Sunteți pe pagina 1din 4

81.Tetanos:agentul bacterian provocator și sursa infectiei.

Fiziopatologia și clasificarea
tetanosului(neonatal,cephalic,local și generalizat)
Boală infectioasă speficică acută,provacată de bacil anaerob-cl tetani.Exotoxina produsa de acest
bacil,format din tetanospasmină.Acționînd asupra SN duce la convulsii tonice și clonice a mușchilor
striați.Boala survine in urma patrunderii CL tetani in mediul intern prin leziuni a tegumentelor.Se
intalnește în intestinele animalelor,oamenilor,în soluri,perioada de incubație 4-14 zile
Fiziopatologia Semne inițiale slab pronunțate cefalee, oboseală, excitație,slăbiciune, transpirații, durere
in plagă,contracții ușoare a mușchilor plăgii.Unul din semnele de baza convulsia tonico-clonică a
mușchilor scheletului.Trismus-deschiderea dificilă a gurii.Mușchii mimici se contractă convulsiv dînd
feței o expresie sarcastic “rîs sardonic”.Convulsiile cuprind în scurt timp
gîtul,spatele,abdomenul,extremitațile.Oboseala rapidă,contractă toți mușchii,poate duca la fractura
oaselor,respirația anevoioasa,poate surveni moarte prin asfixie,temperature poate crește la 42,puls
accelerat,poate surveni moartea 1-2 zile.
Clasificarea tetanosului:
După modul de pătrundere în organism a agentului patogen:tetanos prin plagă,tetanos prin injecție,prin
combustie,postoperator,prin degerătură, electrotraumatic, neonatal și postnatal –după naștere agentul
patogen pătrunde prin mucoasa uterului sau a căilor de naștere.

După extinderea procesului patologic- 1.tetanos generalizat (formă primară generalizată, formă
descendentă,ascendentă) 2. Tetanos limitat/local- interesează extremitățile, apare în regiunea capului-
tetanos cefalic fiind consecința acțiunii toxinei asupra unuia sau mai multor nervi cranieni

După evoluția clinic se disting 4 forme de tetanos-acut cu evoluție furtunoasă(vehemens),cronic-(tetanus


lentus),tetanos evident(t.completus),forma frustă(ștearsă) cu evoluție nespecifică(tetanus incompletus)

Există formă foarte gravă,gravă,de gravitate medie,ușoară.

82. Profilaxia specifică şi nespecifică a tetanosului. Tratamentul tetanosului.


1.Profilaxia specific activă-pasivă- cu scopul de a mări imunitatea faţă de toxina tetanică.Constă în:
- imunizarea activă cu anatoxina antitetanică ( 1ml,peste 3 săpt. 1,5ml şi iar peste 3 săpt. 1,5 ml)
+introducerea 1500+3000 UA de ser antitetanic intramusc. în caz de orice traumatism.
-Imunizarea pasivă- administrarea gamaglobulinei cu acţiune antitetanică,intramusc. la maturi şi copii.
2.Profilaxia nespecifică-măsuri pentru îndepărtarea microbilor din plagă şi toaleta chirurgicală timpurie şi
completă a plăgii.
Tratamentul-tratament specific nu exista, el se trateaza simptomatic.( ser antitetanic-doza pentru adulți
conține 100000-150000UA, pentru nou-născuți 10000-20000UA, pentru copii mai mari 20000-80000UA-
serul trebuie încălzit pîna la 36-37 grade-injecțiile se fac zilnic timp de 2-3 zile micșorîndu-se de fiecare
dată doza cu 50000UA,substante neuroplegice(hexenalul,pentotalul,cloralhidratul,aminazina-se introduce
intramuscular de 4 ,5 ori pe zi cîte 4 ml în sol. De 2,5% durata acțiunii e de 3-5 ore.),gamaglobulina
antitetanică)
Se urmărește:1.diminuarea pătrunderii în singe și neutralizarea toxinei tetanice care mai continuă să
pătrudă în organism prin plagă2. diminuarea și suspendarea convulsiilor tonice și tetanice3.ameliorarea
stării generale a organismului,normalizarea activității cardiac și a ventilației pulmonare4.profilaxia și
combaterea complicațiilor secundare(pneumonie,septicemie)

