Prostata;
3. Vezicule seminale;
4. Canalul ejaculator;
5. Testicul;
6. Uretra;
7. Corpul cavernos al penisului;
8. Orificiul extern al uretrei;
9. Penisul în erecţie.
41
 În continuare sunt prezentate explicit principalele
părţi componente ale organelor genitale masculine.

URETRA
La bărbat este un canal cu un traseu şi calibru
neuniforme, care începe de la fundul vezicii urinare şi se
termină la capătul penisului, cu orificiul extern. Prin uretră se
elimină, alternativ, urina şi lichidul spermatic.

PENISUL
Este organul de copulaţie al bărbatului, cu care
efecuează actul sexual şi cu care introduce sperma în burta
femeii.

TESTICULELE
Două bucăţi, sunt glandele în care se produc
spermatozoizii, care constituie sămânţa masculină. Tot în
testicule se mai produc şi hormonii sexuali masculini.
Aparatul genital masculin mai conţine şi alte
formaţiuni şi canale care secretă sperma, care este un lichid
prin care circulă spermatozoizii.

PROSTATA
Este un organ musculoglandular amplasat ca un
manşon în jurul uretrei, imediat sub vezica urinară. Prostata
creează lichidul prostatic care se amestecă cu sperma, în
timpul ejaculării (eliminării spermei prin uretră).

FUNCŢIONARE
La vederea unei femei dispusă pentru împerechere,
penisul bărbatului se rigidizează, intră în starea de erecţie şi
bărbatul introduce penisul în burta (vaginul) femeii şi
efectuieză coitul (Tudor Stoica, 26) (ciocănitul, după Maria
Baciu, 2): mişcări ritmice de deplasare a penisului în vaginul

42
femeii, identice cu mişcarea pistonului în cilindrul motorului
maşinii, până când se formează şi curge sperma cu
spermatozoizii în burta femeii, fenomen numit ejaculare.
După ejaculare, după eliminarea şi depunerea spermei în
burta femeii, penisul îşi pierde rigiditatea, se înmoaie, revine
la starea normală, de repaus, se retrage din vaginul femeii şi
însămânţarea femeii este terminată. Însămânţarea femeii este
favorizată de starea de orgasm a organelor genitale ale
femeii.
Apogeul funcţionării organelor genitale masculine are
loc în partida de sex, în momentul ejaculării, la depunerea, la
introducerea spermatozoizilor în burta femeii.
John Gray (10) scrie despre psihologia bărbatului, că
după partida de sex, după însămânţarea femeii, bărbatul se
retrage ca un elastic şi doreşte să fie liber, gata pentru o nouă
partidă de sex.
Instinctul pentru perpetuarea speciei îi cere bărbatului
să-şi împrăştie sămânţa pe o arie cât mai mare, în cât mai
multe femei, pentru a asigura, a garanta viabilitatea
urmaşilor.
Bărbatul nu suportă să fie închis în colivia familiei.
La TV a fost prezentat cazul unui bărbat divorţat:
fusese căsătorit de două ori, cu două femei, cu care avusese
câte un copil. Cele două femei, fostele lui soţii, îl somau să le
plătească pensii alimentare pentru copii. Nesuportând
somaţiile, tatăl copiilor i-a luat pe cei doi copii, pretextând că
vrea să-i plimbe şi i-a înnecat într-un lac, după care s-a înecat
şi el.

43
 4.1.2.ORGANELE GENITALE ALE FEMEII

Figura 3 – Organele genitale feminine

Figura 3 prezintă organele genitale ale femeii.

44
 Figura 4 – Orgasmul la femeie

Figura 4 prezintă orgasmul la femeie.

Reperele din figura 3 şi din figura 4 au următoarea
semnificaţie:
1. Trompa uterină;
2. Ovarul;
3. Tuba uterină;
4. Cavitatea uterină;
4a. Uterul;
5. Spermatozoizi;
6. Ovulul;
7. Oul fecundat,embrionul (fătul);
8. Colul uterin;
9. Vaginul;
10. Vulva;
11. Clitorisul.

45
 Descrierea organelor sexuale ale femeii

Organele sexuale ale femeii sunt amplasate în partea

de jos şi în interiorul corpului.

OVARUL (două bucăţi)

Este glanda sexuală a femeii care produce ovulele
(sămânţa feminină) şi hormonii sexuali femeieşti.
Ovarul conţine substanţă corticală şi substanţă medulară, în
care se formează foliculii. Forma iniţială a foliculului este o
celulă numită ovocit, din care se formează ovulul (sămânţa
feminină).
Începând de la pubertate (apariţia ciclului menstrual)
până la menopauză (dispariţia ciclului menstrual), lunar se
maturizează câte un ovul.
Ciclul menstrual lunar înseamnă curgerea de sânge
(circa 4 zile) din organele genitale (din uter) feminine.
Foliculul matur este expulzat din ovar: este expulzat
lichidul folicular ce conţine şi ovocitul, acţiune numită
ovulaţie.
Ovulaţia induce în femeie o stare fiziologică numită
călduri cu dorinţă pentru împerecherea cu bărbatul. Instinctul
pentru perpetuarea speciei cere sămânţa masculină,
spermatozoidul şi femeia caută bărbatul pentru a preleva
spermatozoidul în partida de sex.
După expulzarea din ovar, ovocitul suferă a doua
diviziune de maturaţie şi pătrunde în trompa uterină, unde
devine ovul (sămânţa feminină) apt pentru fecundare (unire)
cu spermatozoidul (sămânţa masculină). După fecundare
începe dezvoltarea fătului.

TROMPA (două bucăţi)

Trompa uterină are rolul de a capta şi de a conduce
ovulele de la suprafaţa ovarului până în uter şi a

46
spermatozoizilor, din uter, în întâmpinarea ovulului,
fecundarea având loc în trompă, după care embrionul format,
oul fecundat se deplasează în uter.

UTERUL
Uterul poate fi comparat cu o pungă în formă de pară,
aşezată cu vârful în jos şi este format din:
- fundul uterului mai larg, amplasat în partea
superioară a uterului;
- corpul uterului cuprinde partea mijlocie a uterului;
- colul este partea inferioară, care se termină în
vagin.
În interior, uterul are o cavitate, un spaţiu gol, numit
cavitatea uterină, care este mai largă la nivelul fundului
uterului, îngustându-se treptat până la col, la orificiul intern al
uterului, formând istmul şi se lărgeşte din nou formând
canalul cervical, care se deschide în vagin, prin orificiul
extern al uterului.
În cavitatea uterină, pe linia între fundul uterului şi
corpul uterului, se deschid, de o parte şi de alta, orificiile
uterine ale trompelor.
Sunt discuţii la TV despre cancerul de col uterin.
Colului (porţiunea inferioară a uterului, care se termină în
vagin) primeşte „ciocanele” (Maria Baciu, 2) în timpul
partidei de sex, lovituri care constituie factor favorizant în
apariţia cancerului de col uterin.
Oul fecundat ajuns în uter se fixează de mucoasa
uterină, care evoluează şi formează placenta (o pungă plină
cu lichid amniotic, în care se dezvoltă fătul). Fătul este legat
de peretele placentei printr-un aşa numit cordon ombilical,
prin care circulă sângele din corpul mamei în corpul fătului.
În timpul celor nouă luni de sarcină, fătul creşte
consumând hrana adusă de sânge. Tot în sângele mamei, fătul
elimină deşeurile.

47
 În timpul stării de gravidie, gravida trebuie să elimine
propriile deşeuri rezultate din metabolismul propriului corp
plus deşeurile rezultate din metabilismul fătului.
Corpul uman elimină deşeurile prin rinichi, prin
plămâni şi prin piele.
În starea de gravidie, surplusul de deşeuri produs de
făt solicită şi obligă organele de excreţie să funcţioneze în
plus. Pot funcţiona în plus?
Deşeurile fătului intrate în sângele gravidei îi
modifică compoziţia sângelui.
Sângele are regulile lui de funcţionare. Una dintre
reguli este să-şi menţină constantă proporţia componentelor
care îl alcătuiesc. Pentru aceasta sângele elimină surplusul,
depunându-l, depozitându-l în diverse părţi ale corpului.
Cantitatea de deşeuri creşte direct proporţional cu vârsta
fătului. Este foarte importantă analiza periodică a urinei
gravidei, pentru că, în ultimul segment al gestaţiei, poate
apărea albumină în urină. Apariţia albuminei în urină impune
gravidei un regim alimentar aproape vegetarian.
Din exterior se vede că femeia gravidă se umflă la
faţă şi la corp, creşte în greutate cu peste 10 kg.
Pot exista situaţii în care surplusul de deşeuri aflat în
sânge poate scădea imunitatea corpului, creând condiţii
favorabile accesului şi dezvoltării microorganismelor
patogene.

VAGINUL
Vaginul este organul de copulaţie al femeii, în el intră
penisul.
Vaginul este un canal musculo-membranos amplasat
în continuarea uterului, de la colul uterin până la vulvă.
Vulva este denumirea învelişurilor care acoperă
crăpătura de acces la organele genitale ale femeii.

48
 În partea de sus, vaginul se inserează de jurul
împrejurul colului uterin, mai sus de orificiul uterului,
formând fundul de sac vaginal.
În partea de jos, vaginul se deschide în vulvă. În
această deschidere se află o membrană transversală sau
inelară numită himen, prevăzută cu un orificiu central, prin
care se scurge sângele menstrual.
Himenul este prezent la fata virgină, care nu a avut
nici un contact sexual. La primul contact sexual, la prima
partidă de sex, himenul se rupe.
La prima partidă de sex, penisul apasă himenul, îl
rupe, după care poate pătrunde în vagin să efectueze coitul
(ciocănitul).
Fata trebuie avertizată că la primul act sexual, la
prima partidă de sex, ruperea himenului este dureroasă şi
poate fi însoţită de sângerare.
Vulgus profanum (Ştefan Zweig, 29) acordă o mare
atenţie himenului femeii, pretinzându-i să se căsătorească
virgină, cu himenul intact.
În unele medii sociale, mirii sunt puşi să facă sex în
timpul nunţii şi să prezinte nuntaşilor cearceaful pătat cu
sângele curs la ruperea himenului, care dovedeşte că mireasa
a fost virgină. În caz contrar, mirele pretinde socrului
suplimentarea dotei, a zestrei miresei.
La prima partidă de sex se constată şi dacă diametrul
vaginului corespunde cu diametrul penisului. În cazul în care
diametrul vaginului este mai mic, femeia are dureri în timpul
coitului, ciocănitului şi după, deoarece penisul forţează
dilatarea vaginului, lărgirea vaginului.
Înainte de a se hotărî să se angajeze în actul sexual,
fata virgină trebuie să ştie ce poate urma şi trebuie să ia
decizia să accepte agresiunea sexuală a bărbatului.
Au fost cazuri în care fata neinformată s-a căsătorit
virgină şi după prima partidă de sex a divorţat.

