Sunteți pe pagina 1din 17

Drepturile Omului În Uniunea Europeană

1. Descriere Generală

1. Descriere generală
Drepturile omului sunt principii sau norme morale
2.Programe ce susțin Drepturile Omului care descriu anumite standarde de comportament uman si sunt
3. Carta drepturilor fundamentale protejate în mod regulat de drepturi legate de drept municipal și
internațional. Acestea sunt aplicabile peste tot în lume și cer
4. Curtea Europeană a drepturilor omului fiecărei persoane să respecte dreptul celeilalte.
Uniunea Europeană consideră drepturile omului ca
5. Agenda UE privind drepturile copilului
fiind universale şi indivizibile. UE le promovează şi le apără în
6. De reținut mod activ, atât pe plan intern, cât şi în relaţiile cu ţările din
afara sa.Drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt
http://eeas.europa.eu/human_rights/index_r valori esenţiale ale Uniunii Europene. Înscrise în tratatul
fondator al UE, acestea au căpătat o semnificație deosebită
o.htm
odată cu adoptarea Cartei drepturilor fundamentale, în 2000,
fiind consolidate şi mai mult atunci când Carta a dobândit forţă
juridică obligatorie, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de
la Lisabona, în 2009.
Ţările care doresc să adere la UE trebuie să respecte
drepturile omului. De asemenea, toate schimburile comerciale
şi acordurile de cooperare cu ţări terţe conţin o clauză care
prevede că drepturile omului reprezintă un element esenţial al
relaţiilor dintre părţi.
Politica Uniunii privind drepturile omului cuprinde
aspecte de natură civilă, politică, economică, socială şi
„Drepturile omului sunt acele
culturală. Aceasta urmăreşte, de asemenea, să promoveze
libertăți, imunități si beneficii drepturile femeilor, ale copiilor, ale minorităţilor şi ale
stabilite în conformitate persoanor strămutate.
cuvalorile contemporane, pe
care orice ființă umană este în

dreptățită să le pretindă de la
societatea în care traiește.
(Louis Lenkin)”
1
Drepturile omului în Uniunea Europeană
PAGE 2
2.Programe ce susțin Drepturile Omului

Acest program a fost infiintat pentru Combaterea violentei impotriva Copiilor, Femeilor si a
Tinerilor.Sunt trei programe Daphne infiintate. Primul program incepe in perioada 2000-2003,
Daphne II este infiintat in perioada 2004-2008 iar Daphne III in perioada 2007-2013.

a) Daphne (2000-2003)

