Cuprins

Capitolul 1. Abordări conceptuale privind tineretul din Republica

Moldova la etapa actuală
1.1. Caracteristici definitorii privind tineretul
1.2. Situaţia tinerilor din Republica Moldova şi problemele cu care se
confruntă aceştia
Capitolul 2. Accesul tinerilor la serviciile sociale
2.1. Managementul serviciilor de asistenţă socială adresate tinerilor din
Republica Moldova. Metodologia de lucru cu tinerii
2.2. Soluţii şi propuneri pentru dezvoltarea şi ameliorarea serviciilor de
asistenţă socială adresate tinerilor din Republica Moldova
Concluzii şi recomandări
Bibliografie
Anexe
 INTRODUCERE

Actualitatea temei
Actualitatea temei este anume problema ce ţine de tineret care reprezintă o categorie a
populaţiei cu o pondere majoră faţă de alte categorii de oameni şi probleme sociale, aceasta fiind
ca una din problemele cele mai stringente şi ea nu poate fi soluţionată aplicându-se în doar unul
dintre domeniile politic, social, afaceri, ştiinţă, cultură.
Tineretul, dar şi situaţia tineretului este o temă foarte actuală atât în Republica Moldova,
cât şi în celelalte ţări ale lumii, deoarece aproape întreaga societate se bazează pe noua generaţie,
adică pe tineret şi pe schimbările pe care această categorie le poate aduce societăţii. Motivul
pentru care toţi se bazează pe ei este unul simplu: tinerii sunt foarte energici, nonconformişti şi
deschişi spre schimbări şi noi experienţe, însă în Republica Moldova pe mulţi îi şi îngrijorează
situaţia tinerilor, dar mai ales felul lor de a fi.
Tinerii între 15 şi 19 ani reprezintă 311 mii de persoane, cei cu vârsta cuprinsă între 20 şi
24 ani reprezintă 359 mii, iar cei cu vârsta între 25 şi 29 ani sunt cei mai puţini – 305 mii.
Tema tineretului este în prezent tratată de numeroase reviste şi ziare, adresate tinerilor,
unele dintre acestea chiar publicând scrisori ale tinerilor şi din aceste scrisori reies necesităţile
tinerilor, precum şi situaţia lor.
Tineretul reprezintă o temă importantă chiar şi în politică şi multe partide politice chiar
încurajează implicarea tinerilor în activitatea politică, deoarece tinerii reprezintă viitorul ţării şi
foarte multe depinde de ei.
Totuşi, cel mai interesant la tineri este felul lor de a fi, necesităţile lor, dar este la fel de
importantă şi situaţia şi necesităţile lor, modul lor de viaţă, deoarece aceste lucruri determină
dezvoltarea lor, iar asta este decisiv.
Prezenta lucrare îşi propune să studieze aceste aspecte, dar şi să formuleze propuneri şi
recomandări cu privire la serviciile de asistenţă socială adresate tinerilor din Republica Moldova.

Gradul de investigare a temei

În prezent tema tineretului din Republica Moldova este investigată de către cei care
activează în domeniul sociologiei, al psihologiei, dar şi de către presă, prin intermediul ziarelor şi
a revistelor. Tot în prezent sunt puţine cărţi recent publicate care să vizeze tema tineretului.
Am utilizat următoarele surse bibliografice:
„Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica Moldova”
„Tineretul la răscruce de milenii: realităţi şi perspective”
Ioan Mărgineanu „Tineretul anilor 90”
 Scopul lucrării constă în a analiza poziţia serviciilor de asistenţă socială adresate tinerilor
din Republica Moldova din perspectiva ameliorării lor

Obiectivele lucrării:
• De a studia tineretul ca categorie de populaţie
• De a studia problemele cu care se confruntă tinerii din Republica Moldova
• De a studia serviciile de asistenţă socială adresate tinerilor din Republica Moldova
• A formula propuneri pentru a dezvolta serviciile de asistenţă socială adresate
tinerilor din Republica Moldova

Ipoteza generală:
Cu cât tinerii au mai puţine posibilităţi de a se integra în societate, cu atât mai vizibile
devin problemele sociale din cadrul acesteia.

Ipotezele de lucru:
Cu cât mai mult acces au la informaţii, cu atât mai multe şanse tinerii au de a reuşi în viaţă,
dar şi de a se dezvolta ca personalităţi.
Dacă tinerii sunt ghidaţi de profesionişti (precum asistentul social, consilierul sau
psihologul), atunci drumul lor în viaţă este mai sigur, cu mai puţine riscuri şi eşecuri.

Suportul teoretico-metodologic:(poţi s faci copy-paste din Bulgaru daca gaseşti ceva să ai

mai mult scris)
Analiza literaturii de specialitate
Observaţia participativă
Interviul aprofundat nestructurat

Descrierea lucrării:
Lucrarea „Servicii de asistenţă socială adresate tinerilor din Republica Moldova” este
compusă din Introducere şi două capitole fiecare capitol are câte două paragrafe.
În introducere este argumentată actualitatea temei investigate, se analizează gradul de
investigaţie a problemei, sunt determinate scopul şi obiectivele temei; ipotezele. Baza
metodologică este caracterizată succint structura lucrării.
Primul capitol se numeşte „Abordări conceptuale privind tineretul din Republica Moldova
la etapa actuală” . În primul paragraf: „Caracteristici definitorii privind tineretul” am analizat
conceptele cu referire la tineret. În al doilea paragraf am analizat care este situaţia tinerilor din
RM din punct de vedere statistic şi social. De asemenea aici sunt prezentate problemele majore
cu care se confruntă tinerii în ziua de azi.
În capitolul doi intitulat „Accesul tinerilor la serviciile sociale” sunt analizate serviciile
oferite de către instituţii sociale adresate tinerilor din RM, metodologia lucrului cu aceştia şi
propuneri de ameliorare pentru domeniul dat.
În concluzii sunt prezentate un şir de recomandări, direcţii de acţiune care ar soluţiona într-
o oarecare măsură situaţia tinerilor.
 Capitolul 1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND TINERETUL DIN
REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ
1.1. Caracteristici definitorii privind tineretul
Deşi adolescenţa este deseori identificată cu etapa tinereţii, unele concepţii psihologice şi
sociologice disting între aceste două stadii ale cursului vieţii. Argumentul principal în operarea
acestei distincţii îl reprezintă cele mai recente procese ale dezvoltării societăţilor contemporane,
printre care necesitatea formării unei forţe de muncă extrem de bine calificată, prelungirea anilor
de învăţământ, mai ales a celui cu caracter special, sporirea în proporţii de masă a cererilor de
instrucţie în domeniul învăţământului superior. Toate aceste procese au determinat şi încă
determină amânarea obţinerii statusului de adult şi prelungirea până la vârste extrem de înaintate
a tranziţiei spre perioada maturităţii, ceea ce are drept consecinţă apariţia unui nou status de
vârstă – cel de tânăr student de colegiu sau de facultate. Talcott Parsons şi Gerard Platt au
denumit această nouă categorie de vârstă studenţie, considerând-o ca un stadiu de prematuritate
sau maturitate timpurie, aflat în concordanţă cu solicitările de instrucţie ale epocii contemporane.
În cursul acestei perioade tinerii sunt suficient de vârstnici pentru a presta munci pentru
societate, pentru a fi căsătoriţi şi a avea copii, dar încă depind de sprijinul economic acordat de
părinţi.
Alături de statusul de tânăr student, există în societăţile contemporane şi statusul de tânăr
muncitor, în condiţiile în care unii tineri preferă să muncească, în loc să-şi continue studiile, dar
continuând să locuiască în căminul familial.
În tot cursul acestei perioade de vârstă persistă un anumit „echilibru” între tendinţa de a fi
în familie şi tendinţa de mişcare spre exterior. Pentru mulţi sociologi geneza acestei categorii de
vârstă a dat naştere unei veritabile culturi a tineretului, care nu cuprinde numai subcultura
adolescentină, dar şi alte subculturi centrate pe interesele şi aspiraţiile specifice ale celor care au
vârsta între 18 şi 25 ani. Constând în valori, idealuri, roluri şi conduite distincte de cele ale
copiilor şi ale adulţilor, cultura tinerilor este uneori explicit antiadultă, presupunând modele
culturale care fie se opun, fie ignoră pe cele ale adulţilor. Parsons aprecia că printre aceste
modele se numără accentul pus pe atracţia fizică, simţul iresponsabilităţii, lipsa de interes în ceea
ce priveşte problemele adulţilor, interesul manifestat faţă de sport etc. Sociologul american
James Coleman, utiliza noţiunea de subcultură adolescentină pentru a se referi la normele şi
valorile unor membri egali ca vârstă şi ca status social, marginalizaţi de lumea adulţilor şi care
caută în relaţiile lor securitate, recunoaştere şi afecţiune reciprocă. Pentru Kenneth Keniston, un
alt sociolog american, cultura tineretului nu este una unitară, ci cuprinde pe de o parte subculturi
alienate de societate (cea a bandelor delincvente, cea a beatnicilor, a fanilor unor grupuri
muzicale de prestigiu etc.), iar pe de altă parte – subculturi care nu sunt alienate, dar sunt
caracterizate de apatie, lipsă de angajare politică, absenţa interesului pentru problemele şi
evenimentele naţionale sau internaţionale, incapacitatea de a gândi viitorul şi orientarea
exclusivă în prezent. Asemenea tendinţe sunt legate de accentul pus pe „privatism”, pe domeniul
vieţii personale în detrimentul angajării în exigenţele vieţii sociale.
Date fiind aceste repere şi modele ale culturii tineretului, tinerii din societăţile
contemporane, trebuie să treacă în drumul spre maturitate prin două tranziţii principale: una în
care se trece de la lumea copilăriei la socializarea în cultura tineretului prin preluarea modelelor
acesteia; alta în care tânărul abandonează cultura tineretului şi se consacră cerinţelor lumii
adultului. Cea de-a doua tranziţie este mai lentă, presupunând gradual independenţă financiară,
asumarea unor noi roluri sociale şi organizarea unor noi forme de existenţă departe de familia de
origine, dobândirea unui grad sporit de libertate şi autonomie. „Sarcinile de dezvoltare” cu care
se confruntă tinerii cuprinşi în intervalul de la 18 la 30 ani se centrează de fapt pe două obiective
principale, denumite de către Freud dragostea şi munca. Dezvoltând treptat relaţii de încredere şi
sprijincu alte persoane, angajându-se în diferite experienţe sexuale şi de muncă, coabitând cu un
partener de sex opus sau întemeindu-şi o familie, tânărul ajunge să se considere el însuşi adult,
intrând în societatea acestuia, preluându-i responsabilităţile şi rolurile. Această tranziţie nu este
lipsită de o serie de crize, care multiplică sfera problemelor cu care se confruntă tinerii în
societăţile contemporane şi care fac atât din perioada adolescenţei, cât şi din a maturităţii
timpurii o vârstă extrem de „ingrată”1. Unii tineri sunt într-atât de ingraţi şi de răi, încât comit
furturi, crime şi ajung în închisori, iar alţii sunt cuminţi, raţionali, studioşi şi muncitori. Totul
depinde de educaţia pe care ei au primit-o în familie, de mediul în care au crescut, dar şi de
temperamentul lor. Totuşi, educaţia pe care o primeşte tânărul în familie, încă de când este mic,
joacă un rol decisiv în formarea personalităţii individului. Conform psihanalizei, maturizarea
individului este posibilă doar dacă are loc o frustrare a dorinţelor, moment care este depăşit cu
timpul. În absenţa acestei frustrări a dorinţelor, Eul nu se fortifică, iar copiii devin răsfăţaţi.
Totuşi pentru majoritatea tinerilor este caracteristică o naivitate optimistă (de tipul „Mie
nimic rău nu mi se poate întâmpla!”), însă deseori această naivitate este combinată cu
materialism, cruzime (doar într-o anumită măsură) şi ignoranţă. În acelaşi timp, mulţi tineri sunt
uşor de manipulat, iar tinerele au un caracter cu mult mai blând şi mai flexibil decât al băieţilor.
Dezvoltarea mediului social şi influenţa lui benefică asupra lumii spirituale a oamenilor
tineri este dependentă de conştientizarea de către majoritatea absolută a membrilor societăţii a
rolului lor activ în schimbarea spre bine a condiţiilor de viaţă.