49
 Divorţează fata care are unde se duce, înapoi la
părinţi, de obicei. Celelalte suportă comportamentul sexual al
bărbatului, fără să aibă cui să se plângă.
În alcătuirea organelor genitale feminine există şi
nişte componente externe:
- formaţiunile labiale;
- spaţiul interlabial;
- aparatul erectil.
Primele două sunt nişte pliuri ale pielii care mărginesc
şi închid părţile laterale ale vulvei, crăpătura.

APARATUL ERECTIL
Şi în organele genitale feminine există nişte
formaţiuni care formează aparatul erectil, care participă în
partida de sex, cu intensitate mult mai mică decât ale
bărbatului.
Aparatul erectil al femeii este format din clitoris şi
bulbi vaginali.

CLITORISUL
Este amplasat în partea anterosuperioară a vulvei. Are
formă cilindrică şi conţine: rădăcină, corp şi gland.
Corpul este format din doi corpi cavernoşi, care se
prind de oasele pubiene cu extremităţile lor posterioare,
formând rădăcina clitorisului. Corpii cavernoşi au o structură
rudimentară.
Glandul se găseşte în continuarea corpului, este
acoperit de prepuţ (capişon), rezultat din unirea extremităţilor
anterioare ale labiilor mici. De pe aceste labii se formează
două cute îndărătul clitorisului, convergând către el, dând
naştere frâului clitoridian.
Clitorisul este capabil să intre în erecţie.
Bulbii vaginului înconjoară uretra şi intrarea în vagin,
faţa lor internă venind în raport cu vaginul.

50
 FENOMENUL DE ERECŢIE LA FEMEIE -
ORGASMUL

În timpul partidei de sex, după excitaţii tactile repetate

ale clitorisul şi mucoaselor genitale, în momentul ejaculării
bărbatului, are loc declanşarea orgasmului la femeie:
clitorisul intră în erecţie simultan cu coborârea uterului şi
îndreptarea spre anterior şi cu o dilatare uşoară a colului,
avantajând intrarea spermei. Aceste manevre sunt prezentate
în schiţa din figura 4 şi reprezintă orgasmul la femeie, după
savanţii I. C. Voiculescu şi I. C. Petricu (28).
Avocatul american Gerry Spence (25) a studiat ce
sens i se atribuie acum cuvântului orgasm la femeie:
ciocănitul (Maria Baciu, 2) sexului femeii până la excitarea,
fără limită, dusă până la durere.
Această practică îmbolnăveşte femeia, scopul natural
al împerecherii fiind însămânţarea femeii, urmată de
calmarea femeii.
După partida de sex, în care are loc însămânţarea
femeii, pentru femeie urmează perioada de timp în care ea
fabrică copilul.
Femeie, uite-te bine la bărbatul pe care-l accepţi să
te însămânţeze: cum arată şi ce caracter are, pentru că tu
vei face o copie a lui, în copilul pe care-l vei naşte! Dacă
neglijezi acest aspect, există riscul să faci un copil dificil,
care te va chinui tot restul vieţii tale.
Primul semn că ai rămas însărcinată este întărirea
sânilor, ai senzaţia că s-au umplut, au devenit grei şi se
măresc în timpul gravidiei. Femeia însărcinată se mai
numeşte şi femeie gravidă.
Al doilea semn este oprirea ciclului menstrual.
În timpul stării fiziologice de gravidă, femeia simte
nevoia să doarmă mai mult. Fătul creşte în somn.

51
 Unele gravide au greţuri şi vărsături, în primele trei
luni ale sarcinii.
Pe parcursul celor nouă luni de gravidie, de gestaţie,
apar modificări ale corpului gravidei: se lăţesc şalele, creşte,
se bombează burta şi gravida ia în greutate. Gravida se
deplasează mai lent, în ultimile luni se deplasează chiar cu
greutate, fiind nevoită să stea mai mult culcată.
În starea de gravidă, femeia nu poate să desfăşoare
muncă fizică grea, spre sfârşitul celor nouă luni, gravida nu
poate să efectueze nici muncă fizică uşoară.
În timpul gravidiei, femeia are nevoie, în mediul
social, de o atmosteră de pace şi de calm. Orice iritare a
femeii se transmite fătului şi se înregistrează în făt. La orice
iritare sau enervare a gravidei, fătul se zvârcoleşte în burta
mamei, moment în care cordonul ombilical se poate înfăşura
în jurul gâtului fătului, ştrangulându-l.
Începând din luna a treia fătul se mişcă în burta
gravidei. Gravida trebuie să urmărească mişcările fătului,
care-i semnalizează că fătul este viu. Există cazuri în care
fătul poate muri în burta femeii, situaţie în care gravida
trebuie să se prezinte urgent la spital.
În timpul gravidiei, femeia nu mai are călduri
fiziologice şi nu mai simte dorinţă pentru împerechere.
Femeia gravidă, căsătorită este obligată să-l accepte
pe soţ să-i ciocănească burta, cu efecte dezastruoase asupra
fătului şi asupra femeii.
Am văzut o fetiţă cu planul feţei turtit, prezenta o
concavitate, probabil după o lovitură de penis.
O lovitură de penis, aplicată în colul uterin, poate
declanşa pierderea sarcinii.
Starea fiziologică de gravidă impune repaus
sexual, femeia gravidă nu trebuie abuzată sexual.

52
 În cartea „Sarcina ta” dr. Glade B. Curtis (7), aceasta
fiind întrebată de un soţ dacă poate să facă sex cu soţia lui
însărcinată, i-a răspuns da.
De aceea repet: a face sex cu femeia înseamnă a
însămânţa femeia, femeia gravidă este deja însămânţată,
cu fătul în evoluţie.
Toate femelele din regnul animal, după însămânţare
sunt respectate şi lăsate să gesteze puiul. Căţeluşa castrată nu
face sex. Ea făcea sex numai pentru a fi însămânţată şi pentru
a face pui.
Animalele respectă legile naturii. Unii oameni nu vor
să se disciplineze. Aceştia utilizează sexul pentru produs
plăcere, ceea ce este un viciu.
În timpul gravidiei, femeia trebuie să se alimenteze
corespunzător. Oricum fătul ia tot ce are nevoie din corpul
mamei, existând riscul să-l epuizeze de anumite substanţe sau
să rezulte un copil prea mic, care va necesita, după naştere,
continuarea creşterii în incubator.
În timpul sarcinii, femeia gravidă trebuie să adopte un
regim alimentar din care să poată extrage substanţele
nutritive necesare ei şi fătului. Regimul alimentar adoptat
trebuie să favorizeze eliminarea deşeurilor.
Urzica este un aliment antianemic şi depurativ, fără
contraindicaţii.
Alt aliment necesar în alimentaţia gravidei este
morcovul crud, care pe lângă aportul de vitamine, face să
circule alimentele prin tubul digestiv, prevenind constipaţia.
Stagnarea sau circulaţia lentă a materiei prin tubul
digestiv dă răgaz deşeurilor să fie absorbite şi să treacă în
sânge, mărind cantitatea de deşeuri ce trebuie eliminată.
În starea de gravidie, corpul femeii mai este supus
unei solicitări: să elimine şi deşeurile produse de făt, care se
deversează în sângele gravidei. Pe toată perioada gestaţiei,

53
gravida trebuie să beneficieze de supraveghere medicală de
specialitate, să facă şi analiza lunară de urină.
În funcţionarea omului normal, substanţele proteice
nu ajung în urină. La unele femei gravide, în finalul gestaţiei
poate apărea albumina (o proteină) în urină. În acest caz,
medicul curant trebuie să-i indice gravidei stilul de viaţă
(regimul alimentar, etc.) pe care să-l urmeze până la naşterea
copilului. Neglijând aceste indicaţii, la naştere femeia poate
face boala copilului.
Am văzut o femeie care făcuse boala copilului la
naştere: se comporta ca o nebună, nu mai percepea realitatea,
iar copilul născut nu mai era lângă ea.
Starea de gravidă este dificilă şi periculoasă,
necesitând condiţii speciale de viaţă pentru gravidă şi
ajutor din partea mediului social. În timpul gravidiei
femeia este foarte labilă şi sensibilă psihic şi nu trebuie să
aibă neînţelegeri în familie şi supărări cauzate de lipsuri
materiale. Necesită un stil de viaţă controlat şi
supravegheat de medic.
În momentul de faţă, în majoritatea cazurilor, femeia
gravidă este lăsată să-şi hotărască singură soarta după nivelul
ei de educaţie şi după posibilităţile materiale de care dispune.
După trecerea celor nouă luni de gravidie, urmează
naşterea, expulzarea fătului din burta femeii, care trebuie să
se desfăşoare cu asistenţă medicală de specialitate.
Naşterea se declanşează cu dureri intermitente în şale,
simultan cu tăierea respiraţiei, urmate de perioade de calm.
Durerile devin din ce în ce mai frecvente. Apariţia acestor
dureri înseamnă intrarea gravidei în travaliul premergător
naşterii. Gravida trebuie să se prezinte la spital, pentru a naşte
asistată de medicul specialist.
La ştiri a fost prezentat cazul unei gravide care a ajuns
la spital în faza de travaliu, cu fătul viu, vitalitate manifestată
prin mişcări. În sala de aşteptare gravida a primit o pastilă şi a

