Sunteți pe pagina 1din 1

1.

Superstiţia, formă denaturată de manifestare psihologică a religiei

Adesea şi mai ales în mediile vârstnicilor şi a celor tineri credinţa este copleşită de
superstiţii. Superstiţia este o prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în
farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale
animismului şi ale magiei.1
O altă formă de denaturare a credinţei adesea întâlnită la vârsta a treia este ocultismul.
Prin ocultism se înţelege un ansamblu al ştiinţelor şi al practicilor secrete inaccesibile
cunoaşterii obişnuite.
O altă formă de denaturare a credinţei este spiritismul prin care se înţelege învăţături
şi practici bazate pe credinţa în posibilitatea de comunicare cu spiritele celor morţi prin
mijlocirea unui medium. Practica aceasta a fost arătată în revelaţia veche (1 Regi 28: 6-17) şi
a adus regelui Saul pierderea scaunului de rege şi chiar a vieţii.
Creştinismul are în doctrina sa învăţături despre existenţa spiritelor. Aşa cum se arată
în rvelaţia sau descoperirea dumnezeiască Dumnezeu este spirit absolut, îngerii sunt spirite
create, deci limitate.
Demonii fac parte din grupa spiritelor create, dar sunt spirite căzute din starea de bine
în cea de rău, de la lumina dumnezeiască în întunerecul cel mai dinafară.
Oamenii su suflete spirituale create de Dumnezeu şi înzestrate cu conştiinţă, cu
credinţă, cu o curăţenie desăvârşită asemănăroare cu cea dumnezeiască, înzestrate cu cele trei
facultăţi spirituale de raţiune, voinţă şi simţire, cu conştiinţa morală şi conştienţa de sine, şi,
prin toate acestea, oamenii poartă în ei chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în forma limitată a
condiţiei umane.
Pe lângă superstiţii, sentimentul religios este afectat negativ de secularizare, bigotism,
fanatism şi universalismul religios.

1
Dex, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti 1998, p. 1042