1
Ioan Mărgineanu: Tineretul anilor `90
 Exteriorizarea activismului tineretului în ceea ce priveşte transformarea şi ameliorarea
condiţiilor sociale ale existenţei sale e circumstanţiată de nivelul de dezvoltare a libertăţii lui
sociale, o varietate a căreia e şi libertatea morală.
Libertatea morală a tânărului în mare parte e condiţionată de nivelul de dezvoltare a
societăţii umane. E de menţionat că nu poate exista o adevărată libertate morală a persoanei, dacă
ea nu posedă cultură morală. Măsura conştientizării de către tineret a libertăţii în alegerea
modului de comportament constituie esenţa culturii lui morale, iar aceasta dezvăluie conţinutul
libertăţii morale.
Extinderea diapazonului libertăţii morale a tineretului presupune imediat şi o creştere a
responsabilităţii sale pentru faptele comise. Simţul responsabilităţii constituie un factor deosebit
de autoreglare a libertăţii în activitatea etică a omului tânăr şi se include involuntar în conţinutul
culturii lui morale. În acest fel poate fi urmărit raportul direct: cu cât e mai înalt nivelul de
dezvoltare a culturii morale a individului, cu atât e mai larg diapazonul libertăţii lui morale şi
gradul de conştientizare a responsabilităţii sale pentru faptele comise, a consecinţelor lor.
Formarea culturii morale a individului e nemijlocit legată de conştiinţa, gândirea şi spiritul
lui. Interacţiunea dintre principalele componente ale conştiinţei omului (concepţiile despre lume,
direcţionarea lor, caracterul, capacităţile intelectuale, temperamentul, experienţa) şi fenomenele
psihice care le condiţionează (percepţia, atenţia, voinţa, imaginaţia, gândirea, emoţiile, memoria)
ne permite să observăm apariţia, dinamica şi particularităţile interne ale diverselor aspecte,
trăsături, inclusiv a calităţilor morale ale personalităţii. Nivelul de dezvoltare a principalelor
substructuri, particularităţile desfăşurării proceselor psihosociale ale individului constituie un
anumit nivel de predispoziţie a lui pentru postulatele morale şi contribuie la crearea calităţilor
morale, atât a celor pozitive, cât şi a celor negative.
Studierea culturii morale a tineretului prin prisma particularităţilor social-psihologice de
dezvoltare individuală permite sesizarea momentelor principale ale procesului de formare a ei.
Printre acestea pot fi menţionate: dezvoltarea necesităţilor şi intereselor morale, simţul şi
cunoştinţele etice, convingerile şi orientările valorice, motivele şi scopurile comportamentului,
capacitatea de a aprecia faptele săvârşite, formarea calităţilor morale. Toate aceste componente
ale conştiinţei şi ale comportamentului etic al personalităţii se integrează într-o unică formaţiune
– cultura morală a individului.
Etapa incipientă în procesul de asimilare a valorilor morale de către individ o constituie
formarea necesităţilor lui morale. Marea varietate a necesităţilor umane, una dintre care este şi
cea morală, exprimă anumite particularităţi ale mediului social (obiectual şi individual). Conform
necesităţilor morale ale personalităţii se realizează transpunerea necesităţilor social-morale
obiectiv-existente în lumea internă, în activitatea ei practică.
 Drept necesitate de prim ordin în sistemul necesităţilor morale ale personalităţii se impune
necesitatea de a conştientiza că ea este doar parte dintr-un tot întreg. Pe de o parte individul
simte necesitatea de a intra în contact reciproc cu alţi oameni şi de a-şi evalua calităţile sale
comparativ cu ale celor din jur, iar pe de altă parte îşi exprimă dorinţa de a-şi demonstra calităţile
sale morale faţă de cei care-l înconjoară. În această relaţie cu alte persoane şi cu sine însuşi are
loc procesul continuu de perfecţionare morală a individului.
Raportul personalităţii cu valorile morale colective apare în rezultatul activităţii complicate
a conştiinţei etice, a tuturor componentelor ei. Cerinţele, interesele, cunoştinţele, simţurile,
convingerile morale ale individului, fiecare dintre acestea dezvoltând şi exteriorizând consecvent
atitudinea sa faţă de ceea ce este necesar, se integrează într-o anumită poziţie morală.
Valorile morale sociale, căpătate prin însuşirea şi conştientizarea necesităţilor morale de
către individ, satisfăcute prin comportamentul lui şi prin relaţiile cu alţi oameni, contribuie la
formarea unui tot întreg de calităţi morale ale personalităţii. Calitatea morală constituie o
totalizare specifică a însuşirii şi realizării de către om a unei ori a unui grup de valori apropiate
ca importanţă. Cultivarea unei calităţi este un proces mai îndelungat şi nu se rezumă la actul de
însuşire şi realizare a normelor morale. Nu toate reinterpretările, revalorificările şi realizările
anumitor norme de către individ contribuie în mod obligatoriu la amplificarea, perfecţionarea
calităţilor morale respective. Totalitatea calităţilor morale, diverse după nivelul lor de
manifestare, se integrează în cultura morală a individului.
Interacţiunea tuturor momentelor principale ale procesului studiat este subordonată, în
primul rând satisfacerii necesităţilor morale. Din această cauză fiecare component activ
(interesele, simţurile, cunoştinţele etc.) are un anumit rol în satisfacerea consecventă a
necesităţii. În rezultatul funcţionării acestor componente nu numai este satisfăcută necesitatea
respectivă, dar de asemenea are loc îmbogăţirea conţinutului fiecăreia dintre ele, care generează
alte necesităţi de ordin superior.
Însuşirea şi obiectivizarea valorii morale în comportament se transformă într-o calitate
morală corespunzătoare a personalităţii. Aceeaşi valoare în procesul activităţii vitale a omului
poate apărea de mai multe ori sub forma obiectului necesităţilor sale crescânde, adică în virtutea
condiţiilor, dorinţelor sale el poate s-o interpreteze iarăşi şi iarăşi. Însă fiecare revenire la această
valoare şi fiecare moment al realizării eiîn comportament contribuie la o mai profundă
cunoaştere a esenţei ei, la o utilizare mai creatoare a valorii în activitatea vitală reală. În
consecinţă, cu cât e mai sublim caracterul necesităţilor morale ale individului, cu atât e mai înalt
nivelul de dezvoltare a calităţilor morale corespunzătoare lui. Cu cât mai sublime sunt
necesităţile morale ale omului, cu atât mai bogată este în conţinutul său, cultura lui morală.
 După caracterul lor necesităţile morale generale se reflectă şi se transformă în cultura
morală individuală, prin intermediul căreia în diferite forme ale activităţii comune a oamenilor,
în multiplele relaţii dintre ei se creează o atmosferă moral-psihologică a unui grup social, a
societăţii. Aceasta are o mare importanţă pentru dezvoltarea relaţiilor morale la etapa actuală.
Numai prin activizarea mecanismului intern de însuşire şi realizare a normelor şi principiilor
morale, prin implementarea adâncă a posibilităţilor creatoare ale fiecărui individ în acest proces
s-ar putea accelera în mare măsură mersul înainte al societăţii democratice2.
De asemenea tineretul este cercetat şi de multe ştiinţe.
Psihologia. Dintr-o perspectivă psihanalitică, Sigmund Freud a argumentat că paternurile
fundamentale ale personalităţii se formează în primii ani de viaţă şi „că în ceea ce priveşte viaţa
psihică, conservarea trecutului este mai degrabă regulă decât o stranie excepţie”. Aceasta este o
particularitate a psihismului uman: „perpetuarea tuturor stadiilor trecute în cadrul stadiului
terminal nu este posibilă decât în domeniul psihicului şi că viziunea clară a acestui fenomen se
sustrage privirii noastre”.
Din perspectiva epistemologiei genetice, Piaget susţine că formarea structurilor cognitive
este un proces stadial care se realizează în copilărie şi în prima etapă a adolescenţei, după care
nimic important nu se mai întâmplă. „Teoria sa constructivistă prezintă accesul la formele cele
mai elaborate ale gândirii ca o succesiune de stadii, marcate fiecare printr-un palier de echilibru
atins în urma unui transfer dinamic între subiect şi mediul său”.
Studiind procesele emoţionale şi ale formării identităţii dintr-o perspectivă psihanalitică,
Erikson ajunge la concluzia că personalitatea umană evoluează în tot cursul vieţii, trecând prin
mai multe stadii psihosociale (8 la număr), fiecare având un conţinut specific determinat de o
sarcină: „noi orientări de bază faţă de el însuşi şi de sfera sa socială”; fiecare stadiu are „atât un
component pozitiv, cât şi unul negativ”.
Teoria umanistă pune accentul pe unicitatea condiţiei umane, pe necesitatea maximizării
potenţialului uman, pe împlinirea nevoilor de autorealizare, care sunt plasate de către Maslow în
vârful piramidei.
Adolescenţa este studiată de mulţi psihologi, pentru că prin fenomenologia sa le apare ca
un stadiu decisiv în dezvoltarea psihologică a individului uman.
Evoluţia psiho-sexuală, cognitivă, morală, formarea identităţii şi interiorizarea cerinţelor
mediului sunt considerate relevante pentru perioada tinereţii, ceea ce a influenţat alegerea
direcţiilor de cercetare. Psihologia a pendulat între fatalism şi optimism, între mecanicism şi
organicism, între studiul factorilor endogeni sau exogeni ai dezvoltării umane în tranziţia către
maturitate. Unele dintre concluziile sale au fost infirmate în cursul propriei evoluţii sau de

2
Tineretul la răscruce de milenii: realităţi şi perspective
cercetarea în alte ştiinţe: portretul adolescenţei, spre exemplu, a fost infirmat de cercetarea
antropologică care a ajuns la concluzia că adolescenţa este un fapt cultural. Dar multe dintre
paradigmele sale au avut o influenţă majoră în alte ştiinţe.

Antropologia. Ideea tinereţii ca fapt social a fost una din contribuţiile cele mai importante
cele mai importante ale antropologiei la înţelegerea tinereţii. În societăţile arhaice tinereţea era o
perioadă extrem de scurtă, fără probleme, în trecerea de la grupurile copiilor la cel al adulţilor, cu
toate drepturile şi obligaţiile pe care le presupune noua poziţie socială. Ceremonialele de
tranziţie între poziţii sociale distincte erau eficace din punct de vedere psihologic şi al socializării
individului uman, al renaşterii acestuia ca individ social, al asigurării continuităţii tradiţiei între
generaţii, al menţinerii coeziunii şi stabilităţii sociale. Încă de la începutul secolului Arnold von
Gennep a analizat riturile de trecere care transformă identitatea celui care se iniţiază: riturile
separării, ale segregării şi ale integrării. Trecerea prin aceste trei stadii asigură detaşarea
individului de vechea poziţie socială şi renaşterea lui ca individ social. Dintr-o perspectivă
funcţionalistă, Bronislaw Malinowski apreciază că iniţierea este „nu numai un eveniment social
în viaţa individului, ci şi o metamorfoză spirituală, ambele asociate cu evenimentul biologic pe
care însă îl transced în importanţă şi semnificaţie”. Funcţia sociologică a unor asemenea acte
constă în aceea că „ele creează forme mentale şi sociale de valoare inestimabilă pentru grup şi
civilizaţia sa”. Malinowski a fost primul care a analizat tinereţea ca fapt social şi a considerat-o
mai curând o tranziţie socială decât un eveniment biologic.
Riturile de trecere au supravieţuit o lungă perioadă de timp, iar în comunităţile rurale, până
în secolul XX, aşa cum au arătat cercetările sociale efectuate în mai multe ţări.
Cercetările antropologice au furnizat probe empirice semnificative pentru o perspectivă
sociologică asupra tinereţii ca fapt social. Durata lungă a tinereţii, crizele şi problemele
individuale şi sociale care îi sunt asociate sunt un produs, o creaţie a societăţii moderne şi a
schimbării sociale. Tinereţea are o geneză socială şi particularităţi care se schimbă de la un
sistem social la altul.

Demografia. Unele cercetări sociale au abordat tineretul ca grup de vârstă, deci ca fapt
demografic: volumul, ponderea în populaţie, gradul de concentrare în anumite arii teritoriale,
natalitatea, nupţialitatea, migraţia sa internă sau externă etc. În aceste analize vârsta este
considerată „una din variabilele cele mai puternice”.
Generaţia este o formă a grupurilor de vârstă. Demografic, generaţia se referă la persoanele
născute în acelaşi an statistic şi se face distincţia între generaţia masculină şi cea feminină.
Demografia foloseşte şi noţiunea de grup de generaţii, cel mai obişnuit – grupe cincinale.
 “Într-un secol apar o sută de generaţii”; în fiecare moment de timp coexistă reprezentanţii a
o sută de generaţii, contabilizate în repartiţia lor după ani de vârstă, de la 0 ani la 100 ani.
Aceasta formează „contemporanii”. Pentru descriere şi analiză, demografia recurge la un
artificiu: „Pornind de la cele 100 de clase de vârstă anuale, ea le consideră ca şi cum ar
reprezenta o generaţie de la naştere până la dispariţia ei”. Aceasta duce la generaţia sau cohorta
fictivă, care este tratată ca o generaţie reală. Printre multele probleme legate de generaţii este
aceea a succesiunii acestora, a reproducerii lor: generaţia părinţilor, generaţia copiilor, a
nepoţilor.
Demografia acordă preferinţă generaţiilor feminine (generaţia-mamă şi generaţia-fiică), în
timp ce sociologia prin studiile de mobilitate socială, se referă mai des la generaţia tată-fiu.
Succesiunea generaţiilor, descrisă cu ajutorul metodei transversale, ne conduce la noţiunea de
lungime a generaţiei. „Acest interval – întotdeauna o medie statistică – este dat de vârsta medie a
mamelor la naşterea tuturor copiilor săi”. Această valoare variază în diferite contexte naţionale şi
de la o perioadă la alta, dar valoarea standardizată, acceptată pe plan internaţional este de 30 de
ani. „Prin urmare „lungimea” unei generaţii sau „distanţa” dintre două generaţii succesive este
măsurată de vârsta medie a mamelor la naşterea copiilor săi, exprimând intervalul mediu dintre
două generaţii succesive” (generaţia-mamă şi generaţia fiică). Se vorbeşte de viteza de
reproducere sau viteza de înlocuire a generaţiilor.
„Fiind valori asociate unei populaţii staţionare, ca model matematic, se poate spune că ele
sunt în afara istoriei...”. Sociologia anume de acest lucru se interesează: raporturile între
schimbarea socială şi generaţie.
Structura pe vârste a unei populaţii este dependentă şi influenţează la rândul său procesele
din cultură, politică, economie şi structura socială. Ponderea generaţiei tinere în structura de
vârste condiţionează nu numai capacitatea de reproducere a unei populaţii, continuitatea ei, ci şi
funcţiile economice, competiţia de pe piaţa muncii, sistemul de învăţământ, migraţia între mediul
rural şi urban, tendinţa de emigrare etc.

Sociologia. Cercetarea sociologică se interesează atât de transformările personalităţii

umane în perioada tinereţii, cât şi de grupurile pe care le formează tinerii, atât la nivel
microsocial, cât şi la cel societal. Indiferent de palierul la care se realizează investigaţia, între
acestea există o dependenţă logică ce trebuie luată în vedere în cercetarea socială: o anumită
definire a tinereţii determină clasificarea şi agregarea analitică a grupurilor de tineri.
Prin contribuţia sociologiei, tinereţea nu este doar un fapt biologic, psihologic sau cultural,
ci devine şi un fapt social.
 Sociologia a introdus teme noi în câmpul cercetării tineretului: integrare socială, devianţă,
participare socială, marginalizare, cultura tineretului, stilul său de viaţă, formarea şi dinamica
grupurilor de aceeaşi vârstă, inegalităţile sistematice în relaţiile cu alte grupuri sociale.
Varietatea problemelor abordate este foarte mare – de la tânăr la generaţia tânără, de la probleme
individuale la cele sectoriale sau globale3.