54
fost lăsată să aştepte, până când gravida a leşinat. Au fost
chemate cadrele medicale care i-au dat pastila. Acestea au
constatat moartea fătului. Gravida a fost supusă unei operaţii
chirurgicale în care au extras din femeie fătul mort împreună
cu uterul şi cu alte părţi ale apatatului genital. S-a vorbit şi
despre alte femei care fuseseră supuse aceluiaşi tratament
medical. Cazul respectiv a fost încadrat ca mutilare corporală.
Aceste cazuri sunt excepţii negative.
Naşterea este un fenomen natural şi femeia are
puterea să expulzeze fătul prin naştere normală, naturală.
După naşterea copilului, femeia intră în faza
fiziologică de lehuză, stabilită de dogma medicală la o durată
de timp de 45 de zile.
După evacuarea fătului din uter, după naşterea
copilului, trebuie evacuată şi placenta, punga în care a
crescut fătul.
Cu mult timp în urmă, când în sate nu exista personal
medical calificat, femeile năşteau cu o moaşă (o femeie cu
experienţă practică). În poziţie verticală, cu picioarele
depărtate, gravida se scremea şi expulza fătul. După
expulzarea fătului, lehuzei i se da o sticlă goală în care să
sufle, până ieşea din ea şi placenta.
Lehuza poate face febră.
Placenta întreagă sau părţi din placentă, rămase în uter
imediat după naştere, intră în descompunere, se infectează şi
produc febră, uneori febră mare până la delir. Femeia cu
febră se ridică în picioare şi rosteşte cuvinte neînţelese. Fără
asistenţă medicală, lehuza poate muri.
Lehuza poate face febră şi din cauza sânilor, dacă
furia laptelui nu este rezolvată competent şi se produce
mastita sânilor, bolă în care sânii se întăresc, pot face
furunculi şi puroi.
Furia laptelui se manifestă prin sâni tari şi dureroşi,
din care laptele încă nu curge. Este nevoie de ajutorul unui

55
cadru medical priceput care să maseze sânii într-un mod
profesionist, să deschidă canalele din sâni, prin care să curgă
uşor laptele. Se pun comprese cu gheaţă pe sâni, se utilizează
o pompă specială de tras laptele din sâni.
În timpul primei sarcini, primei stări de gravidie,
femeia trebuie să-şi maseze singură sfârcurile sânilor pentru
a-i face proeminenţi, să aibă ce băga în gura copilului, să
poată să sugă copilul.
Furia laptelui este foarte periculoasă. Lehuza, fără
ajutor medical profesionist, poate face mastită, adică în sâni
laptele se adună în noduli şi se transformă în puroi.
Am văzut un caz cu mastită. O lehuză, aflată la a
doua naştere, la mai mult de zece ani după prima naştere, a
făcut mastită. A fost operată întâi la un sân, apoi la al doilea
sân. După operaţie, tăieturile nu s-au închis. Din rănile
sânilor curgea un puroi urât mirositor, în loc de lapte. Rănile
erau dureroase. Copilul născut nu a beneficiat de lapte de la
mama lui. În starea în care se afla, cu răni deschise la ambii
sâni din care curgea puroi, a avut norocul şi a nimerit la
medicul specialist C.G. competent profesional, care a
vindecat-o în termen de o lună. I-a dat tratament pentru
oprirea lactaţiei şi i-a curăţat de puroi şi i-a pansat rănile
zilnic.
Pacienta nu a fost internată în spital din următoarele
motive:
- să nu intre în atmosfera de boală, să nu facă
depresie, să poată lupta cu boala;
- să trăiască şi să vadă în jurul ei oameni sănătoşi.
În acea lună copilul a fost crescut de bunica şi de tatăl
copilului, aflaţi în altă localitate.
După oprirea supuraţiei, medicul a tamponat rănile cu
un cristal de azotat de argint. A prins cu penseta un cristal
mare de azotat de argint şi a atins, a tamponat cu cristalul
suprafaţa deschisă a rănilor. După căteva zile de tamponare a

56
rănilor cu cristalul de azotat de argint, rănile s-au închis,
nelăsând nici o cicatrice pe suprafaţa sânilor.
Lehuza mai poate face febră dacă este abuzată sexual
de către bărbat. Toate cazurile de lehuze abuzate sexual s-au
soldat cu moartea lor.
Lehuză fiind, femeia căsătorită, dormind în acelaşi pat
cu soţul, este expusă riscului să fie abuzată sexual. Pentru a
nu fi expusă abuzului sexual, lehuza ar trebui separată de
bărbat. La ţară, unde toată familia doarme în acelaşi pat,
riscul abuzului sexual al lehuzei este mare.
Problema locului de habitaţie, al spaţiului necesar
pentru locuit şi pentru dormit este nerezolvată pentru mulţi
oameni.
Lehuzele pot face depresie din motivele:
În anul 2020, s-a anunţat la TV că o tânără mamă,
fiind internată în spital, după naştere s-a aruncat pe geam de
la etaj şi a murit (în IAŞI). O voce comentând evenimentul la
televizor, pretindea ca tinerele mame să fie însoţite
permanent şi supravegheate de o rudă, pentru că pot face
depresie.

Ce se întâmplă după naştere?

În spital, copii nou născuţii stau în camere separate
sau în aceeaşi cameră cu mama lor. La trei ore, copilul este
pus la sânul mamei pentru alăptare.
După starea de gravidie şi după efortul depus la
naşterea normală sau prin operaţia numită cezariană, femeia
este epuizată şi are nevoie de odihnă. Unele femei simt prima
naştere ca pe un şoc. Fiind trezită din trei în trei ore, lehuza
nu reuşeşte să se odihnească. Fără somn, omul nu poate
trăi. În somn omul se alimentează cu energie cosmică. În
starea aceasta de solicitare se manifestă şi furia laptelui. Dacă
la acestea se mai adaugă şi probleme de lipsuri materiale sau

57
de comunicare defectuoasă în relaţiile familiale, apare
depresia, care în cazul de la Iaşi a dus la sinucidere.
Din cauza suprasolicitării la care este supusă, aşa
epuizată cum este în starea de lehuzie, femeia pierde sânge
din organele genitale timp de 45 de zile, trebuie să alăpteze
copilul ziua şi noaptea, trebuie să îngrijească copilul mic: să-l
schimbe şi să-l spele. În prima lună de viaţă a copilului,
rufele lui trebuie fierte zilnic. Lehuza trebuie să suporte
plânsul copilului mic.
A fost prezentat la TV cazul unui bebeluş omorât de
părinţi pentru motivul că plângea.
Lehuza trebuie să facă mâncare şi să-i îngrijească pe
ceilalţi membrii ai familiei. Lehuza trebuie să facă curăţenie.
Femeia este o eroină că poate supravieţui cu atâtea
sarcini puse în cârca ei.
Unele femei rezistă fiind ajutate de alţi oameni din
mediul social.
Rezistă aparent, pentru că în realitate multe femei sunt
roase de boli şi de nemulţumiri psihice.
În oraşul Iaşi, pe unele ziduri este aplicat chipul unei
femei, sub care scrie: Tu cât mai rezişti?
Lehuzele pot face depresie din cauza lipsurilor
materiale. Acestea mai pot face depresie şi din cauza
mediului social în care trăiesc, mediu care le sufocă.
Ceilalţi aud că o anumită femeie a născut, dar prin ce
a trecut, numai ea ştie.
Cu toate evenimentele prin care trece femeia, naşterea
copilului este cel mai fericit moment al vieţii ei. Femeia are
sentimentul că şi-a realizat scopul vieţii ei terestre şi are pe
cine iubi toată viaţa, pe copilul ei. Femeia iubeşte numai
copiii.
Femeia uită repede greutăţile prin care a trecut şi după
un timp mai fabrică alţi copii.

58
 Femeile care nu pot face, nu pot naşte copii, devin
femei vampir, în stare să devoreze bărbatul ca să extragă din
el spermatozoidul, sămânţa masculină.
Am vizionat un film cu femei, cărora absenţa
copilului le-a provocat boala psihică, numită boala copilul
nenăscut. Aceste femei bolnave îşi alinau boala cu un copil
confecţionat din cauciuc, de mărimea unui bebeluş. Se purtau
cu surogatul la fel ca şi cu un bebeluş natural: îl luau în braţe,
îl duceau la plimbare în căricior. Contactul cu copilul de
cauciuc le alina suferinţele.

4.2.Documentare din cartea Tămăduire prin spirit.

Mesmer. Mary Baker Eddy. Sigmund Freud. scrisă de
Ştefan Zweig

Libido-ul este o foame nepotolită a sufletului, este o

voinţă, o dorinţă primară de plăcere a simţurilor, care cere
satisfacerea instinctului cu orice preţ.
Plăcerea rezultă din acţiunea unor forţe sufleteşti, care
produc presiune în om şi ies prin diverse deschideri: gura,
sexul şi gândirea, prin creearea de opere artistice sublime.
Omul, în stadiul de copil obţine plăcerea orală, prin
gură. Copilul absoarbe plăcerea de la pieptul mamei, din
degetul de la mână, de la picior, din orice obiect, din tot ce îi
face bine.
În faza de copil se manifestă iubire de mamă şi ură
faţă de tată.
Afirmaţia aceasta neagă scopul familiei pentru ca
copilul să aibă un tată. Ca să aibă pe cine urî?
Orice agresiune asupra copilului, cum ar fi că bătaia
este ruptă din rai, este periculoasă şi poate nimici un destin,
poate să-i provoace boli ulterior.

