Sunteți pe pagina 1din 74

CAP.

JOCURI MATEMATICE FOLOSITE

ÎN CICLUL PRIMAR

I.1. Jocuri logico-matematice

Jocurile logico-matematice necesită existenţa unui nivel de gândire logică, a unor


concepte matematice. Ele solicită mult operaţiile gândirii: analiza, sinteza, abstractizarea şi
generalizarea.
Acest tip de jocuri au drept scop formarea gândirii logice, consolidarea limbajului
matematic, aprofundarea unor cunoştinţe abstracte.
Există multe jocuri logico-matematice. Dintre acestea, am ales să le prezint pe cele care
mi s-au părut mai interesante, mai atrăgătoare.
1. Micul cosmonaut

Scop: - verificarea nivelului de însuşire a cunoştinţelor despre


unităţile de măsură a greutăţii;
- dezvoltarea deprinderilor de calcul rapid şi de organizare a
muncii
Material didactic: fişe cu racheta
Sarcina didactică:
Jocul se desfăşoară în perechi (sau cum sunt în bănci).
Cei din stânga şirului de bănci sunt nr. 1, iar cei din dreapta nr. 2.
Fiecare pereche are desenată pe fişă câte o rachetă ca în figura
alăturată, în interiorul treptelor fiind scrise date despre greutatea combustibilului aflat pe acea
treaptă. Datele scrise în partea de jos arată că la fiecare 325 m racheta consumă 10 l de
combustibil.
Li se explică elevilor că o rachetă se ridică la înălţimea de 325 m, consumând 10 l de
combustibil. Ei trebuie să calculeze la ce înălţime poate ajunge racheta dacă foloseşte tot
combustibilul.
Elevii cu nr. 1 vor face transformările, iar cei cu nr. 2 vor calcula câţi metri parcurge
racheta. Câştigă perechea care a calculat prima, s-a încadrat în timp şi a aflat rezultatul corect.
Elevii din perechile învecinate nu au voie să se consulte între ele, ci numai în interiorul
perechii personale.

2. Constructorul priceput

Scop: - dezvoltarea gândirii creatoare, a imaginaţiei


- consolidarea noţiunilor despre figurile geometrice învăţate
Material didactic: beţe de chibrit
Sarcina didactică:
a) Construiţi din 12 beţe de chibrit 4 pătrate ca în figura de mai jos:

Mutaţi 2 beţe pentru a obţine 6 pătrate!

b) Mutaţi 3 beţe de chibrituri în aşa fel încât la figura de mai jos să rămână tot 4
triunghiuri!

c) Construiţi di 10 beţe de chibrit 3 pătrate ca în figura de mai jos:

Scoateţi un chibrit şi din cele 9 rămase alcătuiţi 1 pătrat şi 2 romburi.

3. Pătratul magic din bucăţele

Scop: - recunoaşterea pătratului şi asamblarea sa


- consolidarea operaţiei de adunare
- dezvoltarea rapidităţii gândirii, a perspicacităţii
Materiale: fişe cu bucăţelele pătratului magic
Sarcina didactică:
Elevii trebuie să asambleze fragmentele date şi să formeze un pătrat, în aşa fel încât pe
orizontală, verticală şi diagonală suma să fie 35.

Jocul se desfăşoară individual, câştigând cel ce reuşeşte primul să asambleze corect


pătratul, respectând sarcina dată. Se ţine cont şi de timpul de lucru, acesta fiind limitat.

4. Numără triunghiurile!

Scop: - dezvoltarea atenţiei, a spiritului de competiţie


- identificarea corectă a n umărului de figuri geometrice dintr-un desen dat
Materiale: fişe cu desenul
Sarcina didactică:
Elevii primesc fişe cu desenul de mai jos:

Ei trebuie să numere atent toate triunghiurile aflate în desenul dat.


Câştigă cel care reuşeşte să răspundă corect şi să se încadreze în timp (răspuns: 28
triunghiuri).

5. Ceasul deşteptător

Scop: cunoaşterea şi înţelegerea unităţilor de măsurat timpul


Materiale: ceasuri din carton
Sarcina didactică:
Învăţătorul le prezintă copiilor ceasurile din carton.
Le spune copiilor următoarele: „Ceasul meu deşteptător rămâne în urmă cu 4 minute la
fiecare oră. Acum 3 ore şi 30 de minute l-am fixat exact.
Ceasul meu de mână merge fără nicio greşeală şi în acest moment arată ora 12.
Peste câte minute deşteptătorul meu va arăta şi el ora 12?“
Jocul se desfăşoară individual. Elevii rezolvă sarcina pe o foaie de hârtie. Când termină,
predau răspunsul conducătorului jocului.
Celor care greşesc li se va explica răspunsul corect de către conducător.
Răspuns: În 3 ore şi 30 de minute deşteptătorul rămâne în urmă cu 14 minute. La ora 12
el va arăta ora 11 şi 46 de minute. Până la ora 12 mai rămân 14 minute, timp în care deşteptătorul
va mai rămâne în urmă cu aproape 1 minut. Prin urmare, deşteptătorul va arăta ora 12 fix după
15 minute.

6. Găseşte cât mai multe variante!

Scop: - dezvoltarea atenţiei şi a, spiritului de observaţie


- consolidarea deprinderii de calcul
- descoperirea unor variante
Materiale: imagini cu obiectele şi greutatea lor
Sarcina didactică:
Învăţătorul le spune elevilor să privească atent alimentele din imagine şi să-şi noteze pe
hârtie greutatea lor:

Apoi le citeşte elevilor sarcina: „Dănuţ şi tatăl lui merg la piaţă cu o pungă în care nu
pot pune mai mult de 6 kg. Ce pot cumpăra pentru ca punga să fie plină?“
După ce elevii rezolvă sarcina, li se cere să elaboreze mai multe variante, cum ar fi:
„Dacă Dănuţ trebuie să cumpere obligatoriu orez şi un pachet de unt, ce mai poate
cumpăra?“
„Daţi exemplu de alimente care pot cântări împreună 7 kg!“ etc.
Copiii au la dispoziţie 10 minute de lucru după care învăţătorul va verifica variantele
găsite cu ajutorul elevilor. Ei prezintă, pe rând, câte o variantă la tablă, până când vor fi epuizate
toate.
Pentru fiecare răspuns corect elevii primesc câte 1 punct. Câştigă cel care are mai multe
puncte.

7. Melcul

Scop: - dezvoltarea atenţiei şi a capacităţii de orientare


- cunoaşterea tablei înmulţirii
Material didactic: fişe cu câte două cochilii de melc
Sarcina didactică:
Pe fiecare fişă sunt desenate câte două cochilii de melc, ca în figura de mai jos:

Fiecare grupă primeşte câte o fişă. Numărul de căsuţe de pe cochilii va fi acelaşi pentru
ambele şi va corespunde cu numărul de elevi din grupă.
Răspunsul trebuie dat rapid, câte 4 secunde pentru fiecare operaţie.
Dacă un răspuns dat anterior de un coleg din grupă este greşit, este corectat de
următorul, iar grupa va pierde 1 punct.
Câştigă grupa cu cele mai multe puncte. Numărul maxim de puncte este reprezentat de
numărul de căsuţe al cochiliilor.

8. Secretul piramidei

Scop: - consolidarea deprinderii de calcul oral


- dezvoltarea capacităţii de orientare
Materiale: planşe cu piramide
Sarcina didactică:
Învăţătorul pregăteşte două planşe pe
care sunt desenate câte o piramidă cu trasee ca în
figura alăturată.
În vârful piramidelor se va scrie rezultatul final al tuturor exerciţiilor, care se va acoperi
cu o hârtie care se desprinde uşor.
Li se va explica elevilor că trebuie să urmeze traseul prin labirint pentru a ajunge în
vârful piramidei. Calculând, vor ajunge la un singur rezultat.
Înainte de începerea jocului cadrul didactic le atrage atenţie copiilor că va trebui să-l
urmărească pe cel de la tablă, pentru a nu se omite vreun exerciţiu sau a nu fi vreun rezultat
parţial greşit, deoarece secretul piramidei nu va putea fi aflat.
La comanda conducătorului de joc, primii concurenţi din ambele grupe vin la tablă şi,
pornind de la „Intrare“, vor rezolva primul exerciţiu întâlnit. Al doilea jucător preia rezultatul de
la colegul său şi continuă traseul, corectând greşeala colegului dacă e cazul. Se procedează la fel
până se ajunge în vârful piramidei.
Rezolvările se vor efectua sub planşa corespunzătoare. Rezultatul final va fi trecut
deasupra vârfului piramidei.
Abia când ambele echipe au ajuns la rezultatul final se descoperă vârful piramidei.
Câştigă grupa care a rezolvat prima şi are rezultatul corect, identic cu cel descoperit în
vârful piramidei.

9. Cercul distractiv (Pătratul distractiv sau Triunghiul distractiv sau


Rombul distractiv)

Scop: - verificarea şi consolidarea deprinderilor de calcul oral sau scris, cu toate


operaţiile aritmetice
- formarea spiritului de competiţie
Sarcina didactică:
Cadrul didactic desenează pe tablă un cerc (pătrat, triunghi, dreptunghi, romb etc.),
scriind numerele pe marginile sale (sau în colţuri), iar în interior o operaţie şi un număr, ca în
figura de mai jos:

- 15

Numărul aşezat în centru este termenul cu caracter permanent, deoarece intervine în


toate operaţiile.
Exerciţiile se pot realiza oral sau în scris, cu timp şi punctaj dinainte precizat.
Câştigă cel care termină primul şi a rezolvat corect.

10. Găsiţi problema!

Scop: dezvoltarea gândirii logice


Materiale: figuri geometrice – trusa Logi II
Sarcina didactică:

Învăţătorul le arată copiilor două cercuri colorate diferit, ce se întretaie închizând un


sector comun, ca în figura de mai jos:
În fiecare dintre domeniile determinate de cele două cercuri au fost aşezate 1-2 piese.
Cadrul didactic le spune elevilor: „Nişte copii s-au jucat vrând să rezolve o problemă.
Ei n-au avut timp să termine rezolvarea ei. Aceste piese au fost aranjate de ei, iar în cutie mai
sunt alte piese care trebuie aranjate. Vrem să aflăm ce problemă şi-au propus şi să continuăm
rezolvarea ei.“
Copiii vor cerceta proprietăţile tuturor pieselor din cercul verde, găsind-o pe cea
caracteristică (pe care o posedă toate piesele din cerc şi numai ele). La fel vor proceda şi cu
piesele din cercul roşu. Confruntând apoi concluziile cu intersecţia şi cu completarea reuniunii,
vor ajunge la un singur rezultat: „Aşezaţi toate pătratele în cercul verde şi toate piesele roşii în
cercul roşu!“
E necesar să evităm cazurile când pentru aceeaşi problemă s-ar putea găsi mai multe
formulări corecte. Pentru aceasta trebuie ca în toate sectoarele să se găsească piese alese astfel
încât enunţul să fie unic şi să poată fi descoperit cu uşurinţă.
Verificarea enunţului corect şi rezolvarea problemei se face cu piesele din trusa Logi II.

