Sunteți pe pagina 1din 18

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.

Capcelea

Transcripția și processingul
1. Transcripția
1.1 Principiile transcripției
1.2 Unitatea transcripțională
1.2.1 Particularitățile unității de transcripție de clasa I
1.2.2 Particularitățile unității de transcripție de clasa II
1.2.3 Particularitățile unității de transcripție de clasa III
1.2.4 Particularitățile unității de transcripție din ADNul mitocondrial
1.3 Etaplele transcripției
1.4 Aparatul de transcripție
Activarea ARN-polimerazei I
Activarea ARN-polimerazei II
Activarea ARN polimerazei III
1.5 Produsul transcripției
2. Modificări Co- și Posttranscripționale ale moleculelor de ARN
2.1 Processingul ARNm
2.1.1 CAParea
2.1.2 Polyadenilarea
2.1.3 Splicingul ARNm
2.1.4 Rolul medical al splicingului
2.1.5 Editarea ARN
2.2 Processingul ARNt
2.3 Processing-ul ARNr

1
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Transcripția și processing-ul

2. Transcripția
Transcripția reprezintă prima etapă crucială în expresia genelor; este procesul de
copiere a IG codificate în ADN prin sinteza unor molecule de ARN necesare pentru sinteza
proteinelor.

1.1 Principiile transcripției

a) Transcripția se realizează matricial –


una din cele două catene polinucleotidice de
ADN servește model pentru sinteza unei catene
de ARN; catena codogenă este netranscrisă, iar
catena anticodogenă servește matriță în timpul
transcripției;
b) Se desfășoară după principiul
complementarității – catena sintetizată de
ARN este complementară matriței și, astfel,
identică catenei codogene (cu excepția: T din
ADN este înlocuită cu U în ARN)
c) Transcriția se realizează antiparalel –
catena matriță de ADN este citită în direcția
3'5', iar sinteza catenei de ARN se
desfășoară în direcția 5'3';
d) Transcripția se realizează
unidirecționat – fiecare genă are o
secvență semnal SIT+1 de la care începe
Figura 1.
transcripția de la 3' la 5' spre semnalul
terminatorului.
1.2 Unitatea transcripțională

Transcripția se efectuează selectiv și necesită semnal de inițiere și de terminare.


Transcripția se realizează ca răspuns la stimuli fiziologici și de mediu. În timpul transcripției
se sintetizează diferite tipuri de ARN (m, t, r, micro). Unitatea de transcriție reprezintă
segmentul de ADN ce conține secvențe specifice ce asigură:
 recunoașterea unui anumit tip de genă și inițierea transcripției – promotorul;
 structura preARNului – secvența codantă;
 terminarea transcripției – terminatorul;
 modularea ratei și vitezei de transcripție – enhanceri / silenceri, specifici doar
pentru genele de clasa II.

Figura 2. Organizarea generală a unității de transcripție

2
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Figura 3.Particularitățile unităților de transcripție ale genelor nucleare

1.2.1 Particularitățile unității de transcripție de clasa I

Genele de clasa I codifică ARNr 18S, 5,8S si 28S ce asigură biogeneza ribozomilor
80S pentru sinteza proteinelor. Unitatea de transcripție a genelor de clasa I include:
 Promotor partial transcris (-45……+20) cu +1;
 Gena ARNr18S;
 Spacier necodant;
 Gena ARNr5,8S;
 Spacier necodant;
 Gena ARNr28S;
 Terminator.
1.2.2 Particularitățile unității de transcripție de clasa II

Genele de clasa II sunt gene structurale nucleare ce codifică proteine ce asigură


structura și funcția celulei date. Sunt numeroase (circa 30 000 perechi gene) și extrem de
heterogene, unele cu expresie continuă – genele housee keeping, altele cu expresie
dependentă de țesut sau perioadă ontogenetică. La general, unitatea de transcripție de clasa II
include o singură genă structurală și cuprinde urmatoarele secvențe:
 Enhancer / Silencer;
 Promotor (ex: ….-120…GC….-80..CATT……-30..TATA…), netranscris;
 +1, secventa lider
 Exon/intron/exon/intron……..exon
 Terminator cu situs polyA;
 Enhancer / Silencer distali

