Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Neon
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigareSari la căutare
Neon
Fluor ← Neon → Sodiu
He
Ne
1 Ne
0
Ar
Grupă, Perioadă, Bloc 18, 2, p
Densitate 0,8999 kg/m³
Culoare incolor
Proprietăți atomice
Număr de oxidare 0
Oxid necunoscut
cubică cu fețe
Structură cristalină
centrate
Proprietăți fizice
Presiune de vapori —
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) —
Ed
Simbol AN T1/2 MD PD
MeV
20
Ne 90,48 % stabil cu 10 neutroni
21
Ne 0,27% stabil cu 11 neutroni
22
Ne 9,25 % stabil cu 12 neutroni
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a
specificat altfel.
Modifică text
Spectru
Cuprins
1Istoric
2Proprietăți
o 2.1Proprietăți fizice
o 2.2Proprietăți chimice
3Compuși
4Răspândire
5Producere
o 5.1Preparare în laborator
o 5.2Producere la scară industrială
6Utilizare
7Rolul elementului în biologie
8Măsuri de protecție chimică
9Note
10Lectură suplimentară
11Legături externe
Istoric[modificare | modificare sursă]
Neonul(din greaca νέον) a fost descoperit în anul 1898 de
către chimistul scoțian Sir William Ramsay în colaborare cu
chimistul englez Morris W. Travers. Neonul a fost
descoperit când Ramsay a răcit o mostră de atmosferă
până a devenit lichidă, apoi a încălzit lichidul și a colectat
gazele obținute(kripton, xenon și neon)
Proprietăți[modificare | modificare sursă]
Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]
Neonul este al doilea cel mai ușor gaz nobil. Strălucește
roșu-oranj într-un tub de descărcare vidat. Conform studiilor
recente, neonul este cel mai puțin reactiv gaz nobil deci și
cel mai puțin reactiv dintre toate elementele. Are de peste
40 de ori capacitatea refrigerentă a heliului lichid și de trei
ori cea a hidrogenului lichid. În majoritatea aplicațiilor este
un refrigerent mai ieftin decât heliul.
Plasma de neon are cea mai intensă descărcare luminoasă
la tensiuni electrice normale dintre toate gazele nobile.
Culoarea medie pentru ochiul uman este roșu-oranj datorită
multelor linii din spectrul său; de asemenea conține o
puternică linie verde ascunsă, vizibilă doar dacă
componentele vizuale sunt dispersate de către
un spectroscop.
Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]
Este un gaz usor care lichefiaza la o temperatura de-
245,98°C,iar punctul de topire estela niveulul de 2,6°C.
Solubilitatea gazului in apa este foarte mică,dar absorbția
neonului pe carbune activ face posibilă separarea gazului
pur de impuritatile sale.
Compuși[modificare | modificare sursă]
Neonul este primul gaz nobil deci teoretic și cel mai inert.
Niciun compus adevărat incluzând compuși neutri ai
neonului nu este cunoscut. Oricum, ionii Ne+, (NeAr)+,
(NeH)+ și (HeNe)+ au fost observați în studii optice și cu
spectrometrul de masă.
Răspândire[modificare | modificare sursă]
Neonul este de fapt al cincilea element din univers după
masă, în fața lui aflându-
se hidrogenul, heliul, oxigenul și carbonul. Este relativ rar
pe Pământ datorită masei scăzute și datorită caracterului
inert, ambele proprietăți împiedicându-l să rămână în
atmosferă(în atmosferă se găsește la raportul de 1 la
65.000 după volum sau 1 la 83.000 după masă).
Neonul este monoatomic, făcându-l mai ușor
decât oxigenul și azotul diatomice.
Producere[modificare | modificare sursă]
Preparare în laborator[modificare | modificare sursă]
Producere la scară
industrială[modificare | modificare sursă]
Utilizare[modificare | modificare sursă]
Neonul este des folosit în tuburi luminoase care produc
lumina roșie-oranj. Deși li se zice "tuburi cu neon" celelalte
culori se obțin cu ajutorul celorlalte gaze nobile. Neonul
este de asemenea folosit în tuburi vidate, indicatoare de
înaltă tensiune, tuburi de televizoare și lasere heliu-neon.
Neonul lichid este folosit comercial pe post de
refrigerent criogenic în aplicații care nu necesită heliu lichid.
Rolul elementului în
biologie[modificare | modificare sursă]
Măsuri de protecție
chimică[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
Lectură suplimentară[modificare | modificare
sursă]
[ascunde]
v • d • m
Elemente chimice
Metale alcaline Litiu (3) • Sodiu (11) • Potasiu (19) • Rubidiu (37) • Cesiu (55) • Franciu (87) • Ununennium (119)
Metale post-tranziționale Aluminiu (13) • Galiu (31) • Indiu (49) • Staniu (50) • Taliu (81) • Plumb (82) • Bismut (83) • Poloniu (8
Pagina principală
Schimbări recente
Cafenea
Articol aleatoriu
Facebook
Participare
Cum încep pe Wikipedia
Ajutor
Portaluri tematice
Articole cerute
Donații
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificări corelate
Trimite fișier
Pagini speciale
Navigare în istoric
Informații despre pagină
Citează acest articol
Element Wikidata
Tipărire/exportare
Creare carte
Descarcă PDF
Versiune de tipărit
În alte proiecte
Wikimedia Commons
În alte limbi
Български
Deutsch
English
Español
Français
Magyar
Русский
Српски / srpski
Türkçe
Încă 147
Modifică legăturile
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 25 noiembrie 2020, ora 09:53.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
Politica de confidențialitate
Despre Wikipedia
Termeni
Versiune mobilă
Dezvoltatori
Statistics
Cookie statement