I.2. Jocuri numerice în legătură cu


şirul numerelor naturale

Pentru a contura conceptul de număr natural la clasele mici se prezintă mai întâi
noţiunile de mulţime şi de relaţie.
Definiţia noţiunii de număr cardinal este foarte abstractă pentru şcolarii mici. În nici un
caz ea nu poate fi introdusă la clasa I sub forma ştiinţifică.
Este necesar ca institutorul să înţeleagă foarte clar semnificaţia noţiunii de aspect
cardinal sau ordinal, care stau la baza noţiunii de număr natural. Pentru aceasta, are la îndemână
mulţimile şi relaţiile dintre acestea.
În practica şcolară, mai ales că numerele naturale se învaţă încă din clasa I, se utilizează
foarte des jocurile didactice matematice pentru înţelegerea de către copii a noţiunii de număr
natural.
Există foarte multe jocuri didactice care vin în sprijinul cadrelor didactice pentru a-i
determina pe copii să înţeleagă corect noţiunea de număr natural.
Voi prezenta în continuare doar o mică parte dintre acestea:
1. Unde s-a greşit?

Scop: - consolidarea noţiunilor despre numerele naturale, prin numărare sau comparare
- dezvoltarea gândirii şi a atenţiei
Material: jetoane cu flori de pădure
Sarcina didactică:
Cadrul didactic le va spune copiilor că va face (intenţionat) greşeli, la sesizarea cărora
elevii trebuie să spună „Nu!“.
Învăţătorul va recurge la un pretext de la care să pornească jocul:
„Într-o drumeţie la pădure, nişte copii, Ana, Dan, Elena şi Iulian, care nu ştiu să
numere, culeg flori.“
Învăţătorul are pregătite în mână jetoane cu flori de pădure. Ridicând în mână jetonul
cu 5 ghiocei, el le spune copiilor că Ana a cules 7 ghiocei, moment în care elevii vor sesiza
greşeala şi vor spune „Nu!“.
Fiecare copil va primi jetoane cu flori albe pentru răspunsuri corecte sau jetoane cu
flori albastre pentru răspunsuri incorecte.

2. Săgeata

Scop: - recunoaşterea cifrelor


- cultivarea spiritului de competiţie şi a rapidităţii în gândire
Materiale: un disc cu cifrele de la 0 la 9 şi o săgeată mobilă
Sarcina didactică:
Se formează echipe a câte 6 elevi (sau în funcţie de numărule elevilor din clasă).
Fiecare copil urmăreşte săgeata pe care o mişcă învăţătorul şi memorează numerele în
dreptul cărora se opreşte vârful săgeţii.
Câştigă echipa care a memorat corect toate numerele.
Grupa câştigătoare va primi un fanion pe care scrie „Grupă fruntaşă“.

3. Jocul cifrei 1

Scop: consolidarea noţiunilor referitoare la cifra 1


Materiale: câte 10 beţişoare pentru fiecare elev
Sarcina didactică:
Fiecare elev are pe bancă câte 10 beţişoare. Din aceste 10 beţişoare copiii vor forma
cifra 1, ca în figura de mai jos:

Cel care termină primul este câştigătorul jocului, iar ultimul


primeşte o pedeapsă din partea clasei: să numere, să recite, să
spună ghicitori etc.

4. Să numărăm!

Scop: - consolidarea deprinderii de numărare


- dezvoltarea atenţiei şi a spiritului de observaţie
Materiale: cartonaşe cu diferite desene şi cartonaşe pe care sunt scrise numere
Sarcina didactică:
Învăţătorul aşază pe tablă, de exemplu, cartonaşul pe care sunt desenate maşinuţe.
Elevii vor selecta de pe bancă acel cartonaş care reprezintă numărul maşinuţelor desenate (figura
de mai jos).

Fiecare copil este verificat de către cadrul didactic dacă a ales corect cartonaşul cu
numărul corespunzător.

5. Câte numere se pot forma?

Scop: - cunoaşterea numerelor naturale


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: câte 2, 3, 4, 5… cifre pentru fiecare copil
Sarcina didactică:
Fiecare copil primeşte un anumit număr de cifre. Cu ajutorul acestora, elevul trebuie să
găsească toate numerele formate din atâtea cifre câte a primit (de exemplu, dacă a primit 4 cifre,
toate numerele de patru cifre, scrise doar cu cifrele date). Copiii îşi notează pe o foaie de hârtie
toate variantele găsite.
Câştigă cel care a terminat primul şi a găsit toate numerele.

6. Câte sunt?
Scop: - formarea deprinderii de a stabili corespondenţa între cantităţi şi numere
- fixarea noţiunii de număr
- exersarea scrierii numerelor
Materiale: buline, pătrăţele, triunghiuri de carton, beţişoare, cartonaşe cu numerele de la
1 la 10
Sarcina didactică:
Învăţătorul le arată copiilor 3 buline şi le cere să ridice cartonaşul cu numărul
corespunzător numărului de buline (figura de mai jos).

Apoi verifică dacă toţi copiii au făcut corect corespondenţa între numărul de elemente
vizualizat şi cel scris.
Cadrul didactic le arată apoi elevilor numărul 5, iar copiii trebuie să ridice repede tot
atâtea beţişoare (ca în figura de mai jos).

Pe catedră institutorul/ învăţătorul aşază 6 pătrăţele. Elevii le numără şi arată numărul


6 (figura de mai jos).

Învăţătorul prezintă 4 triunghiuri (sau alte forme geometrice), ca în figura de mai jos:
Elevii scriu numărul 4 pe fişe.
Ca variantă, jocul se poate desfăşura şi cu ilustrate decupate de copii sau de cadrul
didactic.
Acest joc este eficient şi folositor pentru formarea noţiunii de număr natural.

7. Ce numere lipsesc?

Scop: completarea unor şiruri de numere naturale


Materiale: fişe cu şiruri de numere incomplete
Sarcina didactică:
Elevii primesc fişe cu şiruri de numere incomplete. Fiecare trebuie să le completeze în
timpul cel mai scurt. Numerele pot fi completate pe rânduri sau coloane. De exemplu:
4, 6, 8, _ , _, _, _, _, 20.
397, 398, …, …., …., 402.

1 2 3 4 5 _ 7 _ 9 10
11 12 13 _ 15 _ 17 18 _ 20 etc.
Acest joc se poate folosi la toate clasele, în raport de cerinţele programei.

8. Să corectăm!

Scop: - folosirea cunoştinţelor privitoare la numeraţie


- dezvoltarea atenţiei, a gândirii logice
Materiale: cartonaşe cu buline, cartonaşe cu desene
Sarcina didactică:
Se aşază mai multe cartonaşe cu imagini pe tablă, având grijă ca numărul corespunzător
obiectelor de pe cartonaşe să nu corespundă locului pe care l-ar ocupa în şirul numeric natural.
Elevii trebuie să aşeze cartonaşele cu un număr de buline corespunzător numărului de
imagini cuprinse pe fiecare cartonaş expus şi să le aranjeze pe bancă în ordinea de la tablă (figura
de mai jos).

9. Ce cifră ai ascuns?

Scop: dezvoltarea gândirii logice


Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Copii aleg câte un număr format din trei cifre şi îl scriu pe fişă (de exemplu 327).
Trebuie să calculeze suma cifrelor lui (3+2+7=12).
Suma obţinută se scade din numărul iniţial (327–12=315).
Elevii trebuie să ascundă din acest ultim rezultat o cifră (de exemplu 5) şi să le
comunice cadrului didactic pe celelalte două (3 şi 1).
Cadrul didactic va trebui să ghicească cifra ascunsă de către copii.
Fromula de aflare a cifrei ascunse este: 9 – (3+1) = 5
Rezolvare:
Numărul ales se scrie în general
___
xyz = 100x + 10y + z
Se obţine: 100x + 10y + z – (x + y + z) = 99x + 9y = 9 (11x + y) = M9
Deci, rezultatul este un multiplu de 9. rezultă că suma cifrelor lui este multiplu de 9.
cum ea nu poate depăşi 27, atunci suma este 9, 18 sau 27.
Pentru a afla cifra ascunsă de copii, se scade din sumă (9, 18 sau 27), după caz, suma
cifrelor comunicate.

10. Caută vecinii!

Scop: - formarea deprinderii de a număra conştient


- dezvoltarea atenţiei
Materiale: cartonaşe cu diverse numere
Sarcina didactică:
Învăţătorul/ institutorul ridică un cartonaş pe care este scris un număr. Elevii trebuie să
scrie pe fişă care sunt vecinii acestuia.
De exemplu, dacă este ridicat cartonaşul cu numărul 24 876, elevii vor scrie pe fişă
numerele 24 875 şi 24 877.
Câştigă cel care a scris şi a spus primul vecinii numărului arătat şi primeşte un punct. În
final, câştigă cel care a acumulat cele mai multe puncte.
Jocul este folositor la orice clasă, dar mai ales când se învaţă numere cu multe cifre.

I.3. Jocuri numerice în legătură cu


operaţiile matematice
La clasele primare nu se definesc operaţiile aritmetice.
Pentru elevii cu înclinaţii spre matematică este necesar ca învăţătorul să le dezvolte
capacităţile acestea încă de la clasele mici.

Procesul formării conceptului de număr natural se bazează pe noţiunea de mulţime, iar


introducerea operaţiilor cu numere naturale are la bază operaţiile cu mulţimi de obiecte. Acestea
constituie baza intuitiv-concretă pentru înţelegerea de către elevi a operaţiilor cu numere
naturale, cât şi pentru sesizarea principiilor de3 bază după care se efectuează calculul şi a
proprietăţilor operaţiilor.
Introducerea operaţiilor cu numere naturale nu se face izolat, ci cu ajutorul legăturii
dintre operaţii şi cunoştinţele însuşite anterior, ca o extindere, ca o aprofundare a acestora.
Astfel, scăderea se introduce ca o operaţie de aflare a unui termen al unei adunări atunci când se
cunoaşte suma şi unul din termenii adunării, înmulţirea ca o adunare repetată, împărţirea ca o
scădere repetată sau ca o operaţie de aflare a unui factor al unei înmulţiri când se cunosc
produsul şi unul din factorii înmulţirii.
La clasa pregătitoare, studiul organizat al operaţiilor de adunare şi scădere în concentrul
0-10 se face după ce elevii şi-au însuşit conceptul de număr natural, numeraţia şi relaţia de
ordine definită pe mulţimea numerelor naturale.
Învăţarea operaţiilor cu numere începe cu adunarea şi scăderea, deoarece ele sunt mai
accesibile şcolarului mic, au un caracter intuitiv pronunţat şi corespund particularităţilor lui de
vârstă.
Introducerea operaţiilor de adunare şi scădere se poate face fie folosind reuniunea a
două mulţimi disjuncte şi diferenţa a două mulţimi, fie folosind obiecte concrete (beţişoare,
riglete etc.). Activităţile pe care le desfăşoară elevii cu mulţimi de obiecte sau cu obiecte
concrete îi pregătesc pentru înţelegerea esenţei acestor două operaţii.
Gândirea copilului va opera prin abstractizare, prin generalizare şi prin analogie sau
izomorfism.
În sprijinul cadrului didactic, pentru a-i determina pe copii să înţeleagă operaţiile
matematice, există o largă gamă de jocuri didactice matematice. Am selectat câteva dintre
acestea şi le voi prezenta în continuare:

1. Ajungem de unde am pornit!

Scop: exersarea adunării şi scăderii numerelor naturale


Materiale: fişe cu traseul jocului
Sarcina didactică:
Pe tablă şi pe fişe este desenat traseul de mai jos: Rezolvare:

Pătrăţelul cu acoperiş constituie punctul de plecare.