3
Ioan Mărgineanu: Tineretul anilor `90
 1.2. Situaţia tinerilor din Republica Moldova şi problemele cu care se confruntă
aceştia
În Republica Moldova sunt 311 mii de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani, 359 mii
tineri cu vârsta cuprinsă între 20 şi 24 ani şi 305 mii tineri cu vârsta cuprinsă între 25 şi 29 ani.
Republica Moldova este o ţară cu o economie în tranziţie, unde multe grupuri de cetăţeni se
confruntă cu diverse tipuri de probleme, tinerii reprezentând una dintre categoriile cele mai
influenţate şi mai sensibile la efectele economiei în tranziţie, care a generat un grad sporit de
vulnerabilitate socială a lor.
Această situaţie specifică îi face pe tinerii din Moldova mai vulnerabili şi susceptibili la
riscuri în comparaţie cu semenii lor din alte ţări europene. Efectele tranziţiei pot fi observate în
societate prin existenţa unui grup mare de tineri excluşi sau marginalizaţi, prin creşterea
consumului de substanţe, violenţa adoptată de tineri, precum şi percepţia sumbră a viitorului,
îmbinată cu un sentiment de incapacitate şi incertitudine. În acelaşi timp transformările care au
loc cer tinerilor să-şi îmbunătăţească continuu educaţia şi instruirea, pentru a putea concura pe
piaţa muncii, a cunoaşte tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie, a face faţă riscurilor
pentru sănătatea şi dezvoltarea lor, cum ar fi HIV/SIDA, pentru a face alegeri informate în
privinţa mai multor aspecte ale vieţii lor, apărându-şi concomitent autonomia personală, pe care
o preţuiesc mult.
Situaţia de incertitudine nu este specifică doar pentru Moldova, fenomene similare pot fi
observate în toate ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente şi în regiunea Europei de
Est.
Mulţi dintre factorii care contribuie la comportamentele de risc ale tinerilor sunt legaţi de
mediul social în care trăiesc: sărăcie, şomaj, investiţii reduse în sectorul social şi acces limitat la
servicii calitative de educaţie şi de sănătate, migraţie extinsă, oportunităţi limitate pentru
continuarea studiilor, angajare şi activităţi recreative.
În rândul tinerilor se înregistrează aceleaşi rate de sărăcie, şomaj şi migraţie şi uneori rate
mai înalte decât printre populaţia generală.
Problemele cu care se confruntă tinerii din Moldova nu prea diferă de cele ale tinerilor din
regiunea Europei Centrale şi de Est. Problemele tinerilor care reduc posibilităţile şi potenţialul de
dezvoltare a tinerilor de astăzi sunt: sărăcia, dificultăţile de a-şi continua studiile, şomajul,
problemele legate de comunicare cu părinţii şi cu semenii, precum şi obiceiurile nocive. Alţi
factori care îi împiedică pe tineri sunt: insuficienţa cunoştinţelor, lipsa deprinderilor de a face
faţă riscurilor, lipsa deprinderilor de a lua decizii de sinestătător. De asemenea, tinerilor le
lipsesc informaţiile corecte şi sigure, ceea ce de multe ori îi împiedică să ia decizii favorabile.
 Tranziţia de la economia de piaţă a determinat creşterea esenţială a ratei şomajului printre
tineri. Conform categoriilor de vârstă a tineretului, şomajul estimat conform metodologiei
Biroului Internaţional al Muncii înregistrează rate înalte, aproape identice în categoriile de vârstă
15-19 ani şi 20-24 ani, mai mică fiind între vârstele de 25-29 ani. Aceştia din urmă fiind mai
mobili, cu studii şi mai des cu unele experienţe pe piaţa muncii. Pe parcursul anului 2007 la
agenţii au fost înregistraţi în căutarea unui loc de muncă 70,1 mii şomeri, dintre care 26,1 mii
sunt tineri cu vârsta între 15-24 ani, ceea ce constituie 17,6% din numărul total de şomeri
înregistraţi. Cu toate că pe parcursul ultimilor 3 ani, conform datelor Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea forţei de Muncă, numărul tinerilor şomeri înregistraţi este în uşoară scădere, acest
lucru nu demonstrează că sistemul a început să ofere mai multe oportunităţi de angajare sau că
tinerii mai uşor îşi găsesc de lucru. Uşoara descreştere este rezultatul continuării procesului de
plecare peste hotare a tinerilor, dezamăgirilor în ofertele de angajare oferite tinerilor şomeri de
Agenţiile Teritoriale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Cauzele creşterii numărului tinerilor ce completează rândurile şomerilor sunt de ordin atât
obiectiv, cât şi subiectiv. Printre principalele cauze sunt şi: nivelul scăzut de dezvoltare
economică, lipsa planificării la nivel naţional a cererii şi ofertei profesionale, lacunele din cadrul
legislativ, sistemul birocratic, corupţia, neîncrederea şi instabilitatea ce nu le permit tinerilor să
iniţieze afaceri legale şi activităţi antreprenoriale proprii, pregătirea insuficientă a tinerilor pentru
viaţă (scrierea unui CV, prezentarea pentru angajare, abilităţi de comunicare etc.), care
contribuie la excluderea socială şi marginalizarea tinerilor4.
Problemele cu care se confruntă tinerii
Tinerii se confruntă cu probleme încă de la vârsta adolescenţei şi până la vârsta maturităţii,
însă problemele variază de-a lungul anilor. În adolescenţă tânărul trece printr-o criză a
transformării (se transformă pas cu pas din copil în matur) şi cu timpul preocupările lui devin tot
mai serioase, legate de moralitate şi de trai independent din punct de vedere financiar. Tânărul
tot mai mult se gândeşte la carieră, la viaţă independentă şi la o familie proprie, gânduri străine
pentru majoritatea adolescenţilor. Odată cu vârsta maturităţii, la tânăr se încep problemele de
ordin economic şi profesional, dar el nu scapă nici de cele de ordin personal şi psihologic /
moral. Totuşi principala problemă care le generează pe celelalte este părăsirea casei părinteşti.
Cu atât mai dificil îi va veni tânărului să se adapteze vieţii independente, în urma părăsirii
casei părinteşti, dacă el nu a învăţat deprinderi de viaţă utile şi dacă îi vine greu să ia decizii pe
cont propriu.
Părăsirea casei şi a lumii părinteşti reprezintă o experienţă dramatică, vitală şi determinantă
pentru existenţa ulterioară a fiecărui individ. În majoritatea cazurilor această experienţă –
4
Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica Moldova
profund ambivalentă – are dimensiunile unei crize. Pe de o parte criza implică pericole şi
dificultăţi şi necesită un efort susţinut pentru rezolvarea ei şi pentru menţinerea echilibrului bio-
psiho-social al individului, iar pe de altă parte această criză implică şi reprezintă şansa unei
experienţe cu valenţe formatoare, care are ca rezultat final maturizarea tânărului.
Separarea de lumea părintească are dramatismul tăierii cordonului ombilical, dar şi măreţia
lansării unei nave, pentru că tânărul care părăseşte casa părintească are acum şansa de a se
autodetermina şi de a învăţa să trăiască liber printre egali. Acum tânărul are şansa de a dezvolta
reţele proprii, neintermediate, de comunicare şi relaţionare, care-l vor ajuta să se autodefinească
ca personalitate distinctă în reţeaua socială.
Ca şi naşterea fizică, experienţa separării de lumea părintească este însoţită de şocul
realităţii. Contactul direct şi violent uneori cu realitatea socială este frecvent însoţit de anxietate
şi angoasă, cu diferite intensităţi şi forme de manifestare. De obicei în cazurile de părăsire a
lumii părinteşti apar sentimente de teamă nedefinită, instabilitate şi insatisfacţie, în unele cazuri
apare chiar şi anularea capacităţii de decizie, care poate fi asociată cu un refuz inconştient de
maturizare şi cu regresia inconştientă în copilărie. Pe măsură ce se creează noi relaţii sociale,
sentimentul de izolare dispare şi individul se integrează în noul mediu cu timpul.
Dar “naşterea socială” nu are doar conotaţii negative, ci şi multe dimensiuni pozitive.
Caracterul ambivalent al acestei existenţe este demonstrat prin coexistenţa sentimentelor de
libertate şi eliberare, precum şi a unor trăiri pozitive legate de şansa asumării responsabilităţilor5.
Deşi situaţia tinerilor din Republica Moldova este în mare parte precară, există totuşi o
speranţă pentru tinerii republicii noastre: „Legea cu privire la tineret”, care a fost adoptată
datorită eforturilor sectorului nonguvernamental de tineret.

