Sunteți pe pagina 1din 5

Mişcarea Teosofică şi antroposofică

Dezvoltarea fenomenului nou-religios teosofic


Termenul folosit pentru definirea mişcării religioase este compus din noţiunea ce
defineşte pe Dumnezeu sau zeul şi noţiunea ce defineşte înţelepciunea sau iubirea de frumos,
dreptate, adevăr, ordine, bunătate.
Este însă eronat folosit, pentru că se abate de la firul logic al sensului tradiţional, prin
influenţele de tip spiritist, budist, hindus şi ştiinţific pe care le asimilează fracţional şi le
aşează sincretist la bazele constituirii fenomenului.
Aşa se face că teosofia se constitue ȋntr-un fenomen, ȋntr-o mişcare religioasă care se
vrea nouă, luând în considerare etapele moderne ale constituirii. In fapt teosofia se
structurează pe idei filosofice şi religioase ancestrale.
Ca fenomen nou religios, în prima etapă, se conturează sub amprenta spiritismului
promovat de Petrovna Elena Blavatskaia (1831-1891), emigrantă în S.U.A. din Rusia, având
ca obiectiv principal realizarea unui dialog între religii, dar nu reuşeşte decât să revitalizeze o
formă de ocultism şi spiritism, prin anul 1877.1
În cea de a doua etapă se dezvoltă, ca mişcare nou religioasă susţinută de Elena
Petrovna Blavatskaia şi Samuel Olcott, în India şi Ceylon, centrul activităţilor realizându-le
în Madras, unde se stabileşte centrul general al Societăţii teosofice, în jurul anului 1884.
Samuel Olcott dezvoltă mişcarea adaptând-o doctrinei budhiste sub numirea de
“Marea Frăţie Albă” a spiritelor desăvârşite, iluminate, care şi-au împlinit ciclul
reîncarnărilor şi au găsit înţelepciunea pe care o pot comunica oamenilor.
În etapa a treia mişcarea se dezvoltă sub influenţa hindusă, prin activitatea
englezoaicei Annie Besant, fiică de medic (1847-1914). Annie Besant a fost atrasă de ideile
religioase hinduse şi prin urmare s-a stabilit în India, unde prin anul 1898 a fondat colegiul
Central Hindu College, bazele de mai târziu a universităţii Benares Hindu University.
Ajunsă o persoană publică apreciată, i-a urmat lui Samuel Olcott, prin 1907, la
conducerea Sociatăţii teosofice. Continuând activitatea a fondat Ordinul Steaua Orientului,
1911, urmărind realizarea unei reforme în mediul castelor indiene. Dezvoltă mişcarea
împletind-o cu idei politice profitând de faptul că în 1918 ajunge preşedinta Congresului
Naţional Indian, poziţie care-i facilitează răspândirea ideilor hinduse pe plan mondial prin
traducerea în engleză a multor scrieri hinduse.
În etapa a patra şi ultima a dezvoltării mişcării societatea teosofică este influenţată de
antropocentrismul lui Rudolf Steiner care va dezvolta, prin delimitarea de teosofie, o formă
nouă cunoscută ca Societatea antroposofică, centrată pe om.
Conţinutul doctrinar teosofic
Accentul se pune pe contemplaţia cosmică, divinul fiind conceput în forma gândirii
platonice, pe care o găsim în dialogurile lui Platon cu Socrate, şi unde este baza conceptului
reîncarnării ideii de suflet până la desăvârşirea care să-i permită reîntoarcerea în Binele
suprem.
Ţinta urmărită este starea de desăvârşire la care se ajunge prin eliberarea din ciclul
reîncarnărilor. La această ţintă se poate ajunge de către oricine prin cunoaşterea de sine, care
este baza stăpânirii karmei, iar karma defineşte natura faptelor bune sau rele, ȋn final
rezultatul vieţii şi prin el se hotăreşte destinul.
Natura umană nu este o natură simplă, ci dimpotrivă este o natură compusă din trei
elemente trupeşti care se dezvoltă stadial şi în funcţie de preocupările şi educaţia fiecăruia.