Elevii vor trebui să completeze cu semnul „+“ sau „–“, în aşa fel încât să nu depăşească
numărul 10 şi să ajungă tot la numărul 4, de unde au plecat.
Învăţătorul va da explicaţiile, arătând desenul de pe tablă. La semnalul său începe jocul.
După completarea semnelor, se va scrie sub desen rezolvarea.
Jocul poate fi folosit şi cu numere mai mari, la orice clasă.

2. Pisica şi şoriceii
Scop: - formarea deprinderilor de calcul rapid
- consolidarea operaţiilor matematice
Materiale: o cutie, fişe-şoricel pe care sunt scrise diverse exerciţii
Sarcina didactică:
Se stabileşte, pe rând, care elev va fi „pisica“:

Copilul ales „pisică“ va căuta în cutia cu „şoricei“ şi … va prinde unul. Citeşte în faţa
clasei exerciţiile de pe „şoricelul“ selectat, iar copiii răspund cu rapiditate. Jocul continuă până
când „pisicile“ au prins toţi „şoriceii“.
Copiii care greşesc la calcule sunt penalizaţi câte un punct şi sunt puşi să imite pisica
sau şoricelul, spre hazul clasei, iar cei care rezolvă corect câştigă câte un punct.
În final câştigă cel care a acumulat cele mai multe puncte.

3. Labirintul magic

Scop: - dezvoltarea deprinderilor de calcul


- dezvoltarea gândirii logice şi a rapidităţii la calcule
Materiale: fişe cu labirintul
Sarcina didactică:
Elevii vor primi câte o fişă cu labirintul:
În interiorul labirintului sunt scrise operaţii diverse.
Elevii vor începe calculul de la „Start“. Cine va calcula cel mai repede şi corect va fi
câştigător.
Jocul poate fi folosit cu toate operaţiile matematice învăţate şi cu numere în concentrul
pe care elevii îl cunosc.

4. Căsuţa magică

Scop: - formarea deprinderilor de calcul corect şi rapid


- dezvoltarea gândirii logice, a spiritului de observaţie şi a spiritului competitiv
- recunoaşterea figurilor geometrice
Materiale: fişe cu traseul spre căsuţă desenat
Sarcina didactică:
Elevii vor primi fişele cu traseul spre căsuţă desenat:
Învăţătorul va analiza traseul împreună cu elevii, atrăgându-le atenţia că s-au folosit
cuburi, un trapez şi un dreptunghi.
Pe fiecare faţă a cuburilor sunt scrise adunări şi scăderi în lanţ. La casele mai mari se
pot folosi şi numere mai mari, şi înmulţiri şi împărţiri.
Rezultatele finale se scriu pe pereţii căsuţei, pentru operaţiile de pe feţele laterale ale
cubului, respectiv pe acoperiş, pentru cele de pe feţele de sus ale cubului, iar apoi cele două
rezultate se vor însuma.
Câştigă cel care a rezolvat primul corect toate operaţiile.

5. Lanţul buclucaş

Scop: formarea deprinderilor de calcul oral


Materiale: planşă cu lanţul buclucaş
Sarcina didactică:
Se va fixa mai întâi concentrul în care se vor efectua calculele.
La tablă este afişată planşa cu lanţul buclucaş:
Jocul se desfăşoară pe şiruri de bănci. Primul elev rezolvă oral calculul din prima verigă

a lanţului, următorul elev pe al doilea ş.a.m.d. Dacă unul dintre elevi a greşit, lanţul se rupe.
Câştigă echipa la care lanţul nu s-a rupt.
6. Completarea semnelor care lipsesc

Scop: dezvoltarea gândirii logice


Materiale: fişe cu numere şi căsuţe goale
Sarcina didactică:
Fiecare elev primeşte câte o fişă pe care sunt scrise numere şi căsuţe goale, ca
următoarea:

14 17 3 4 7

25 16 405 21 55
3

Trebuie completate căsuţele goale cu semnele corespunzătoare, astfel ca relaţia să fie


adevărată.
Numerele pot fi mai mari sau mai mici, în funcţie de vârsta copiilor, iar operaţiile care
se pot fi gândite pot fi numai adunări, scăderi, înmulţiri sau împărţiri sau pot fi combinaţii ale
acestora.

7. Găseşte numărul la „Sosire!“

Scop: - consolidarea tablei înmulţirii şi a împărţirii


- consolidarea deprinderilor de calcul oral rapid
Materiale: cartonaşe cu traseul de urmat
Sarcina didactică:
Elevii primesc cartonaşele cu traseul de urmat:
De exemplu:
P: 2x3=6
6 :2=3
3 x 4 = 12
12 : 2 = 6
6 x 6 = 36
36 : 3 = 12 S
Câştigă elevul care a ajuns cel mai repede la „Sosire!“ şi a rezolvat corect.

8. Săniuţa

Scop: - formarea deprinderii de a efectua scăderi


- dezvoltarea spiritului competitiv
Materiale: fişe cu poezioare
Sarcina didactică:
Fiecare elev are pe fişă câte o poezioară, cum ar fi cea de mai jos:

Cinci copii pe-o sănioară


De pe deal ca vântul zboară.
Ajungând în jos râzând,
Doi în sanie mai sunt.
Socotiţi: câţi în zăpadă
Au căzut pe drum grămadă?
Copiii citesc poezioara pe care o au pe fişă, rezolvă sarcina, apoi ridică mâna, în semn
că au terminat.
Pe rând, se citesc toate poezioarele şi se stabileşte dacă cel care a făcut calculele a
rezolvat corect.
Elevul care a terminat primul şi a dat rezultatul corect va fi declarat câştigător.
Sarcinile pot fi realizate individualizat, în funcţie de capacităţile fiecărui copil.

9. Haideţi la întrecere!

Scop: formarea deprinderilor de calcul rapid


Materiale: fişe cu combinaţii de figuri geometrice, în vârful cărora se află numere şi
semne ale operaţiilor învăţate
Sarcina didactică:
Elevii vor primi fişe cu diverse combinaţii de figuri geometrice, în vârful cărora se află
numere şi semne ale operaţiilor învăţate, ca în figura de mai jos:

Numărul exerciţiilor va fi în funcţie de numărul de copii de pe fiecare rând, figurile


putând varia:

Jocul se va desfăşura în cea mai perfectă linişte, sub forma unui joc mut.
Învăţătorul le va indica elevilor de unde va începe jocul şi, la semnal, primii copii de pe
fiecare rând vor începe să calculeze, apoi vor da fişele următorului, până când se termină copiii
de pe fiecare rând. Se are în vedere ca să fie acelaşi număr de copii pe fiecare rând. Elevii scriu
operaţiile pe care le rezolvă pe fişă, apoi o dau mai departe.
Câştigă echipa care a rezolvat corect toate exerciţiile, a aranjat şi a scris corect
operaţiile.
Doar ultimul elev din şir are dreptul să corecteze, iar pentru aceasta cadrul didactic îi
alege pe cei care vor fi ultimii.
10. Peştele

Scop: formarea deprinderilor de calcul rapid


Materiale: câte un peşte desenat pe o bucată de carton
Sarcina didactică:
Contra cronometru, la comanda „Start!“, copiii au libertatea să construiască exerciţii în
lanţ şi să le rezolve, cu cifrele scrise pe peşte:

La expirarea timpului (moment în care cadrul didactic va spune „Stop!“), se stabileşte


câştigătorul, adică elevul care a compus şi rezolvat mai multe operaţii corect.

I.4. Jocuri cu conţinut geometric


Trezirea interesului copilului pentru geometrie, insuflare plăcerii şi educarea gustului
pentru studiul ei, este sarcina educatorului acestuia. Pentru a realiza aceasta, cadrul didactic
trebuie să scoată geometria dintre pereţii şcolii şi să aducă la masa de joc copiii, care vor gândi
logic, diversificat, imaginativ, creativ.
Iată o serie de jocuri de geometrie specifice claselor primare, pe care le-am aplicat la
clasă de-a lungul carierei mele. Ele sunt destul de accesibile, încât să poată fi aplicate la clasă de
către orice alt coleg:

1. Cercul cu puncte

Scop: utilizarea liniilor drepte şi a cercului pentru împărţirea în părţi egale a punctelor
Materiale: hârtie, creion, riglă, gumă
Sarcina didactică:
Împărţiţi cercul din figura de mai jos prin linii drepte în 8 părţi egale, astfel încât fiecare
porţiune să cuprindă câte 3 puncte.

Câştigă cel care rezolvă sarcina corect şi repede.

2. Puncte … şi nu numai
Scop: utilizarea liniilor drepte pentru separarea punctelor
Materiale: hârtie, creion, riglă, gumă
Sarcina didactică:
Care este numărul minim de drepte necesare a fi trasate astfel încât fiecare din cele 22
de puncte desenate în figura de mai jos să fie separat de oricare altul?

3. Cât mai multe figuri geometrice!

Scop: - dezvoltarea memoriei vizuale


- construirea figurilor geometrice din memorie
Materiale: hârtie, creion, riglă, gumă
Sarcina didactică:
Priviţi figura de mai jos 5 min, apoi îndoiţi foaia în 2, în aşa fel încât figura vizualizată
mai înainte să ajungă dedesubt.
Încercaţi să reproduceţi cât mai multe figuri geometrice. Nu contează ordinea în care le
reproduceţi! Pentru fiecare desen reprodus aveţi 1 punct.
Obţinând 10 puncte vă puteţi considera cu memorie vizuală foarte bună!

4. Reuşesc?

Scop: - construirea figurilor geometrice


- dezvoltarea îndemânării

Materiale: hârtie, creion, riglă, gumă

Sarcina didactică:
Realizaţi desenele din figura de mai jos dintr-o singură trăsătură de creion!
Reuşiţi?

5. Dintr-o singură tăietură!

Scop: dezvoltarea îndemânării


Materiale: foarfecă
Sarcina didactică:
Faceţi o singură tăietură figurii de mai jos

astfel încât să puteţi rearanja bucăţelele pentru a obţine desenul:

Câştigă toţi copiii care au rezolvat corect.

6. Aranjarea camerei
Scop: dezvoltarea gândirii logice şi a îndemânării
Materiale: hârtie, creion
Sarcina didactică:
O fetiţă a fost rugată de către mama ei să aranjeze camera pentru primirea unor
musafiri. Camera ei este de formă pătrată, iar scaunele sunt în număr de 10.
Mama i-a spus ca ele să fie astfel aranjate, încât în dreptul fiecărui perete să se găsească
un număr egal de scaune.
Fetiţa a rămas singură şi nedumerită. Părerea ei este că ar trebui să fie 12 scaune, sau să
rămână cu 8.
Voi ce credeţi, aţi putea să aranjaţi toate cele 10 scaune aşa cum i-a cerut mama ei?