Legea cu privire la tineret

Nr. 279-XIV din 11 februarie, 1999
Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Domeniul legii
Prezenta lege defineşte politica de stat în domeniul tineretului, reglementează crearea de
condiţii sociale, economice şi organizatorice pentru dezvoltarea tineretului în interesul persoanei
şi al societăţii, stabileşte direcţiile prioritare de promovare a politicii de stat în domeniul
tineretului în temeiul Constituţiei şi al actelor juridice internaţionale la care Republica Moldova
este parte şi constituie baza juridică pentru elaborarea şi adoptarea unor alte acte normative în
domeniul tineretului.
Articolul 2. Noţiuni principale
5
Ioan Mărgineanu „Tineretul anilor ’90”
 În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:
* tineret, tineri - persoane de 16 - 30 de ani;
* familie tînără - cuplu, format prin căsătorie, în care nici unul dintre soţi nu a atins vîrsta de 30
de ani; familie formată dintr-un singur părinte de pînă la 30 de ani şi copil (copii);
* politică de stat în domeniul tineretului - sistem de măsuri menite să asigure condiţii şi garanţii
social-economice, politico-juridice şi organizatorice pentru formarea socială a unei personalităţi
multilateral dezvoltate;
* serviciu social pentru tineri - instituţie specială prestatoare de servicii informaţionale şi de
consultanţă, de asistenţă socială pentru tineri;
* instituţie de lucru cu tineretul - organizaţie care desfăşoară activităţi cu şi pentru tineret;
* asociaţie de tineret - organizaţie obştească, formată din persoane de 16 - 30 de ani, care are
drept obiectiv activităţi în domeniul educaţiei şi dezvoltării tinerei generaţii şi al soluţionării
problemelor cu care se confruntă ea.
Articolul 3. Legislaţia cu privire la tineret
Legislaţia cu privire la tineret se constituie din prezenta lege, din alte acte normative
adoptate în conformitate cu ea, precum şi din acordurile şi tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Articolul 4. Principiile activităţii în domeniul tineretului
Activitatea în domeniul tineretului are la bază următoarele principii:
a) respectarea şi implementarea drepturilor şi libertăţilor omului, valorilor naţionale şi
universale, particularităţilor istorice şi culturale ale Republicii Moldova;
b) participarea tineretului, inclusiv prin structurile sale reprezentative, la elaborarea, promovarea
şi realizarea politicii şi programelor de dezvoltare a societăţii şi, în special, a programelor ce ţin
de dezvoltarea armonioasă a tinerilor;
c) accesul liber al fiecărui tînăr la serviciile sociale;
d) egalitatea în drepturile civile şi politice ;
e) crearea de condiţii pentru dezvoltarea şi afirmarea tinerilor;
f) garantarea dreptului la instruire, educaţie, la dezvoltare spirituală şi fizică, la ocrotire a
sănătăţii, la pregătire profesională şi plasare în cîmpul muncii, la susţinere materială şi financiară
în asigurarea cu locuinţă;
g) cooperarea autorităţilor şi instituţiilor publice cu organizaţiile şi mişcările de tineret;
h) respectarea Constituţiei şi legislaţiei în vigoare, responsabilitatea fiecărui tînăr faţă de stat şi
de societate.
Articolul 5. Subiecţii prezentei legi
 Subiecţii prezentei legi sînt:
a) cetăţenii Republicii Moldova de 16 - 30 de ani;
b) cetăţenii străini şi apatrizii de 16 - 30 de ani, domiciliaţi în Republica Moldova;
c) familiile tinere;
d) organizaţiile şi mişcările de tineret.
Capitolul II
Condiţiile economice şi sociale de dezvoltare a tineretului
Articolul 6. Participarea tineretului la viaţa economică
(1) În scopul participării tineretului la viaţa economică, statul, în temeiul legislaţiei în
vigoare, garantează:
a) condiţiile de atingere a independenţei economice şi de realizare a dreptului la munc ă prin
restructurarea economiei şi crearea de noi locuri de muncă, prin organizarea de cursuri de
instruire şi recalificare a cadrelor, prin perfecţionarea sistemului de pregătire profesională;
b) adoptarea de acte normative care să stimuleze valorificarea aptitudinilor de întreprinzător ale
tineretului prin creditare cu destinaţie specială, acordare de echipament şi de spaţiu pentru
activitatea de producţie etc.;
c) stoparea procesului de emigraţie din motive economice prin elaborarea unor programe de
plasare a tinerilor în cîmpul muncii;
d) susţinerea de proiecte inovatoare elaborate de tineri sau pentru tineret, precum şi de proiecte
orientate spre mărirea posibilităţilor de autoasigurare materială a tineretului.
(2) Autorităţile publice vor elabora şi vor implementa programe speciale, cu caracter
naţional şi local, de susţinere a activităţii economice a tineretului.
Articolul 7. Plasarea în cîmpul muncii
(1) Dreptul la muncă al tînărului este asigurat de Constituţie, de studiile pe care le are, de
abilităţile lui practice formate în instituţie de învăţămînt, la cursuri de recalificare sau în proces
de producţie.
(2) Oficiile forţei de muncă oferă gratuit tinerilor informaţii şi consultaţii privind alegerea
domeniului de activitate, a locului de muncă, fac, după caz, înscrieri la cursuri de recalificare.
(3) Numărul locurilor de muncă pentru tineri este stabilit de autorităţile publice, în
conformitate cu legislaţia în vigoare. Aceste locuri se suplinesc după programe speciale de
plasare a tinerilor în cîmpul muncii.
(4) Statul, prin promovarea unei politici social-economice şi fiscale, va facilita, mai ales în
primii doi ani de după absolvire, plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de
învăţămînt superior şi celui superior de scurtă durată.
Articolul 8. Protecţia socială
 În vederea protecţiei sociale a tineretului, statul:
a) elaborează şi realizează programe instructiv-educative;
b) creează o infrastructură socială pentru acordarea de ajutor psihologic, pedagogic, juridic şi de
altă natură;
c) întreprinde măsuri în vederea reducerii cu 20% a impozitului pe venit în cazul salariaţilor de
pînă la 25 de ani şi al familiilor tinere cu unul sau mai mulţi copii.
Lit. c) excl. prin Legea N 646-XV din 16.11.2001
Articolul 9. Dreptul la studii
Statul:
a) asigură dreptul la studii gratuite în sistemul învăţămîntului de stat, indiferent de stare socială şi
materială, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
b) facilitează acordarea de credite bancare preferenţiale, cu garanţia autorităţilor publice centrale
şi locale, păturilor socialmente vulnerabile pentru achitarea taxei de studii;
c) creează tinerilor din familii socialmente vulnerabile condiţii speciale de studii în instituţiile de
învăţămînt superior;
d) instituie premii, burse, indemnizaţii pentru tinerii dotaţi;
e) stimulează studiile tinerilor în instituţii de învăţămînt din străinătate în cadrul schimburilor
internaţionale, în temeiul acordurilor interguvernamentale şi interstatale.
Articolul 10. Ocrotirea sănătăţii şi dezvoltarea fizică
(1) Statul asigură condiţii pentru ocrotirea sănătăţii şi dezvoltarea fizică a tinerilor prin:
a) programe de promovare a unui mod sănătos de viaţă, de prevenire a alcoolismului,
toxicomaniei şi narcomaniei, a bolilor sexual-transmisibile etc.;
b) susţinerea proiectelor ce ţin de instruire şi educaţie ecologică;
c) dezvoltarea sportului şi turismului pentru tineret prin organizarea de cluburi şi agenţii
specializate;
d) stabilirea de facilităţi privind accesul tinerilor la obiectivele sportive de întremare;
e) crearea de condiţii pentru ocrotirea sănătăţii tinerelor mame care îşi fac studiile şi a copiilor
lor;
f) acordarea minimului de asistenţă medicală gratuită în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Statul asigură dezvoltarea unei reţele de centre de ocrotire a sănătăţii, acordă gratuit
tinerilor tratament medical antidroguri şi anti HIV/SIDA, în conformitate cu un program
naţional.
Articolul 11. Stimularea potenţialului creator
În vederea susţinerii tinerelor talente, statul:
a) creează un sistem de identificare, promovare şi stimulare a tinerelor talente;
b) stimulează, conform legislaţiei în vigoare, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile,
asociaţiile obşteşti, fundaţiile, persoanele fizice şi juridice care susţin tinerele talente;
c) facilitează accesul tinerilor în sălile de concert şi de expoziţie, în atelierele, studiourile şi
laboratoarele de creaţie şi inovaţie în conformitate cu actele normative în vigoare;
d) susţine tinerii în activitatea lor de cercetare ştiinţifică;
e) sprijină tineretul creator în cultivarea aptitudinilor;
f) susţine publicaţiile pentru tineret.
Articolul 12. Susţinerea tinerei familii
Statul susţine familia tînără prin:
a) acţiuni de pregătire a tinerilor pentru viaţa de familie;
b) educaţia sexuală a tinerilor şi acţiuni de ocrotire a sănătăţii reproductive a tinerelor femei;
c) sistem de subvenţii pentru familiile tinere cu copii, ţinînd cont de bugetul lor;
d) acoperirea dobînzii bancare la creditele acordate tinerelor familii de instituţiile financiare
pentru construcţia sau procurarea de locuinţă.
Capitolul III
Instituţiile de lucru cu tineretul
Articolul 13. Serviciile sociale pentru tineret
(1) În scopul extinderii ajutorului social pentru tineri, se creează servicii sociale pentru
tineret, care funcţionează sub egida structurilor centrale şi locale de tineret.
(2) În cadrul serviciilor sociale, activează centre informaţionale şi de consultanţă pentru
tineri, care oferă gratuit informaţii, îndrumări competente, ajută tinerii să profite de oportunităţi,
să ia decizii responsabile, bazate pe informaţii obiective referitor la toate aspectele vieţii, să-şi
dezvolte aptitudinile şi abilităţile, să soluţioneze problemele ce vizează interesele tineretului şi
ale societăţii, să participe activ la viaţa socială la nivel local, naţional şi internaţional.
(3) Serviciile sociale pentru tineret sînt finanţate de la bugetul de stat, de la bugetele locale
şi din fonduri extrabugetare.
(4) Serviciul social pentru tineret:
a) acordă tinerilor asistenţă informaţională, juridică, psihologică, medicală şi de altă natură;
b) întreprinde măsuri de profilaxie şi de prevenire a factorilor de risc în mediul tinerilor;
c) acordă sprijin în vederea integrării sociale a tinerilor veniţi din penitenciare şi din instituţiile
de învăţămînt special.
(5) Regulamentul model al serviciilor sociale pentru tineret se aprobă de către Guvern.
Alin. (3) modif. prin Legea N 430-XV din 31.10.2003
Articolul 14. Centrul naţional de cercetări în domeniul tineretului
(1) Centrul naţional de cercetări în domeniul tineretului este creat de Guvern pe lîngă
organul central de specialitate în domeniul tineretului.
 (2) Centrul naţional de cercetări în domeniul tineretului are ca obiectiv efectuarea de
cercetări ştiinţifice fundamentale în problemele tineretului, elaborarea de propuneri şi
recomandări ce ţin de strategia şi tactica politicii de stat în domeniu.
(3) Centrul naţional de cercetări în domeniul tineretului se finanţează din mijloace bugetare
şi extrabugetare.
Articolul 15. Centrele de tineret
(1) Centrul de tineret este o instituţie publică ce oferă tinerilor oportunităţi de recreare
activă după programe speciale.
(2) Centrele de tineret sînt înfiinţate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.
(3) Activitatea centrului de tineret este reglementată de autoritatea administraţiei publice
respectivă, cu participarea organizaţiilor de tineret neguvernamentale.
(4) Centrele de tineret sînt finanţate de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din mijloace
extrabugetare. Anumite activităţi şi programe pot fi finanţate prin cooperarea mijloacelor
organizaţiilor de tineret neguvernamentale.
Alin. (4) modif. prin Legea N 430-XV din 31.10.2003
Articolul 16. Cadrele instituţiilor de lucru cu tineretul
(1) În funcţiile din instituţiile de lucru cu tineretul, inclusiv în funcţiile de conducere, sînt
promovate, prin concurs, persoane cu studii superioare şi cu pregătirea profesională
corespunzătoare: pedagogi, medici, lucrători sociali, jurişti, psihologi, sociologi.
(2) Perfecţionarea şi recalificarea cadrelor din instituţiile de lucru cu tineretul sînt
organizate de organul central de specialitate în problemele tineretului şi se efectuează, cel puţin o
dată la 5 ani, prin învăţămînt postuniversitar, prin stagii şi programe de specializare etc.
Capitolul IV
Susţinerea de către stat a asociaţiilor de tineret
Articolul 17. Direcţiile şi formele principale de susţinere
(1) Statul susţine, în condiţiile legii, asociaţiile de tineret prin:
a) aplicarea în relaţiile cu acestea a principiului prioritar în finanţarea programelor pentru tineret,
care contribuie la îmbunătăţirea condiţiei sociale a tinerilor şi la dezvoltarea iniţiativei lor;
b) acordarea în mod prioritar de spaţii, clădiri, localuri, utilaj şi de alte bunuri pentru diferitele
activităţi;
c) antrenarea asociaţiilor de tineret în procesul emiterii de decizii în politica naţională şi locală
privitoare la tineret;
d) contribuţii la pregătirea şi perfecţionarea persoanelor care activează în organizaţiile
neguvernamentale de tineret;
e) garantarea neamestecului în activitatea asociaţiilor de tineret cărora le acordă ajutor.
 (2) Statul acordă sprijin asociaţiilor de tineret, certificate, conform Legii cu privire la
asociaţiile obşteşti, ca fiind social-utile. Faţă de aceste asociaţii, se aplică prevederile art.52 alin.
(1) lit.a) şi lit.b), alin.(2) şi alin.(3) din Codul fiscal. Activitatea şi programele asociaţiilor de
tineret sînt finanţate pe principiul gestiunii în comun, în bază de concurs şi de transparenţă.
(3) Arendarea clădirilor şi localurilor proprietate publică de către asociaţiile de tineret
social-utile se face în condiţii preferenţiale, în modul stabilit de Guvern.
Articolul 18. Susţinerea participării la activităţi internaţionale
(1) Politica statului de susţinere a participării tineretului la activităţi internaţionale prevede:

a) integrarea în structurile internaţionale şi europene de tineret;