59
 Plăcerea orală nestăpânită, poate continua toată viaţa,
la unele exemplare umane; este cazul supraponderalilor, care
mănâncă, ronţăie alimente permanent şi suferă de necazuri
cumplite.
După pubertate, în om acţionează instinctul pentru
perpetuarea speciei şi forţele sufleteşti ies prin organele
genitale, în timpul partidei de sex, în care are loc conceperea
fătului şi fabricarea copilului.
Instinctul este cel mai adânc şi ardent fluid din
interiorul omului.
Nevroza este efectul instinctului sexual reţinut şi
inhibat, care apasă asupra vieţii sufleteşti.
În omul matur, forţele sufleteşti participă la
elaborarea celor mai înalte creaţiuni intelectuale.
Sfera sufletească cuprinde o parte conştientă şi o parte
inconştientă. Sensul dat cuvântului inconştient de Freud este
ceea ce nu poate fi ştiut şi recunoscut. Inconştientul este
materia primă din care numai o părticică iese în partea
conştientă.
Viaţa omului se derulează sub presiunea continuă a
inconştientului în care stau idealuri ale copilăriei trecute,
teama şi spaima, râvniri şi dorinţe ale propriului trecut şi ale
generaţiilor anterioare, ale unor strămoşi barbari, care se
împletesc ca rădăcinile în fiinţa omului.
Viaţa sufletească a omului rezultă din lupta neîncetată
între voinţa conştientă şi cea inconştientă, între acţiunea
responsabilă şi iresponsabilitatea instinctelor primare.
Somnul şi visele sunt necesare pentru stabilizarea
echilibrului sufletesc al omului.
Visul este un ventil (robinet pentru refulare) al forţei
simţurilor omului.

60
 5. Ce îi împinge pe oameni spre împerechere?

Tentaţia pentru împerechere este determinată de

dorinţa de a gusta, de a trăi dulceaţa împerecherii. Femeia
poate simţi dulceaţa împerecherii numai când participă la
partida de sex, în călduri fiziologice, când rămâne însărcinată
în actul sexual, care o calmează şi o linişteşte.
Dulceaţa împerecherii este o stare intensă de bine,
semănând cu o unire cu energia primordială cosmică divină.
Dulceaţa împerecherii le paralizează gândirea
conştientă a oamenilor şi-i împinge la acte sexuale fără şir şi
la fabricarea de copii, fără număr.
Dulceaţa împerecherii se manifestă în timpul
partidei de sex, în care partenerii pot lua legătura, pot intra în
contact cu energia primordială cosmică divină, pot lua
contact cu absolutul. Dulceaţa împerecherii este unică,
foarte intensă şi periculoasă, existând pericolul ca partenerii
să nu se mai poată desprinde, dezlipi de energia primordială
cosmică divină şi să moară.
S-a difuzat un film la TV în care partenerii se doreau
foarte intens unul pe altul şi în finalul partidei de sex, gâfâitul
lor, expiraţia lor a evacuat şi sufletul din corpul fizic,
provocându-le moartea.
Împerecherea nu-i o joacă, este mai mult un chin
periculos.
Fenomenul a fost studiat de mulţi oameni, specialişti
şi nespecialişti, care şi-au scris concluziile în cărţile lor.
Un bărbat (Dan Brown, 5) a ajuns la sugestia castrării
bărbaţilor, după o perioadă de activitate sexuală.
Medicul Sigmund Freud, citat de Ştefan Zweig (29) a
constatat o legătură între activitatea organelor genitale şi
sănătatea mintală a omului.

61
 Un bărbat în vârstă de 75 de ani pretinde că se simte
bine dacă face sex de trei ori pe săptămână. Acesta cere
mediului social o parteneră pentru făcut sex. El refuză
responsabilitatea acţiunii, că a face sex înseamnă a însămânţa
femeia şi a face copii.
Oamenii sunt împinşi spre împerechere de către:
5.1. Instinctul pentru perpetuarea speciei înscris în
subconştient.
5.2. Funcţionarea fiziologică a organelor genitale.
5.3. Obiceiurile tradiţionale, imaginile difuzate de către
canalele de televiziune şi unele dogme religioase.
5.4. Utilizarea sexului ca instrument pentru subjugarea
partenerului şi acapararea bunurilor materiale ale
partenerului.
Punctele 5.1 şi 5.2 acţionează împreună.
Instinctul pentru perpetuarea speciei creează în gândirea
femeii chipul lui Făt-Frumos şi-i blochează gândirea conştientă
ducând-o în starea de îndrăgostită. Medicii specialişti spun că
starea de îndrăgostit este o stare patologică de blocare a
gândirii conştiente, care poate rezulta şi prin hipnoză, în urma
privitului în ochii femeii, de către bărbat.
Femeia îndrăgostită, aflată în călduri fiziologice (la
ovulaţie), aplică masca lui Făt-Frumos primului bărbat care
o doreşte şi se împerechează cu el.
Este un proces pe o perioadă destul de lungă de timp,
care începe la pubertate, odată cu declanşarea ciclului
menstrual, care marchează maturizarea fiziologică a femeii,
până la menopauză, până la oprirea ciclului menstrual,
determinat de epuizarea ovulelor. Circa 40 de ani, femeia
poate fi chinuită de căldurile fiziologice, de dorinţă pentru
împerechere, de nelinişte şi de nemulţumire. În această
perioadă de timp, femeia poate face copii. În timpul
menopauzei, femeia nu mai are dorinţă pentru
împerechere, trebuie să lase organele genitale neciocănite.

62
 Soarta femeii este influenţată de modul cum îşi
gestionează sexul (Emilian Merce, 14).
La femeie, căldurile fiziologice pot apărea în fiecare
lună, la mijlocul perioadei între două cicluri menstruale.
Căldurile fiziologice apar după expulzarea ovulului din ovar.
Instinctul pentru perpetuarea speciei, program existent în
subconştient, acţionează şi declanşează, în femeie, dorinţa
pentru obţinerea spermatozoidului, pentru conceperea fătului.
Cântecul „Iubesc femeia de dor nebună” explică
intensitata dorinţei, care poate ajunge la nebunie.
La vaci, mamifere ca şi noi oamenii, manifestarea
dorinţei de împerechere şi însămânţare se manifestă violent:
vaca aleargă, boncăie, nu mai poate fi stăpânită. Se calmează
după ce taurul îi introduce de câteva ori penisul în burtă şi îi
introduce spermatozoizii. După însămânţare, vaca se
calmează, urmând perioada de gestaţie şi de alăptare a
viţelului.
Folcloric, dorinţa pentru împerechere a femeii este
exprimată în cântecul:
„Frunzuliţă, foi de fag,
Te-am cătat cu atâta drag,
Toată vara prin zăvoi,
Poate-om da ochii, amândoi.
Dară vara a trecut
Şi noi nu ne-am mai văzut.
Berze vin, berze se duc.
Eu de doru-ţi mă usuc.”

Femeia suferă din dorinţă sexuală şi din lipsa

împerecherii, ca o fructă, se zbârceşte şi se usucă.
Iubirea între doi parteneri de sex diferit înseamnă
acceptarea pentru împerechere.

63
 Când un individ se uită la altul, de celălalt sex şi
spune că îl place, înseamnă că l-ar putea accepta ca partener
de împerechere.
Când un bărbat spune unei femei că o iubeşte, el
înţelege, simte că doreşte să o însămânţeze.

Femeie, pune-ţi întrebările de mai jos şi clarifică-ţi

gândurile, dorinţele şi acţiunile:
Femeie, ce vrei tu de la bărbat?
Îi vrei popuşoiul (penisul în erecţie) când eşti în
călduri fiziologice?
Îi vrei banii şi bunurile materiale?
Simţi nevoia să-l domini şi să fie proprietatea ta?
Vrei să te ţină (întreţină) bărbatul?
Vrei să obţii un statut social, o poziţie în mediul
social de invidiat? Mediul social nu te acceptă decât
dacă faci ce îţi impune el, doar dacă adopţi stilul de
viaţă impus de el.

Un film artistic din istoria autentică a familiilor

aristocrate prezenta cazul unei fete care lua lecţii particulare
de la un profesor tânăr. Fata l-a atras pe profesor şi s-a
căsătorit cu el. Familia trăia în lux şi bogăţie, într-o casă mare
cu slujitori. Soţia nu avea ocupaţie, se bucura de popuşoiul
soţului şi făcea copii, ajunsese la trei copii. Soţul lucra ca
profesor şi întreţinea familia. Soţul nu era fericit în această
familie, fuma şi consuma alcool. Devenise un drogat. La
una din sărbători a turnat otravă în paharul soţiei şi a omorât-
o.

Femeie, eşti conştientă de efectul căldurilor

fiziologice asupra comportamentului tău?
Femeie, câţi copii vrei să naşti? Câţi copii vrei să
creşti?

64
 La TV a fost prezentată o femeie care născuse şi
avea 17 copii, cărora nu le mai venea rândul la masă, la o
farfurie cu supă de urzici.

Femeie, nu rezişti dulceţii împerecherii? Refuzi să te

gândeşti la rezultatul împerecherii, copilul? Refuzi
responsabilitatea pentru copilul adus pe lume?

Cumplită este durerea copilului abandonat de mamă şi

cumplită este ura care se instalează în sufletul copilului
nedorit de părinţi şi neacceptat, neprimit în mediul social.
Tu, femeie, eşti inconştientă sau egoistă, te
interesează numai să simţi şi să te înfrupţi din
dulceaţa împerecherii?
Din dulceaţa împerecherii, femeie, ai dreptul să guşti
numai când accepţi să naşti şi să creşti copii.
Gustând din dulceaţa împerecherii şi refuzând restul,
prin metode anticoncepţionale, femeie, vei plăti cu boli,
suferinţe şi moarte timpurie.