7. Care zar este greşit?

Scop: dezvoltarea spiritului de observaţie


Materiale: hârtie, creion
Sarcina didactică:
Suma punctelor de pe faţetele opuse ale unui zar este egală cu 7. În figura de mai jos,
care zar este construit greşit, A sau B?

Câştigă cel care a descoperit primul greşeala.


8. Ce poţi realiza din beţe de chibrit!

Scop: dezvoltarea spiritului de observaţie şi a gândirii logice


Materiale: beţe de chibrit
Sarcina didactică:
Unind capetele a 3 beţe de chibrit cu bile de plastilină, e uşor să se alcătuiască un
triunghi echilateral ca în figura de mai jos:

Luaţi acum 6 beţe de chibrit şi îmbinaţi-le astfel încât să formaţi 3 triunghiuri


echilaterale congruente cu primul!
Luaţi apoi 9 beţe de chibrit şi îmbinaţi-le la capete astfel încât să formaţi 7 triunghiuri
echilaterale congruente cu primul!

9. Turnul zarurilor

Scop: - dezvoltarea gândirii logice


- conştientizarea operaţiilor numerice
Materiale: câte 13 zaruri de fiecare
Sarcina didactică:
Fiecare participant are în faţă 13 zaruri aşezate unul deasupra altuia ca în
figura alăturată.
Ultimul zar are faţa de sus descoperită. Se cere fiecărui jucător să
calculeze câte puncte totalizează feţele orizontale care nu se văd în cele 13 zaruri.
Câştigă jucătorul care termină primul de calculat corect.

10. Care e cea mai frumoasă rezolvare?

Scop: dezvoltarea spiritului de observaţie şi gândirii creatoare


Materiale: hârtie, creion
Sarcina didactică:
În figura de mai jos sunt prezentate câteva piese de şah originale!

Fiecăreia din piese îi corespunde în şirul de mai jos o vedere de sus.


Cine găseşte cea mai frumoasă rezolvare a acestei probleme?
CAP. II

CONTRIBUŢII ALE JOCULUI DIDACTIC ÎN

PREDAREA MATEMATICII LA

CLASELEPRIMARE

II.1. Jocuri didactice pentru copiii dotaţi


„Copiii excepţionali“ sunt aceia superior dotaţi sub aspect intelectual sau având
aptitudini speciale într-un anumit domeniu. Nu numai copiii sănătoşi pot fi consideraţi superior
dotaţi, ci şi cei subdotaţi (întârziaţi mintal de toate categoriile, deficienţii senzoriali, cei motori,
deficienţii de vorbire, caracteriali, care se dovedesc a deţine aptitudini speciale pentru un anumit
domeniu sau mai multe. Toţi aceşti copii se distanţează, într-un fel sau altul de norma obişnuită,
contrazic într-un anume fel modelul social acceptat pentru copii de aceeaşi vârstă cu ei, prin
urmare sunt excepţii – pozitive sau negative – contrariind aşteptările părinţilor şi ale educatorilor
lor, punându-le probleme în plus.
Educarea acestor copii nu se poate efectua numai cu mijloace obişnuite, tradiţionale,
familia şi şcoala trebuind să se ghideze în educarea lor şi după alte norme educative decât acelea
care se aplică îndeobşte copiilor obişnuiţi. Fiecare gen de excepţionalitate reclamă o serie de
tehnici educative diferenţiate, deoarece evoluţia acestor copii urmează o traiectorie aparte, care
trebuie să fie cunoscută de toţi părinţii şi educatorii în sarcina cărora cade creşterea unui copil
excepţional.
Copiii superior dotaţi reprezintă o valoare socială considerabilă. Educarea lor
corespunzătoare este o sarcină necesară, deoarece din rândurile acestor copii apar multe elemente
creatoare care vor îmbogăţi valorile noastre culturale. Din acest motiv părinţii acestor copii
trebuie să-şi dea seama de răspunderile deosebite care apasă pe umerii lor ştiind că printr-o
necorespunzătoare creştere copii lor pot cădea în mediocritate, ceea ce nu constituie o pierdere
care afectează doar familia, ci adesea şi societatea în ansamblul ei. Şcolile speciale de artă,
clasele speciale pentru cei care se remarcă prin capacităţi deosebite la matematică, fizică etc.
reflectă grija şi sprijinul pe care-l acordă societatea acestor copii. Existenţa şcolilor speciale sau a
claselor speciale nu rezolvă însă problemele tuturor copiilor excepţionali. Recunoaşterea
timpurie a copiilor supradotaţi de către părinţi poate contribui la formarea unor deprinderi
corespunzătoare capacităţilor lor.
Copiii care au aceeaşi vârstă, aceeaşi pregătire şcolară şi care primesc în familie ajutor
la învăţătură se manifestă diferit în însuşirea cunoştinţelor şi obţin rezultate diferite. Acest
fenomen apare datorită însuşirilor psihice individuale, anumitor înclinaţii şi aptitudini, unele
manifestându-se încă de timpuriu. Aptitudinile se formează, se cristalizează pe parcursul
dezvoltării copilului, în procesul activităţii pe care acesta o desfăşoară cât şi sub influenţa
exercitată de mediu asupra sa. Fiecare individ sănătos, normal dezvoltat, are multe posibilităţi de
formare a aptitudinilor sale. Este necesar să ne cunoaştem bine copiii, să-i observăm în
manifestările lor pentru a le surprinde înclinaţiile spre un domeniu sau altul de activitate. Unele
aptitudini apar de timpuriu. Pe măsură ce copilul dobândeşte mai multă experienţă, îşi însuşeşte
mai multe cunoştinţe şi-şi formează deprinderi care să-i permită desfăşurarea unor anumite
activităţi, se conturează întreaga gamă de aptitudini ale personalităţii umane.
Studiind biografiile unor mari personalităţi se constată o precocitate accentuată în
activitatea acestora. Astfel, tatăl lui Mozart descoperă talentul muzical al copilului său la vârsta
de 3 ani, iar la 4 ani deja începe să compună, de la o vârstă foarte fragedă tatăl lui Arhimede l-a
învăţat să facă observaţii astronomice şi să lucreze cu tot felul de echipamente, încă de la vârsta
de 4 ani Sigmund Freud a început să manifeste semne de geniu, pe când Ferdinand Porche era
foarte tânăr, orice lucru îi stârnea o curiozitate debordantă, la 11 ani Pablo Picasso ştia deja
tehnicile de redare a umbrei şi putea desena imagini tridimensionale, de la 1 an Akira Kurosava,
marele regizor, îşi dezvoltă o memorie deosebită, Pitagora avea de mic o capacitate deosebită de
a învăţa orice, George Enescu după numai 3 ani de cântat la vioară avea suficientă pregătire
pentru a fi admis la Conservatorul din Viena, la doar 7 ani…
Învăţarea, în cazul copiilor supradotaţi, se efectuează cu uşurinţă, datorită capacităţilor
excepţionale ale copiilor, într-un timp foarte scurt şi câteodată sub formă de joc. La aceştia,
ritmul accelerat şi inegal de acumulare a cunoştinţelor, în comparaţie cu elevul de nivel mediu,
apare evident în interiorul colectivelor de copii. Astfel, în clasele de matematică, fizică, arte etc.
se observă frecvent cazuri în care elevii parcurg cu uşurinţă programa şcolară, decalându-se de
colegii lor.
Se pune astfel problema individualizării acestor copii supradotaţi, conform ritmului lor
de lucru şi acumulare a cunoştinţelor, a realizărilor lor creatoare.
Există însă la unii părinţi sau chiar profesori dornici de a obţine succese mai devreme
decât o permit posibilităţile copilului, să grăbească ritmul normal al dezvoltării, să treacă
superficial peste anumite etape necesare în procesul de formare al acestuia. Este şi mai grav
atunci când unii părinţi exageraţi, determinaţi de unele manifestări normale ale copilului, fără ca
acestea să se bazeze pe existenţa certă a unor aptitudini, îşi supun unor eforturi deosebite propriul
fiu, predestinându-i spre anumite activităţi, în care nu se vor realiza niciodată. De aceea, părinţii
care observă la copilul lor că se îndreaptă spontan, cu pasiune, cu dragoste şi interes spre un
anumit domeniu al activităţii umane şi obţine rezultate ce-l diferenţiază de alţi copii de aceeaşi
vârstă, au obligaţia de a consulta un specialist înainte de a hotărî destinul şi viitorul copilului.
Apariţia timpurie a aptitudinilor nu este un indiciu sigur al dezvoltării ulterioare. Numeroşi
oameni de ştiinţă au început să creeze la o vârstă înaintată. De exemplu, Walter Scott a scris
primul roman la vârsta de 34 de ani. Aceasta dovedeşte că niciodată nu e prea târziu pentru a ne
preocupa de dezvoltarea aptitudinilor. E necesar însă să fie condiţii favorabile de mediu ţi de
educaţie, pasiune şi muncă perseverentă, elemente esenţiale în stimularea şi dezvoltarea
aptitudinilor şi a talentului. Este ştiut faptul că prin exerciţiu repetat se pot forma deprinderi, dar
existenţa acestor automatisme nu asigură succesul activităţii atunci când lipseşte dezvoltarea
generală intelectuală, când lipseşte inteligenţa.
Existenţa, în familie, a unui copil cu calităţi deosebite, ridică uneori o serie de probleme
educative. Familia trebuie să asigure un climat afectiv favorabil dezvoltării acestuia, pornind de
la înţelegerea şi acceptarea situaţiei de excepţionalitate şi în acelaşi timp de acceptarea a situaţiei
de copil, privind dezvoltarea anatomo-fiziologică şi psihologică.
Lipsa de afecţiune din partea părinţilor, determinată de nepriceperea acestora de a
stabili raporturi corespunzătoare între ie şi copii, poate duce la obţinerea unor rezultate slabe.
Sunt cazuri când părinţii normal înzestraţi ai unui copil superior dotat nu sunt pregătiţi pentru a-l
înţelege sau, uneori, nu vor să accepte acest fapt, declanşându-se astfel situaţii conflictuale. Un
astfel de copil va fi de o sensibilitate crescută, are nevoie de afectivitate, de stimulare continuă a
gândirii sale creatoare. Părinţii trebuie să înţeleagă că existenţa acestor copii îi obligă la o tratare
diferenţiată, care să conducă la dezvoltarea lor optimă. În sprijinul acestor părinţi trebuie să vină
şcoala, educatorii.
Pregătirea diferenţiată a elevilor supradotaţi se poate realiza în cadrul orelor de
matematică şi prin jocurile didactice. Acestea trebuie concepute special pentru aceştia, cu un
grad ridicat de dificultate, conform pregătirii superioare a copiilor.
Am pregătit în continuare un set de jocuri didactice şi probleme de perspicacitate
specifice copiilor supradotaţi sau cu aptitudini speciale pentru matematică:

1. Copiii isteţi
Scop: dezvoltarea gândirii logice
Materiale: cartonaşe cu imaginea trenului în mişcare
Sarcina didactică:
Explicaţi cum se poate determina viteza trenului!

Doi elevi, un băiat şi o fată, terminaseră de efectuat nişte măsurători meteorologice.