b) participarea la programe regionale, europene şi internaţionale în probleme umanitare,
instructive, educaţionale, tehnico-ştiinţifice etc.;
c) participarea la activitatea structurilor Consiliului Europei preocupate de problemele
tineretului;
d) susţinerea sectorului asociativ din Republica Moldova pentru participare la programele
Fondului European pentru Tineret;
e) dezvoltarea turismului internaţional pentru tineret.
(2) Statul, prin intermediul organelor centrale de specialitate în domeniul tineretului,
sprijină participarea asociaţiilor de tineret la programele şi la schimburile internaţionale,
încheierea acordurilor de colaborare în domeniul tineretului şi alte acţiuni care nu contravin
legislaţiei Republicii Moldova.
Capitolul V
Autorităţile responsabile pentru activitatea de tineret
Articolul 19. Competenţa autorităţilor publice
(1) Autorităţile publice centrale:
a) elaborează politica de stat în problemele tineretului;
b) asigură cadrul legislativ al activităţii în domeniul tineretului;
c) verifică executarea actelor legislative în domeniul tineretului;
d) creează pe lîngă Guvern un organ consultativ şi coordonator, denumit Consiliu naţional pentru
problemele tineretului, aprobă regulamentul şi componenţa lui nominală;
e) coordonează, controlează şi evaluează activitatea organelor şi instituţiilor de stat centrale şi
locale în domeniul tineretului;
f) creează structuri statale responsabile de activitatea cu tineretul;
g) organizează cercetări, studii şi evidenţa datelor statistice în domeniul tineretului;
h) adoptă programe naţionale în diverse domenii ce vizează problemele tineretului;
i) asigură financiar politica de stat în domeniul tineretului conform legislaţiei în vigoare.
 (2) Autorităţile administraţiei publice locale promovează în teritoriu politica de stat în
domeniul tineretului prin:
a) creare de structuri responsabile pentru lucrul cu tineretul, care activează în bază de
regulament, coordonat cu organul central de specialitate în domeniul tineretului;
b) creare de consilii teritoriale pentru problemele tineretului şi coordonare a activităţii lor;
c) colaborare cu asociaţiile locale de tineret, cu filialele organizaţiilor naţionale şi internaţionale
din teritoriu.
Articolul 20. Organele de specialitate în domeniul tineretului
(1) Organul central de specialitate:
a) asigură aplicarea actelor legislative şi altor acte normative din domeniul său de activitate în
limitele competenţei sale şi cu respectarea autonomiei agenţilor economici şi a autorităţilor
administraţiei publice locale;
b) fundamentează politica în domeniul tineretului, înaintînd Guvernului propunerile respective;
c) propune măsuri de promovare a strategiei Guvernului în reforma social-economică în
conformitate cu exigenţele societăţii şi cu interesele tineretului;
d) analizează, în corelare cu tendinţele existente pe plan mondial, evoluţia fenomenelor specifice
din domeniul tineretului;
e) asigură formarea şi perfecţionarea cadrelor instituţiilor de lucru cu tineretul, colaborează în
acest scop cu instituţii şi organisme de specialitate din ţară şi străinătate;
f) efectuează, independent sau în colaborare cu alte instituţii şi organizaţii, cercetări şi studii în
problemele tineretului;
g) colaborează cu asociaţiile de tineret, susţine financiar programele lor;
h) exercită alte atribuţii în condiţiile legii.
(2) Organele locale de specialitate:
a) elaborează şi realizează programe de activităţi în conformitate cu necesităţile şi interesele
tinerilor;
b) sprijină crearea şi dezvoltarea asociaţiilor de tineret în teritoriu, le asigură condiţii de
activitate;
c) contribuie la încadrarea activă a tinerilor în viaţa economică, socială, politică şi spirituală a
ţării;
d) stabilesc căile de subvenţionare, pe bază de concurs, a programelor (proiectelor) asociaţiilor
de tineret din teritoriu;
e) conlucrează cu alte organe şi instituţii, a căror activitate vizează tineretul şi familiile tinere;
f) favorizează accesul tinerilor la administrarea publică;
g) sprijină activitatea de voluntar în realizarea programelor din domeniul tineretului ce nu
contravin legislaţiei în vigoare;
h) contribuie la pregătirea şi perfecţionarea profesională a consilierilor în problemele tineretului.
Capitolul VI
Asigurarea financiară şi materială a politicii de stat în domeniul tineretului
Articolul 21. Asigurarea financiară
(1) La bugetul de stat şi bugetele locale se vor prevedea anual alocări de 3% pentru finanţarea
programelor şi acţiunilor de tineret.
(2) În scopul finanţării programelor şi acţiunilor de tineret, autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale vor constitui, din surse extrabugetare, fonduri speciale în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
(3) Programele naţionale şi cele internaţionale vor fi finanţate, în limita alocaţiilor, de la bugetul
de stat, de la bugetele locale şi din surse extrabugetare.
(4) Programele elaborate de organele locale de specialitate şi de organizaţiile de tineret
neguvernamentale vor fi finanţate în bază de concurs, prin intermediul organului central de
specialitate şi al autorităţilor administraţiei publice locale.
Alin. (3) modif. prin Legea N 430-XV din 31.10.2003
Articolul 22. Asigurarea materială
(1) Statul garantează ocrotirea obiectivelor destinate lucrului cu tineretul, acordă condiţii
preferenţiale pentru arendarea şi întreţinerea lor.
(2) Se interzice înstrăinarea şi transmiterea obiectivelor care aparţin instituţiilor de lucru cu
tineretul în scopuri altele decît instruirea, educaţia şi cultura.
Capitolul VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 23. Răspunderi
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere administrativă, civilă şi penală, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 24. Intrarea în vigoare a prezentei legi
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia art.8 lit.c), art.12 lit.d), art.21
alin.(1) şi (2), care se vor pune în aplicare în mod eşalonat pînă la 1 ianuarie 2001.
(2) Guvernul:
a) în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi, va aduce în concordanţă cu aceasta actele
sale normative;
b) în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi, va elabora un mecanism de implementare
treptată a prevederilor acesteia în anii 1999-2002.
 CAPITOLUL 2. ACCESUL TINERILOR LA SERVICIILE SOCIALE
2.1. Managementul serviciilor de asistenţă socială adresate tinerilor din Republica
Moldova. Metodologia de lucru cu tinerii
Analizând tinereţea ca o tranziţie de la copilărie la maturitate, constatăm că în această
perioadă individul se confruntă cu un şir de provocări, probleme cărora nu întotdeauna le poate
face faţă de unul singur, iar în majoritatea cazurilor asistenţa statului, a adulţilor facilitează
procesul de tranziţie, dezvoltare, afirmare şi definitivare a independenţei tânărului. În majoritate,
tinerii, indiferent de faptul unde trăiesc şi situaţia lor de viaţă, au nevoie de ajutor pentru a
acumula cunoştinţe şi deprinderi ce le vor permite să trăiască o viaţă productivă şi plină de
realizări. Tinerilor le lipsesc adesea cunoştinţele şi deprinderile de a face faţă riscurilor şi de a
lua decizii corecte. Iată de ce este importantă dezvoltarea capacităţilor instituţiilor statale, ale
organizaţiilor neguvernamentale pentru a oferi un spectru cât mai variat de servicii de calitate
tinerilor, care ar veni în suportul dezvoltării armonioase a personalităţii lor. Pentru a fi eficiente,
serviciile pentru tineri trebuie să fie accesibile, să le asigure intimitatea şi confidenţialitatea,
nondiscriminatorii, să fie prestate de către persoane competente. Serviciile dezvoltate cu
respectarea principiilor menţionate se califică drept servicii prietenoase tinerilor, noţiune
promovată în Republica Moldova de UNICEF, care a finanţat un şir de proiecte în perioada
2001-2007, orientate spre dezvoltarea serviciilor prietenoase tinerilor.
Serviciile pentru tineret reprezintă un mijloc de a oferi tinerilor spaţiul necesar şi
posibilitatea de a-şi realiza drepturile de participare, de exprimare a opiniei şi de luare a
deciziilor. Prin intermediul acestor servicii tinerii au şansa de a se cunoaşte mai bine, de a afla
care le sunt capacităţile, ce le place şi ce ar vrea să realizeze.
Tinerii trebuie să beneficieze de acces la servicii prietenoase din mai multe motive, printre
care şi dreptul la servicii. Conform Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copiilor,
adolescenţii au dreptul la informaţie şi la dezvoltarea unor deprinderi, la servicii de educaţie,
sănătate, odihnă şi activităţi recreative, la un mediu sigur şi tolerant, la oportunităţi de participare
şi exprimare a opiniei. Statele care au ratificat Convenţia, inclusiv Republica Moldova, sunt
obligate să asigure respectarea acestor drepturi.
Convenţia ONU privind Drepturile Copilului stipulează că tinerii şi copiii au libertatea de a
căuta, a obţine şi a difuza informaţie.
Reieşind din această afirmare, serviciile pentru tineret se dezvoltă atât pe plan internaţional,
cât şi pe cel naţional, accentul punându-se pe informarea tinerilor.
Analizând experienţa internaţională în dezvoltarea serviciilor de informare a tinerilor,
constatăm că cele mai vechi centre de informare pentru tineret au fost create la sfârşitul anilor
’60 pentru a acoperi nevoia de informare a publicului, ca serviciu unificator capabil să răspundă
unui număr mare de întrebări diferite tematic, dar şi pentru a se evita situaţia obişnuită când
tânărul era transferat de la un serviciu la altul, fără a i se da răspunsul căutat. Atunci când un
serviciu sau centru nu poate răspunde în mod adecvat întrebării, el poate folosi reţeaua de
contacte disponibile pentru a trimite clientul cuiva anume într-un serviciu precis. Centrele de
informare sunt o formă de intervenţie specifică care, urmând un număr de principii profesionale,
consideră informarea tinerilor ca o acţiune completă şi complexă, punând accent în mod deosebit
pe exerciţiul opţiunii, pe participare, autoresponsabilizare şi autonomie. Aceste servicii sunt
unele dintre numeroasele surse de informare la îndemâna tinerilor alături de propriile lor reţele
formale sau informale, de cele ale mass-media, ale administraţiei, ale serviciilor de informare
specializată în domenii ca sănătatea, sexualitatea, protecţia socială, oportunităţile europene etc.
În Republica Moldova primele centre de informare au apărut începând cu 2001.
În esenţa sa, centrul sau serviciul de informare tineret adoptă ca punct de plecare
problemele şi nevoile populaţiei tinere căreia trebuie să-i răspundă. Cum problemele şi nevoile
acoperă o paletă foarte largă, centrul/serviciul este organizat fie ca să răspundă direct unui număr
larg număr de teme, fie ca să trimită clientul unui serviciu competent în zona de interes indicată.
La nivel european centrul/ serviciul poate oferi şi alte servicii complementare – nu opuse
rolului său de bază, acela de informare şi consiliere (de exemplu, distribuirea cardurilor pentru
tineri, colectarea ofertelor de transport şi găzduire ieftine, asigurarea de spaţii şi echipamente
pentru activităţile de tineret, ajutor în conceperea şi realizarea proiectelor diverselor grupuri).
Centrul poate pune la dispoziţie informaţie provenind din surse diverse (ale administraţiei, ale
asociaţiilor, ale organizaţiilor comerciale), orientate către activităţi şi oferind oportunităţi
atractive pentru populaţia tânără. În contact cu utilizatorul, prima grijă a centrului/serviciului de
informare este să răspundă întrebării sau nevoii exprimate de acesta, indiferent de orice alt
interes posibil. Centrul/serviciul de informare caută să o facă în aşa fel încât utilizatorii să
dispună la maximum de opţiune proprie, în respectul autonomiei şi anonimatului.
În general, pornind de la prevederile Cartei europene a informării tinerilor,
centrele/serviciile de informare au următoarele caracteristici: răspund nevoilor populaţiei tinere;
sunt deschise tuturor tinerilor, fără să pretindă stabilirea unei întâlniri prealabile; oferă informaţie
variată tematic, prezentată sub forme multiple, având ca public vizat atât tinerii în general, cât şi
grupuri cu nevoi speciale ale acestora; oferă informaţie practică, pluralistă, prezentată cu
acurateţe; asigură personalizarea primirii oricărui beneficiar, respectând confidenţialitatea
demersului, încurajând exersarea posibilităţii opţiunii şi promovând autonomia; în caz de
necesitate, orientează beneficiarul către un serviciu specializat.
Serviciile pentru tineret în Republica Moldova sunt diverse. Serviciile de bază stabilite prin
Constituţia Republicii Moldova sunt serviciile educaţionale (şcoli, colegii, universităţi etc.);
serviciile de asistenţă medicală (policlinicile, centrele de planificare familială); servicii de timp
liber şi servicii de informare. Serviciile educaţionale şi cele de sănătate pentru tineret reprezintă
servicii cu cea mai mare istorie de dezvoltare în Moldova, pe când serviciile de informare sunt
noi. La moment, există 2 tipuri de instituţii ce oferă servicii de informare specializate în RM:
centrele de resurse şi informare pentru tineret şi clinicile prietenoase tinerilor (centre de
informare axate pe sănătatea tinerilor şi prevenirea comportamentelor riscante).
Aceste două tipuri de servicii nu se exclud reciproc. Centrele de resurse şi informare pentru
tineri şi clinicile prietenoase tinerilor împreună cu activităţile de timp liber şi oportunităţile de
participare oferite, distribuie tinerilor informaţii privind modul de viaţă sănătos, prevenirea
HIV/SIDA şi, în majoritatea cazurilor, au echipe de educatori de la egal la egal. Atât centrele de
informare, cât şi clinicile au şi echipe de voluntari care implică tinerii în managementul
serviciilor. Un punct comun pentru ambele tipuri de servicii îl reprezintă faptul că ele orientează
beneficiarii spre alte organizaţii şi instituţii, în cazul în care tinerii au nevoie de servicii pe care
acestea nu le oferă. Serviciile prietenoase sunt prestate atât în cadrul Centrului, cât şi în afara lui,
prin dezvoltarea programelor şi intervenţiilor orientate către tinerii vulnerabili şi cei aflaţi în
situaţii de risc sporit (servicii outrech).
Analizând statutul instituţiilor ce oferă servicii tinerilor în Moldova, constatăm că ele sunt:
Publice – şcoli şi instituţii extraşcolare (cluburi, case de cultură, case de creaţie etc.)
Neguvernamentale – o organizaţie neguvernamentală (ONG) se află la baza creării
Centrului de tineret care prestează servicii pentru tineri
Private – unii agenţi privaţi oferă servicii comerciale, contra plată. Acest tip de servicii
pentru tineri se dezvoltă conform principiului cost-eficienţă şi implică tinerii doar în studiile de
piaţă. Aceste centre se numesc, de obicei: Internet caffe, centre de studiere a limbilor, centre de
studiere a calculatorului, şcoli de şoferi, centre cultural-artistice (dansuri, desen etc.), centre
sportive (săli de sport, piscine, secţii de gimnastică, yoga, bodybuilding, alpinism, karate etc.).
Mixte – Administraţia Publică Locală şi un ONG sau un ONG împreună cu agenţi
economici creează servicii pentru tineri. În special, în aceasta categorie se includ majoritatea
centrelor de informare care sunt fondate prin acordul mai multor actori comunitari, oferind o
serie de avantaje. În primul rând, un număr mare de actori comunitari cunosc şi susţin crearea şi
prestarea serviciilor. Resursele comunitare sunt utilizate în mod eficient şi raţional, fiecare
contribuind în măsura posibilităţilor. Toţi aceşti factori asigură calitatea şi durabilitatea
serviciilor pentru tineri.
Centrele pot oferi o gamă variată de servicii pentru tineri. Există un pachet de servicii de
bază, de care tinerii trebuie să beneficieze în cadrul unui centru.
Ceea ce se numeşte servicii de informare pentru tineret este astăzi o parte larg recunoscută
a muncii cu tinerii în multe ţări europene. În 1990, Consiliul Europei a adoptat Recomandarea
care cere statelor membre să dea mare atenţie „informării, consultanţei şi consilierii destinate
populaţiei tinere”. La începutul anului 2001 era recunoscută existenţa a peste 7000 de centre şi
puncte de informare cu mai mult de 12000 de lucrători specializaţi în 36 de ţări europene. În
Moldova la acel moment abia începuse procesul de analiză a necesităţii a astfel de instituţii în
ţară. Astăzi avem peste 70 centre de informare pentru tineret. Această situaţie reflectă în mod
clar că serviciile de informare pentru tineret în Moldova sunt foarte solicitate şi ele sunt orientate
să ajute populaţia tânără să-şi realizeze aspiraţiile. Întru argumentarea celor spuse sunt aduse ca
exemple variatele activităţi realizate de Centrul pentru Tineri din Făleşti şi de Centrul pentru
Tineri „Dacia” din Soroca.
De asemenea, există şi servicii prietenoase pentru tineri. Acestea se bazează pe drepturile
copiilor şi ale tinerilor, dar şi pe necesităţile tinerilor. Prin intermediul serviciilor prietenoase,
tinerii au şansa de a se cunoaşte mai bine, de a afla care le sunt capacităţile, ce le place şi ce ar
vrea să realizeze. Cu ajutorul serviciilor prietenoase tinerii pot influenţa comunitatea în care
trăiesc.
Există 2 tipuri de servicii prietenoase pentru tineri:
Centre de resurse şi informare pentru tineri
Centre de informare şi sănătate pentru tineri (clinici pentru tineri)