Programul Daphne a fost conceput


pentru a oferi informatii si un cadru
asupra violentei copiilor, tinerilor si a femeilor, fiind un ajutor suplimentar pentru celelalte programe
existente. Cu toate acestea numeroase proiecte nationale sunt fundamentale pentru succesul adus de
aceste initiative spre o mai mare comunitate.
Actiunile propuse de ONG-uri in cadrul programului, participa la crearea si consolidarea retelelor
europene si punerea in practica a unor proiecte inovatoare, ale caror rezultate sunt capabile de un
transfer si catre alte state membre si regiuni. Scopul actiunii ONG-urilor a fost de a imbunatati si
dezvolta schimburile de informatii, cooperare si coordonare ( intre ONG-uri si organizatiile de
voluntariat in diferite state membre precum si lucratori sociali) si cresterea gradului de constientizare
si schimbul de bune practici prin intermediul unor proiecte-pilot si programe de cercetare. În ceea ce
privește proiectele finanțate de program, raportul de evaluare identifică violenta sexuala, violenta in
familie, violenta asupra copiilor si pornografia pe internet. Marea majoritate a proiectelor se ocupă de
prevenirea și protecția împotriva violenței, dar și alte obiective importante, cum ar fi măsurile
legislative și tratamentul victimelor și infractorilor. Ca metode de utilizare pentru punerea în aplicare
a acestor obiective, cel mai important este crearea de rețele, urmată de raspandirea de bune practici,
producerea de materiale de sensibilizare și de formare.
Ca parte a strategiei de pre-aderare și pentru a încuraja respectarea drepturilor omului, programul
Daphne a fost deschis pentru țările candidate din Europa Centrală și de Est, precum și țările din
Spațiul Economic European (SEE), Cipru, Malta și Turcia sub dispoziții speciale. În scopul punerii în
aplicare a acestui program, comisia a fost asistată de un comitet consultativ format din reprezentanți ai
fiecărui stat membru și prezidat de către Comisie. În plus, comisia va lua măsurile necesare pentru a
asigura monitorizarea și evaluarea continuă a programului, aceasta prezentand un raport către
Parlamentul European și Consiliu în al doilea an al programului și la finalizarea acestuia. Articolul 9
din Decizia 293/2000/1CE de adoptare a programului Daphne (2000-2003) cere Comisiei să prezinte
un raport de evaluare intermediară a Parlamentului European și a Consiliului. Bugetul pentru
programul Daphne a fost estimate la 20 milioane de euro in perioada 1 ianuarie 2000 – 30 decembrie
2003.
b) Daphne II (2004-2008)
1
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EL/TXT/?uri=CELEX:32000D0293
2
Drepturile omului în Uniunea Europeană
Programul este deschis participării organizațiilor non-profit, publice sau private PAGE și 3
instituțiilor (autorități locale la nivelul competent, departamente universitare și centre de cercetare)
care acționează pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva copiilor, tinerilor și femeilor,
pentru a oferi sprijin pentru victime, pentru a promova respingerea unei asemenea violențe sau să
încurajeze schimbarea atitudinii și comportamentului față de grupurile vulnerabile și victimele
violenței.
Trei grupuri țintă au fost identificate în mod clar. Acestea sunt copii (până la vârsta de 18
ani), tineri (12-25 ani) și femeile. Toate tipurile de violență și toate aspectele legate de acest fenomen
sunt vizate, indiferent dacă apar în public sau în privat. Aceasta include violența în familie, în școli și
în alte instituții de învățământ sau la locul de muncă, exploatării sexuale comerciale, mutilarea
genitală și traficului de ființe umane. Programul este deschis statelor membre ale Uniunii Europene și
Spațiului Economic European (SEE), Turcia, România și Bulgaria (sub rezerva anumitor condiții în
ceea ce privește ultimele trei țări).
O anexă la Decizia 803/2004/2CE a descrie acțiunile transnaționale ca fiind eligibile pentru
ajutor. Acest lucru presupune, practic, dezvoltarea de rețele, schimburi de informații și de bune
practici și măsuri de sensibilizare. Programul DaphneII acoperă următoarele tipuri de acțiuni, care fac
parte din cererea de propuneri de proiecte cofinanțate specifice :
 identificarea și schimbul de bune practici și de experiență profesională;
 producția de sondaje, studii și cercetări;
 munca de teren implicarea beneficiarilor în design de proiect, implementare și evaluare;
 crearea de rețele multidisciplinare durabile;
 formarea și utilizarea pachetelor educaționale;
 tratament și suport programe pentru victime și agresori;
 dezvoltarea și punerea în aplicare a informației și de sensibilizare activități pentru grupuri
țintă specifice;
 identificarea și promovarea activităților care contribuie la generarea respectul pentru
persoanele care sunt vulnerabili la violență și să asigure bunăstarea și dezvoltarea.

Furnizarea a fost, de asemenea, făcuta pentru activități suplimentare la inițiativa Comisiei


de a umple eventualele lacune în cadrul programului sau pentru a completa zone care nu au fost luate
suficient în considerare în propunerile. Aceste activități fac parte din cererea de propuneri pentru
transferul, adaptarea și utilizarea rezultatelor disponibile.Exemplele includ studii, dezvoltarea de
indicatori și de culegere a datelor sau alte activitati de consolidare a bazei de cunoștințe a
programului.
Daphne II urmărește programul Daphne I, care a expirat la sfârșitul anului 2003. Daphne I a
fost un mare succes și cu o nevoie reală în ceea ce privește strategiile de combatere a violenței. Cadrul
financiar pentru a doua fază a programului (2004-2008) este de 50 de milioane de euro, față de 20 de
milioane de euro pentru prima fază. Daphne finanțează proiecte care au ca scop săofere sprijin
victimelor violenței și să nu poată fi expuse la violență în viitor. Proiectele de acest gen ar trebui să
contribuie la sensibilizarea cu privire la daunele personale și sociale pe care violența le face,
familiilor, comunităților și societății în general.

2
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EL/TXT/?uri=CELEX:32000D0293

3
Drepturile omului în Uniunea Europeană
PAGE 4

c) Daphne III (2007-2013)

Programul Daphne III prin decizia nr 779/2007/ 3CE a Parlamentului European și a


Consiliului are drept scop prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență (fizică, sexuală și
psihologică), care apar în public sau în privat, față de copii, tineri și femei și pentru a proteja victimele
și grupurile de risc. Ea completează programele existente în statele membre și se bazează pe politicile
și obiectivele celor două programe Daphne precedente (Daphne și Daphne II).
Programul are ca scop în special:
 asistența și încurajarea ONG-uri și alte organizații active în domeniul combaterii violenței;
 înființarea de rețele multidisciplinare în vederea consolidării cooperării dintre ONG-uri;
 dezvoltarea și pune în aplicare acțiunilor de sensibilizare si orientate către grupuri
specifice;
 raspandirea rezultatelor obținute în cadrul celor două programe anterioare Daphne;
 asigurarea schimbului de informații și de bune practici, de exemplu prin vizite de studiu și
schimburi de personal;
 fenomenele de studiu legate de violență și impactul acesteia asupra victimelor și societății
(de ingrijire a sanatatii, costurile sociale și economice);
 dezvoltarea de programe de sprijin pentru victimele și persoanele expuse riscurilor și a
programelor de intervenție pentru făptași.