3
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

1.2.3 Particularitățile unității de transcripție de clasa III

Genele de clasa III codifică pentru sinteza ARNr 5S – component al subunității


ribozomale 60S; codifică molecule de ARNt și unele variante de microARN, în special
ARNsn din componeța RNP U6 al spliceosomei. Aceste gene sunt transcrise de ARN
polimeraza III, fac parte din categoria genelor house keeping cu activitate permanentă în
celulă și sunt prezente în genom în mai multe copii - de la 300 pînă la 3000 de copii.
Genele ARNr 5S au urmatoarele particularități:

o Promotor cu elemnete reglatoare interne (boxa A+50…+60 și boxa C


+80…+90), transcris;
o Gena ARNr 5S ;
o Terminator.
Genele ARNt au urmatoarele particularități:
o Promotor cu elemnete reglatoare interne (Boxa A+10…+20 și boxa B
+50…+60), transcris;
o Gena ARNt;
o Terminator

1.2.4 Particularitățile unității de transcripție din ADNul mitocondrial


Genele mitocondriale sunt organizate în
două unități de tansripție antisens - una pe catena
grea H și a doua pe catena ușoară L. Transcripția
este realizată de o ARN-polimerază mitocondrială
importată din citozol.
Catena H conține:
Promotor, 12 gene structurale, 2 gene ARNr
separate cu 14 gene ARNt, terminator;
Catena L conține:
Promotor, 1 gena structurală, 8 gene ARNt,
terminator.
Figura 4. ADNul mitocondrial cu două
unități de transcripție H și L.

4
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

1.3 Etapele transcripției

Transcripția se desfășoară în trei etape:


Inițierea implică -
 Recunoașterea promotorului;
 Identificarea +1;
 Activarea ARN-polimerazei;
 Denaturarea locală a ADNului;
 Identificarea catenei matriță 3'5';
Elongarea reprezintă –
 Alunecarea ARN-polimerazei de-a
lungul catenei matriță 3'5';
 Polimerizarea NTPurilor
complementare matriței într-o moleculă
de ARN 5'3';
 Alungirea ARNului;
Terminarea -
 Recunoașterea secvenței terminator;
 Disocierea ADN, ARN-polimerază și
ARN sintetizat.
Figura 5.

Fiecare eveniment necesită interacțiunea corectă a factorilor proteici de transcripție


(specifici fiecărei clase de gene) cu secvențe specifice ale genei transcrise. Etapa decisivă în
transcripție este inițierea, care are ca sarcină să identifice corect gena, în special pentru
transcripția genelor structurale de clasa II (vă amintim că sunt gene țesut specifice,
dependente de perioada ontogenetică sau activate în anumite condiții de mediu).

Figura 6. Principalele elemente ce caracterizeză inițierea și elongarea transcripției.

5
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.4 Aparatul de transcripție

La transcripție participă trei componente de bază:


 ADNul cu secvențele reglatoare ale inițierii, elongării și terminării procesului, care
diferă de la genă la genă;
 ARN-polimeraza – enzima care realizează sinteza ARNului – copia complementară a
catenei 3'5' a segmentului de ADN;
 4 tipuri de NTPuri – ATP, GTP, CTP și UTP, monomeri ai moleculei de ARN
sintetizate.

Figura 7. Domeniile ARN-polimerazei.

ARN-polimeraza este o enzimă ADN


dependentă, multifuncțională, formată din 10-
12 subunități și conține numeroase domenii
funcționale ce:
- denaturează ADNul;
- citește matrița de ADN;
- selectează NTPuri complementare;
- polimerizează nucleotidele în direcția
5'3',
- alunecă de-a lungul matriței,
sintetizînd o catenă de ARN.

În celula umană funcționează trei ARN polimeraze diferite în nucleu și o ARN


polimerază în mitocondrii. ARN polimeraza I sintetizează numai preARNr, ARN polimeraza
II sintetizează preARNm şi unele molecule mici de ARN nuclear care participă la splicingul
ARNm, iar ARN polimeraza III sintetizează ARNt, ARNr 5S şi multe alte molecule relativ
scurte şi stabile de ARN.

Tabel 1 Caracteristica ARN - polimerazelor eucariote

Unitatea de Produsul transcripției Inhibată de ɑ-


transcripție amanitină (toxină din
ciupercile de pădure)
ARN polimeraza I Gene ARNr 18S, preARNr 45S +˗
5,8S și 28S
ARN polimeraza II Gena structurală preARNm +++
preARNsn
ARN polimeraza III Genă ARNr 5S preARNr +˗
Genă ARNt preARNt
Gene microARN preARNsn, sc, si, …
ARN polimeraza mt Gene ARNr, ARNt și ARN policistronic ˗
structurale

6
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

ARN polimerazele eucariote (I, II sau III) nu interacționează cu promotorul.