Acum se odihneau pe o colină şi priveau un tren care trecea prin faţa lor.
Locomotiva urca din greu, scrâşnind şi pufăind. De-a lungul căii ferate vântul sufla
uniform, fără rafale.
- Ce viteză a vântului au indicat măsurătorile noastre? întrebă băiatul.
- 7 metri pe secundă.
- Astăzi această indicaţie îmi este suficientă pentru a stabili viteza cu care merge trenul.
- Vorbeşti serios?! – spuse fata, cu o uşoară îndoială în glas.
- N-ai decât să priveşti cu mai multă atenţie mersul trenului.
- După o clipă de gândire, fata şi-a dat seama cum a aflat colegul ei viteza trenului.
De văzut, au văzut exact tabloul ca în imaginea de mai jos. Cu ce viteză mergea trenul?

Rezolvare:
Privind atent fumul care iese pe coşul locomotivei, care se află în mers, se constată că
este drept în sus. Prin urmare, trenul merge cu 7 m pe secundă, adică aproximativ 25 km/oră.

2. În trei mişcări!

Scop: - folosirea conştientă a operaţiilor numerice


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: beţe de chibrit
Sarcina didactică:
Aşezaţi pe masă 3 grămăjoare de chibrituri: prima de 11, a doua de 7, iar a treia de 6
chibrituri.
Mutând chibriturile din oricare grămăjoară în cealaltă se cere să le egalaţi pe toate trei,
în aşa fel încât să aibă câte 8 beţe fiecare.
Trebuie să respectaţi următoarea regulă: aveţi voie să adăugaţi la fiecare grămadă
numai atâtea chibrituri câte are ea. De exemplu, la grămada de 6 chibrituri, aveţi voie să adăugaţi
numai 6 chibrituri, iar daca într-o grămadă mai rămân doar 4 chibrituri, puteţi adăuga numai 4.
Rezolvarea se face doar din 3 mutări!

Rezolvare:
Numărul iniţial
Grămăjoara Mutarea 1 Mutarea 2 Mutarea 3
al chibriturilor
1 11 11 – 7 = 4 4 4+4=8
2 7 7 + 7 = 14 14 – 6 = 8 8
3 6 6 6 + 6 = 12 12 – 4 = 8

3. Gândiţi-vă puţin!

Scop: - folosirea conştientă a operaţiilor numerice


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: mere sau alte obiecte ajutătoare
Sarcina didactică:
Într-un coş sunt 5 mere. Cum trebuie împărţite aceste mere la 5 fetiţe, în aşa fel încât în
coş să mai rămână un măr?
Rezolvare: Daţi câte un măr la 4 fetiţe, iar celei de-a 5-a daţi-i coşul, cu măr cu tot!

4. Cum au trecut râul?

Scop: - folosirea conştientă a operaţiilor numerice


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: piese de table, chibrituri sau alte elemente ajutătoare
Sarcina didactică:
Un mic detaşament de militari trebuia să treacă peste un râu. Podul era rupt, iar râul
adânc. Ce era de făcut?
Deodată ofiţerul zări lângă mal doi copii care se jucau cu o barcă. Barca era însă tare
mică şi nu putea să ţină decât un singur soldat, sau pe cei doi copii. Totuşi, toţi soldaţii au trecut
râul cu ajutorul acestei luntrişoare. Cum au procedat?
Rezolvare: Copiii au traversat râul. Unul din ei a rămas pe mal, iar celălalt s-a întors cu barca pe
malul unde se aflau soldaţii şi a coborât. În barcă s-a suit un soldat şi a trecut pe malul celălalt.
Băiatul rămas acolo s-a întors din nou cu barca, l-a luat şi pe prietenul său, l-a trecut pe malul
celălalt şi s-a reîntors pe primul mal unde s-a dat jos, iar în barcă s-a suit al doilea soldat şi a
traversat râul… Acest du-te-vino s-a repetat până când au trecut toţi soldaţii pe malul celălalt.

5. Îndreptaţi greşeala!

Scop: - folosirea conştientă a operaţiilor numerice


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: beţe de chibrituri
Sarcina didactică:
Luaţi 12 chibrituri şi aşezaţi-le ca în figura de mai jos:

După cum bine se poate observa, „egalitatea“ e greşită, deoarece 6 – 4 = 9. Mutaţi un


singur chibrit şi egalitatea va fi corectă.
6. Mereu cu soţ

Scop: - dezvoltarea spiritului de observaţie şi folosirea conştientă a operaţiilor numerice


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: bile, monede, piese de table, prune etc.
Sarcina didactică:
Luaţi 16 obiecte oarecare şi aşezaţi-le câte 4 în rând, aşa cum arată figura de mai jos.

Apoi eliminaţi 6 din ele, dar în aşa fel încât pe fiecare rând, vertical şi orizontal, să
rămână un număr cu soţ de obiecte. Se pot obţine soluţii diferite, în funcţie de locul ocupat şi de
elementele eliminate.
Răspuns: Două din soluţii sunt indicate în figurile de mai jos:
7. Farsa

Scop: - dezvoltarea spiritului de observaţie şi folosirea conştientă a operaţiilor numerice


- dezvoltarea gândirii logice
Sarcina didactică:
Un tată a chemat-o la telefon pe fata lui şi a rugat-o să-i cumpere de la magazin câteva
lucruri de care avea nevoie, spunându-i în acelaşi timp că banii se găsesc într-un plic pe birou.
Fetiţa a privit în fugă plicul, pe care a văzut scris numărul 98, a scos banii şi, fără să-i numere,
i-a băgat în geantă, aruncând plicul.
În magazin a cumpărat diferite lucruri în sumă de 90 lai, dar la plată a constatat nu
numai că nu-i rămâneau 8 lei, cum ar fi trebuit, însă îi lipseau chiar 4 lei.
Acasă i-a povestit tatălui întâmplarea, întrebându-l dacă nu cumva a greşit, arătându-i
totodată în ce a constat greşeala ei. Ştiţi cumva şi voi?
Răspuns: Fetiţa citise greşit numărul de pe plic. În loc de 86, citise 98!

8. Câţi ani am acum?

Scop: - dezvoltarea spiritului de observaţie şi folosirea conştientă a operaţiilor numerice


- dezvoltarea gândirii logice
Sarcina didactică:
Când tatăl meu avea 31 de ani, eu aveam 8 ani. Astăzi tatăl meu este de 2 ori mai în
vârstă decât mine.
Câţi ani am acum?
Răspuns: 23 de ani. Diferenţa de vârstă dintre tată şi fiu este de 23 de ani. Pentru ca
tatăl să aibă vârsta de 2 ori mai mare decât a fiului, trebuie ca fiul să aibă 23 de ani.

9. Adunare rapidă!

Scop: - folosirea conştientă a adunării


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: hârtie, creion
Sarcina didactică:
Cele 8 umere de câte 6 cifre
328 645+
491 221
816 304
117 586
671 355
508 779
183 696
882 414

au fost astfel alese astfel încât, grupându-le într-o anumită ordine, putem afla totul „în minte“ în
cel mult 8 secunde. Puteţi rezolva adunarea în acest timp?

10. Tabla de şah demontabilă

Scop: - dezvoltarea spiritului de observaţie şi folosirea conştientă a operaţiunilor cu


figuri geometrice
- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: bucăţi de hârtie cu pătrăţele
Sarcina didactică:
Un jucător de şah ghiduş a tăiat tabla sa de şah în 14 bucăţi, ca în figura de mai jos,

obţinând o tablă de şah demontabilă.


Prieteniilor care veneau să joace şah le propunea în prealabil să reconstituie tabla din
cele 14 bucăţi.
Tăiaţi din hârtie cu pătrăţele figuri identice şi convingeţi-vă singuri dacă e greu sau uşor
să se facă reconstituirea tablei de şah!

11. Şoferul curios

Scop: - folosirea conştientă a operaţiilor numerice


- dezvoltarea gândirii logice

Materiale: hârtie, creion


Sarcina didactică:
Aruncându-şi privirea asupra kilometrajului maşinii, un şofer a observat că el indică
numărul 15 951. Cu această ocazie şoferul a constatat că numărul kilometrilor parcurşi de
automobil era exprimat printr-un număr simetric, adică un număr care putea fi citit la fel şi de la
stânga la dreapta: 15 951.
– Curios număr! … îşi zise şoferul. Acum, probabil va mai trece multă vreme până
voi putea citit pe kilometraj un alt număr cu aceleaşi însuşiri.
Totuşi, peste exact 2 ore, kilometrajul indica din nou un număr simetric.
Aflaţi cu ce viteză a mers şoferul în aceste două ore.
Răspuns: ceasul de kilometraj al automobilului arăta numărul 15 951. cifra zecilor de
mii nu se putea schimba în 2 ore. Prin urmare, prima şi ultima cifră a noului număr simetric
rămâne tot 1.
Cifra miilor putea şi trebuia să se schimbe, deoarece în 2 ore maşina a parcurs peste 49
km, dar nu mai mult de 1000 km. Prin urmare, cifra miilor, şi odată cu ea cifra zecilor, este 6.
Este evident că cifra sutelor este 0 sau 1, aşa că ceasul arăta fie numărul 16 061 sau
16 161.
Numărul sutelor nu ar putea fi 2, deoarece în acest caz ar fi însemnat ca maşina să
parcurgă în 2 ore 16 261 km – 15 951 km = 310 km, adică maşina să fi mers cu 155 km/oră.
Dacă ceasul de kilometraj ar arăta numărul 16161, maşina ar fi parcurs în 2 ore
16 161 km – 15 951 km = 210 km, adică maşina a mers cu 105 km/oră sau
dacă ceasul de kilometraj ar arăta 16061 km, maşina ar fi parcurs în 2 ore
16 061 km – 15 951 km = 110 km, adică maşina ar fi mers cu 55 km/oră.
În concluzie, maşina ar fi putut merge fie cu 55 km/oră, fie cu 105 km/oră.

12. O problemă care a luat naştere din capriciul a trei fetiţe

Scop: - folosirea conştientă a operaţiilor numerice


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: hârtie, creion
Sarcina didactică:
3 fetiţe se plimbau împreună cu taţii lor. Toţi 6 s-au apropiat de un mic râu şi voiau să
treacă de pe un mal pe celălalt. Ei aveau la dispoziţie o singură barcă, fără barcagiu, care putea
transporta numai 2 oameni. Traversarea putea fi săvârşită fără dificultate dacă fetiţele n-ar fi
declarat, fie din capriciu, fie din ştrengărie, că nici una nu vrea să rămână pe mal cu unul sau doi
taţi străini, fără tatăl ei, şi nici să meargă în barcă cu un alt tată. Fetele erau mici, totuşi fiecare
din ele putea să conducă singură barca.
În felul acesta au apărut condiţii suplimentare de traversare, pe care călătorii au hotărât
să le respecte.
Cum au procedat ca să traverseze râul?

Răspuns: Să notăm cu I, II, III pe taţii fetiţelor, respectiv 1, 2, 3 pe fetiţe.