1
Nicolae Achimescu, Noile mişcări religioase, Ediţia a II-a, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004, pp. 59-60
Mai întâi se dezvoltă trupul fizic sau eteric care este suportul forţei de viaţă, apoi se
dezvoltă trupul mental sau astral în care se conturează personalitatea omului, şi în fine se
dezvoltă trupul cauzal sau suportul spiritual al sufletului ca principiu etern în om.
Spiritualizarea se realizează anevoios, şi poate presupune un număr mare de
reîncarnări prin care omul devine o fiinţă superioară ce urcă treptat de la starea de animal la
starea de om eliberat.
Pe drumul devenirii se folosesc tehnici de tip Yoga.2
Teosofia creştină
Creştinismul este o regigie deschisă. Aşa se explică cum, în cursul secolelor, s-au
dezvoltat curente filosofice, umaniste, tehnico-ştiinţifice şi nou-religioase chiar în sânul lui.
2
Tehnica Tai Chi, descrise mai sus şi tehnicile următoare: Tehnicile de Chi Kung şi Tao Yin Tehnicile de Chi
Kung: Surâsul interior conduce spre interiorizare şi relaxare, transformând energia negativă ȋn energie pozitivă
prin folosirea forţei surâsului. Este recomandat cand este nevoie de o destindere rapidă şi de acumulare de
energie. Surâsul interior se realizează pe trei trasee energetice. Principalele organe interne şi glande sunt
relaxate, energizate şi ȋncărcate cu lumina vindecătoare a surâsului. Fiecare celulă ajunge să fie destinsă şi
curăţată cu ajutorul acestei energii de o putere extraordinară.
Sunetele vindecatoare - Prin tehnica de Chi Kung de baza denumită "sunetele vindecătoare" se realizează
transformarea emoţiilor stocate ȋn organele interne prin utilizarea ciclului de creaţie a celor cinci elemente. Când
există timp la dispoziţie, sunetele vindecătoare ajută la echilibrarea nivelul energetic prin transformarea
negativului ȋn pozitiv. Sunetele vindecatoare sunt compuse dintr-o serie de gesturi asociate emisiei unor sunete
specifice organelor interne. Tehnica ajută la destinderea şi vindecarea corpului ȋntr-o manieră profundă, fiind
extrem de benefică ȋnaintea somnului.
Orbita microcosmica sau micul circuit energetic
Tehnicile cuprinse sub acest nume ȋnvaţă cum să se deschidă circuitul energetic principal al corpului pas cu pas.
Se ȋnvaţă cum să se trimită fluxul de Chi, energia fortei vitale a corpului, ȋn susul şirei spinării, prin cap şi
ȋnapoi, ȋn jos, prin partea din faţă a corpului. Acest lucru activează mişcarea pe orbită a forţelor sistemului solar
şi universului. Tehnica ajută la absorbirea unui plus de forţă primordială din pământ prin tălpi, apoi ȋn susul şirei
spinării şi, din univers, prin coroană, ambele unindu-se ȋn Tan Tien-ul inferior, regiunea abdominală, ȋn inimă şi
ȋn creier. Scopul acestor tehnici este unirea omului cu natura şi acumularea şi transformarea energiilor ȋn interior
pentru avansarea pe calea spirituală.
Camasa de fier I
Prin tehnicile camăşii de fier I se dezvoltă energia internă şi structura corpului, ajungând la un corp puternic şi
sănătos. Odată cu exersarea unor tehnici cum ar fi respiraţia Chi-ului şi ȋnrădăcinarea ȋn pământ, se unifică şi
ȋntăreşte structura osoasă, se linişteşte mintea şi se zideşte o fundaţie bună pentru practicile avansate de
meditaţie. Exersate zilnic, tehnicile cămăşii de fier I ajută la dobândirea controlului asupra corpului fizic, la
posibilitatea de a lucra cu el ca un ȋntreg şi amplificarea circulaţiei energiei prin corp, ȋn special de-a lungul
orbitei microcosmice. Camaşa de fier stă la baza unei buni structuri corporale exprimate ȋn mişcare prin Tai Chi.
Tao Yin sau Yoga taoista:
Tao Yin sau direcţionarea energiei cu ajutorul intenţiei este un sistem de revitalizare energetică cu origini ȋn
stravechile practici taoiste. Prin exerciţii specifice care combină exersarea corporală cu respiraţia se dezvoltă:
flexibilitate, putere, rezistenţă şi supleţe. Practicarea Tao Yin ajută foarte mult la avansarea ȋn exersarea Cămăşii
de fier şi a Tai Chi. Aduce elasticitate ȋn tendoane, ligamente şi muschii asociaţi. Sunt antrenate şi activate şira
spinării, muşchii psoas şi programele subconştiente pentru ȋnsănătoşire şi dezvoltare interioară.
Dragostea vindecătoare - practicile energiei sexuale
Prin tehnicile din această disciplină de nivel avansat se ȋnvaţă cele patru niveluri de: cultivare, conservare,
transformare şi circulare a energiei sexuale. Bărbaţii ȋnvaţă cum să se controleze şi cum să transforme energia
sexuală ȋn forta vieţii, iar apoi, cum sa o transforme ȋn energie spirituală. Femeile ȋnvaţă cum să controleze
menstruaţia, cum să transforme sângele ȋn forţa vieţii, Chi, şi cum să transforme Chi-ul ȋn energie spirituală.
Organele sexuale şi rinichii stochează o parte din Jing, esenţa forţei primordiale. Tehnicile care lucrează cu
energia sexuală ajută la păstrarea şi stocarea ei, iar mai multă energie sexuală ajută la atragerea şi multiplicarea
Chi-ului primordial, scopul final al acestor practici fiind redirecţionarea energiei către centrii superiori ai
corpului şi sporirea energiei spirituale.
Fuziunea celor cinci elemente
Fuziunea celor cinci elemente este un nivel avansat de practică din sistemul de alchimie internă UHT. Conceptul
alchimiei interne se bazează pe credinţa taoistă că universul interior este identic cu universul exterior. Maeştrii
taoişti au ȋnţeles că, pentru a se conecta cu universul exterior, trebuie ȋntâi să obţină controlul propriului univers
interior. Se porneşte de la ȋnţelegerea dinamicii universului, planetei pământ şi a corpului uman, cu mare respect
Se poate spune că mişcarea teosofică a pătruns şi în creştinism, influenţând în mod
negativ conceptul adepţilor despre Dumnezeu şi lucrarea de mântuire a neamului omenesc
din robia potrivnicului, a păcatului şi a morţii.
Cu privire la Dumnezeu, teosofii îl definesc ca spaţiu nelimitat, infinit sau unitate fără
referinţă şi totuşi baza existenţei tuturor lucrurilor din univers. Sub influenţa hindusă,
Dumnezeu este gândit ca fiinţă impersonală, esenţa vieţii în care “ne mişcăm şi suntem”
(Fapte 17: 28), după cum remarca Sfântul Apostol Pavel că susţineau filosofii greci atenieni
pe vremea sa.
Despre Iisus Hristos, pe baza tezei logosului platonic şi a conceptului hindus
Atman/Brahma, se susţine că are fiinţă divină primită prin emanaţie, dar că existenţa sa
istorică este repetativă, asemenea întrupării spiritului hindus în Rama, Krişna, întrupare care
copleşeşte prin contopire personalitatea umană arătând-o pe cea divină, de unde rezultă că
naşterea, patimile, moartea şi învierea trebuie înţelese alegoric şi nu literar, context în care
Iisus este acela asupra căruia Biserica a transferat păcatele oamenilor şi l-a consacrat ca
mijlocitor sau mai bine zis un “ţap ispăşitor” (Levitic 16: 15).
Totuşi, credinţa în Iisus Hristos este foarte utilă, pe de o parte el este un ideal uman (1
Ioan 2: 6), iar pe de altă parte învăţătura lui este deosebit de înţeleaptă şi dragostea lui e un
exemplu de urmat.
Tainele Bisericii sunt vorbind teosofic lucrări simbolice, fapt ce reiese din materia
folosită la administrarea lor, cum este apa, untdelemnul, vinul, pâinea, mirodeniile tămâioase.
Prin ele omul se deschide ca să fie pătruns de dumnezeu, de spiritul universal.
Rugăciunea este o reculegere a sinelui împrăştiat în cotidianul ce risipeşte fiinţa
umană, ea are deci un rol de interiorizare, nicidecum de revărsare înspre exterior cum se arată
în cântarea de mângăiere “rugăciune voi vărsa către Domnul” (Irmos, Paraclisul Maicii
Domnului). Rugăciunea aruncă o ancoră în propriul lui sine şi prin urmare se realizează
deplin în meditaţie.
Biblia este cartea de filosofie a religiilor, domeniu în care deţine adevărul.

