Sunteți pe pagina 1din 8

RĂDĂCINA

MORFOLOGIA EXTERNĂ A RĂDĂCINII

Prezintă 2 caracteristici:

1. Una biologică
2. Una mecanică sau fizică
1. Funcția biologică este necesară pentru absorbția substanțelor minerale din sol.
2. Funcția mecanică are rol în fixarea plantei ăn sol sau de susținere a acesteia.
D.p.d.v morfologic (ce vedem la exterior):
1. Vârful rădăcinii – are structură celulară mult mai evidențiată și se numește
SCUFIA sau PILORIZA
 SCUFIA
- are structura celulară mărită;
- are rol de spargere a solului;
- în timp ce pătrunde în sol, celulele se distrug;
- mitoza are loc foarte intens, dar apar alte celule.
2. În zona netedă – rădăcina crește în lungime
3. În zona piliferă
- aici se dezvoltă și alte rădăcini
- perișorii au rol de absorbție a substanțelor minerale din sol
4. Zona aspră – este zona de dezvoltare a rădăcinii în diametru
5. Coletul – este o trecere de la structura celulară a rădăcinii la zona tulpinii

1
Tipuri de rădăcini:
1. R. pivotantă
- la morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină
- Are aspect de țăruș.
2. R. firoasă (la toate cerealele)
3. R. rămuroasă (la arbori)
4. R. aeriene (la orhidee, iederă)
5. R. mixte (și pivotantă și rămuroasă; la porumb)

STRUCTURA INTERNĂ A RĂDĂCINII


 RIZODERMA
- deține unic strat de celule
- este supusă contactului cu solul
- are și perișori absorbanți
 EXODERMA – este alcătuită din 3-4 strate de celule
 SCOARȚA – care ține până la cilindrul central
 CILINDRUL CENTRAL cuprinde: fascicule lemnose / fascicule liberiene

2
TULPINA

MORFOLOGIA EXTERNĂ A TULPINII

1. RĂDĂCINA PRINCIPALĂ ȘI SECUNDARĂ


2. HIPOCOTIL (este zona de sub cotiledoane)
3. EPICOTIL
4. PROTOFILA (reprezintă principalele frunzulițe)
5. GEMULA – de aici se dezvoltă planta

Tipuri de tulpini:
 Tulpini aeriene: vița de vie, toporaș, hamei

MORFOLOGIA INTERNĂ A TULPINII

 EPIDERMA
- prezintă un singur strat de celule
- din loc în loc apar niște celule numite STOMATE cu rol de schimb de
gaze
 SCOARȚA – are fascicule lemnoase și liberiene
 LACUNA MEDULARĂ

3
FRUNZA

MORFOLOGIA EXTERNĂ A FRUNZEI

DISTRIBUȚIA FRUNZELOR PE RAM

1. Distribuție alternativă: cireș, vișin, piersic

2. Distribuție opusă: liliac, planta ornamentală urzicuță

3. Distribuție verticilată: dracilă, garoafă.


4. Distribuție combinată: crinul imperial
4
ALCĂTUIREA FRUNZEI

- Vârf
- Baza frunzei
- Marginea frunzei
- Limb
- Pețiol
- Teacă
D.p.d.v al formei limbului, frunza poate fi:
1. formă simplă: vișin, cireș
2. compusă: castan, salcâm, nuc, trifoi
3. aciculară: conifere
4. liniară: stuf, papură, porumb
5. lanceolată: răchita albă
6. reniformă: toporaș, nufăr
7. spatulată:
8. sagitiformă: săgeata de apă
9. fistuloasă: ceapă

D.p.d.v al marginii limbului:


a. întreagă
b. serată – cu dinții către vârful frunzei
c. dințată
d. crenată
e. sinuată
D.p.d.v al distribuției nervurilor la nivelul limbului:
1. paralelă la graminee
2. arcuată la lăcrămioare
3. uninervă la conifere
4. penală la stejar
5. palmată la jugastru, mușcată

5
MORFOLOGIA INTERNĂ SAU STRUCTURA INTERNĂ A FRUNZEI
De la exterior la interior:
La suprafața limbului este o structură necelulară, numită:
1. CUTICULA – apără limbul
2. EPIDERMA SUPERIOARĂ și EPIDERMA INFERIOARĂ – are un strat
de celule
3. ȚESUTUL PALISADIC – celulele sunt așezate la verticală; aici are loc
fotosinteza
4. ȚESUTUL LACUNAR – prezintă goluri de aer
5. EPIDERMA INFERIOARĂ – care din loc în loc are celule stomatice cu rol
în schimbul de gaze; vasele liberiene și lemnose se găsesc în nervura principală

Ce este și cum se realizează fotosinteza?


Este un proces care reprezintă transformarea substanțelor anorganice în
substanțe organice în prezența luminii, aerului, bioxidului de carbon.

Structura internă a frunzei la plantele acvatice este mai rarefiată și cu mai


multe goluri (lacune).

6
FLOAREA

Caracteristicile florii:
1. Florile propriu-zise
2. Flori cu inflorescențe:rășinoasele

Floarea la ANGIOSPERME:
Prezintă:
1. PEDUNCUL - codița florii
2. RECEPTACUL
3. SEPALE – cele verzi, care susțin petalele
4. PETALE
5. GINECEU / PISTIL, alcătuit din ovar, ovul, stil, stigmat
6. ANDROCEU (STAMINE), organ masculin: filamente, anteră

FRUCTUL
Cele mai importante caracteristici ale fructului sunt:
 Culoarea
 Forma: ovală, rotundă, pară)
 Acoperite cu perișori: la nectarină, gutui, piersici)
 Neacoperite cu perișori: prune, caise

STRUCTURA INTERNĂ
1. EPICARPUL – coaja fructului
2. MIEZOCARPUL – pulpa fructului
3. ENDOCARPUL – sâmburele

Fructele pot fi drupe (cu un sâmbure) – pruna, caisa;


Bace (cu mai multe semințe)- la păstăi, pepene, strugure
Fructe uscate –alune, nuci
Cărnoase – măr, cireșe

7
SEMINȚELE

D.p.d.v morfologic:
1. semințe monocotiledonate – grâu, secară, porumb
2. semințe dicotiledonate – fasole, dovleac, floarea soarelui, castan.
Sămânța este învelită într-o coajă, EPIDERMA.
La grâu, epiderma este multiplă.
Orice sămânță este însoțită de un orificiu numit MICROPIL – prin care embrionul
respiră.