5.3. Obiceiurile tradiţionale, imaginile TV şi unele dogme

religioase

Medicul specialist endocrinolog Tudor Stoica (26),

referindu-se la influenţa acţiunii hormonilor asupra
comportamentului sexual al omului, neagă determinarea
comportamentului sexual al omului de către hormoni. Nu
hormonii determină comportamentul sexual al omului.
Comportamentul sexual al omului este impus prin
obiceiuri tradiţionale, de către unele dogme religioase şi de
imaginile prezentate la TV.
După dogma unor religii, care domină gândirea
conştientă a omului, oamenilor le este permisă împerecherea
numai după asocierea în familie, cu acceptarea căsătoriei şi

65
neapărat a cununiei religioase. În afara acestor formalităţi,
împerecherea şi partida de sex sunt considerate ca fiind
PĂCATE, care trebuie declarate preotului la spovedanie.
Omul trebuie să anunţe preotul când doreşte să se
împerecheze.
Dogma religioasă este de acord cu împerecherea a
doi oameni cu sexe diferite: bărbat şi femeie şi chiar sfinţesc
unirea lor prin oficierea cununiei religioase, în care îi spune
femeii să se înmulţească ca o femeie din antichitate, care a
născut mulţi copii. Cu toate acestea, dogma religioasă
consideră actul sexual, însămânţarea femeii ca fiind un păcat.
Pentru evitarea păcatului împerecherii, unii bărbaţi şi unele
femei se călugăresc, continuându-şi viaţa în mânăstiri. Cu un
an, doi în urmă, la TV a fost prezentat cazul unei stareţe (şefa
unei mânăstiri de călugăriţe) care a născut un copil, punând la
îndoială abstinenţa sexuală, asceza, în mânăstiri.
Mettrie, citat de Trousson R. (27) scrie că asceza
(refuzul însămânţării femeii, refuzul partidei de sex) este o
manifestare contra naturii.
Deşi dogma religioasă acceptă căsătoria şi fabricarea
copiilor, copiii sunt consideraţi că sunt fabricaţi în păcat şi la
naştere vin pe lume uniţi cu satana, de care trebuie să se
lepede la botez şi să se unească cu Hristos. Ritualul botezului
include asfixierea copilului cu mâinile preotului şi
scufundarea în apă. Ritualul asfixierii copilului bagă în copil
frica de moarte, după care copilul plânge mai multe ore în şir.
Tot acest ritual, cu asfixierera copilului la botez a fost filmat
şi prezentat la TV, la botezul celui de al doilea copil al
familiei Prigoană, pe atunci parlamentar. În film se vede clar
cum preotul îl asfixiază pe copil şi cum se zbate copilul.
După scoaterea din apă, copilul era învelit într-o
pânză, numită crijmă, în care era lăsat până a doua zi, timp în
care copilul făcea pneumonie, stând în compresa udă.

66
 Un medic mi-a povestit că a existat un caz în care
copilul a făcut pneomonie şi a murit. Medicul, o doctoriţă
tânără, a început să plângă după copilul mort. Era înainte de
anul 1989, când copiii nou născuţi erau trataţi cu atenţie.
Mama copilului a consolat-o spunând să nu plângă că mai are
trei copii acasă şi unul în burtă.
Obiceiurile tradiţionale cu nunta şi cu botezul sunt
perpetuate din generaţie în generaţie, fără să le fie analizată
esenţa. Unii oameni se bucură de aspectul exterior: petrecerea
cu mâncare, băutură, cu dans şi cu bani.
La botez, copilul se uneşte cu sufletul lui Hristos, care
a murit cu 2020 ani în urmă. În copil se introduce încă un
suflet, al lui Hristos? Sau la botez îi schimbă sufletul
copilului cu sufletul lui Hristos, scoaterea sufletului cu care
s-a născut copilul având loc în momentul asfixierii?
Ce este botezul?
Unii oameni suferă pentru că nu-i interesează, nu vor
să înţeleagă lumea în care trăiesc şi cred fără să caute, să
cerceteze adevărul, aşa cum îi comandă dogma religioasă:
crede şi nu cerceta. Detalii despre gândire am prezentat la
titlul energia gând.
După anul 1989, în România oricine poate să facă ce
vrea cu copilul, cu omul, de la naştere până la moarte.
După anul 1989 s-a câştigat libertatea ca fiecare să-şi
poarte singur de grijă, nu-l mai apără nimeni. Orice individ
este lăsat să exploateze filonul de aur din mina ignoranţei
omeneşti (Ştefan Zweig ,29).

În prezent se difuzează filme artistice cu partide de

sex, care se înregistrează în subconştientul privitorului şi-l
pot sugestiona.
Obiceiurile tradiţionale acţionează prin copierea de
către copii a stilului de viaţă al părinţilor şi prin influenţa
mentalităţii părinţilor asupra copiilor.

67
 5.4. Cumplit şi nociv este mediul social în care
împerecherea dirijează totul, fără raţiune. Gândirea conştientă
este paralizată de dorinţa sexuală şi de instinctul pentru
perpetuarea speciei. Proprietatea privată asupra bunurilor
materiale trece de la unul la altul după împerechere,
determinată de influenţa celui mai puternic şi mai abil asupra
celui mai slab.
Şi bărbatul şi femeia pot subjuga partenerul de
împerechere şi-l pot deposeda de bunurile materiale,
trecându-le în propria proprietate.
Societatea bazată pe proprietatea privată asupra
bunurilor materiale, permite să se efectueze aceste transferuri
de bunuri materiale, în urma exploatării sexuale a oamenilor.
Cauza este acţiunea în gândirea oamenilor a legii nescrise că
o împerechere te face proprietar asupra partenerului de
împerechere şi îţi deschide accesul la bunurile materiale
posedate de partener.

6. Concluzii şi propuneri

Căsătoria este impusă de mediul social.

Unele căsătorii se fac din interes: pentru a vâna o
avere, un statut social sau un rang în înalta societate.
Înalta societate se pretinde a fi formată din oamenii
bogaţi, din oamenii aflaţi la conducerea societăţii şi din
oamenii cu titluri academice.
Desfiinţaţi proprietatea privată (proprietatea
personală) şi eliberaţi oamenii de povara lăcomiei.
Oamenii nu ar mai fura atunci când nu ar avea
unde duce şi unde ascunde ce au furat.
Meslier, citat de Trousson R. (27) vede în proprietate
(n.a. proprietatea personală asupra bunurilor şi asupra

68
bogăţiilor pământului) originea tuturor relelor şi visează un
fel de comunitate sătească.
Fiinţa umană ar fi liberă şi împerecherea ar fi liberă
atunci când consecinţa împerecherii, consecinţa însămânţării
femeii, copilul, ar fi crescut în instituţii specializate. Atunci
fiecărui copil i s-ar oferi strictul necesar pentru creştere,
educare şi instruire.
Se motivează că numai în familie se manifestă
afecţiune pentru copii. Fals. Câţi copii sunt bătuţi în familie şi
câţi copii asistă neputincioşi la violenţa domestică din
familie?
La TV a rulat un film: un copil, când a crescut mare,
întâi l-a înpuşcat pe tatăl său, atâta ură a acumulat împotriva
lui.
Copilul suferă cumplit când îşi vede părinţii nefericiţi
şi el nu-i poate ajuta.

Între o împerechere, o partidă de sex şi o acceptare a

căsătoriei pentru restul vieţii, a convieţuirii împreună este o
mare diferenţă.
Prin căsătorie, unul din soţi se urcă în cârca celuilalt
să-l ducă, să-l întreţină sau să muncească pentru el toată
viaţa. Cel mai abil îl abuzează sexual pe cel mai naiv şi mai
credul decăt el. În acţiunea de împerechere, unul dintre
parteneri ştie exact ce vânat îi trebuie. Balta e plină de peşte,
trebuie doar să foloseşti momeala potrivită.
Căsătoria este o formă de subjugare a fiinţei umane.
Desfiinţaţi sclavia umană şi proprietatea asupra
fiinţei umane prin renunţarea la căsătorie!
Fiinţa umană trebuie să fie liberă.

August Bebel (3) prezintă modul de organizare a

societăţii umane, de la origine până în momentul vieţii lui, cu
prezentarea rolului femeilor în societate.

69
 A existat o etapă istorică în care fiecare femeie se
putea împerechea cu oricare bărbat, copii rezultaţi îşi
cunoşteau numai mama şi erau consideraţi copii întregii
societăţi. Toţi copii erau hrăniţi, crescuţi şi educaţi.
Mai târziu, la apariţia proprietăţii private asupra
bunurilor materiale, proprietatea privată s-a extins şi asupra
oamenilor: femeia mea, copiii mei, bărbatul meu, în forma de
organizare socială numită familie. Familia folosea la
acumularea şi la păzirea bunurilor materiale acaparate din
bogăţia societăţii, de către indivizii lacomi, abili şi şmecheri.
OAMENII NU AR MAI FURA, DACĂ NU AR
AVEA UNDE DUCE ŞI UNDE ASCUNDE CE AU
FURAT!
Hoţia va dispărea odată cu dispariţia proprietăţii
private.
Convieţuirea în familie a bărbatului cu femeia, le
încalcă legile naturale de funcţionare.
În familie, bărbatul, soţul era şi este capul familiei,
ceilalţi fiind membri: soţia şi copiii erau şi sunt subordonaţi
soţului.
În familie se aplică relaţia de dominare a celui mai
puternic, acesta fiind bărbatul, asupra soţiei şi copiilor.
În prezent mediul social încă mai impune oamenilor
să se asocieze şi să trăiască în familie, deşi au divorţat 60%
dintre oamenii care s-au căsătorit.
Femeie, dacă ai acceptat să trăieşti în forma socială de
familie, trebuie să adopţi un comportament foarte atent şi
controlat, având în vedere psihologia bărbatului prezentată de
John Gray (10): “cu bărbatul trebuie să umbli atent precum
umbli atent cu un ou, să nu-l scapi, să se spargă”. Că dacă l-ai
spart se declanşează ciclonul şi o încasezi, femeie, iei bătaie,
unele femei sfârşind chiar omorâte de soţii lor.
La cununia religioasă te avertizează: “femeie, să-ţi fie
frică de bărbat!”