Mişcarea Antroposofică

Dezvoltarea fenomenului nou-religios antroposofic


În etapa a patra, şi ultima a dezvoltării mişcării teosofice, societatea teosofică îl are
conducător pe Rudolf Steiner (1861-1925), erudit în domeniile filosofie3, ştiinţele naturii şi
tehnic, şi prin el se dezvoltă o formă nouă cunoscută ca Societatea antroposofică, care este
centrată pe om.

faţă de legătura acestora cu cei cinci agenţi ai naturii, cele cinci elemente sau faze ale energiei, şi cele opt forţe
ale naturii. Ȋn universul interior, organele: splina, plămâni, inima, ficatul şi rinichi, corespund acestor cinci faze
ale energiei: pământ, metal, foc, lemn şi apă, ȋn trei moduri distincte: de control, de creare şi de echilibrare.
Practica Fuziunii combină toate tipurile de energii ale celor cinci faze ale energiei ȋntr-un ȋntreg armonios. Ȋn
această practică de alchimie internă se ȋnvaţă şi cum să se transforme emoţiile negative de ȋngrijorare, tristete,
cruzime, furie şi teamă ȋn energie pură. După ce energia excesivă a emoţiilor este filtrată şi eliminată din organe
se reinstaurează starea de echilibru fizic şi psihic ȋn corp. Eliberata de emoţiile negative, energia pură a celor
cinci organe este cristalizată ȋntr-o perlă radiantă sau o sferă de cristal. Perla joacă un rol central ȋn dezvoltarea
şi hrănirea corpului sufletului, numit şi corp energetic. Corpul energetic este apoi hrănit cu energia pură a
virtuţiilor celor cinci organe.
(cf. Universal Healing Tao).
3
Are doctorat în filosofie, la Universitatea din Rostok, cu tema în cadrul teoriei cunoaşterii; editează lucrări ale
filosofilor: Schopenhauer, Jean Paul, Wieland, Uhland; scrie el însuşi lucrări filosofice, dintre care mai
importantă este “Filosofia libertăţii”, în 1894; conduce revista “Magazin pentru literatură”.
Societatea antroposofică a fost întemeiată în anul 1913, cu centrul la Dornach,
Elveţia, unde a construit Goetheanum, centru mondial al antroposofiei, inaugurat în 1920,
unde debutează şi Universitatea Liberă pentru Ştiinţa spirituală.
În cadrul Societăţii antroposofice se pun bazele Mişcării pentru structura
tridimensională independentă: politică, economie, cultură, experimentată în cadrul unui nou
tip de şcoală, cunoscută azi ca Şcoala Waldorf.
Succesul obţinut va determina modificarea denumirii societăţii antroposofice care
devine în 1023 Societatea generală antroposofică cu sediul la Stuttgart, în Germania.
După moartea lui Rudolf Steiner, 30 martie 1925, Societatea generală antroposofică va fi
condusă de Albert Steffen.
Elemente de doctrină antroposofică
Despre Dumnezeu se crede în mişcarea antroposofică, dar în formă impersonală ca
parte a întregului cosmos, fiind simultan materie şi spirit, şi sub numiri ca acestea: Dumnezeu