Primul mal Al doilea mal
I II III . . .
1 2 3 . . .
a) Mai întâi trec două fetiţe:
I II III . . .
1 . . . 2 3
b) Una din fetiţe se întoarce şi o trece pe a treia:
I II III . . .
. . . 1 2 3
c) Una din fetiţe se reîntoarce şi rămâne cu tatăl ei, iar ceilalţi doi taţi trec pe malul
celălalt:
I . . . II III
1 . . . 2 3
d) Un tată cu fiica sa se reîntoarce pe primul mal, fetiţa rămâne, iar cei doi taţi trec pe
malul celălalt:
. . . I II III
1 2 . . . 3
e) Fetiţa se reîntoarce şi ia în barcă pe una din celelalte două:
. . . I II III
1 . . . 2 3
f) După ultima fetiţă pleacă tatăl ei (sau una din prietene):
. . . I II III
. . . 1 2 3
13. Două şarade
Scop: dezvoltarea gândirii logice
Materiale: 12 piese de table, monede, bucăţele de hârtie etc.
Sarcinile didactice:
I. Nu este greu să aşezaţi pe masă 12 piese de table (monede, bucăţele de hârtie etc.)
ca să rezulte un pătrat cu latura de 4 piese, ca în figura de mai jos:

● ● ● ●
● ●
● ●
● ● ● ●

Încercaţi să aşezaţi piesele în aşa fel încât de-a lungul fiecărei laturi să fie câte 5 piese.

Rezolvare:

●● ● ●●
● ●
●● ● ●●

II. Aşezaţi pe masă 12 piese, în aşa fel încât să se formeze 3 rânduri orizontale şi trei
rânduri verticale, iar pe fiecare rând să fie câte 4 piese.

Rezolvare:

●● ● ●
● ●● ●
● ● ●●
14. Faţada „casei“

Scop: dezvoltarea gândirii logice


Materiale: 11 beţe de chibrit
Sarcina didactică:
Faţada „casei“ este construită din 11 chibrituri, ca în figura de mai jos:

Mutând 2 chibrituri se pot obţine 11 pătrate, iar mutând 4 chibrituri, această „casă“
poate fi transformată într-o figură cu 15 pătrate.
Încercaţi!
Rezolvare:

15. Încercaţi să cântăriţi!

Scop: - formarea deprinderii de a realiza măsurători cu unităţi standard


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: hârtie, creion; cântar cu o greutate de 50g şi alta de 200g
Sarcina didactică:
Un pachet conţine 9 kg de afine. Încercaţi, cu ajutorul unui cântar cu talere, care are
numai 2 greutăţi, una de 50g şi alta de 200g, să împărţiţi cantitatea de afine în 2 pachete: unul de
2 kg şi altul de 7 kg. Sunt admise numai 3 cântăriri.
Rezolvare:
Prima cântărire: afinele sunt împărţite în 2 părţi egale de câte 4,5 kg (această cântărire
se poate face fără greutăţi). A doua cântărire: una din jumătăţi se împarte din nou în 2 părţi egale
de câte 2,25 kg. A treia cântărire: din una din cele 2 părţi de 2,25 kg se scot, cu ajutorul
greutăţilor, cele 250 g şi vor rămâne 2 kg. Astfel, se obţine o parte de 2 kg şi o parte de 7 kg de
afine.

16. Vânătorii

Scop: - dezvoltarea gândirii logice


- folosirea conştientă a operaţiilor numerice
Materiale: hârtie, creion
Sarcina didactică:
Trei vânători erau plecaţi de mai multe zile la vânătoare.
În dimineaţa ultimei zile de vânătoare s-a întâmplat un lucru neplăcut: trecând prin
vadul unui pârâu, doi dintre vânători şi-au udat cartuşierele şi o parte din cartuşele lor nu mai
puteau fi folosite. Atunci cei trei prieteni s-au hotărât să împartă cartuşele rămase uscate în trei
părţi egale.
După ce fiecare vânător a tras patru focuri, le-au rămas în total atâtea cartuşe câte
avusese fiecare după împărţeală.
Câte cartuşe bune au fost în clipa împărţelii?
Rezolvare: După împărţirea cartuşelor, vânătorii au tras 12 focuri, după care le-au
rămas în total atâtea cartuşe câte a avut fiecare înaintea împărţelii. Cu alte cuvinte, numărul total
al cartuşelor s-a micşorat de 3 ori. Putem spune că vânătorii au consumat 2 părţi şi a mai rămas 1
parte. Dacă 12 cartuşe reprezintă 2 părţi, atunci o parte înseamnă 6 cartuşe. Prin urmare, au
rămas 6 cartuşe. Aceste 6 cartuşe reprezintă numărul de cartuşe pe care l-a avut fiecare după
împărţeală.
Aşadar, înainte de împărţeală erau 18 cartuşe uscate.

17. Motociclistul şi călăreţul

Scop: dezvoltarea gândirii logice


Materiale: hârtie, creion
Sarcina didactică:
Oficiul poştal a trimis la aerodrom un motociclist ca să preia corespondenţa sosită cu
avionul. În ziua aceea avionul a sosit înainte de ora stabilită şi corespondenţa a fost trimisă
oficiului cu un călăreţ.
După ce a mers o jumătate de oră (30 min), călăreţul l-a întâlnit pe motociclist, care a
preluat sacul cu corespondenţa şi a făcut imediat cale-ntoarsă.
Motociclistul a ajuns la oficiu cu 20 min înainte de ora la care era aşteptat.
Cu câte minute înainte de ora fixată a sosit avionul?
Rezolvare: Motociclistul a fost pe drum cu 20 min mai puţin ca de obicei. Economia de
timp s-a datorat faptului că de această dată motociclistul nu a trebuit să meargă până la
aerodrom. În cele 20 min economisite el ar fi parcurs în mod normal distanţa de la punctul unde
s-a întâlnit cu călăreţul până la aerodrom şi înapoi. Prin urmare, pentru a parcurge această
distanţă într-o direcţie, de exemplu de la locul întâlnirii cu călăreţul până la aerodrom,
motociclistul ar fi avut nevoie de 10 minute. Noi ştim însă că el s-a întâlnit cu motociclistul după
ce acesta din urmă parcursese deja 30 min, adică o jumătate de oră de la aterizarea avionului.
Deoarece motociclistul a plecat de la Oficiul poştal la timp, adăugând la aceste 30 de
minute şi cele 10 minute necesare motociclistului pentru a ajunge la aerodrom, aflăm că avionul
a sosit cu 40 de minute înainte de ora fixată.
18. Care este moneda falsă?

Scop: - formarea deprinderii de a efectua măsurători cu unităţi standard


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: cântar cu talere
Sarcina didactică:
Se dau 9 monede de aceeaşi valoare. Se ştie că 8 au aceeaşi greutate, iar cea falsă este
ceva mai uşoară.
Se cere să stabilim prin două cântăriri, fără greutăţi, care este moneda falsă.

Rezolvare: Împărţim cele 9 monede în 3 grupe egale şi punem pe cântar 2 dintre aceste
grupe (prima cântărire). Al treilea grup de monede este momentan lăsat deoparte. Sunt două
posibilităţi:
Prima posibilitate: Cântarul se echilibrează. Înseamnă că moneda căutată nu se află în
cele două grupe cântărite, ci în cea lăsată deoparte. Din această grupă, pentru a găsi moneda
falsă, luăm 2 monede şi le punem pe cântar (a doua cântărire). Dacă acest cântar se echilibrează,
înseamnă că moneda falsă este cea de-a treia. Dacă însă cântarul nu se echilibrează, înseamnă că
moneda falsă se află pe talerul care se ridică, ea fiind mai uşoară decât celelalte.

A doua posibilitate: Cântarul nu se echilibrează. În acest caz, moneda se află pe talerul


care se ridică, grupa cu moneda falsă fiind mai uşoară. Prin urmare, la prima cântărire aflăm
grupa cu moneda falsă. La a doua cântărire procedăm ca şi la prima şi aflăm moneda falsă.

19. Trei înţelepţi


Scop: dezvoltarea gândirii logice
Materiale: hârtie, creion

Sarcina didactică:
Obosiţi de discuţii şi moleşiţi de căldura verii, trei înţelepţi s-au culcat sub un copac din
grădina Academiei şi au adormit. În timp ce dormeau, un glumeţ îi mânji pe frunte cu cărbune.
Când s-au trezit şi s-au privit, toţi trei s-au veselit şi au început să râdă cu poftă.
Niciunul nu era neliniştit, căci fiecăruia i se părea firesc ca el, împreună cu alt înţelept, să râdă de
al treilea.
La un moment dat unul din ei a încetat să râdă, căci şi-a dat seama că şi el este murdar
pe frunte. Cum a raţionat el?

Rezolvare: Înţeleptul A a raţionat astfel: „Fiecare din noi poate crede că fruntea lui este
curată. B este convins că fruntea lui este curată şi râde de fruntea mânjită a înţeleptului C. Dacă
B ar fi văzut că faţa mea este curată, l-ar fi mirat râsul lui C, deoarece, în acest caz, C nu ar fi
avut motiv să râdă. Dar B nu este mirat, deci el poate crede că C râde de mine. Aşadar, fruntea
mea este murdară“.

20. „Steluţa“

Scop: - dezvoltarea gândirii logice


- folosirea conştientă a operaţiilor numerice
Materiale: 12 monede, hârtie, creion
Sarcina didactică:
Pregătiţi 12 monede numerotate de la 1 la 12 şi aşezaţi-le în cerculeţele stelei cu şase
colţuri (figura de mai jos), în aşa fel încât suma cifrelor din cele 4 cerculeţe aşezate de-a lungul
fiecăreia din cele şase laturi ale steluţei să fie egală cu 26.

Rezolvare:

II.2. Jocuri pentru elevii care întâmpină dificultăţi în


învăţarea matematicii

„E drept că matematica pare uneori să ne îndrume spre ţinuturi ce nu au nicio legătură


cu lumea faptelor, în mijlocul căreia respirăm… de atâtea ori însă tocmai aceste născociri… îşi
găsesc ulterior aplicarea cea mai surprinzătoare…“ (Lucian Blaga)
O preocupare majoră a părinţilor este urmărirea evoluţiei şcolare a copiilor lor şi
sprijinirea cât mai eficientă a muncii pe care copiii trebuie s-o depună în cadrul şcolii.
Părinţii ai căror copii vin acasă cu note mari sunt plini de mândrie şi speranţe în
privinţa viitorului copilului lor, în timp ce ceilalţi, ai căror copii aduc rezultate slabe, sunt
îngrijoraţi şi adesea apelează la profesori sau la medic pentru a-şi ajuta odraslele să ajungă la
nivelul celor de o vârstă cu ei.
Fenomenul pe care îl cunoaştem sub denumirea de „rămânere în urmă la învăţătură“
apare în toate sistemele de învăţământ, din orice ţară. Acest fenomen se datorează numai în
foarte mică parte sistemelor de învăţământ, şi în mare parte unor cauze care ţin mai mult de
individ şi de familie.
Nu orice copil rămas în urmă la învăţătură poate fi considerat cu probleme mintale. Un
copil rămas în urmă la învăţătură este acel elev care obţine rezultate şcolare inferiore capacităţii
sale. Rămânerea în urmă nu este decât un decalaj între performanţa şcolară şi capacităţile reale
ale elevului. Ea poate fi remediată la copiii normal dezvoltaţi cu condiţia să cunoaştem exact
cauzele ei.

