Liceul Teoretic Gheorghe Marinescu

Elev Murutan Claudiu-Gabriel

Prof. Borgovan Ioan
 Liceul Teoretic Gheorghe Marinescu
CE ESTE EPILEPSIA?
Epilepsia reprezinta o afectiune neurologica, cronica, caracterizata de prezenta a cel
putin 2 crize epileptice, aparute  la un interval de minim 24 ore intre ele.
CARE SUNT CAUZELE?
In ce privesc cauzele acestei afectiuni, trebuie precizat faptul ca epilepsia poate
fi idiopatica, atunci cand sunt implicate anumite anomalii genetice, dar poate fi
si secundara unor afectiuni cerebrale cum sunt, accidentul vascular cerebral, tromboza
venoasa cerebrala, traumatisme cranio-cerebrale, infectii cerebrale (meningita, encefalita),
tumori cerebrale, consum de toxice (alcool, droguri), boli neurodegenerative (Boala
Alzhemier), etc.
CARE SUNT SEMNELE SI SIMPTOMELE EPILEPSIEI
Din punct de vedere clinic, epilepsia se manifesta prin:
Randul lor, se impart in crize epileptice partiale (simple sau complexe) si generalizate,
acestea crize epileptice, care au o durata de la cateva secunde pana la 1-2 minute, si care la
din urma implicand si pierderea starii de constienta.
Cum se manifesta?
Simptomele unei crize epileptice variaza ca si manifestare, in functie de aria cerebrala
implicata:
Simptomele variză în funcţie de amploarea crizei: parţială (afectează numai o arie
cerebrală) sau generalizată (afectează arii cerebrale întinse, localizate la nivelul ambelor
emisfere cerebrale). Crizele parţiale pot fi simple (persoana este complet conştientă şi percepe
mediul înconjurător) sau complexe (starea de conştienţă este alterată, însă conştinţa nu este
complet pierdută). Crizele parţiale pot fi crize parţiale simple, crize parţiale complexe şi
epilepsie parţială continuă. Crizele generalizate produc pierderea cunoştinţei şi mişcări
anormale, care de obicei debutează imediat. Pierderea cunoştinţei poate fi de scurtă durată sau
prelungită. Crizele generalizate pot fi crize tonico-clonice, epilepsie generalizată primară,
crize de absenţă, crize atone, crize mioclonice şi status epileptic.

Crizele epileptice pot aparea sub diferite forme, cum ar fi, unele miscari
involuntare (convulsii, contracturi) localizate la nivelul unui membru, a unei jumatati de corp
sau a intregului corp; alte crize epileptice pot aparea sub forma de absente (episod scurt, cu
durata de cateva secunde, in care pacientul ramane ''blocat'' si inconstient); totodata crizele
epileptice se pot manifesta si sub forma unor senzatii neplacute (amorteli, intepaturi), sau a
unor tulburari vizuale, auditive, olfactive, gustative, cu durata medie sub 2 minute.
Cum se pune diagmosticul?
In vederea diagnosticarii epilepsiei, alaturi de tabloul clinic, sunt necesare anumite
investigatii paraclinice.
Investigatia de baza o reprezinta electroencefalografia (EEG), care evalueaza activitatea
electrica a creierului. Aceasta poate fi de tip standard (EEG in stare de veghe – pacient treaz)
sau EEG de somn, in cazul tulburarilor de tip epileptic care se manifesta in timpul somnului
(crizele morfeice).

Elev Murutan Claudiu-Gabriel

Prof. Borgovan Ioan
 Liceul Teoretic Gheorghe Marinescu
In situatii particulare pot fi necesare si anumite teste biochimice pentru evaluarea unei
epilepsii. Diagnosticul epilepsiei se stabileste de catre medicul neurolog, atat pe criterii clinice
cat si paraclinice.
TRATAMENTUL

Atunci când cauza poate fi identificată şi eliminată, nu este necesar nici un alt tratament.
De exemplu, dacă o criză a fost declanşată de scăderea nivelului sanguin al glucozei
(hipoglicemie), atunci se administrează glucoză pentru a creşte glicemia şi apoi este tratată
boala care a cauzat hipoglicemie. Alte cauze tratabile sunt tumorile, infecţiile şi concentaţiile
sanguine anormale ale sodiului .

Pentru a reduce riscul de repetare a crizelor poate fi necesară administrarea de

anticonvulsivante. Aceste medicamente nu sunt prescrise de obicei persoanelor care au avut
numai o singură criză generalizată a cărei cauză nu a fost identificată. Însă tratamentul este
necesar la pacienţii care au prezentat mai mult de o criză, cu excepţia situaţiilor în care cauza
a fost identificată şi tratată complet.

Anticonvulsivantele pot preveni în totalitate crizele convulsive la peste jumătate dintre

persoanele care primesc acest tratament şi reduc semnificativ frecvenţa crizelor la încă o
treime dintre pacienţi. Eficacitatea acestor medicamente este uşor mai redusă la pacienţii cu
crize de absenţă. Jumătate dintre pacienţii care răspund la anticonvulsivantele pot în final
întrerupe tratamentul fără a mai avea alte crize. Însă la 10-20% din persoanele cu boală
epileptică administrarea de anticonvulsivante nu ajută la prevenirea crizelor.

Nu există nici un medicament a cărui administrare să poată controla toate tipurile de

crize. La majoritatea oamenilor crizele pot fi controlate prin administrarea unui singur
medicament. Dacă acestea reapar se încearcă alte medicamente. Poate dura câteva luni până
când se identifică agentul terapeutic eficace pentru o anumită persoană. Unii pacienţi trebuie
să ia mai multe medicamente pentru a obţine un răspuns terapeutic satisfăcător.

La femeile care au boală epileptică şi care sunt însărcinate, administrarea unui

anticonvulsivant creşte riscul de avort sau de naştere a unui copil cu malformaţii congenitale.
Însă întreruperea tratamentului poate avea consecinţe mai dăunătoare atât pentru mamă, cât şi
pentru făt.

Deoarece status epilepticus este o urgenţă medicală, se administrează cât mai curând
posibil doze mari din unul sau mai multe anticonvulsivante. În timpul crizelor prelungite se
iau măsuri pentru prevenirea leziunilor.

Elev Murutan Claudiu-Gabriel

Prof. Borgovan Ioan
 Liceul Teoretic Gheorghe Marinescu
Anticonvulsivantele, cu toate că sunt foarte eficace, pot avea efecte secundare. Multe
dintre ele cauzează somnolenţă, iar uneori – în mod paradoxal – cauzează hiperactivitate la
copii. Se efectuează periodic analize sanguine pentru a stabili dacă anticonvulsivantul
afectează rinichii, ficatul sau celulele sanguine. Pacienţii care primesc anticonvulsivante ar
trebui să cunoască efectele secundare posibile ale acestora şi ar trebui să discute cu medicul
atunci când apar manifestări ale reacţiilor adverse.

Elev Murutan Claudiu-Gabriel

Prof. Borgovan Ioan