Promotorul fiecărei categorii de gene este recunoscut de factori proteici de inițiere a
transcripției care induc atașarea ARN polimerazei corespunzătoare, declanșarea procesului de
transcripție și sinteza unui ARN.

Figura 8. Factorii proteici de transcripție ce interacționează cu boxele promotorului și activează


ARN polimeraza corespunzătoare.

Activarea ARN-polimerazei I într-un complex de inițiere a transcriției (PIC) la


genele ARNr începe proximal prin:
- Atașarea UBF (upstream binding factor) la secvențele proximale promotorului - UCEs
(upstream control elements);
- Recrutarea factorului de inițiere SL-1 ce conține TBP (TATA-box-binding protein);
- Alipirea a cel puțin 5 factori de asociere la boxa TATA (TAFs);
- Complexul UBF-SL1 recrutează ARN polimeraza I în complexul de inițiere.

Activarea ARN-polimerazei II se desfășoară în urmatoarele etape:


- TBP asociază la boxa TATA a promotorului, TBP este component al TFIID;
- TFIID este un complex multi proteic format prin asocierea TBP și TAF – II (10-12
subunități țesut specifice), unele modifică histonele, unele poziționează corect factorii
generali de transcripție;
- TFIIA și TFIIB interacționează cu TBP;
- TFIIB recrutează ARN polimeraza II și TFIIF cu poziționarea ARN polimerazei II lîngă
+1 (SIT);
- TFIIH mediază denaturarea locală a ADN și determină formarea unui complex deschis
stabilizat de TFIIE;
- Factorii de transcripţie se leagă la Enhanceri – activatorii transcripției.

7
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Figura 9. Etapele formării complexului de inițiere a transcripției genelor de clasa


II – activarea ARN-polimerazei II

Figura 10. Rolul enhancerului în inițierea transcripției

8
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Activarea ARN polimerazei III se realizează diferit dacă se transcriu gene ARNt
sau gene ARNr 5S sau gene micro ARN. Analizăm primele două variante:

- Pentru inițierea transcripției genelor ARNt:


o Recunoașterea boxelor A și B ale secvențelor de control intern de către TFIII C și
TFIII B;
o TFIII B recrutează ARN-polimeraza III;
- Pentru inițierea transcripției genelor ARNr 5S:
o Boxele A și C ale promotorului sunt recunoscute de TFIII A, TFIII C și TFIII B;
o TFIII B recrutează ARN-polimeraza III.

Tabel 2. Caracteristica comparativă a aparatului de transcripție a genelor eucariote


nucleare:
Aparatul de Aparatul de transcripție Aparatul de
transcripție a a genelor de clasa II transcripție a genelor
genelor de clasa I de clasa III
Unitatea de Promotor Promotor Promotor
Gene ARNr 18S, 5,8S și Exoni/introni Gena ARNr5S sau ARNt
transcripție 28S separate prin spacieri Terminator cu situs PolyA Terminator
Terminator Enhanceri
Silenceri
Enzimă ARN polimeraza I ARN polimeraza II ARN polimeraza III
Unități de ATP, GTP, UTP, CTP ATP, GTP, UTP, CTP ATP, GTP, UTP, CTP
polimerizare
Factori de transcripție UBF, SL1 TFIID, TFIIA, TFIIB, TFIIF, TFIIIA, TFIIIB, TFIIIC
TFIIH, TFIIE
generali
Factori de transcripție - HNF3 –specific pentru hepatocit -
MyoD – specific pentru miocite
țesut specifici Oct-1, Oct-2 – pentru limfocite B
NF1 – specific pentru neuroni
Etc.
Factori de transcripție - HIF-1ɑ - Hypoxia-inductibil -
factor
inductibili ER – estrogen receptor
PR – progesteron receptor
GR – glucocorticoid receptor
TP – Tyroid hormone receptor

9
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

1.5 Produsul transcripției


Transcripții primari sunt reprerezentați de molecule de ARN cu diferită secvență
nucleotidică și lungime – precursori ai ARNm (preARNm); precursori ai ARNr (preARNr
45S, preARNr 5S); precursori ai ARNt (preARNt) și precursori ai micro ARN (preARNsn,
preARNsno, preARNmi, preARNsi). În timpul și după transcripție preARN suferă o serie de
modificări ce determină forma lor funcțională, stabilitatea, rezistența la acțiunea
exonucleazelor, interacțiunea specifică cu exportinele nucleare (majoritatea moleculelor de
ARN sintetizate în nucleu funcționează în citoplazmă).