Cauzele rămânerii în urmă la învăţătură pot fi:


- ritmul lent de însuşire şi asimilare a cunoştinţelor;
- condiţiile educative din mediul de provenienţă al copilului;
- neintegrarea copilului în clasa din care face parte.
O mare parte din copiii rămaşi în urmă la învăţătură pot fi recuperaţi prin mijloace
educative corespunzătoare care ţin de competenţa învăţătorului, secondat de părinţi.

La matematică, mijlocul cel mai eficient de recuperare a copiilor rămaşi în urmă la


învăţătură din diverse motive îl constituie utilizarea jocului didactic în diverse secvenţe din
cadrul lecţiilor sau chiar în afara lor.
Prezint în continuare o serie de jocuri didactice care pot veni în sprijinul copiilor cu
probleme de învăţare a noţiunilor matematice:
1. În lumea basmelor

Scop: - recunoaşterea liniilor orizontale, verticale, oblice şi curbe


- folosirea şi recunoaşterea culorilor
Materiale: fişe cu diferite desene
Sarcina didactică:
Elevii primesc fişe cu diferite desene, asemenea celor de mai jos:

Ei trebuie să coloreze diferit liniile de fiecare tip, folosite la costumaţia personajelor,


în funcţie de cerinţă.
De exemplu, la comanda „Roşu!“ vor colora liniile curbe cu roşu, la comanda
„Albastru!“ liniile oblice cu albastru etc.
Cel care îndeplineşte corect sarcina şi repede, va prezenta personajul favorit.

2. Hai să colorăm!

Scop: - formarea priceperilor şi deprinderilor de a recunoaşte, după anumite atribute,


figurile geometrice învăţate
- formarea deprinderii de a colora
Materiale: fişe cu figuri geometrice
Sarcina didactică:
Fiecare copil primeşte câte o fişă cu figuri geometrice, cum ar fi cele de mai jos:

Copiii vor colora cu roşu cercurile, cu albastru pătrăţelele, cu verde dreptunghiurile şi


cu galben triunghiurile.
După ce li se explică elevilor ce au de făcut, la comanda „Priveşte! Analizează!
Colorează!“ vor începe jocul.
Copilul care va realiza corespondenţa dintre figura geometrică şi culoare şi va colora
corect, respectând conturul figurii geometrice, este declarat câştigător.
Dacă este prea greu pentru aceşti copii să reţină toate culorile o dată, li se va spune pe
rând că trebuie să coloreze cu roşu cercurile, o vor face, apoi li se va prezenta altă sarcină.

3. Surpriza

Scop: învăţarea ordinii strict crescătoare a şirului numerelor naturale


Materiale: fişe de muncă independentă
Sarcina didactică:
Jocul poate fi utilizat la orice clasă, pentru învăţarea corectă a şirului numerelor
naturale.
Pe fişele copiilor vor fi numere lângă care se află puncte, aşezate în ordine crescătoare,
în aşa fel încât, spre surprinderea copiilor, din liniile trasate se vor forma diverse obiecte,
animăluţe, avioane etc. Învăţătorul are posibilitatea să schiţeze cu numere orice obiect.
Fiecare copil primeşte câte o fişă cu câte două desene, iar ei vor uni numerele formând
astfel diverse figurine (ca în figura de mai jos). Apoi, după ce au realizat sarcina, ei vor trebui să
spună tot ce ştiu despre figurinele pe care le-au realizat.

Copiii care au realizat formele corect şi au făcut o prezentare frumoasă a obiectelor


rezultate vor fi aplaudaţi.

4. Excursionistul

Scop: - formarea deprinderilor de operare cu unităţi de măsurat lungimile


- dezvoltarea spiritului competitiv
Materiale: fişe cu traseul excursionistului
Sarcina didactică:
Elevii primesc fişe cu traseul excursionistului, ca în figura de mai jos:

Pornind de la punctul care reprezintă Ploieştiul, elevii vor calcula câţi kilometri sunt de
la Ploieşti până la Târgu Jiu.
Învăţătorul are libertatea să hotărască distanţele dintre fiecare puncte.
Câştigă cel care a rezolvat primul şi corect şi a aflat distanţa de la Ploieşti la Târgu Jiu.

5. Partenerii

Scop: - formarea deprinderilor de a realiza corespondenţa element cu element


- dezvoltarea gândirii logice
- formarea deprinderilor de adunare
Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Elevii primesc fişe cu imaginile de mai jos:
Elevii vor trebui să realizeze corespondenţa dintre elementele mulţimilor şi elementele
pieselor de domino, să facă operaţiile de adunare şi să completeze spaţiile libere cu cifra
corespunzătoare.
Cel care reuşeşte primul va primi un fanion verde.

6. Săgeata magică

Scop: - formarea deprinderilor de calcul


- dezvoltarea gândirii logice
Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Elevii primesc câte o fişă cu desenele de mai jos:

Urmărind săgeţile, copiii vor rezolva corect exerciţiile şi vor primi ca recompensă câte
un punct.
Câştigători vor fi toţi cei care au rezolvat corect fişa.

7. Semnul s-a pitit!

Scop: - folosirea corectă a semnelor de relaţie: „<“, „=“, „>“


- perfecţionarea tehnicii de calcul
Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Elevii vor primi fişe de lucru, asemeni celor de mai jos, şi vor pune în pătrăţele semnul
de relaţie care se impune.

Primii elevi care vor utiliza corect toate semnele de relaţie vor primi câte un balon.

8. Ce semn lipseşte?

Scop: folosirea corectă a simbolurilor adunării şi scăderii


Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Învăţătorul le va da copiilor fişe şi le va cere să pună în pătrate simbolul corespunzător
fiecărui exerciţiu, în aşa fel încât relaţia să fie corectă.
De exemplu:

3 4 = 7

5 5 = 0

6 2 = 8

6 2 = 4

6 3 = 9

8 8 = 0

5 0 = 5
10 0 = 10

Câştigă cel care a terminat primul şi a rezolvat corect sarcina dată.

9. Buburuza

Scop: - dezvoltarea spiritului competitiv


- formarea deprinderii de adunare a numerelor naturale
- dezvoltarea gândirii, a raţionamentului şi a rapidităţii în calcul
Materiale: fişe cu desenul cu buburuza
Sarcina didactică:
Învăţătorul va împărţi copiilor fişele cu buburuza (ca mai jos) şi va recita versurile:

Am o gâză buburuză,
Şase puncte are-n spate,
Trei sunt sus, dar câte-s jos,
Pe spatele ei lucios?
Copiii vor face, oral, scăderea cerută de versuri, apoi vor lucra independent la calculele
de pe fişă.
Câştigă cel care a rezolvat primul şi corect şi va primi în dar o buburuză.

10. Melcul
Scop: - consolidarea operaţiilor de adunare, scădere, înmulţire, împărţire
- dezvoltarea capacităţii de orientare
Materiale: fişe cu melcul pentru fiecare echipă
Sarcina didactică:
Fiecare echipă primeşte câte o fişă cu melcul, ca în desenul de mai jos:

Copiii sunt împărţiţi pe două echipe şi alcătuiesc, cu numerele scrise pe melc, adunări,
scăderi, înmulţiri şi împărţiri.
Dacă un coechipier greşeşte calculele, structurate în adunări, scăderi, înmulţiri şi
împărţiri scrise pe fişă, sub formă de coloană, corectează următorul. Jocul continuă până se
epuizează toate căsuţele, al căror număr coincide cu numărul de copii din echipă.
Echipa care termină toate exerciţiile, în toate cele patru variante, corespunzătoare celor
patru operaţii aritmetice, în timp record şi corect, câştigă.

11. Bulinele magice


Scop: consolidarea deprinderilor de înmulţire/ împărţire cu/ la 10, 100, 1000
Materiale: un disc asemănător unui ceas
Sarcina didactică:
Învăţătorul are pregătit un disc mare, cu 12 buline, asemănător unui ceas, ca în figura
de mai jos:

Un copil roteşte discul cu săgeata. Când discul se opreşte, se calculează repede în scris
produsul au câtul (cifra în dreptul căreia se opreşte săgeata seînmulţeşte/ împarte cu/ la 10, 100,
1000).
Câştigător va fi cel care va aduna mai multe puncte, fiecare răspuns corect punctându-
se cu un punct.

12. Caută şi potriveşte!

Scop: - recunoaşterea figurilor geometrice


- realizarea corespondenţei dintre figuri în funcţie de caracteristicile acestora
Materiale: fişe cu două mulţimi de figuri geometrice
Sarcina didactică:
Fiecare elev primeşte câte o fişă ca în figura de mai jos:
Învăţătorul le cere copiilor să realizeze corespondenţa dintre figurile geometrice dintr-o
mulţime cu cele din cealaltă mulţime şi să le coloreze cu aceeaşi culoare.
Câştigă toţi cei care au rezolvat corect sarcina.

13. Priveşte, gândeşte, alege!

Scop: dezvoltarea flexibilităţii gândirii


Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Elevii primesc fişe cu următorul desen:

La semnalul învăţătorului, elevii vor alege şi vor număra:


a) toate figurile care sunt triunghiuri;
b) toate figurile care au mai puţin de trei laturi;
c) toate figurile care au patru laturi (patrulatere);
d) toate figurile care au mai mult de patru laturi
După ce au numărat figurile, în partea din dreapta elevii vor reprezenta în mulţimi
figuri conform cerinţelor.

14. Dulgherul priceput


Scop: - recunoaşterea figurilor geometrice studiate
- formarea deprinderilor de a atrasa segmente de dreaptă
Materiale: fişe cu imagini
Sarcina didactică:
Învăţătorul împarte copiilor fişele cu desenele de mai jos:

Copiii trebuie să completeze figurile 2, 3 şi 4 cu segmentele de dreaptă lipsă.


Cei care completează corect toate figurile, vor primi câte un ecuson pe care scrie
„Micul dulgher“.

15. Jocul cuvântului „zece“

Scop: dezvoltarea inteligenţei practice


Materiale: beţişoare
Sarcina didactică:
La semnalul cadrului didactic, elevii trebuie să scrie cuvântul „zece“ cu ajutorul
beţişoarelor.
Câştigă cel care scrie cel mai repede.

16. Tot atâtea!

Scop: alcătuirea unor mulţimi


Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Elevii primesc câte o fişă cu diverse tipuri mulţimi, unele pline, altele de completat, ca
în figura de mai jos:

Copiii trebuie să completeze mulţimile goale cu tot atâtea elemente ca şi cele pline.
Elementele de completat vor fi la alegere.
Câştigă cel care termină primul şi rezolvă corect sarcina.

17. Stabileşte corespondenţa!

Scop: realizarea corespondenţei dintre elementele a două mulţimi


Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Copiii primesc de la cadrul didactic câte o fişă cu desene de genul:
Ei trebuie să stabilească corespondenţa dintre elementele a două mulţimi, apoi să spună
dacă acestea sunt echipotente sau inegale.
Sunt declaraţi câştigători toţi cei care şi-au îndeplinit sarcinile.