solar, Dumnezeu lumină, Divin, Divino-spiritual. Iahveh este cel ce pregăteşte lumina lui
Hristos.
Iisus Hristos este Dumnezeu solar, o sumă a Elohimilor ca entităţi vechitestamentare,
un demiurg. Ca Iisus, el reprezintă un prestadiu al adevăratei cunoaşteri, care a intrat de mai
multe ori în istorie, ca Zoroastru, ca Budha, Moise şi alţii.
Ca Hristos, el apare la moartea lui Iisus, când Iisus, care a fost rezervat spaţiului
evreiesc, se umple de esenţa hristică şi devine al întregii lumi. Hristos spiritul solar devine
acum Hristos al întregului pământ.
Alături de entităţile Elohim şi Iahveh se mai crede în existenţa altor forţe spirituale ca
soarele şi luna şi în existenţa unor fiinţe spirituale ca îngeri şi arhangheli. Arhanghelii sunt
Dumnezei superiori.
Omul este încadrat în evoluţia cosmică care începe pe planeta Saturn, continuă în
Soare, Lună şi în fine pe pământ.
Pe pământ trece din etapă în etapă, de la forma androgină la cea atlantică, apoi la cea
istorică (egipto-haldeiană-greco-latină) până astăzi. În cadrul naturii sale omul se dezvoltă
trecând prin cele trei stadii trupeşti pe care le regăsim şi în teosofie: trupul fizic sau eteric
care este suportul forţei deviaţă, apoi se dezvoltă trupul mental sau astral în care se
conturează personalitatea omului, şi în fine se dezvoltă trupul cauzal suportul spiritual sau al
sufletului ca principiu etern în om.
Eul sau conştiinţa omului coboară din sferele spirituale şi se încarnează de mai multe
ori pe parcursul evoluţiei sale, Karma, cauza-efect, prestabilind existenţa şi forma existenţei
viitoare: sănătate/boală; integritate/handicap; viaţă lungă/moarte prematură.

Şcoala Waldorf
A fost fondată la 7 septembrie 1919, de către Rudolf Steiner în colaborare cu Emil
Molt (1876-1936) managerul general al fabricii de tutun Waldorf-Astoria din Stuttgart.
A demarat pentru educarea copiilor muncitorilor de la această fabrică, dar a acceptat
şi copii de la alte familii, astfel la deschidere a pornit cu un număr de 252 de elevi, dintre care
191 erau copiii muncitorilor.
Principiul pedagogic este cel al treptelor de vârstă. În perioada 1-7 ani se pune bază pe
dezvoltarea trupească, deci elementul fizic. Între anii 7-14 începe educaţia propriu-zisă, care
demarează cu aşezarea copilului sub tutela autorităţii pedagogice a unui profesor care se
ocupă de el şi îi impune autoritatea.
Nu este important un anume manual, curriculumul îl stabileşte profesorul. Se permit şi
pedepse corporale uşoare, pentru că încă elevun nu poate fi evaluat. Între 14-21 ani se
consideră perioada de dezvoltare a individualităţii personale, a relaţiilor şi a
responsabilităţilor.
Elevilor li se interzic alimente de sinteză, îmbrăcămintea sintetică şi tehnica
electronică.