Figura 11. Produșii transcripției genelor nucleare

10
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2. Modificări Co- și Posttranscripționale ale moleculelor de ARN


2.1 Processing-ul ARNm
Produsul transcripției genelor
structurale nucleare este preARNm
ce conține atît secvențe codante de
proteină, cît și secvențe necodante.
În timpul processingului preARNm
este supus urmatoarelor procese:
 CAPare;
 Polyadenilare;
 Splicing;
 Editare.

Figura 12. Etapele processing-ului ARNm

2.1.1 CAParea – prelucrarea capătului 5' al ARN prin adăugarea unui GTP într-o
legatură nespecifică 5'ppp5' de către Guanilat transferaza. În plus Guanina adăugată și primele
două nucleotide sunt metilate. CAPul este adăugat după inițierea transcripției, cînd sunt
polimerizate primele 20-30 ribonucleotide.

Figura 13. CAP-area capătului 5' al ARNm

CAPul are următoarele funcții:


 Protecția capătului 5 ' al ARNm de exonucleaze;
 Recunoașterea ARNm de către factorii de inițiere a translației, pentru a fi fixat pe
subunitatea 40S a ribozomului.

2.1.2 Polyadenilarea reprezintă procesul de modificare a capătului 3' al preARNm.


Semnalul de poliadenilare este reprezentat de
secvența AAUAAA din regiunea
terminatorului. Complexul enzimatic
responsabil de poliadenilare recunoaște
situsul polyA, componenta endonucleazică
clivează preARNm la 11-30 nucleotide distal
AAUAAA, iar polyA-polimeraza adaugă 25-
250 de ribonucleotide cu Adenină (25-250
ATPuri).
Secvența polyA este importantă
pentru: Figura 14. Poliadenilarea ARNm
 stabilizarea capătului 3' al ARNm;
 interacțiunea cu receptorii porului nuclear în timpul exportului ARNm.

11
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.1.3 Splicing-ul ARNm

Majoritatea genelor structurale nucleare conțin secvențe codante exoni și secvențe


necodante introni care după transcripție se regăsesc în preARNm. În timpul splicingului
intronii sunt înlăturați și sunt uniți specific exonii într-un ARNm matur. Splicingul este
realizat de un complex RNPsn numit spliceosomă - compusă din ARNsn U1,U2,U4,U5 și U6
+ 60 proteine. Splicingul este reglat de secvențele consens ale intronului.

Fiecare intron este delimitat de exoni


prin dubletele 5'GU……….AG3'.
5'GU….al intronului este definit ca situs
donor de splicing, iar ….AG3' – situs
acceptor. Deoarece intronul este eliminat în
forma unui lasou, în interiorul intronului
mai aproape de 3' se regăsește și o Adenină
(…A…- situsul buclei) cu rol de fixare a
capătului 5' al intronului pentru formarea
lasoului caracteristic. Figura 15. Splicingul

Splicingul este realizat în mai multe etape, de către spliceosomă, după principiul
complementarității (ARNsn din
componența ribozimelor U1-U6 conțin
secvențe complementare anumitor
secvențe din introni), programat
necesităților celulare.

(a) U1 se fixează la 5'GU al


intronului; U2 se fixează la A – situsul
buclei;
(b) Trimerul U5/U4/U6 se fixsează
la U1 și U2; U5 identifică AG3' al
intronului; Se clivează capătul 5' al
intronului și U2/U6 asigură formarea
lasoului.
(c) Clivarea 3' al intronului, unirea
exonilor într-un ARNm matur, iar
intronul este eliberat și supus degradării.

Figura 16. Aparatul de splicing

90% dintre genele umane codificatoare de proteine și transcripții acestor gene au o


structură mozaică prin alternarea exonilor și intronilor. În timpul procesing-ului dintr-un
preARNm se pot forma diferite variante de ARNm și în final diverse izoforme ale proteinelor

12
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

codificate de aceiași genă. Procesul de eliminare diferențiată a intronilor și combinare diferită


a exonilor poartă denumirea de splicing alternativ. Splicing-ul alternativ este dependent de
reglarea expresiei genelor în anumite condiții (țesut, perioadă ontogenetică, sex, etc.). Genele
pot avea situsuri alternative de splicing (unele localizate la granița exon/intron, altele în exon
sau intron), recunoscute de factorii țesut specifici reglatori ai recunoașterii și înlăturării
intronilor, foarte probabil programate prin modificări epigenetice ale ADNului genic,
modificări posttranslaționale ale proteinelor implicate în splicing.