70
 Nici pe femeie, nici pe bărbat nu-i învaţă nimeni ce
este familia şi cum să se comporte în familie.
Efectul ignoranţei este violenţa în familie şi numărul
mare de divorţuri.
Mediul social cere femeii să se căsătorească virgină.
Soţia era şi este obligată să practice numai partide de
sex cu soţul, la dorinţa acestuia. Monogamia era şi este
obligatorie pentru femeile căsătorite.
Vulgus profanum desconsideră femeile cu atributele
de curvă şi târfă.
Când un bărbat acceptă să se căsătorească, el speră să
urce în cârca femeii: să-i ciocănească sexul de câte ori vrea,
femeia să-i pună masa dimineaţa, la prânz şi seara. Bărbatul
speră să scape de grija sexului, a mâncării şi a menajului, în
general. Grija privind ce mănâncă bărbatul este astfel
transferată femeii.
Bărbatul îşi ia soţie ca să aibă parteneră de sex
gratuită, menajeră gratuită şi speră ca şi soţia să câştige şi să
aducă bani în casă.
Cu o femeie săracă se căsătoreşte numai un bărbat
sărac, care în unele cazuri o duce la produs bani din
prostituţie. În cazul în care se opune, o omoară, ca în cazul
real de la Constanţa, prezentat la TV.
Bărbatul acceptă căsătoria, sperând că va avea
permanent la dispoziţie pentru ciocănit (Maria Baciu, 2) un
sex femeiesc, pe al soţiei.
În general soţul îşi lua libertatea de a face sex şi cu
alte femei, pentru care s-au înfiinţat bordelurile, case ale
curtezanelor şi au apărut femei prostituate la trotuar.
La unele popoare, soţul se poate căsători cu mai multe
soţii. Când se satură de prima soţie, soţul se mai căsătoreşte
cu una, apoi cu alta etc. Într-un film prezentat la TV, un rege
avea 36 de soţii când o dorea pe a 37-a. Soţiile anterioare
rămâneau în familie cu atribuţii de manajere şi de guvernante

71
pentru creşterea copiilor, dacă soţul avea suficienţi bani cu
care să le întreţină.
Una dintre dogmele religioase acceptă căsătoria unui
bărbat cu mai multe femei, bărbatul având rolul de soţ şi
femeile de soţii surori, care trebuie să se accepte reciproc.
În familia tradiţională, cu o femeie la un bărbat,
femeia este suprasolicitată sexual, cu nerespectarea
funcţionării naturale, normale a organelor ei genitale.
Este prea puţin o femeie pentru un bărbat.
Într-o emisiune documentară, un fermier îşi prezenta
ferma lui de bovine în care bovinele erau crescute şi ţinute în
grupuri de câte 30 de vaci şi un taur.
Vă daţi seama ce suportă o femeie repartizată, prin
căsătorie unui bărbat? În familie, o femeie suportă o
agresiune sexuală care ar trebui împărţită la 30 de femei.
Sexul femeii ajunge ferfeniţă după atâtea împerecheri şi
ciocăniri şi cu prezervativul, caz în care femeia este folosită
ca o consumabilă de către bărbat.
Noi, oamenii aparţinem tot grupei de mamifere, care
nasc pui. După însămânţare, femelele au nevoie de pauză
sexuală pentru fabricat puiul. Altfel, femeile şi copiii sunt în
pericol.
Intrarea în familie este poleită cu aur: se face o nuntă
cât mai mare, în care mireasa, îmbrăcată cu o rochie elegantă
este în centrul atenţiei.
Prin multe căi îi este blocată raţiunea femeii, ca să o
facă să accepte căsătoria, să accepte forma de asociere în
familie.
Una din căi este publicitatea. De exemplu, un canal
de televiziune prezintă rochii de mireasă cu îndemnul: spune
da, rochiei de mireasă. Rochiile sunt probate de nişte femei,
care spun că sunt nerăbdătoare să le îmbrace şi să devină
mirese.

72
 Dar ce urmează după dezbrăcarea rochiei de mireasă?
Un viol, mi-a spus o femeie căsătorită, un viol petrecut în
tăcere.

6.1.Prima şi cea mai grea problemă a femeii căsătorite

este să accepte ciocănitul sexului de către soţ,
la dorinţa soţului

O cunoştinţă (o soţie) mi-a povestit că venea de la

serviciu după amiaza împreună cu soţul. Soţia servea masa,
după care soţul se odihnea, chiar dormea. Soţia strângea masa
şi făcea treabă de manajeră şi se ocupa şi de copilul mic pe
care-l aveau. Într-un târziu, pe la ora 2 noaptea, ajungea şi
soţia în pat (în patul comun cu soţul, numit pat conjugal)
frântă de oboseală. Atunci soţul se trezea din somn cu dorinţă
sexuală, justificând că aşa fac toţi. Soţia avea obligaţia să-l
accepte şi-l accepta. Soţia intra în tura de noapte la ciocănitul
sexului. Soţia fura câteva ore de somn, întotdeauna
insuficiente. Dimineaţa tot soţia se scula prima, să
pregătească micul dejun. Soţia aceasta era roasă de boală,
suportase mai multe operaţii chirurgicale.
Îmi duc aminte de perioada când lucram într-un birou,
iar pe geam erau ghivece cu flori. Într-o zi am observat un
păianjen, care a ţesut o pănză printre ramurile unei flori, după
care s-a aşezat la pândă. Nu după mult timp, o muscă s-a lipit
în plasa păianjenului. Păianjenul s-a apropiat de muscă şi a
mâncat-o de vie: a muşcat din ea câte o bucăţică, până a
terminat-o, fără să-i pese de zbaterile muştii.
Nici soţului nu-i pasă de oboseala soţiei, de starea
fiziologică a soţiei, de ce simte soţia. El urmăreşte să-şi
satisfacă propria dorinţă sexuală.
De ce acceptă soţia partida de sex la dorinţa soţului,
fără să ţină cont de fiziologia organelor sale genitale, de
momentul când are şi ea călduri fiziologice şi dorinţa de

73
împerechere? Pentru ca soţul să nu meargă la alte femei şi să
nu o părăsească pe ea.
În familie se manifestă proprietatea asupra fiinţelor
umane: soţia mea şi soţul meu.
Prin căsătorie, femeia intră în moara cu ciocane,
comparând situaţia cu moara cu ciocănele.
Moara cu ciocănele este un utilaj utilizat în industria
morăritului, format dintr-un tambur metalic cilindric fix,
montat orizontal. În interiorul lui, pe un ax central rotativ este
montat încă un cilindru metalic găurit. Pe suprafaţa dinspre
primul cilindru, cilindrul al doilea are montate ciocănele, care
sunt bucăţi metalice mobile faţă axul lor de fixare. În timpul
funcţionării se roteşte cilindrul interior şi ciocănelele lovesc
primul cilindru. Făina intră între cei doi cilindri, prin partea
de sus şi iese prin partea de jos. Scopul trecerii făinii prin
moara cu ciocănele este strivirea şi omorârea dăunătorilor
(fluturi, etc). Dacă observaţi cu atenţie făina de porumb,
mălaiul, veţi vedea nişte puncte negre, din care unele au
rezultat din dăunătorii striviţi.
Problema dacă această făină este comestibilă este
discutabilă.
În ţările asiatice localnicii mănîncă gândaci,
apreciindu-le crocanţa.
Nişte cercetări ştiinţifice ale unor savanţi asiatici au
prezentat gândacii ca surse de proteine pentru alimentaţia
oamenilor.
În moara cu ciocane intră burta femeii.
În moara cu ciocane nu rezişti mult, femeie!
Înainte de anul 1989, era impusă convieţuirea
oamenilor în familii cu patru copii. După naşterea a patru
copii, femeii îi era permis să facă chiuretaj. Toţi tinerii erau
educaţi să se căsătorească şi se căsătoreau.
În cartea „Şahinşahul”, autoarea Maria Melnic (13)
prezintă o familie întemeiată înainte de anul 1989. Tânărul

74
nu a reuşit să-şi întocmească singur proiectul pentru obţinerea
diplomei de inginer. A apelat la o absolventă a facultăţii de
Filologie să-l ajute, să traducă bibliografia din limba rusă,
necesară întocmirii proiectului. Absolventa l-a ajutat, dar nu
degeaba. Cei doi tineri s-au căsătorit. Soţia l-a luat în
proprietate pe soţ. Într-o seară, soţii au mers la un restaurant.
La un moment dat, de la orchestră s-a anunţat un damen
tango (la care invită femeile pe cine vor). Apare la masa
soţilor o tânără şi-l invită la dans pe soţ. Soţul acceptă şi
merge pe ringul de dans cu tânăra. Soţia, înfuriată, se ridică
de la masă, se duce pe ringul de dans, îi aplică tinerei un
ghiont cu cotul în coaste şi-l ia pe soţ şi dansează ea cu soţul
ei.
Înainte de 1989 tinerii se căsătoreau uşor, dar divorţau
foarte greu. Dacă unul din soţi nu era de acord cu divorţul,
divorţul nu se aproba.
Convieţuirea în familie cere loc de habitaţie şi
asigurarea tuturor necesităţilor vieţii.
Înainte de căsătorie, aceste necesităţi erau asigurate de
către părinţi.
Bărbatul acceptă căsătoria sperând să obţină de la
soţie, pe lâgă un sex permanent disponibil şi serviciile de
menajeră. Speră să se urce în cârca soţiei, să-l ducă. Speră
să-şi abandoneze grijile în seama soţiei: aşează-te masă,
ridică-te masă.
Se transmite obiceiul tradiţional de convieţuire în
familie, dar nu mai corespunde stării actuale de organizare a
societăţii.
Bunicile mele au convieţuit în familie, erau casnice,
au făcut câte opt copii şi trăiau din munca câmpului şi a
gospodăriei de animale pe care le aveau lângă casă.
Singura metodă anticoncepţională o aplica bărbatul,
prin întreruperea coitului înaintea momentului ejaculării, cu
scoaterea penisului din vaginul femeii, urmată de evacuarea

75
spermei în afara organelor genitale ale femeii. Aşa hotărau ei
câţi copii să facă.
În familiie tradiţionale ale bunicilor şi părinţilor mei,
copii se creşteau unii pe alţii, cei mai mari pe cei mai mici.
Şi acum se cresc copii unii pe alţii, în familiile sărace
cu mulţi copii.