Centrul care „naşte” centre

La Făleşti Casa de creaţie a copiilor a „reînviat”, devenind Centrul pentru tineri, şi a creat 5
filiale în sate.
Centrul pentru Tineri de la Făleşti a fost creat în Casa de creaţie a copiilor, fosta Casă a
pionerilor. Din 1971 încoace, gazda „principală” în această Casă este Leonora Găină, directorul
Centrului.
Centrul are 23 angajaţi, printre care coordonatori de programe, director executiv, asistent
social, psiholog, operator la sala de calculatoare şi mai mulţi conducători de cercuri şi cluburi.
Este singurul Centru pentru Tineri din ţară care a angajat un consultant juridic.
Centrul se deosebeşte de alte Centre pentru Tineri prin faptul că a fondat mini-centre în
sate. Cele mai îndepărtate localităţi se află la o distanţă de 35 km de oraşul Făleşti. Copiilor din
aceste sate le este greu să vină la Centru. „Prin aceste mini-centre vom putea lucra cu tinerii din
tot raionul”, spune Leonora Găină.
Acum Centrul are 5 filiale: în Pruteni, Sărata Veche, Răuţel, Musteaţa şi Glinjeni. Şi
formatorii nu au de gând să se oprească aici. Pentru crearea filialelor sale, Centrul studiază
nevoile tinerilor şi potenţialul resurselor umane locale.
Prima filială a Centrului a fost deschisă în 2003, la Pruteni. O profesoară de matematică
avea puţine ore la şcoală. Ştia de la mama sa confecţionatul covoarelor. S-a gândit că ar putea să
înveţe fetele acest meşteşug. Centrul i-a susţinut ideea. Acum 15 fete vin la clubul ţesătoarelor ca
acasă.
 La Glinjeni, un profesor de muzică avea dorinţa să lucreze cu tinerii şi visa să creeze un
taraf. În 2004 a reuşit, împreună cu Centrul. La Sărata Veche, Centrul a sprijinit un alt profesor
de muzică, care a iniţiat o formaţie etnofolclorică. La Răuţel, Centrul a susţinut o profesoară,
mamă a 4 copii, care a organizat un club de lucru cu fibre naturale: paie, pănuşi, lozie, lemn. La
Musteaţa, profesorul de educaţie fizică a organizat un club la care participă 80 de copii.
Toţi conducătorii acestor mici centre săteşti sunt remuneraţi, la solicitarea Centrului, din
bugetul raional. Comunităţile au câştigat un loc prietenos pentru tineri, profesorii – ocupaţia
preferată şi un mic salariu, iar Centrul de la Făleşti – câteva filiale. Toţi au avut de câştigat.
Participare la nivel emoţional
Pentru angajaţii Centrului din Făleşti înseamnă, în primul rând, emoţie. Tinerii şi maturii
trebuie să se înţeleagă reciproc, să se simtă bine împreună, să creeze. Aceasta înseamnă pentru ei
pregătirea tinerilor pentru viaţă. Având o ocupaţie preferată, afirmându-se, comunicând, tânărul
se pregăteşte de viaţă şi îşi găseşte o profesie.
Gruparea pe interese
La Făleşti, tinerii au posibilitatea să aleagă clubul şi ocupaţia care le place. Aici se pot
înscrie în:
• cluburi artistice – clubul de estradă, clubul dansului modern, cor, taraf, formaţia
etnofolclorică
• cluburi de artizanat – brodat, împletit din lozie, croşetat, croitorie
• grupul scout
• cluburi sportive – şah, dame, tenis de masă, radiogonometrie (ohota na lis)
Şcoala-internat
La circa 800 de metri de Centru se află gimnaziul-internat pentru copii orfani. Din cei peste
200 de copii de acolo, jumătate sunt beneficiari ai Centrului. Centrul a efectuat o analiză a
nevoilor şi intereselor lor. Astfel, s-a constatat că ei vor să vină la Centru, dar să-şi aleagă singuri
cluburile la care să participe. Băieţii sunt interesaţi de radiogonometrie. În 2006, echipa
Centrului, din care fac şi ei parte, a ocupat locul II la campionatul republican. Pentru fete Centrul
a sprijinit un proiect de croşetare, în parteneriat cu o organizaţie din capitală. Astfel, 25 de fete
au avut, timp de 2 ani, o ocupaţie preferată, în plus şi-au vândut lucrurile croşetate. „Fetele au
învăţat să câştige leul lor”, spune cu mândrie Eleonora Găină.
Primii la Consilii
La Făleşti, a fost înregistrată prima Reţea Regională a Consiliilor Locale. Tot la Făleşti a
fost obţinută şi prima performanţă în acest domeniu: Consiliul local al tinerilor din Navârneţ a
primit o parte din bugetul Primăriei. Acum multe consilii locale ale tinerilor din raion au bugete
aprobate de consiliile locale ale adulţilor. În 2003, însă, aceasta era o premieră în ţară!
 Acum în toate satele raionului există consilii locale ale tinerilor – 48. Toate colaborează
reuşit cu administraţiile locale. Deseori, consiliile locale apelează la colegii lor mai tineri
solicitând implicarea lor la sădirea copacilor, la lichidarea gunoiştilor, la amenajarea cimitirelor;
împreună acordă ajutor grădiniţelor de copii şi bătrânilor, organizează activităţi artistice.
Colaborarea între adulţi şi tineri la Făleşti este una firească şi originală. Ei formează
echipe: primarul matur, cel junior, poliţistul, medicul şi asistentul social. Au şedinţe comune, ştiu
care este situaţia tinerilor în sat. Lucrează cu copiii din familii vulnerabile.
Centrul Dacia
Centrul pentru Tineri Dacia din Soroca a fost înfiinţat în august 2004, pe locul unei
grădiniţe de copii. Are 18 angajaţi, dintre care 14 specialişti în activităţile cu tinerii.
Centrul de la Soroca a angajat în câmpul muncii 100 de tineri, având ca parteneri 15 agenţi
economici locali.
„Sunt două lucruri pe care le fac Centrul puternic: legătura logică dintre programe şi
motivaţia tinerilor de a participa” consideră Ion Babici, directorul Centrului.
Centrul are şapte programe, în baza cărora îşi desfăşoară activitatea: Participarea tinerilor,
Deprinderi de Viaţă, Voluntariat, Integrare în câmpul muncii, Integrarea socială a tinerilor fără
suportul familiei, Monitorizare şi evaluare.
În centrul Dacia activităţile sunt planificate astfel încât tinerii să participe activ, să obţină
rezultate, nu doar să vină să participe. „Vrem ca Centrul să fie al lor” spun lucrătorii centrului. Ei
încearcă să delegheze tinerilor realizarea unor obiective. Programul Participare prevede ca tinerii
să fie activi în procesul de luare a deciziilor a susţinut dezvoltarea unui instrument de realizare a
participării active – Consiliul Local al Tinerilor. Când a apărut Centrul, în raion erau doar două
consilii locale. Acum sunt 33.
În unele localităţi, consiliile locale ale tinerilor au stabilit relaţii bune cu primăriile, în altele
– cu organizaţiile nonguvernamentale locale şi cu şcolile. La început am împins procesul cu de-a
sila, dar pofta vine mâncând spune Ion Babici. Avum tinerii vin cu iniţiativă, îşi planifică singuri
activitatea. Înţelegând că nu se doreşte o structură formală, ei au devenit mai activi6.
Condiţia umană a tineretului de azi, poziţia lui socială, modul său de viaţă, valorile,
dorinţele şi năzuinţele lor cer să fie explicate şi înţelese în contextul nesiguranţei economice şi al
deteriorării mediului fizic.
Abordarea şi studierea problemelor specifice ale vârstei tinere au un impact particular
asupra calităţii vieţii. Într-adevăr, problemele şomajului, ale marginalizării, consumul de droguri
şi alcool, slăbirea legăturilor familiale dintre generaţii, violenţa asupra minorilor sunt probleme
cu care practic se confruntă toate statele de pe glob.
6
„Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica Moldova”
 Tineretul este o categorie socială sensibilă la crizele şi mutaţiile politice, sociale şi
economice, fiind purtătorul unor valori capabile să producă schimbări în tranziţia spre o societate
civilă. Astăzi există multe organizaţii de tineret şi toate reflectă anumite poziţii ale tinerilor,
constituind în ansamblu aşa numita „politică de tineret”.
Asocierea tinerilor în organizaţii non-guvernamentale (ONG) îi face să se organizeze mai
bine pentru a-şi apăra interesele. Conform datelor Ministerului Justiţiei, în republică sunt
înregistrate peste 1400 de ONG-uri cu statut de organizaţii la nivel naţional, dintre care peste 120
de organizaţii sunt pentru tineret şi copii, dar şi celelalte ONG-uri ating problemele tinerilor şi de
cele mai multe ori aceste probleme vizează educaţia, mediul sau drepturile omului. Problemele
tinerilor sunt unice: studii, loc de muncă, condiţii de trai şi altele. După sfera de activitate, cele
mai multe ONG-uri de tineret au o orientare specializată: psihologie, medicină, ecologie, istorie,
drept, protecţie socială, cultură, educaţie etc. Făcând o analiză a programelor realizate, asociaţiile
de tineret pot fi menţionate printre cele mai active ONG-uri.
Societatea moldavă este departe de a avea o mişcare internă a comunităţilor locale care să
se ocupe de soluţionarea problemelor proprii. Ca segment al societăţii civile, ONG-urile au
apărut ca formaţiuni venite din afa comunităţii, adesea determinate de mecanismele suportului
occidental.
O cauză a necesităţii apariţiei ONG-urilor de tineret ar fi acţiunile şi activităţile sub limită
în domeniul politicii de tineret din partea instituţiilor statale, acestea fiind împuternicite să-şi
aducă aportul în ameliorarea problemelor tineretului.
Astăzi la nivel local îşi desfăşoară cu succes activităţile peste 50 de organizaţii de tineret.
Analiza repartiţiei geografice a ONG-urilor de tineret atestă concentrarea lor în continuare în
municipiul Chişinău, în oraşele Bălţi şi Tiraspol, iar din 1999 şi în Găgăuzia. Se observă o
tendinţă de extindere a sectorului asociativ de tineret şi la nivel de judeţ: organizaţii de tineret au
fost create la Bender, Cahul, Comrat, Căuşeni, Drochia, Edineţ, Făleşti, Floreşti, Rezina,
Slobozia, Taraclia, Ungheni etc.
Conţinutul proiectelor elaborate de ONG-urile de tineret reiese din nevoile sociale şi
profesionale ale tinerilor. Din multiplele probleme cu care se confruntă asociaţiile de tineret se
evidenţiază cele ce ţin de asigurarea bazei materiale şi financiare, a spaţiului informativ,
indiferenţa organelor puterii de stat faţă de problemele lor etc.
În practica europeană se cunosc două forme distincte de reprezentare a asociaţiilor de
tineret: Consiliile Naţionale ale tineretului şi Fundaţiile pentru Tineret.
Spre sfârşitul anului 1998, la nivel naţional a fost reorganizat Consiliul Naţional al
Tineretului din Moldova (CNTM), organizaţie umbrelă care reprezintă organizaţiile de tineret
republicane şi regionale atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. La moment CNTM
întruneşte 20 de organizaţii naţionale membre şi 5 organizaţii candidate. Noul statut al CNTM
permite atât ONG-urilor de tineret naţionale, cât şi organizaţiilor locale de tineret să participe la
programele Consiliului, ultimele fiind reunite în cadrul Consiliilor Judeţene ale Tineretului. În
Bălţi şi Edineţ au avut loc deja adunările de constituire a acestor consilii, care vor deveni
membre ale CNTM.
Scopul CNTM este sprijinirea dezvoltării structurilor asociative de tineret din Republica
Moldova, susţinerea programelor şi activităţilor acestora, precum şi reprezentarea naţională şi
internaţională a segmentului societăţii civile, constituit de structurile asociative de tineret.
Din şirul de obiective putem menţiona:
• Colaborarea cu organul central de specialitate în problemele politicii de tineret;
• Abilitate în promovarea politicii de tineret;
• Participarea la realizarea şi aplicarea politicii naţionale de tineret etc.
La nivel internaţional CNTM a stabilit relaţii cu Consiliul Naţional al Tineretului din
Suedia, cu care a semnat un protocol de colaborare pentru anii 1999-2000 şi care deja se
realizează în practică (desfăşurarea a două stagii de formare a liderilor de tineret din Republica
Moldova cu participarea formatorilor din Suedia etc.). Revitalizarea CNTM marchează o
paticipare mai activă a reprezentanţilor tineretului din republică la activităţile internaţionale de
tineret de la Budapesta, Strassbourg, Bruxelles etc. din acest an.
La capitolul relaţiile tineretului cu alte organizaţii, ONG-urile nu au un concept clar definit,
nu există o transparenţă în proiectele elaborate de ele. Parteneriatul dintre ONG-uri e greu de
menţinut din cauza lipsei de informaţie despre posibilii parteneri şi slaba recunoaştere reciprocă.
Problema cea mai gravă o constituie lipsa unei strategii concrete de colaborare între ONG şi stat,
aceasta având un caracter sporadic, ocazional. Structurile de stat de toate nivelurile nu au un
concept şi un mecanism clar de susţinere a sectorului asociativ de tineret. În raporturile ONG-
urilor cu statul deocamdată predomină neîncrederea reciprocă7.
Metodologia de lucru cu tinerii
Metodologia de lucru cu tinerii
În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, lucrul cu tinerii este realizat de direcţiile
raionale / municipale de învăţământ, tineret şi sport şi de specialiştii în domeniul tineretului şi
sportului. Sarcina de bază a acestor instituţii şi a specialiştilor menţionaţi este de a crea condiţii
favorabile pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a adolescenţilor şi tinerilor cu vârsta
între 16 şi 30 ani. Aceste instituţii trebuie să mai ofere şi asistenţă psihologică, socială,
informaţională, să faciliteze integrarea tineretului în câmpul muncii, să susţină familiile tinere şi