În vederea realizării acestor obiective, programul sprijină trei tipuri de acțiuni:

 acțiunile întreprinse de către Comisie: cercetare, sondaje de opinie și anchete, colectarea și


difuzarea de date, seminarii, conferințe și reuniuni ale experților, dezvoltarea și întreținerea
site-urilor web, etc .;
 proiecte transnaționale de interes comunitar care implică cel puțin două state membre;
 sprijin pentru ONG-uri sau de alte organizații care urmăresc un scop de interes general
european.
Bugetul programului se ridică la 116.85 milioane de euro pentru perioada 2007-2013.

1. Programul “Justitie Civica” ( 2007-2013)

3
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32007D0779

4
Drepturile omului în Uniunea Europeană
PAGE 5
Prin decizia nr.119/2007/ EC4 a Parlamentului European si a Consiliului,scopul
programului "Justiție civilă" este de a menține și consolida o zonă de libertate, securitate și justiție în
Uniunea Europeană. Acesta acoperă perioada cuprinsă între 01.ianuarie.2007 – 31.decembrie.2013.

Programul (care nu se aplică în Danemarca) are patru obiective generale principale:


 să favorizeze cooperarea judiciară în materie civilă, în scopul de a crea un spațiu european
de justiție, bazat pe recunoașterea reciprocă și încredere;
 pentru a elimina obstacolele din calea bunei desfășurări a procedurilor civile
transfrontaliere între statele membre;
 pentru a facilita accesul la justiție pentru persoanele fizice și juridice;
 să promoveze și să consolideze contactele, rețele și schimbul de informații între autoritățile
judiciare și administrative și profesiile juridice, astfel încât să se îmbunătățească cunoașterii
și înțelegerii reciproce.

Prezenta decizie favorizează o mai bună administrare a justiției prin prevenirea conflictelor
de competență, promovarea recunoașterii hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială,
asigurând securitatea juridică, îmbunătățirea accesului la justiție, eliminarea obstacolelor în calea
bunei funcționări a litigiilor transfrontaliere și de a face legislația statelor membre mai compatibil.
Programul are ca scop mai departe :

 îmbunătățirea si cunoașterea reciprocă a sistemelor juridice și judiciare naționale;


 promovarea formării în dreptul comunitar pentru profesiilor juridice;
 să încurajeze crearea de rețele, cooperarea și schimburile de informații și experiență;
 asigură punerea în aplicare a sunetului și evaluarea acțiunilor UE;
 îmbunătățirea informații privind sistemele juridice din statele membre și accesul la justiție;
 consolidarea încrederii reciproce, respectând independența sistemului judiciar;
 sa faciliteze funcționarea Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială.

Programul este, de asemenea, deschis organizațiilor publice și private, precum și


asociațiilor profesionale, universităților, institutelor de cercetare și institutelor de formare în domeniul
juridic și judiciar, practicantti ai dreptului, organizații internaționale și ONG-uri. Proiectele sunt
evaluate și premiate pe baza de: conformitatea acțiunii propuse cu programul de lucru anual al
Comisiei, calitatea acțiunii propuse (proiectarea, organizarea și rezultatele așteptate), valoarea
finanțării comunitare solicitate și legătura dintre acțiunile, obiectivele și rezultatele așteptate.
Programul are un buget de 109.3 milioaneEUR pentru perioada 2007-2013. Finanțarea
comunitară poate fi sub formă de subvenții de funcționare sau subvenții pentru acțiuni în urma unor
cereri de propuneri, sau contracte de achiziții publice pentru măsuri de însoțire (achiziționarea de
bunuri și servicii).