Figura 17. Diferite variante de splicing al preARNm și sinteza diferitor


izoforme de proteine codificate de aceiași genă.

Tipuri de splicing:

(a) Splicing constitutiv – se înlătură toți intronii și exonii sunt uniți în ordinea înscrisă în
genă;
(b) Splicing prin omiterea unor exoni;
(c) Splicing prin utilizarea unor situsuri de splicing alternative;
(d) Splicing prin omiterea unor introni.
Unele gene conțin promotori altenativi sau cîteva situsuri PolyA.

Datorită splicingului alternativ pe baza uneia și aceleași gene se pot obține diferite
izoforme ale proteinei (exemplul 1) sau diferite proteine cu funcții diferite (exemplul 2).

13
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Exemplul I . Splicingul alternativ al ARNm pentru tropomiozină în celulele


mușchilor striați și netezi. Gena Tropomiozinei și preARNm conține 14 exoni dintre care:

Exonii 3,11 și 12 – specifici tropomiozinei mușchilor scheletici;


Exonii 2 și 14 – specifici tropomiozinei mușchilor netezi;
Exonii 1, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 13 – se regăsesc în ambele tipuri de tropomiozină;

Figura 18. Gena Tropomiozinei și splicingul alternativ

Exemplul II. Splicing-ul alternativ al transcriptului genei Calcitoninei în celulele C


ale tiroidei și în celulele hipotalamusului.

În celulele C ale tiroidei se obține hormonul Calcitonina care reglează homeostazia Ca


în ser, este un potențial
vasodilatator și hipotensiv.

În celulele
hipotalamusului prin
splicing alternativ se obține
CGRP (Calcitonin Gene-
Related Peptid) care este un
neuropeptid cu efect
vazodilatator a diferitor vase
craniene, coronariene și
sistemice; poate transmite
durerea și este implicat în
patogenia migrenei.

Exonii A, B, C, D
sunt comuni si pentru
Calcitonină și pentru CGRP,
iar următorii doi exoni sunt
selectați diferențiat în cele
două tipuri de celule. În
plus, gena CT are două
Figura 19. Gena Calcitoninei și splicingul alternativ
situsuri alternative de
poliadenilare.

14
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.1.4 Rolul medical al splicingului:

Sunt descrise patru clase de defecte ale splicing-ului pre-ARNm:

Figura 20. Defecte de splicing

A. Mutații în unul din situsurile de splicing constitutiv - rezultatul este formarea


unui ARNm nenatural, sinteza unui polipeptid modificat, trunchiat și inactiv din
punct de vedere funcțional.
a. defectul de splicing al ARNm pentru beta-globină, ca rezultat al mutației în
situsul de splicing al genei HBB. În consecință se produce o proteină
aberantă responsabilă de beta-talasemie.
b. Defectul în situsul de splicing 5 ' în gena GH-1 (hormonului de creștere)
determină deficiența familială a hormonului de creștere de tip II ( o formă
de nanism familial);
B. Mutații în unul din situsurile de splicing alternativ, ce rezultă prin pierderea
capacității de a produce diferite izoforme ale proteinei, de regulă, cu specificitate
de anumit țesut.
a. Defectul de splicing în gena WT-1 determină sindromul Frasier manifestat
prin agenezie renală și gonadală. Gena WT-1 codifică un factor de
transcripție pentru genele responsabile de morfogeneza glomerulilor renali
și gonadelor (ovarelor și testiculelor)