72. Artrita purulentă. Definiţie, semiologie, tratament


Artrita purulenta- inflamatie suporativa a articulatiei, survine in urma patrunderii microbilor
(stafilacoci, streptococi) direct ( plaga traumatism) pe cale limfatica din focarele purulente invecinate
(limfadenita, osteomelita) sau pe cale hematogena (sepsis). Atritele mai grave sunt provocate de
streptococul hemolitic. Artritele pot fi primare si secundare, fiind provocate de infectia piogena sau de
infectia specifica (gonoree, tifos abdominal).
Deosebit de grave sunt artritele articulatiilor cocsofemorale, talocrorale, genunchiului, umarului.
In functie de faza procseului patologic si agentul patogen exsodatul poate avea un caracter fibrinos,
purulent, purulent hemoragic, putred.
Clinica
Depinde de extinderea si localizarea procesului patologic si de graviditatea afectiunii primare, fiind o
complicatie a acesteea. Leziunea membranei sinoviale se caracterizeaza prin durere ce se intensifica chiar
si la cea mai neinsemnata miscare. Din aceasta cauza miscarile active in articulatie devin imposibile,
extrimitatea raminind in pozitia care asigura capacitatea maxima a articulatiei. Articulatia
se mareste in volum, contururile ei devin sterse, la palparea regiunii articulatiei se constata cresterea
locala a temperaturii, durerea din cauza apasarii, pielea devine rumena si edimatiata.
In cazul cind procesul suporatic cuprinde fascia ce inconjoara articulatia si muschii apare o tumefactie a
tesuturilor moi. Pielea are un caracter ecteric, bolnavul are fiebra intermetenta, frison si delir,
Aparatul ligamentar se distruge din care cauza se formeaza o „articulatioe balanta” ce duce la luxatii si
subluxatii patologice, inj singe apar mopdificari caracteristice procesului suporativ grav, radiogramele
dupa 2-3 saptamini de la inceputul bolii se evidentiaza leziuni ale cartilagelor, oaselor, iar mai tirziu
luxactii si subluxactii.
Tratament:
Tratamentul conservator sau chirurgical imobilizarea articulatiei. In sinoviteimobilizarea trebuie imediat
dupa lichidarea fenomenelor acute in osteoartritele cu distrugere excesiva a osului imobilizarea trebuie
lasata pina la aparitia antelozei intr-o pozitie functionala comoda. In sinovitele seroase dupa punctia
articulatiei se aplica un pansament compresiv care fixeaza articulatia si inlesneste rezobtia exsodatului. Se
realizeaza punctia articulatiei cu evacuarea puroiului dupa care se introduc antibiotice. Dupa punctie se
aplica un pansament compresiv si se imobilizeaza extrimitatea. Daca prin punctie nu se obtine un efect
terapeutic stabil se recurge la artrotomie ( articulatia se deschide larg, se evacueaza puroiul, se introduce
antibiotice, se instaleaza un drenaj.Dupa rezectia arcticulatiei este necesar de imobilizat indelungat
extremitatea intr-o pozitie functionala. Dupa lichidare fenomenelor acute este indicat fizioterapia.

73. Osteomielita. Definiţie. Clasificare, semiologie, tratament


Osteomelita- este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului, secundara altor infectii ale
organismului. Infectia asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate extinde prin periost, cortex,
maduva osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in functie de varsta pacientului si de
mecanismul de infectie. Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena sau prin inoculare
directa sau contigua.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii provin
de la o alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana, bronsica, urinara,
otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
Osteomelita traumatica- consecintele unei plagi prin arma de foc ce reprezinta un process pathologic
secundar
Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in hematogena si
exogena (directa). Osteomielita hematogena este observata predominant la copii si implica oasele lungi,
mai ales cele ale membrului inferior. La adulti extinderea hematogena este mai frecventa la nivelul
corpilor vertebrali lombari.
Osteomielita cronica. Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei osoase. Este dificil de
tratat definitiv, de aceea pacientii pot purta aceasta infectie ani de zile.
,superficial.Leucocitoza considerabila 15-20*10 (puterea 3),neutrofiloza,scad euzinofile si
monocite,scade hemoglobina(pana la 30 g/l),apare o durere intense,sfredelitoare strict localizata in partea
lezata,la cele mai mici miscari striga de durere.

74.Osteomielita acută hematogenă:noţiune, simptomatica, principiile de tratament.


Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii provin
de la o alta sursa de infectie a organismului:  panaritiu, abces dentar, infectie faringiana, bronsica, urinara,
otita, etc.  Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
Tabloul clinic
-durere moderata/ marcata la nivelul membrului afectat
-febra 38 grade
-frisoane
-pielea este calda, rosie, durere la palpare, tulburari de sensibilitate
-simptomele nu sunt atat de accentuate ca la copii
Tratamentul cuprinde:
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra focarului de infectie.Includ
metode consevatoare (antibioticoterapia ,repausul extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia loc
in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu intruducere
de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului pathologic,calmarea
durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura un
drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea
cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri cutanate,muscular,musculo-faciale)

75. Osteomielita acută hematogenă. Tratamentul.


.Osteomielita hematogena-apare in urma vehicularii microbilor in os prin singe. Tratamentul cuprinde
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra focarului de infectie.Includ
metode consevatoare (antibioticoterapia ,repausul extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia loc
in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu intruducere
de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului pathologic,calmarea
durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura un
drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea
cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri cutanate,muscular,musculo-faciale)

76. Osteomielita cronică, cauzele, diagnosticul,tratamentul.


Dezvoltarea ostemieliatei acute,din formele cornice fac parte ,abcesul Brody(formarea unei cavitati in
os,ce contine puroi delimitate de capsula) osteomilita sclerozta.Cauza trecerii din acuta in cronica este
necroza continua a zonei infectate din substanta spongioasa,Sechestrul format intretine inflamatia reactiva
din partea tes osos;tulburari grave ale nutritiei osului si periostului contribuie la evolutia procesului
patlogic.
Simptome sunt neinsemnate si devin accentuate dupa acutizarea procesului inflamator,slabirea restentei
locale a organismului fata de infectia din os constituie o cauza a acutizarii procesului
pathologic.Examenul Rx este important,simptome dupa 10-14 zile.Intai metafiza se manifesta prin
structura stearsa;se utilizeaza fistulografia pentru a stabili sediul exact al sechestrului
Tratament Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia loc
in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu intruducere
de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului pathologic,calmarea
durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura un
drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea
cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri cutanate,muscular,musculo-faciale)
77. Complicaţiile osteomielitei. Tratamentul şi profilaxia lor.
Complicatiile generale sunt in raport cu seritatea sindromului septicemie, cu reactivitatea organismului si
cu precocitatea si eficacitatea tratamentului antibiotic. Asocierea localizarilor viscerale cu infectia osoasa
si articulara intuneca mult prognosticul. Printre localizarile viscerale, cele mai frecnte sunt trei:
stafilococia pleuro-pulmonara, pericardita si flegmonul perinefritic. Mai pot fi intalnite: meningite, abcese
cerebrale, peritonite. Complicatiile osoase sunt reprezentate de aparitia de focare osteomielitice multiple,
ce au acelasi aspect clinic si radiologie.
Complicatii locale :
La nvelul partilor moi intereseaza tegumentele, muschii, vasele si nervii. a.)Leziunile cutanate sunt de
obicei consecinta supuratiilor cronice. Contiguitatea numeroaselor fistule si presiunea exercitata de
sechestre in drumul lor de eliminare spontana antreneaza o devascula-rizatie a pielii cu producerea de
ulceratii si pierderi de substanta. b. )Printre complicatiile musculare, amiotrofiile sunt cele mai frecnte.
Ele sunt consecintaimpotentei functionale cauzate de osteomielita si de imobilizarea prelungita.
c.) Complicatiile vasculare sunt reprezentate cel mai des de sindromul de loja. Acest sindrom poate surni
fie in cursul fazei acute, cauzat de hipe-remie inflamatoare sau de abcesul subperiostic, fie in decursul
fazei cronice ca o complicatie a gesturilor chirurgicale reparatorii.
d.) Complicatiile nervoase sunt mult mai rare, ele fiind in majoritatea cazurilor leziuni iatrogene. 2. La
nilul oaselor a. Supuratiile cronice constituie complicatia cea mai frecnta a osteomielitei. Durerea este de
obicei atenuata sau absenta si este in contrast cu intensitatea tulburarilor trofice si cu fibroza partilor moi.
b. Fractura pe os patologic si pseudartroza sunt complicatii ce survin in formele grave insotite de
demineralizare intensa in regiunile unde rezistenta mecanica este minima. Cura pseudartrozelor prin
osteomielita este foarte dificila, si necesita timp indelungat si recurgerea la toate resursele terapeutice din
chirurgia ortopedica si reparatoare.In pierderile de substanta osoasa, utilizarea aparatului Ilizara, prezinta
marele avantaj ca ofera in acelasi timp posibilitatea consolidarii si corectiei defectelor de ax si lungime.