6.2.A doua problemă a familiei este următoarea:

Din ce trăiesc membrii familiei?

S-a experimentat familia întreţinută din munca

soţului. Femeia a sperat s-o ţină (întreţină) soţul.
Am cunoscut cazul familiei unui meseriaş, cu soţia
casnică şi cu patru copii. La un moment dat, am auzit că soţia
l-a înjunghiat mortal pe soţ, cu cuţitul. Soţia nu a mai putut
suporta viaţa în familie şi l-a considerat pe soţ ca fiind cauza
nefericirii ei. Ea nu şi-a dat seama că lipsa ei de educaţie şi de
instrucţie a dus-o în această familie. Rezultatul a fost: patru
copii orfani cu mama puşcăriaşă. O soţie care nu a invăţat, nu
s-a instruit, nu s-a disciplinat, nu a experimentat să
muncească înafara familiei, iar în final a devenit criminală şi
puşcăriaşă.
Femeie, nu spera să te ţină (întreţină) bărbatul, soţul
că nu poate! Învaţă, instruieşte-te, disciplinează-te şi
munceşte să te autoîntreţii! De la un bărbat poţi obţine un
spermatozoid, să faci un copil, oricând doreşti.
Pe pământ există o infinitate de fiinţe vii care se
reproduc. Cum procedează celelalte fiinţe vii, dioice cu
împerecherea?
Orice femelă, aflată în călduri fiziologice sexuale,
găseşte un mascul disponibil, se împerechează cu el, preia de
la el sămânţa masculină, pe care o uneşte cu ovulul ei,
formează fătul şi-l gestează, din care iese o nouă fiinţă.

76
 După împerechere, la restul fiinţelor vii, dioice,
femelele şi masculii rămân liberi şi-şi urmează individual
cursul vieţii.
Ce a născocit bărbatul pentru a subjuga femeia?
A inventat şi a impus căsătoria şi familia.
Femeie, când un bărbat te cere în căsătorie, el speră
să-i fi utilă pentru făcut sex şi pentru făcut menajul: întinde-te
masă, strânge-te masă. Prin căsătorie, unii soţi se urcă în
cârca soţiei, abdicând de la orice responsabilitate şi de la
orice griji.
După căsătorie vei avea o mare grijă, femeie: ce-i dai
să mănânce soţului, dimineaţa, la prânz şi seara? Eventual şi
la pachet pentru serviciu.
La TV a fost dată o ştire că un soţ şi-a împuşcat soţia
pentru că nu i-a servit masa.
Savanţii au studiat şi au ajuns la concluzia că foamea
produce agresivitate la oamenii flămânzi.
Aşa că nu te certa niciodată cu soţul flămând,
serveşte-i rapid masa, dacă ai acceptat rolul de soţie. Şi nu te
certa deloc cu soţul, pentru că poţi obţine o bătaie, ţine cont
de psihologia bărbatului prezentată de John Gray (10).
În majoritatea cazurilor, un singur salariu, cel al
soţului este insuficient pentru întreţinerea familiei.
Este necesar ca şi soţia să muncească în afara familiei,
să câştige bani, cu care să contribuie la întreţinerea familiei.
Ieşirea soţiei în câmpul muncii în afara familiei este impusă
şi de şcolarizarea femeilor. Un număr tot mai mare de femei
urmează şcoli şi facultăţi şi nu mai suportă izolarea în familie
şi sclavia domestică.
Acum voi scrie despre marea problemă dureroasă
din familie, cea a proprietăţii comune asupra bunurilor
materiale obţinute de cei doi soţi, prin munca depusă în
afara familiei.

77
 De obicei soţul spune: ce este al tău, este şi al meu.
Dar ce este a lui, este numai a lui.
De la proprietatea comună asupra bunurilor materiale
realizate de cei doi soţi, pe parcursul derulării vieţii în
familie, s-au ivit şi se ivesc certuri, unul din soţi dorind să
devină singurul proprietar al bunurilor comune. Pentru
acapararea bunurilor materiale ale familiei au fost cazuri
prezentate la TV, în care unul din soţi, mai des bărbatul a
omorât-o pe soţie.
De aceea eu consider că cea mai importantă şi cea
mai periculoasă afacere din viaţa omului este căsătoria,
pentru că partenerul te poate ajuta să prosperi sau te
poate omorî.
Femeie, nu te băga în acestă afacere periculoasă,
numită familie, că nu mai poţi ieşi din ea!
Discuţia de mai sus s-ar părea că se referă la oamenii
care realizează venituri semnificative.
Nici în familiile fără venituri, situaţia nu este lipsită
de pericole. Unii trăiau din vânzarea copiilor. Alţii îşi duc
soţiile la făcut bani prin practicarea prostituţiei.
A fost prezentat un caz întâmplat la Constanţa: în
momentul în care soţia a refuzat prostituţia, soţul a înnecat-o
în Dunăre, etc.

6.3. A treia problemă este sclavia domestică la care este

supusă femeia în familie

La ieşirea din piaţa CUG, din Iaşi, am văzut un bărbat

(soţul) ieşind din piaţă, urmat de o femeie (soţia), cu un sac în
spate. Această familie făcea parte dintr-o etnie minoritară, la
care fetele, de mici copile, sunt vândute bărbaţilor şi bărbaţii
le transformă în fabricante de copii, începând imediat după
apariţia ciclului menstrual. La această etnie femeile sunt

78
sclave, nu libere. Majoritatea oamenilor acestei etnii este
needucată.
La altă etnie sunt şcolarizaţi toţi copii născuţi.
Membrii etniei se ajută unii pe alţii. Ceilalţi oameni, din
afara etniei lor, sunt consideraţi că fac parte din „vulgus
profanum”(Ştefan Zweig, 29).
Pentru egalitatea de şanse între oameni, ar trebui
desfiinţată gruparea oamenilor pe criterii etnice. Fiecare om
să fie cetăţeanul ţării în care se naşte şi toţi oamenii să aibă
drepturi egale, fără pretenţii de discriminare pozitivă, în
avantajul minorităţilor.
În România este tolerată gruparea oamenilor pe
criterii etnice. Aceste grupări etnice funcţionează ca stat în
stat, elaborând legi care-i avantajează pe şefii etniei, în
defavoarea femeii.
Familia necesită loc de habitaţie şi satisfacerea
cerinţelor vitale ale membrilor familiei. Necesită hrană,
curăţenie, creşterea şi educarea copiilor, uneori urmărirea şi
ajutarea acestora la teme.
Am arătat că în prezent trebuie ca ambii soţi să
lucreze în afara familiei, să câştige bani. Dar în acest caz, ei
lipsesc aproape toată ziua de acasă. Cine se ocupă de copii în
acest timp? Familia de azi nu mai poate face faţă tuturor
sarcinilor la care este obligată: menajul, creşterea şi educarea
copiilor. După serviciu, oamenii trebuie să se odihnescă.
Soţul, stăpânul familiei, se odihneşte. Copii sunt prea mici
sau au de învăţat şi nu participă la treburile menajului. Soţia,
mama trebuie să muncească pentru toţi membrii familiei, de
multe ori până la ore târzii ale nopţii, după care intră în tura
de noapte la ciocănit sexul. Stilul acesta de viaţă nu mai
poate fi suportat de către femeie.
Acum oamenii sunt sclavii propriilor lor necesităţi.

79
 De aceea multe femei au abandonat soţul şi copii şi au
plecat în Itala (în străinătate) să muncească, acolo fiind
plătite.
Într-un ziar (Ziarul Lumina) era publicată o poză cu o
femeie care culegea căpşuni, purtând la piept un copil.
Cumplită sclavie suportă femeia.
Prima măsură care trebuie aplicată este separarea
femeilor de bărbaţi, să locuiască separat, să doarmă
separat, pentru scoaterea femeii din tura de noapte de
ciocănit sexul. Să se poată odihni şi femeia noaptea.
Ce performanţe profesionale poate avea un om, o
femeie, care nu doarme noaptea? În loc să aibă mintea
limpede, ea pitroceşte de somn.
Mie mi s-a oferit un loc să mă înscriu la doctorat şi nu
am putut beneficia de oportunitate din cauza sclaviei
domestice la care eram supusă, în familie. Copii mei erau
studenţi şi trebuiau să înveţe, neputând participa la menajul
casnic. Sclavia domestică mi-a obstrucţionat afirmarea în
plan profesional.
Sclavia femeii în familie, este prezentată în poezia
„Cronică de familie” scrisă de Daria Mihaela Murăraşu
(19), în care autoarea face un tablou al familiei sale, în
momentul în care a avut copil mic de crescut.
Mediul social trebuie să nu mai oblige pe oameni să
se căsătorească.
Trebuie renunţat la căsătorie şi la familie.
Oamenii, bărbaţi şi femei ar trebui să locuiască
separat, să se evite subjugarea reciprocă.
Este necesară introducerea unui nou concept la
proiectarea spaţiilor pentru locuit, după modelul căminelor
studenţeşti, prevăzute cu cantină.
Locuinţele pentru femei necesită şi spaţii medicale
pentru femeile gravide, pentru copiii nou născuţi, creşe şi
grădiniţe pentru copiii mai mari. Este necesar să li se acorde

80
strictul necesar vieţii tuturor copiilor nou născuţi, de către
personal calificat, Şcolile să fie dotate cu internate pentru
elevi, iar elevii să fie supavegheaţi permanent, măcar până la
majorat. Acum elevilor li se dă un volum mare de teme
pentru acasă. A fost prezentat la TV un elev din Suceava care
a încercat să facă lecţiile pentru acasă, împreună cu tatăl său,
profesor. Amândoi nu au reuşit să facă toate lecţiile, lucrând
toată după amiaza, până noaptea târziu. Acum se aruncă vina
de la şcoală la familie pentru slaba pregătire a elevilor.
Sunt bine pregătiţi numai elevii care iau meditaţii
particulare. Sistemul actual şi-a dovedit lipsa de
funcţionalitate.
Trebuie făcut un salt calitativ în conştiinţa
oamenilor, care în prezent duc fetele minore, aflate în
orfelinate, la făcut prostituţie, după cum a fost prezentat un
reportaj, la TV.
Acum copiii mici nu au dreptul nici la somn. Sunt
treziţi devreme pentu a fi duşi la creşă, dacă există creşă.
Copiii se îmbolnăvesc şi se aruncă vina de la creşă la familie,
pretinzând că cealaltă nu l-a îngrijit bine pe copil.
Familia a dovedit că nu mai corespunde prin numărul
mare de infractori fabricaţi şi prin numărul mare de copii
obezi şi bolnavi de boli incurabile: diabet, cancer, etc.
Societatea trebuie să-şi asume creşterea, educarea
şi instrucţia tuturor copiilor născuţi pe teritoriul ţării.
Îi lăsaţi să se nască, primiţi-i!
Un model de pension este prezentat în filmul
„Moscova nu crede în lacrimi”. Fetele din mediul rural, care
voiau să lucreze în oraş, se cazau la pensionul de fete/femei,
unde erau ajutate să-şi găsească un loc de muncă. Unele îşi
completau, la seral şi studiile medii sau studiile superioare.
Ar trebui în pensioane să se efectueze şi educaţia
oamenilor.