15
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

C. Defecte ale factorilor responsabili de splicing – U1-U6:


a. Deficiența U4/6 și U5 determnă ineficiența processingului ARNm
sintetizat pe baza genelor responsabile de diferențierea și supraviețuirea
celulelor retinei. Defectele acestora se manifestă prin Retinita pigmentoasă
ce se caracterizează prin degenerarea progresivă a retinei și treptat
pierderea totală a vederei.
b. Deficiența U1,U2 și U5 determină atrofia musculară spinală, cu pierderea
progresivă a neuronilor motorii pentru spinali cu denervarea mușchilor
scheletici și în consecință atrofia și paralizia mușchilor voluntari.
c. Alt exemplu este Lupus eritematosus, la baza patogenetică a căruia este
mecanismul de producere a autoanticorpilor contra snRNPU1 și contra
altor proteine proprii.
D. Defecte ale factorilor reglatori ai splicing-ului alternativ:
a. Distrofia miotonică este determinată de defecte în reglarea splicing-ului
pre-ARNului obținut prin transcripția genei CNBP sau ZNF9 (CCHC-type
zinc finger, nucleic acid binding protein). Gena CNBP este expresată în
celulele mușchiului cardiac și scheletal. O formă aberantă a proteinei
codificate determină hiperexcitabilitatea mușchilor scheletici (miotonie),
slăbiciuni musculare progresive, defecte de conductibilitate a inimii,
cataractă, disfuncții ale musculaturei netede, atrofie testiculară.

16
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.1.5 Editarea ARN


Un alt mecanism de reglare a expresiei genelor în diferite țesuturi este editarea ARN.
Aceasta implică modificarea secvenței nucleotidice din regiunea codantă a ARNm:
1. Dezaminarea Adeninei rezultînd Inosina, recunoscută în timpul decodificării
ARNm ca Guanină (sistemul A în I) );
2. Dezaminarea Citozinei cu transformarea în Uracil (sistemul C în U).
Prima informație despre editarea C în U s-a referit la ARNm pentru Apolipoproteina
B (apoB). Editarea implică schimbarea codonului CAA în codonul UAA – codon STOP
translațional ce determină
terminarea prematură a
sintezei proteinei.
ARNm obținut în hepatocite
nu se supune editării și
proteina apoB are o lungime
completă de 4536
aminoacizi numită apoB-
100. ApoB-100 se găsește
doar în particulele VLDL
Figura 21. Editarea ARNm pentru ApoB
produse și secretate de
celulele ficatului.
În enterocite ARNm este supus editării și astfel se sintetizează o proteina apoB mai scurtă,
2152 de aminoacizi – apoB-48. Această apoB-48 este găsită doar în lipoproteinele produse
de enterocite și secretate în sistemul limfatic.
ARNm pentru receptorii serotoninici are 5 situsuri de editare din A în I, ce explică
polimorfismul receptorilor serotoninici, funcțiile fiziologice diverse ale receptorului
serotoninic în comportament sau reflecția simțurilor, mecanisme diferite ale patologiei
mentale, răspunsul diferit la factorii de stress, reacția diferită la preparatele antidepresante,
etc.
Semnificația medicală a editării ARN uman este demonstrată pe asocieri cu numeroase
boli neurologice inclizînd depresia sinucidală, epilepsia, schizophrenia, scleroza
amiotrofică laterală, etc.

17
Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.2 Processingul ARNt:


Produsul transcripției preARNt conține la captele 5 și 3 secvențe nucleotidice adițonale,
iar unele gene ARNt pot conține un intron. Procesing-ul ARNt include urmatoarele etape:

Figura 22. Processingul ARNt (la drojdii)

1.Înlăturarea secvențelor adiționale de la capetele 5' și 3' de către ribozima RNazaP;


2.Splicing-ul – inlăturarea intronului din regiunea buclei anticodon;
3.Adăugarea la capătul 3' al ARNt a secvenței CCA;
4.Modificarea unor baze azotate – apariția a 10 baze modificate (D, T, I, ):
a. Metilarea Adeninei  mA; Guaninei  mG;
b. Reducerea Uracilului  DHU;
c. Transversia Uracilului  ;
d. Dezaminarea Adeninei  I.
ARNt matur este asociat cu proteine specifice pentru a fi exportat în citozol.

2.3 Processing-ul ARNr


În rezultatul transcripției genelor ARNr se formează preARNr 45S și preARNr 5S.
Pre ARNr 45S interacționează specific cu ARNsno care reglează clivarea și maturizarea
ARNr 18S, 5,8S și 28S.

Figura 22. Particularitățile expresiei genelor ARNr.


Principalele evenimente controlate de ribozimele ARNsno sunt: (a) metilarea
ribozelor; (b) transformarea U în ; (c) clivarea preARNr, înlăturarea segvențelor necodante
cu formarea ARNr matur; (d) Asocierea ARNr18S cu 33 proteine ribozomale, importate din
citoplasmă, cu formarea RNP 40S – subunitatea mică a ribozomului; (e) Asocierea ARNr
5,8S, 28S și 5S cu 49 proteine ribozomale și formarea RNP 60S – subunitatea mare a
ribozomului.

18

S-ar putea să vă placă și