7
Tineretul la răscruce de milenii: realităţi şi perspective
să le ofere asistenţă în soluţionarea problemelor, în special a celor ce ţin de spaţiul locativ. Tot în
sarcina specialiştilor de tineret şi sport şi a direcţiilor raionale de învăţământ, tineret şi sport este
şi susţinerea tineretului talentat, a asociaţiilor de tineret, a grupelor de iniţiativă a tinerilor. În
procesul de lucru cu tinerii nu putem pretinde ca direcţiile raionale de învăţământ, tineret şi
sport, specialiştii din cadrul lor să le ofere întreaga gamă de servicii în lucrul cu tinerii, de aceea
corectă este abordarea interacţiunii multisectoriale în procesul de lucru cu tineretul. În acest
proces se includ serviciile de tineret, cum ar fi centrele de informare şi resurse pentru tineret,
clinicile prietenoase tinerilor, casele de cultură cu specialiştii lor, centrele de planificare a
familiei cu psihologii şi medicii lor, precum şi asistenţii sociali, care conform legislaţiei
Republicii Moldova, există în toate primăriile din ţară. Tinerii nu reprezintă grupul ţintă spre
care îşi orientează activitatea asistentul social; în acelaşi timp tinerii, în special cei din grupurile
de risc, reprezintă unul dintre grupurile care beneficiază de serviciile asistentului. În localităţile
unde există specialist în domeniul tineretului şi sportului marea parte a lucrului cu tinerii este
realizată de el, iar în cazurile în care este vorba de intervenţie pentru soluţionarea unor probleme
a tinerilor din categoriile de risc, atunci specialistul în domeniul tineretului şi sportului va
conlucra cu asistentul social, poliţistul de sector, medicul de familie, specialistul de la agenţia
pentru angajarea în câmpul muncii, precum şi cu alţi specialişti, după necesitate. În majoritatea
primăriilor din ţară nu sunt specialişti în domeniul tineretului şi sportului, de aceea lucrul cu
tineretul revine asistentului social. Din acest considerent este necesar ca asistentul social să
cunoască şi principiile de bază ale lucrului cu tinerii, precum şi domeniile principale în care
majoritatea tinerilor necesită asistenţă. Important de reţinut este că serviciile sociale trebuie
oferite tinerilor în primul rând în domeniul profilaxiei sociale (diagnosticare, corecţie
comportamentală, orientare profesională), psihopedagogie, de informare, de consultare, de timp
liber, precum şi în ce priveşte incluziunea socială, adaptarea socială etc.
Lucrătorul de tineret este o persoană care sprijină tinerii, îi ajută să înveţe lucruri noi despre
ei înşişi, despre alţii şi despre societate în general, prin activităţi de educaţie nonformală care
îmbină distracţia cu provocarea şi instruirea.
Lucrătorul de tineret este angajat în instituţii publice şi private care promovează activităţi
cu tinerii. În Republica Moldova, conform legislaţiei în domeniu, lucrătorul de tineret care
activează în cadrul autorităţilor publice centrale şi locale este numit specialist în domeniul
tineretului şi sportului.
Specialistul în domeniul tineretului şi sportului din cadrul autorităţilor publice este o
persoană angajată de autorităţi publice care asigură realizarea politicii de tineret. El acordă
tinerilor informare, consiliere şi orientare de bază, precum şi asistenţă pentru organizarea
activităţilor de timp liber, ca răspuns la nevoile tinerilor, în scopul integrării lor sociale şi
profesionale. Specialistul activează în conformitate cu Legea serviciului public, Legea cu privire
la tineret şi legislaţia muncii.
Reieşind din contextul Republicii Moldova, unde în peste 80 de primării nu sunt specialişti
în domeniul tineretului, nu contează cine realizează lucrul cu tineretul – specialistul de tineret,
secretarul primăriei sau asistentul social. Important este ca în activitatea lor să se ţină cont de
următoarele elemente distinctive de lucru cu tinerii: a) tinerii trebuie să decidă dacă doresc să fie
implicaţi şi scopul pentru care aceştia se implică voluntar – poate vor să se relaxeze, să
stabilească prietenii, să se distreze; b) lucrul cu tinerii începe acolo unde se află ei – pornind de
la percepţia lor asupra societăţii, de la sferele lor de interes, de la locaţia fizică în care se află; c)
conduce tinerii dincolo de punctul în care se află – îi încurajează să fie critici şi creativi în
reacţiile lor faţă de experienţele pe care le-au trăit şi faţă de societatea care îi înconjoară; d) are
loc pentru că tinerii sunt tineri, nu pentru că fac parte dintr-o altă categorie socială – consumatori
de droguri, săraci, timizi etc.; e) se concentrează asupra tânărului ca persoană unitară cu
experienţele, interesele şi perspectivele lui individuale şi complexe; f) recunoaşte, respectă şi
tratează egal diferite categorii de tineri; g) ajută la găsirea identităţilor comune ale tinerilor de
diferite tipuri – femei, tineri cu disabilităţi, emigranţi etc.; h) se bazează pe ceea ce simt şi cred
tinerii, nu doar pe ceea ce ştiu şi pot face; i) conlucrează cu alte sectoare care sprijină tinerii –
educaţional, social, medical etc.; j) completează educaţia formală, oferind oportunităţi de
valorificare maximă a potenţialului lor.
Scopul general al lucrului cu tineretul este de a conlucra cu tinerii pentru a le facilita
dezvoltarea personală, socială şi educaţională, de a le oferi posibilitatea să-şi exprime opiniile şi
să-şi exercite influenţa în societate, în perioada lor de tranziţie de la dependenţă (copilărie) la
independenţă (viaţa de adult). Rolul lucrătorului de tineret, al asistentului social sau al oricărui
alt specialist la nivel comunitar, în a cărui funcţie au fost puse aceste sarcini, este de a lucra cu
tinerii în diversele lor sfere de interes într-un mod educativ şi participativ, care să le ofere
siguranţă în forţele proprii, promovând în acelaşi timp egalitatea şanselor şi incluziunea socială.
Pentru a spori eficienţa activităţii persoanelor ce lucrează cu tineretul, li se recomandă să:
• Construiască relaţii cu tinerii care le permit acestora să îşi exploreze şi să îşi utilizeze
propriile experienţe, să îşi planifice acţiunile şi să acţioneze;
• Faciliteze procesul de învăţare, dezvoltarea socială şi personală a tinerilor;
• Ofere tinerilor posibilitatea de a organiza activităţi şi proiecte, asumându-şi astfel
responsabilităţi şi luând decizii;
• Planifice, desfăşoare şi dezvolte activităţi de tineret.
Important este ca lucrătorul de tineret şi asistentul social să mai ia în consideraţie şi faptul
că activităţile de tineret se desfăşoară în diferite situaţii şi locaţii, folosind abordări diverse.
Lucrul cu tinerii se realizează în centre de tineret, localuri mobile, şcoli, în cadrul programelor
guvernamentale, proiectelor de informare, consiliere şi consultanţă, proiecte de orientare spre
grupuri specifice de tineri, proiectelor orientate spre activităţi cu un anumit specific, medii
extracomunitare şi internaţionale.
Este important a organiza cât mai multe activităţi cu tinerii, pentru că prin intermediul lor,
în timp ce se distrează şi se socializează cu egalii lor, tinerii câştigă respect şi încredere în sine;
îşi dezvoltă aptitudini şi interese prin activităţi de grup; învaţă lucruri noi şi ajung să înţeleagă
unele fenomene care le afectează viaţa; dobândesc abilităţi de planificare, organizare şi lucru în
echipă prin intermediul participării active; deprind să utilizeze serviciile şi informaţiile
disponibile pentru a lua decizii corecte în situaţii-problemă; îşi formează abilităţi de a exercita un
control sporit asupra propriilor destine, alegând opţiunile educaţionale de care au mai mare
nevoie; exersează luarea deciziilor şi asumarea responsabilităţilor, câştigând experienţă de viaţă.
Pentru a fi consilier de eficienţă maximă, este necesar a poseda trei trăsături de caracter:
empatie autentică, căldură neposesivă şi sinceritate.
Pentru a avea succes în lucrul cu tinerii este nevoie şi de ascultare activă, de simţ al
umorului şi răbdare. În afară de acestea, lucrătorul de tineret şi asistentul social trebuie să posede
şi nişte aptitudini de bază, printre care cele de comunicare, de utilizare a tehnologiilor
informaţionale, aptitudini de soluţionare a conflictelor şi de lucru în echipă.
Un rol important îi revine lucrătorului de tineret şi în procesul de încurajare a participării
tinerilor. Locul lor în participarea tinerilor este problematic, dar şi indispensabil.
Responsabilizarea tinerilor este o prioritate pentru participare, aşa că rolul adultului nu se poate
limita la cel de simplu consultant. Deseori adulţii nu conştientizează că în loc să ajute tinerii să
participe, ei îi exclud dinscena participativă. Aici iese în evidenţă gradul de deschidere sau
absenţa deschiderii adulţilor faţă de alte puncte de vedere, în special dacă acestea vin de la tineri,
care sunt adesea percepuţi ca fiind imaturi.
Un studiu realizat de Centrul de Activităţi Sociale al Universităţii de Monfort (Layster,
Anglia), care vizează participarea tinerilor, tratează acest proces drept fundament al uneia dintre
cele mai eficiente metode de activitate socială a tinerilor şi se întemeiază pe un şir de principii
care stau la baza construirii relaţiilor dintre lucrătorii sociali şi tineri.
Iată şi principiile:
• Toţi oamenii pe parcursul vieţii acumulează multă informaţie, îşi formează deprinderi şi
abilităţi cu ajutorul cărora îşi rezolvă problemele personale. Adulţii nu trebuie să
conducă, ci să ajute tinerii să ia decizii şi să prognozeze rezultatele în problemele ce-i
privesc. Posedarea anumitor cunoştinţe şi deprinderi nu-i permite adultului adultului să ia
decizii în locul tânărului.
 • Toţi oamenii au dreptul să fie ascultaţi, să-şi expună opinia în problemele ce-i privesc şi
să acţioneze de sine stătător în vederea soluţionării lor.
• Adulţii pot contribui la crearea organizaţiilor şi grupurilor de iniţiativă în ajutorul
grupurilor sociale vulnerabile. Colaborând la soluţionarea unei probleme comune, se
poate obţine mai multă influenţă şi se vor deschide noi posibilităţi.
• Adulţii nu trebuie să judece tinerii după condiţiile de mediu, anturaj politic, economic, ci
să-i accepte aşa cum sunt. Conştientizarea acestui lucru trebuie să fie reflectată şi în
activitatea practică.
• Tinerii fac parte din societate şi sunt participanţi cu drepturi egale la procesele sociale şi
politice. În activitatea lor adulţii trebuie să respecte principiul egalităţii şi să lucreze cu
toţi tinerii, indiferent de rasă, sex, orientare sexuală, vârstă, clasă socială etc.
Activităţile sociale care ignoră principiile participării tinerilor în procesul de luare a deciziilor
pot duce la situaţii nefaste de tipul:
• Adultul discută problema cu tinerii şi decide în locul acestuia ce şi cum este necesar să
facă
• Adultul le spune tinerilor în ce constă problema lor şi ce se poate de făcut
• Adultul interpretează informaţia sau manipulează cu ea în aşa fel, încât tinerii nu mai sunt
capabili să ia decizii de sine stătător
• Adultul indică tinerilor ce şi cum aceştia trebuie să facă, după care nu le acordă nici un
fel de susţinere. Astfel acţiunile dictate de scenariu nu duc la rezultate pozitive, vinovaţi
de aceasta fiind tinerii înşişi
O astfel de abordare duce la înstrăinarea tinerilor, deoarece punctul lor de vedere nu este
luat în consideraţie şi în rezultat necesităţile lor sunt neglijate.
Participarea care dă rezultate fructuoase implică o relaţie adult-tânăr fondată pe un
parteneriat real şi veritabil, situaţie care determină adultul să reconsidere critic rolul social al
tânărului în acest proces. O educaţie bazată pe principiile solidarităţii şi cooperării, îmbinată cu o
viziune a schimbării sociale, permite adultului să-şi modifice poziţia într-o structură administrată
în special de tineri şi să adere la o strategie participativă.
Prin participarea la viaţa socială tinerii acumulează competenţe sociale şi capătă
sentimentul că au puterea de a-şi soluţiona problemele.
Toţi adulţii care au lucrat cu tineri şi cu adolescenţi îşi dau seama că aici sunt necesare
anumite talente. Modul în care tinerii acceptă şi urmează sfaturile persoanelor mature depinde de
felul în care acestea au fost formulate. Iată câteva informaţii despre tehnicile de bază ce pot fi
utile persoanelor care doresc să ofere consultanţă şi consiliere tinerilor:
• În lucrul cu tânărul asistentul social sau lucrătorul de tineret trebuie să încerce să acorde
întreaga sa atenţie tânărului cu care poartă discuţia. El poate realiza acest lucru: prin
contact vizual, privind într-un mod care să transmită interes şi înţelegere, dar nu insistent;
printr-o poziţie care presupune adeseori înclinare spre cel consiliat; prin gesturi naturale,
dar nu excesive sau care să distragă atenţia.
• O altă tehnică eficientă ar fi ascultarea. Aceasta implică mai mult decât acordarea unei
atenţii pasive sau cu jumătate de inimă faţă de ceea ce spune cealaltă persoană.
Ascultarea eficientă este un proces activ, care necesită: capacitatea de a lăsa la o parte
propriile conflicte, prejudecăţi şi preocupări, astfel încât să te poţi concentra asupra a
ceea ce comunică persoana consiliată; evitarea expresiilor subtile, verbale sau
nonverbale, de dezaprobare sau condamnare a celor spuse, chiar atunci când acestea sunt
jignitoare; capacitatea de a-ţi folosi deopotrivă ochii şi urechile pentru a descoperi
mesajele care provin din tonalitatea vocii, din poziţia corpului, gesturi, din expresia feţei
şi alte indicii nonverbale; capacitatea de a înţelege nu doar ceea ce spune persoana, dar şi
ceea rămâne nespus; să priveşti persoana consiliată atunci când vorbeşte, dar fără să o
priveşti fix sau să o ignori cu totul; a înţelege că poţi accepta persoana căreia ai început
să-i oferi asistenţă, chiar dacă nu aprobi acţiunile, valorile sau credinţele ei. În lucrul cu
tinerii nu trebuie neglijate nici răspunsurile şi sfaturile pe care i le daţi unui tânăr în
timpul unei discuţii asupra unei probleme cu care el se confruntă. În calitate de asistent
social sau lucrător de tineret este necesar nu doar de a asculta tânărul care vă vorbeşte
despre dificultatea lui, ci şi de a dirija discuţia cu delicateţe prin întrebări ajutătoare ca:
„Şi ce s-a întâmplat mai apoi?”, „La ce te referi atunci când...?”. Acestea sunt întrebări
scurte care pot îndrepta discuţia în direcţia unde pot să apară informaţii utile. Tot în
timpul discuţiei şi căutării de soluţii asistentul social, lucrătorul de tineret oferă şi
informaţia necesară tânărului, care ar putea să-l ajute să depăşească situaţia de dificultate.
Nu trebuie oferite prea multe informaţii dintr-o dată, dar este bine de ţinut cont de faptul
că atunci când suferă, oamenii răspund cel mai bine la informaţiile legate de grijile şi
nevoile lor imediate.
• Pentru a fi un lucrător de tineret eficient, sunt necesare anumite competenţe teoretice şi
practice. Printre aceste competenţe teoretice, importante ar fi cunoaşterea serviciilor
acordate de instituţii şi organizaţii din localitate pentru sfera de interes a tinerilor;
cunoştinţe despre: cadrul juridic privind politica de tineret în Republica Moldova,
instituţii şi organizaţii cu responsabilităţi în domeniul politicilor de tineret, drepturile
tinerilor, sistemul de asistenţă socială pentru tineri, programele de angajare a tinerilor în
câmpul muncii; legislaţia cu privire la asocierea tinerilor.
 Printre competenţele practice necesare lucrătorului de tineret şi asistentului social în lucrul
cu tineretul sunt tehnicile de comunicare cu tinerii; cunoaşterea noilor tehnologii informaţionale;
cunoaşterea metodelor de conlucrare a autorităţilor publice locale cu sectorul nonguvernamental
şi organizaţiile finanţatoare în promovarea politicii în domeniul tineretului; organizarea timpului
liber cu tinerii.
Politica de tineret din Republica Moldova nu este destul de coerentă. Legislaţia nu prevede
mecanisme clare de oferire a asistenţei sociale tinerilor, în special familiilor tinere, iar politica de
tineret se desfăşoară prea centralizat, nivelul local fiind foarte puţin implicat în promovarea şi
realizarea ei. În domeniul lucrului cu tineretul sunt prea puţini specialişti în cadrul instituţiilor
publice, iar cei care sunt au calificare scăzută în acest domeniu. Toate acestea contribuie la
păstrarea stării de dificultate a tinerilor şi a senzaţiei că nu sunt întreprinse toate măsurile
necesare să faciliteze soluţionarea problemelor cu care se confruntă tineretul8.