81
 Problema s-ar putea rezolva dirijând toţi copiii în
instituţii specializate: creşe, grădiniţe, şcoli cu internate,
pentru eliberarea bărbatului şi a femeii.
Pentru oamenii apţi de muncă, mâncarea să se
distribuie la locul de muncă, convingând oamenii să
muncească. Tot angajatorul ar putea administra şi repartiza
locuri de habitaţie pentru angajaţi.
Bătrânii să fie cazaţi şi ocrotiţi în instituţii, cu îngrijire
şi asistenţă medicală permanentă şi cu mâncarea asigurată,
corespunzătoare necesităţilor lor, aşa cum se practică în
străinătate. În ţările civilizate, când un bătrân ajunge
neputincios şi nu se pote îngriji singur este dus la azil, unde
are tot ce îi trebuie, în cazul în care nu are banii necesari să-şi
angajeze personal privat pentru îngrijire la domiciliu.
La noi, aleşii poporului au emis o lege prin care i-au
pus şi pe bătrâni în cârca familiei, a soţiei, a femeii. Cât mai
poate duce soţia, femeia?
Împerecherea şi partida de sex ar trebui să se facă în
instituţii controlate sanitar, pentru prevenirea conceperii de
copii handicapaţi şi pentru prevenirea transmiterii bolilor.
Creşterea copiilor ar trebui să se facă în instituţii
specializate.
Aşa ar putea fi utilizată dotarea intelectuală a
oamenilor şi promovarea pe plan profesional, în funcţie de
abilitatea fiecărui individ. S-ar putea renunţa la promovarea
oamenilor în funcţii prin relaţii de sex, susţinere politică şi
nepotism.
Dinastiile de intelectuali (Horia Roman Patapievici,
22) au adus omenirea în starea actuală de lipsă de educaţie şi
de distrugere a mediului natural.
În democraţia şi prostocraţia (Marga) actuală, unii
intelectuali au degenerat, căutând numai profit personal,
lăsând o majoritate în ignoranţă şi sărăcie, numită „vulgus
profanum” de Ştefan Zweig (29).

82
 6.4.Femeie, când te căsătoreşti şi intri în familie e
ca şi cum ai intra în detenţie la domiciliu, păzită de soţ,
care te întreabă: unde te duci, de ce te duci, ce faci acolo, de
ce ai stat aşa de mult, ce ai făcut, unde ai fost, cu cine te-ai
întâlnit, ce ai vorbit?
Soţul trebuie să fie informat şi tu poţi să întreprinzi
numai acţiunile pe care le acceptă soţul.
Prin căsătorie, tu, femeie, renunţi la identitatea ta,
acceptând numele soţului şi pierzi libertatea de acţiune. Nu
mai faci ce vrei şi ce-ţi place. Faci ce îţi cere soţul şi rezolvi
necesităţile familiei. În timpul din afara serviciului tău, tu,
femeie, prestezi în familie o muncă neplătită de menajeră
şi de fabricantă de copii. Această muncă te îngrădeşte şi
nu te lasă să-ţi afirmi personalitatea în afara familiei. Nu
mai ai timp pentru documentare în profesia ta, nu mai ai
timp să te ocupi de propria persoană, nu mai ai timp să
citeşti cărţi, etc. Nu mai faci ce vrei şi ce-ţi place. Eşti o
sclavă, o roabă a soţului, obsedată de ideea zilnică privind
ce mănâncă el sau ei? Cu ce se îmbracă el sau ei?
Nu mai intra de bună voie şi nesilită de nimeni în
sclavia familiei!
De fapt tu, femeie, accepţi căsătoria la presiunea
mediului social, presiune exercitată pe diverse căi: obiceiuri
tradiţionale, dogma religioasă, stilul de viaţă adoptat de
ceilalţi.
Ai curajul femeie, păstrează-ţi libertatea şi
întreţine-te singură!

83
 BIBLIOGRAFIE

1. AIVANHOV O. M., 1990 – Natură umană şi natură

divină. Editura PROSVETA, traducerea ANTAR ED SRL
Bucureşti.
2. BACIU M. 2007 - Şi atunci era iubire, 2010 – Fetiţa care
n-a mers la şcoală, 2010 – Tăceri şi fugă. Editura Casa Cărţii
de Ştiinţă Cluj-Napoca.
3. BEBEL A., 1963 – Femeia şi socialismul. Editura Politică
Bucureşti.
4.BIELER G. H. (Dr), 1994 - Alimentele. Miracolul
vindecării. Editura Rom Direct Impex SRL.
5. BROWN D., 2009 – Simbolul pierdut. Editura RAO
International Publishing Company, Bucureşti.
6. CORUŢ P., 1993- Dincolo de frontiere. Editura Miracol
Bucureşti. 2000 – Farmec feminin. Editura Pavel Coruţ.
7. CURTIS G. B. (Dr.) M.D., M.P.H., SCHULER J., M.S.,
2009 – Sarcina ta – ghidul oricărei femei. Editura Semne
Bucureşti.
8. GHEORGHIŢĂ F. 1994 – Spirit şi destin cosmic. Editura
Mold-Hermes. 1997 – Fenomenul Valentina. Editura
Polirom. 2008 – Dezvăluiri din invizibil. Editura Polirom.
9. GOCI V., 1996 - Carma şi cauza. Editura Moldova.
10. GRAY J. (Dr.), 2003 – Bărbaţii sunt de pe Marte.
Femeile sunt de pe Venus. Un ghid practic pentru
îmbunătăţirea comunicării şi pentru obţinerea rezultatelor
dorite în relaţiile dumneavoastre. 2008 – Cum să obţii ceea
ce vrei şi să vrei ceea ce ai. Un ghid practic şi spiritual
pentru obţinerea succesului personal. Editura Vremea
Bucureşti.
11. LAZAREV S. N., 1994 – Karma şi armonia dintre fizic,
psihic şi destin. Editura Moldova Iaşi.

84
12. MALIŢA M., 2010 - Cuminţenia pământului. Strategii
de supraviţuire la români. Editura Corint Bucureşti.
13. MELNIC M., 2018 – Şahinşahul I, Iaşi .
14. MERCE E., 2013 - Pauze îngândurate. Editura Aletheia
Bistriţa.
15. MERCE E., MERCE C.C., 2015 – România după 1989,
de la dezvoltare la distorsiune retrospectivă. Editura Ginta
Cluj.
16. MOGOŞ G., 1974 – Medicamentele- prieteni şi duşmani
ai omului. Editura Ştiinţifică Bucureşti.
17. MORONESCU M., 1982 – Oxicarbonismul cronic în
patologia internă. Editura Scrisul Românesc Craiova.
18. MOŢOC D., DIMITRIU M., 1971 – Biochimia
produselor alimentare. Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti.
19. MURĂRAŞUL D.M., 2014 – Cronică de familie. Poezii.
Editura Contour Iaşi.
20. MURPHY J., 2007 – Practica gândirii pozitive. Puterea
extraordinară a subconştientului tău. Editura Deceneu.
21. NARIH I. 2012 – Vânătoarea pentru împerechere; 2014
– Cine hotărăşte soarta omului; 2016 – Descifrarea
limbajului cifrat. Editura PIM Iaşi.
22. PATAPIEVICI H.R., 2001 – Omul recent. 2004 –
Discernământul modernizării. 7 conferinţe despre situaţia de
fapt. Editura Humanitas Bucureşti.
23. PĂUNESCU A. – Poezii.
24. REID D., 2006 – TAO pentru sănătate, sex şi
longevitate. O abordare practică a căii străvechi. Editura
Polirom Iaşi.
25. SPENCE G., 2006 - Cum să argumentezi ca să câştigi
de fiecare dată. Editura Vremea.
26. STOICA T., 1972 – Sexologie. Editura Medicală
Bucureşti.

85
27. TROUSSON R., 1997 – Istoria gândirii libere. De la
origini până în 1789. Editura Polirom Iaşi.
28. VOICULESCU I.C., PETRICU I.C., 1971 – Anatomia şi
fiziologia omului. Editura Medicală Bucureşti.
29. ZWEIG Ş., 1975 – Triumful şi destinul tragic al lui
Erasm din Rotterdam. Editura Universul Bucureşti; 1995 –
Tămăduire prin spirit. Mesmer, Mary Baker-Eddy, Sigmund
Freud. Editura Moldova Iaşi.

86
 Sexul conduce lumea şi o va conduce, atâta timp cât
există şi va exista proprietatea privată asupra bunurilor
materiale şi lăcomia unora de a acapara cât mai multă avere,
cu care să supună şi să posede sexual o altă fiinţă umană.

Narih Ivone

Nu încălcaţi legile Naturii, pentru că Natura se

răzbună înfricoşător!
Mihai Răvăruţ, profesor de biologie şi rectorul (în
anul 1961) al Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la
Brad” Iaşi

87