Facultatea de Inginerie Electrica

Motorul Electric

Nume: Dragne Ionut Alexandru

Grupa: 113 B
 Cuprins

Introducere...........................................................................................................................2
Principiul de funcționare.....................................................................................................3
Utilizare...............................................................................................................................4
Clasificare............................................................................................................................5
Motoare de curent alternativ........................................................................................5
Elemente constructive..........................................................................................................6
Motorul de curent continuu.................................................................................................7
CONCLUZIE.......................................................................................................................8

1
 Introducere

In acest raport voi analiza principiul de functionare, utilizarea, clasificarea si elementele

constructive ale motorului electric.
Un motor electric (sau electromotor) este un dispozitiv electromecanic ce transformă
energia electrică în energie mecanică. Transformarea în sens invers, a energiei mecanice
în energie electrică, este realizată de un. Nu există diferențe de principiu semnificative
între cele două tipuri de mașini electrice, același dispozitiv putând îndeplini ambele roluri
în situații diferite. [1]

Figura1 Motorul electric

2
Principiul de funcționare
Majoritatea motoarelor electrice funcționează pe baza forțelor electromagnetice ce
acționează asupra unui conductor parcurs de curent electric aflat în câmp magnetic.
Există însă și motoare electrostatice construite pe baza forței Coulomb și motoare
piezoelectrice.

3
 Figura 2 Motoare electrice

Utilizare
Fiind construite într-o gamă extinsă de puteri, motoarele electrice sunt folosite la foarte
multe aplicații: de la motoare pentru componente electronice (hard disc, imprimantă)
până la acționări electrice de puteri foarte mari (pompe, locomotive, macarale).

4
 Clasificare
Motoarele electrice pot fi clasificate după tipul curentului electric ce le parcurge:
motoare de curent continuu și motoare de curent alternativ. În funcție de numărul fazelor
curentului cu care funcționează, motoarele electrice pot fi motoare monofazate sau
motoare polifazate (cu mai multe faze). Funcționează cu curent ce nu-și schimbă sensul,
curent continuu. În funcție de modul de conectare al înfășurării de excitație, motoarele de
curent continuu se împart în patru categorii:

Cu excitație derivație

Cu excitație serie

Cu excitație mixtă

Cu excitație separată

Motoare de curent alternativ

Motoare asincrone

Mașinile electrice asincrone sunt cele mai utilizate mașini în acționările cu mașini
de curent alternativ. S-au dat mai multe definiții în ceea ce privește mașina electrică
asincronă. Două dintre cele mai folosite definiții din domeniul acționărilor electrice sunt:
1.O mașină asincronă este o mașină de curent alternativ pentru care viteza în sarcină și
frecvența rețelei la care este legată nu sunt într-un raport constant.
2.O mașină este asincronă dacă circuitului magnetic îi sunt asociate două sau mai multe
circuite ce se deplasează unul în raport cu celălalt și în care energia este transferată de la
partea fixă la partea mobilă sau invers prin fenomenul inducției electromagnetice.

O caracteristic a mașinilor asincrone este faptul că viteza de rotație este puțin diferită
de viteza câmpului învârtitor, de unde și numele de asincrone. Ele pot funcționa în regim
de generator (mai puțin răspândit) sau de motor. Cea mai largă utilizare o au ca motoare
electrice (în curent trifazat), fiind preferate față de celelalte tipuri de motoare prin
construcția mai simplă (deci și mai ieftină), extinderea rețelelor de alimentare trifazate și
prin siguranța în exploatare. La aceste motoare, viteza scade puțin cu sarcina; din acest
motiv caracteristica lor mecanică se numește caracteristică tip derivație. Motoarele

5
asincrone se folosesc în acționările în care se cere ca turația să nu varieze cu sarcina:
mașini-unelte obișnuite, ventilatoare, unele mașini de ridicat, ascensoare, etc.

Motoare cu inele de contact ( rotorul bobinat)

Motoare cu rotorul în scurtcircuit

Motoare de tipuri speciale

Elemente constructive
Indiferent de tipul motorului, acesta este construit din două părți componente:
stator și rotor. Statorul este partea fixă a motorului, în general exterioară, ce include
carcasa, bornele de alimentare, armătura feromagnetică statorică și înfășurarea statorică.
Rotorul este partea mobilă a motorului, plasată de obicei în interior. Este format dintr-un
ax și o armătură rotorică ce susține înfășurarea rotorică. Între stator și rotor există o
porțiune de aer numită întrefier ce permite mișcarea rotorului față de stator. Grosimea
întrefierului este un indicator important al performanțelor motorului.

6
Motorul de curent continuu
Motorul de curent continuu a fost inventat în 1873 de Zénobe Gramme prin
conectarea unui generator de curent continuu la un generator asemănător. Astfel, a putut
observa că mașina se rotește, realizând conversia energiei electrice absorbite de la
generator. Astfel el a constatat, că generatorul "inițial" era de fapt o mașină electrică
reversibilă, care putea lucra ca un convertizor de energie bidirecțional.

Motorul de curent continuu are pe stator polii magnetici și bobinele polare concentrate
care creează câmpul magnetic de excitație. Pe axul motorului este situat un colector ce
schimbă sensul curentului prin înfășurarea rotorică astfel încât câmpul magnetic de
excitație să exercite în permanență o forță față de rotor.

În funcție de modul de conectare a înfășurării de excitație motoarele de curent continuu

pot fi clasificate în:

 motor cu excitație independentă - unde înfășurarea statorică și înfășurarea

rotorică sunt conectate la două surse separate de tensiune
 motor cu excitație paralelă - unde înfășurarea statorică și înfășurarea rotorică sunt
legate în paralel la aceași sursă de tensiune
 motor cu excitație serie - unde înfășurarea statorică și înfășurarea rotorică sunt
legate în serie
 motor cu excitație mixtă - unde înfășurarea statorică este divizată în două
înfășurări, una conectată în paralel și una conectată în serie.

Înfășurarea rotorică parcursă de curent va avea una sau mai multe perechi de poli
magnetici echivalenți. Rotorul se deplasează în câmpul magnetic de excitație până când
polii rotorici se aliniază în dreptul polilor statorici opuși. În același moment, colectorul
schimbă sensul curenților rotorici astfel încât polaritatea rotorului se inversează și rotorul
va continua deplasarea până la următoarea aliniere a polilor magnetici.

Pentru acționări electrice de puteri mici și medii, sau pentru acționări ce nu necesită
câmp magnetic de excitație variabil, în locul înfășurărilor statorice se folosesc magneți
permanenți.

Turația motorului este proporțională cu tensiunea aplicată înfășurării rotorice și invers

proporțională cu câmpul magnetic de excitație. Turația se reglează prin varierea tensiunii
aplicată motorului până la valoarea nominală a tensiunii, iar turații mai mari se obțin prin
slăbirea câmpului de excitație. Ambele metode vizează o tensiune variabilă ce poate fi
obținută folosind un generator de curent continuu (grup Ward-Leonard), prin înserierea
unor rezistoare în circuit sau cu ajutorul electronicii de putere (redresoare comandate,
choppere).

7
CONCLUZIE
In concluzie motorul electric este

8
BIBLIOGRAFIE

1.http://www.wikipedia.org/
2 http://www.google.ro/