Consilierea
A consilia pe cineva cu probleme personale nu este un act magic sau mistic, dar uneori
rezultatele sunt incredibile. Pregătirea de specialitate a consilierului şi experienţa în domeniu
sunt elementele decisive pentru parcurgerea cu eficienţă a etapelor acestui tip de sprijin şi ajutor.
Din perspectiva celui care acordă ajutor, consilierea presupune trei faze:
1. Construirea unei relaţii
2. Explorarea în adâncime a problemelor
3. Formularea soluţiilor alternative
Din perspectiva clientului se delimitează opt stadii ale consilierii:
1. Conştientizarea problemei: „Am o problemă!” „Cred că sunt într-o dificultate!”
2. Construirea unei relaţii cu consilierul: „Cred că acest consilier mă poate ajuta!”
3. Motivaţia: „Cred că pot să-mi îmbunătăţesc situaţia!”
4. Conceptualizarea problemei: „Problema mea nu este de nerezolvat”
5. Explorarea strategiilor: „Înţeleg că sunt câteva planuri de acţiune pe care pot să le încerc
pentru a-mi ameliora situaţia”
6. Selectarea strategiei: „Cred că această abordare m-ar ajuta şi sunt gata să o încerc”
7. Implementarea: „Această abordare mă ajută foarte mult!”
8. Evaluarea: „Deşi această abordare mi-a luat o parte din timp şi a solicitat efort, consider
că a meritat”.
Unii practicieni refuză să-i confere consilierii statutul pe care o merită, substituindu-o fie
cu tehnicile psihoterapeutice, fie cu interviul. E adevărat că rolul său este asemănător cu cel al
8
„Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica Moldova”
psihoterapiei, dar există o deosebire majoră: psihoterapia utilizată de psihologi şi psihiatri
antrenaţi special în această direcţie, constă în interpretarea patologiei problemelor clienţilor, în
timp ce consilierea interpretează lipsurile actuale ale clienţilor. Prin consiliere se urmăreşte
adaptarea optimală la condiţiile de viaţă şi dezvoltarea personalităţii deja existente, rezolvarea în
primul rând a conflictelor interpersonale. Când un client are probleme ce depăşesc abilitatea
consilierului, acesta este îndreptat spre serviciile de specialitate.
Există un raport specific între consiliere şi interviu. Se poate spune că tehnica de consiliere
este o extensiune a interviului, deoarece sunt utilizate aceleaşi procedee de comunicare, deşi din
partea consilierului este o participare cu multă căldură, acceptare şi înţelegere. Dar sunt şi
diferenţe, iar una din ele se referă la nivelul de rezistenţă a clientului, mai scăzut în timpul
procesului de consiliere.
Altă diferenţă specifică consilierii se referă la utilizarea unor teorii, care fundamentează
obiectivele şi formele de desfăşurare. De obicei, ele sunt aplicate în conexiunea lor.
Una dintre cele mai cunoscute tehnici de consiliere este cea a terapiei centrate pe client, ce
se realizează prin prezenţa a patru procedee:
• Ascultarea activă
• Clarificarea
• Parafrazarea
• Reflectarea sentimentelor
Pentru a face posibilă o asemenea intervenţie, consilierul trebuie să probeze, în relaţia sa cu
clientul, trei atribute principale:
• Atitudinea pozitivă şi necondiţionată
• Abordarea cu sinceritate
• Empatia
Atitudinea pozitivă necondiţionată se instalează când lucrătorul social reuşeşte să comunice
clientului o acceptare completă şi sinceră a personalităţii acestuia, cu tot ce ţine de manifestarea
ei. Este complet neindicată poziţia moralizatoare, de etichetare a unor acte, atitudini sau
sentimente.
Sinceritatea, ca o condiţie fundamentală, constă în dezvăluirea propriei personalităţi în
activitatea cu clientul. Aici sinceritatea are un caracter profesional, aşa că autodezvăluirea va
viza acele elemente ale personalităţii integrate, care să poată activa şi dezvolta componente
corespunzătoare ale eu-lui clientului.
Empatia este capacitatea de a participa la ceea ce simte clientul, este o fuziune cu
sentimentele acestuia. Implică mai mult decât o înţelegere de tip intelectual, este un transfer
emoţional în universul interlocutorului. Pentru a fi dezvoltată, această calitate necesită un
antrenament deosebit ce începe cu ascultarea activă şi se finisează cu asimilarea unor vaste
cunoştinţe şi experienţe despre cauzele şi motivele comportamentului uman9.

2.2. Soluţii şi propuneri pentru ameliorarea serviciilor de asistenţă socială adresate

tinerilor din Republica Moldova
Serviciile de asistenţă socială adresate tinerilor sunt foarte bine organizate şi singurul lor
dezavantaj este că nu prea mulţi ştiu de ele. Pentru a situaţia din acest punct de vedere, se propun
următoarele soluţii:
• A face publicitate ONG-urilor care se ocupă de problemele şi necesităţile tinerilor. În
acest fel mai mulţi oameni ar şti că există ONG-uri care se ocupă şi de problemele
tineretului şi tot mai mulţi tineri s-ar adresa la aceste ONG-uri

9
Maria Bulgaru „Metode şi tehnici în asistenţa socială”
 • A distribui (gratuit) cât mai multe pliante sau chiar cărţulii ce conţin informaţii preţioase
pentru tineri (nu numai în mediul urban, ci şi în mediul rural). Acest lucru nu doar ar face
publicitate ONG-urilor ce se ocupă de tineri, dar le-ar şi spori popularitatea
• A oferi informaţii, consultaţii sau cursuri în dependenţă de anumite trăsături ale persoanei
(ca de exemplu sexul sau vârsta persoanei), pentru că de cele mai dese ori aceste trăsături
influenţează preferinţele, necesităţile şi percepţiile individului
• A propune cursuri gratuite şcolilor, liceelor şi altor instituţii de învăţământ
preuniversitare, dar uneori şi celor universitare, în dependenţă de caz. Este de dorit ca
acestea să fie cursuri de comunicare, de psihologie, dar un lucru nu mai puţin important
este şi să se ţină cont de preferinţele elevilor sau a studenţilor. O asemenea acţiune ar şi
consolida încrederea populaţiei în ONG-uri, nu numai ar instrui tineri şi adolescenţi
• A distribui (gratuit) felicitări cu ocazia sărbătorilor, din partea ONG-urilor. O asemenea
acţiune ar face ONG-urile mai cunoscute şi mai populare, iar în rezultat mai mulţi tineri
ar apela la aceste ONG-uri
• A ţine cât mai multe conferinţe despre sănătatea (atât cea fizică, cât şi cea psihică) şi
despre psihologia tinerilor, în cât mai multe sate şi oraşe posibil. Acest lucru i-ar face pe
oameni să înţeleagă că într-adevăr este nevoie de ONG-urile în cauză
• A crea pe site-urile acestor ONG-uri biblioteci electronice, pe care vizitatorii să le poată
accesa numai pentru a vedea ce cărţi sunt în biblioteca ONG-ului respectiv. Acest lucru
ar stârni curiozitate, dar şi interes pentru a vizita aceste ONG-uri în realitate

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Republica Moldova este una dintre cele mai sărace ţări a continentului european, pentru că
cca. 80% din populaţia sa trăieşte la limita sărăciei şi cheltuiemarea majoritate a salariului lor pe
alimentaţie. Acest fapt se datorează schimbărilor politice şi economice din ultimele decenii.
Această sărăcie afectează în mod negativ în primul rând copiii şi tinerii, deoarece părinţii lor sunt
nevoiţi cel mai adesea să lucreze peste hotare pentru a-i putea întreţine (peste 700 mii de
moldoveni lucrează peste hotare şi trimit bani familiilor din Moldova), dar şi din cauză mulţi
dintre copii (în special din mediul rural) sunt crescuţi în condiţii nepotrivite dezvoltării lor, atât a
celei fizice, cât şi a celei psihice. Unul dintre factorii afectează în mod puternic dezvoltarea ca
persoane a copiilor şi a tinerilor este accesul limitat la informaţii, care predomină în mediul rural.
Insuficienţa de informaţii veridice şi de resurse financiare de multe ori reprimă aspiraţiile
tinerilor şi a copiilor din mediul rural, acestea rămânând deseori numai în stadiul de aspiraţii şi
dorinţe.
Tinerii din Republica Moldova sunt foarte diferiţi: pentru majoritatea dintre ei contează
viaţa, sănătatea şi fericirea, iar pentru alţii contează banii. Ei se confruntă în egală măsură cu
probleme de ordin economic profesional şi cu probleme de ordin personal.

Serviciile de asistenţă socială adresate tinerilor sunt foarte bine organizate şi singurul lor
dezavantaj este că nu prea mulţi ştiu de ele. Pentru a situaţia din acest punct de vedere, se propun
următoarele soluţii:
• A face publicitate ONG-urilor care se ocupă de problemele şi necesităţile tinerilor. În
acest fel mai mulţi oameni ar şti că există ONG-uri care se ocupă şi de problemele
tineretului şi tot mai mulţi tineri s-ar adresa la aceste ONG-uri
• A distribui (gratuit) cât mai multe pliante sau chiar cărţulii ce conţin informaţii preţioase
pentru tineri (nu numai în mediul urban, ci şi în mediul rural). Acest lucru nu doar ar face
publicitate ONG-urilor ce se ocupă de tineri, dar le-ar şi spori popularitatea
• A oferi informaţii, consultaţii sau cursuri în dependenţă de anumite trăsături ale persoanei
(ca de exemplu sexul sau vârsta persoanei), pentru că de cele mai dese ori aceste trăsături
influenţează preferinţele, necesităţile şi percepţiile individului
• A propune cursuri gratuite şcolilor, liceelor şi altor instituţii de învăţământ
preuniversitare, dar uneori şi celor universitare, în dependenţă de caz. Este de dorit ca
acestea să fie cursuri de comunicare, de psihologie, dar un lucru nu mai puţin important
este şi să se ţină cont de preferinţele elevilor sau a studenţilor. O asemenea acţiune ar şi
consolida încrederea populaţiei în ONG-uri, nu numai ar instrui tineri şi adolescenţi
• A distribui (gratuit) felicitări cu ocazia sărbătorilor, din partea ONG-urilor. O asemenea
acţiune ar face ONG-urile mai cunoscute şi mai populare, iar în rezultat mai mulţi tineri
ar apela la aceste ONG-uri
• A ţine cât mai multe conferinţe despre sănătatea (atât cea fizică, cât şi cea psihică) şi
despre psihologia tinerilor, în cât mai multe sate şi oraşe posibil. Acest lucru i-ar face pe
oameni să înţeleagă că într-adevăr este nevoie de ONG-urile în cauză
• A crea pe site-urile acestor ONG-uri biblioteci electronice, pe care vizitatorii să le poată
accesa numai pentru a vedea ce cărţi sunt în biblioteca ONG-ului respectiv. Acest lucru
ar stârni curiozitate, dar şi interes pentru a vizita aceste ONG-uri în realitate
BIBLIOGRAFIE
1. Sorin rădulescu „Sociologia vârstelor”
2. „Tineretul la răscruce de milenii: realităţi şi perspective”
3. Maria Bulgaru „Metode şi tehnici în asistenţa socială”
4. Maria Bulgaru „Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale”
5. George Neamţu „Tratat de asistenţă socială”
6. Maria Bulgaru, Marcela Dilion „Concepte fundamentale ale asistenţei sociale”
7. Ioan Mărgineanu „Tineretul anilor ’90”
8. „Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica Moldova”
9. Constantin Enăchescu „Tratat de psihanaliză şi psihoterapie”
10. Ion Dafinoiu „Elemente de psihoterapie integrativă”
11. Iosif Moldovanu „Politica de tineret”
12. Cerasela Tudose „Gen şi personalitate”
13. Serge Ciccotti „150 de experimente în psihologie pentru cunoaşterea celuilalt”
14. Serge Ciccotti „150 de experimente pentru cunoaşterea sexului opus”

ANEXE
Chestionar
1. Numele dvs. _____________________________
2. Varsta dvs. _______ Sexul dvs. ________
3. Sunteti din: a) mediu rural b) mediu urban
4. Sunteti: a) casatorit b) necasatorit c) divortat d) alta varianta de raspuns__________
___________________________________________________________________________
5. Sunteti: a) angajat b) neangajat c) alta varianta de raspuns______________________
_______________________________________________________________________
6. Va confruntati cu probleme de ordin : a) personal b) profesional c) alta varianta de
raspuns___________________________________________________________________
7. Fumati? a) da, fumez regulat b) da, fumez ocazional c) alta varianta de raspuns_____
__________________________________________________________________________
8. Consumati alcool? a) da, consum regulat b) consum ocazional c) alta varianta de
raspuns____________________________________________________________________
9. Cel mai mult pentru dvs. conteaza: ___________________________________________
10. Va doriti familie si copii? __________________________________________________
11. Daca da, ce ati dori sa-i invatati pe copiii dvs.? _________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________