18. Stabileşte numărul!

Scop: realizarea corespondenţei dintre elementele unei mulţimi şi numărul acestora


Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Fiecare copil primeşte câte o fişă, cum ar fi aceasta:

Ei trebuie să stabilească, independent, câte elemente conţine fiecare mulţime şi să scrie


numărul respectiv în căsuţa corespunzătoare.
Sunt declaraţi câştigători toţi cei care şi-au îndeplinit corect sarcina de lucru.

19. Construieşte mulţimi!

Scop: construirea unor elemente în interiorul mulţimilor, conform numărului prestabilit


Materiale: fişe de lucru
Sarcina didactică:
Fiecare copil primeşte câte o fişă, asemănătoare cu figura de mai jos:

Elevii trebuie să construiască ce elemente doresc în mulţimile date, în funcţie de


numărul indicat.
Câştigă toţi copiii care şi-au îndeplinit corect sarcina.

20. Nu rupe lanţul!

Scop: - formarea deprinderii de a rezolva diverse operaţii matematice


- consolidarea deprinderilor de realizare a calculului mintal
Sarcina didactică:
Se va stabili de la început concentrul în care se va lucra şi operaţiile care se vor folosi.
Elevii vor fi împărţiţi în 3-4 echipe, în funcţie de numărul acestora, cu condiţia să existe
în fiecare echipă acelaşi număr de copii.
Membrii echipei se aşază pe două rânduri, faţă în faţă, în aşa fel încât fiecare copil să
aibă în faţa sa un altul.
Primul copil va pune celui din faţa sa o întrebare (de exemplu 40+60=?), iar celălalt
pune celui din stânga o întrebare, dar care să cuprindă răspunsul la întrebarea anterioară
(100:10=?). acesta va continua jocul adresându-se celui din faţa sa (10x4=?). jocul se va
desfăşura până când un elev greşeşte, ceea ce înseamnă că s-a rupt lanţul, iar copilul respectiv
iese din joc.
Câştigă echipa care va avea cât mai puţini copii eliminaţi, după un timp precizat de la
început de cadrul didactic.
CONCLUZII

Jocurile şi problemele distractive formează un adevărat univers. În ultimul timp ele au


devenit o componentă a vieţii cotidiene. Omul modern, tot mai şcolit şi beneficiind de tot mai
mult timp liber, este tot mai interesat de activităţile intelectuale, iar jocurile sunt ideale ca teren
de antrenament şi problemele obiect de aplicare a priceperii de a raţiona.
Problemele şi jocurile matematice îşi dau întâlnire cu isteţimea, subtilitatea, inteligenţa,
perspicacitatea, spiritul de observaţie, deducţia şi gândirea logică a celui care participă la
desfăşurarea lor.
Folosirea jocului didactic în orele de matematică, ca modalitate sporită de învăţare a
noţiunilor matematice, m-a condus spre formularea câtorva concluzii cu aplicabilitate în
activitatea didactică.
Lecţia, în învăţământul contemporan, trebuie să aibă un caracter creator, dinamic,
simplu, novator, să fie „eliberată“ de schematism, rigiditatea şi formalism. Aceasta se asigură
prin introducerea jocului didactic în cadrul orelor de matematică.
Pentru ca matematica din clasele primare să constituie o bază solidă pentru studiul
ulterior al acestei ştiinţe, trebuie să le dezvoltăm copiilor interesul şi pasiunea pentru rezolvarea
de exerciţii şi probleme.
Folosirea jocului didactic în orele de matematică se corelează/ asociază cu introducerea
unor metode şi procedee de muncă individuală. Pe această cale, elevul îşi însuşeşte deprinderea
de a învăţa, de a studia, este condus pe căile autocunoaşterii şi autoexigenţei, dezvoltându-şi
astfel un ritm de muncă susţinut, continuu şi rapid.
Utilizarea jocului didactic antrenează şi stimulează imaginaţia, gândirea creatoare,
reprezentările, memoria, precum şi unele trăsături pozitive de voinţă şi caracter.
Chiar dacă jocul didactic îndeplineşte numai o parte din funcţiile instruirii, el reprezintă
o modalitate de lucru eficientă, alături de celelalte, la care se apelează în diferite etape ale lecţiei.
Orice joc este folositor, realizează o sarcină, completează o lacună. Orice exerciţiu sau problemă
de matematică poate fi organizat sub formă de joc.
Pe baza experienţei acumulate aş putea afirma că, folosind jocul didactic ca mijloc de
învăţare, am reuşit să omogenizez colectivul de elevi, înlăturând, în mare parte, la copiii mai
puţin dotaţi, unele obstacole ca: teama de greşeală, timiditatea, descurajarea.
Pornind de la ideea că jocul poate fi o modalitate de formare şi informare a elevilor,
menţionez că l-am folosit în orice moment la lecţiei, aproape în fiecare oră, de fiecare dată
tratându-l cu atenţia care i se cuvine. Astfel am reuşit să-i determin pe copii să înţeleagă că orele
de matematică pot fi asemănătoare unui joc, în care trebuie antrenate eforturile creatoare.
S-au relevat valenţele formative ale jocului în formarea deprinderilor de muncă
independentă a elevilor, în stimularea corectitudinii şi rapidităţii în efectuarea calculelor, în
activitatea de compuneri şi rezolvări de probleme.
În joc elevii şi-au valorificat cunoştinţele şi deprinderile însuşite, şi-au manifestat
spontan calităţile comportamentale, şi-au stimulat atitudinea pozitivă faţă de muncă şi învăţătură,
relaţiile colegiale.
Prin caracterul său explorativ, inedit, de angajare, jocul didactic a contribuit la
dobândirea unei experienţe pregătitoare a acţiunilor şi activităţilor de mai târziu.
Din activităţile întreprinse, am observat mai multe aspecte despre joc. Jocul introduce
un element de noutate în lecţiile de matematică. Ele trezesc dorinţa de a câştiga, mobilizând
capacităţile intelectuale ale copiilor, cu condiţia ca ele să aibă un caracter serios, nu de
amuzament. Jocurile, folosite cu precauţie, pentru a nu transforma activitatea de instruire în ceva
neserios, reuşesc să îmbine utilul cu plăcutul. Ele pot duce la formarea unor deprinderi trainice
şi, implicit, la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului intelectual al elevilor.
În ceea ce priveşte atitudinea copiilor faţă de sarcinile jocurilor, am observat că aceştia
nu sunt suprasolicitaţi de ele, ci le doresc, le aşteptă, le solicită. După joc elevii par mai odihniţi,
sunt mai bine dispuşi, nu e ca atunci când sunt obligaţi să înveţe. Chiar şi copiii timizi sau mai
slabi la învăţătură au dobândit încredere în forţele proprii, au dorit să încerce să obţină prin joc
rezultate mai bune.
Pentru ca momentul în care este folosit jocul să fie eficient, este necesară realizarea
unei corelări cât mai strânse între conţinutul lecţiilor predate şi sarcina didactică a jocului,
cunoscându-se, de fapt, că la lecţii accentul se pune îndeosebi pe predarea cunoştinţelor, jocul
didactic fiind/ devenind o activitate de completare a cunoştinţelor.
Jocul didactic matematic are valenţe formativ educative, constatate de mine pe
parcursul activităţilor cu copiii, unde s-a evidenţiat creşterea randamentului şcolar, recuperarea
unor rămâneri în urmă a unor copii, creşterea motivaţiei şcolare. Totodată, jocul didactic a
influenţat pozitiv volumul şi calitatea cunoştinţelor elevilor, formarea şi consolidarea
deprinderilor de calcul mintal rapid şi corect, capacitatea de înţelegere şi rezolvare a
problemelor, perspicacitatea şi potenţialul lor creativ.
Deşi jocurile pot fi folosite cu succes în orele de matematică, efectul lor instructiv-
educativ este limitat. Lecţia de matematică rămâne forma de bază a procesului instructiv-
educativ de formare a cunoştinţelor matematice în ciclul primar, iar jocul constituie o metodă de
lucru integrată în aceasta.
Necesitatea de a ne distra, dar în primul rând jocul, însoţeşte omul încă din copilărie şi
se termină cu perioada vârstnică, până la final.
Aşadar, să îndreptăm recreaţia copiilor spre jocurile raţionale şi vom creşte generaţii cu
un plus de creativitate. Să ne destindem cu jocuri raţionale şi vom reuşi să rezolvăm mai bine,
mai creator, mai novator problemele profesionale curente. Să oferim publicului larg, pentru
timpul liber, cât mai multe jocuri de minte şi va spori în acest fel creativitatea individului.
„Jocurile în general fac corpul mai viguros, mai suplu, mai rezistent, vederea mai
pătrunzătoare, tactilul mai subtil, spiritul mai metodic şi mai ingenios. Orice joc întăreşte, ascute
vreuna din capacităţile fizice sau intelectuale.“ (R. Caillois)

BIBLIOGRAFIE

1. ANTOHE, Valerian, - Metodica predării matematicii. Jocul didactic.


GHERGHINOIU, Constantin, Suport de curs, Editura Ex Libris, Brăila, 2002
OBEADĂ, Monica
2. BARBU, H., POPESCU, E., - Activităţi de joc şi recreativ-distractive, Editura
ŞERBAN, F. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994
3. BOBANCU, V. - Caleidoscop matematic, Editura Albatros,
Bucureşti, 1979
4. CĂLUGĂRIŢĂ, Angelica - Matematică distractivă, Clasele I-IV, Editura Dor,
Tecuci, 2000
5. CERGHIT, Ioan - Metode de învăţământ, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980
6. Idem - Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987
7. CHATEAU, Jean - Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1967
8. CLAPARÈDE, Édouard - Psihologia copilului şi pedagogia experimentală,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
9. CUCOŞ, Constantin (coord.) - Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1999
10. CRISTEA, Sorin - Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
11. DEBESSE, Maurice (coord) - Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970
12. DIENES, Z. P. - Un studiu experimental asupra învăţării
matematicii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1973
13. ENACHE, M., MUNTEANU, M. - Jocuri didactice, Editura Porto-Franco, Galaţi,
1998
14. GOLU, Pantelimon şi colab. - Psihologia copilului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1995
15. IFTIMIE, Gheorghe - Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolari mici,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
16. JINGA, I. - Evaluarea progresului şcolar, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999
17. NEACŞU, Ioan (coord.) - Metodica predării matematicii la clasele I-IV.
Manual pentru liceele pedagogice, clasele XI-XII,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
18. NEACŞU, Ioan, GĂLETEANU, - Didactica matematicii în învăţământul primar.
Monalisa, PREDOI, Petre Ghid practic, Editura Aius, Craiova, 2001
19. NICOLA, Ioan - Tratat de pedagogie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2000
20. NICOLA, Ioan, FARCAŞ, Domnica - Teoria educaţiei şi noţiuni de cercetare
pedagogică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1992
21. PIAGET, Jean - Psihologia copilului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1965
22. PĂUN, Gheorghe - Între matematică şi jocuri, Editura Albatros,
Bucureşti, 1986
23. PETRICĂ, Ioan - Metodica predării matematicii la clasele I-IV,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
24. RADU, Ioan - Teoria şi practica evaluării, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981
25. SIMIONICĂ, Elena, CARAIMAN, - Matematica…prin joc ( pentru clasele I-IV),
Florica Editura Polirom, Iaşi, 1998
26. ŞCHIOPU, Ursula, VERZA, Emil - Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970