2. Programul de la STOCKHOLM

4
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32007D1149

5
Drepturile omului în Uniunea Europeană
Programul de la Stockholm stabilește prioritățile Uniunii Europene (UE) pentru domeniul PAGE 6
justiției, libertății și securității pentru perioada 2010-2014. Pentru a oferi o Europă sigură în cazul în
care sunt respectate drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, Programul de la Stockholm
se axează pe următoarele priorități:

a. Europa Drepturilor o zona in care:

 cetățenii și membrii familiilor acestora pot exercita pe deplin dreptul la libera circulație;
 diversitatea este respectată și cele mai vulnerabile grupuri de persoane (copii, minorități
cum ar fi romii, victime ale violenței, etc.) sunt protejate, în timp ce rasismul și xenofobia
sunt abordate;
 drepturile persoanelor suspectate și învinuite sunt protejate în cadrul procedurilor penale;

b. Europa Justitiei
Un spațiu european de justiție trebuie să fie realizat în întreaga UE. Accesul la justiție al
cetățenilor trebuie să fie facilitată, în așa fel încât drepturile lor sunt mai bine puse în aplicare în
cadrul UE. În același timp, cooperarea între autoritățile judiciare și recunoașterea reciprocă a
hotărârilor judecătorești în cadrul UE trebuie să fie dezvoltate în continuare în ambele cazuri civile și
penale. În acest scop, țările UE trebuie să facă uz de justiție (tehnologia informației și comunicațiilor
în domeniul justiției), norme minime comune de apropiere a standardelor penale și civile, precum și să
consolideze încrederea reciprocă.

c. Europa care protejeaza


Programul de la Stockholm recomandă dezvoltarea unei strategii de securitate internă a
UE, cu scopul de a îmbunătăți protecția cetățenilor și lupta împotriva crimei organizate și a
terorismului. În spiritul solidarității, strategia va urmări să intensifice cooperarea judiciară în materie
penală precum și cooperarea în gestionarea frontierelor, protecția civilă și gestionarea dezastrelor.
Strategia de securitate internă va consta într-o abordare pro-activă, orizontală și transversală, cu
sarcini clar împărțite în UE.
Acesta se va concentra pe lupta împotriva criminalității transfrontaliere, cum ar fi:
 traficului de ființe umane;
 abuzul sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile;
 criminalitatea informatică;
 criminalitatea economică, corupția, contrafacerea, pirateria si drogurile

d. Europa intr-o lume globalizata


Dimensiunea externă a politicii UE trebuie luata în considerare în domeniul justiției,
libertății și securității. Acest lucru va ajuta la abordarea provocărilor legate de UE cu care se confruntă
în prezent, precum și să consolideze oportunități pentru cooperarea cu țările din afara UE. Acțiunea
UE în acest domeniu este de a adera la următoarele principii:
 menținerea unei politici unice relațiilor externe a UE;
 lucrul in parteneriat cu țările din afara UE (inclusiv candidate, vecine, precum și / țările
Schengen SEE, Statele Unite ale Americii și Federația Rusă);
 promovarea standardelor și valorilor europene și internaționale, precum și ratificarea
Organizației Națiunilor Unite, Consiliul Europei și Conferința de la Haga de drept
internațional privat Convenții;

6
Drepturile omului în Uniunea Europeană
 schimbul de informații cu privire la activitățile bilaterale și multilaterale; PAGE 7
 acționare în spiritul solidarității, coerență și complementaritate;
 utilizarea tuturor instrumentelor și resursele disponibile în mod eficient;
 informarea cu privire la, monitorizarea și evaluarea acțiunilor din dimensiunea externă a
justiției și afacerilor interne;
 folosirea unei abordari proactivă pentru relații externe.

3. Programul de la Haga

Multianual Programul de la Haga, adoptat în cadrul Consiliului European din 4 și 5


noiembrie 2004, stabilește 10 priorități ale Uniunii în vederea consolidării spațiului de libertate,
securitate și justiție în următorii cinci ani. O anexă la comunicarea stabilește măsuri specifice și un
calendar de adoptare a acestora. Comisia consideră că eforturile ar trebui concentrate pe următoarele
priorități:

A. Consolidarea drepturilor fundamentale si Cetatenia

Uniunea intenționează să monitorizeze și să promoveze respectarea drepturilor


fundamentale în politicile europene.De asemenea, Comisia intenționează să lucreze împotriva tuturor
tipurilor de discriminare și să asigure protecția datelor cu caracter personal. Modul în care drepturile
conferite de cetățenia europeană - cum ar fi libera circulație în interiorul Uniunii și drepturile de vot în
Parlamentul European și alegerile locale - sunt exercitate trebuie să fie, de asemenea, îmbunătățită.

B. Masuri anti-teroriste

Comisia subliniază necesitatea de prevenire a terorismului și schimbul de informații.


Intenția sa este de a sprijini statele membre în lupta lor împotriva terorismului, concentrându-se
asupra recrutării terorismului și a finanțării, prevenirea, analiza de risc, protecția infrastructurii
vulnerabile și gestionarea consecințelor.Terorismul și cauzele sale pot fi combătute eficient doar prin
cooperarea cu țările terțe. Măsurile adoptate de Comisie pentru îndeplinirea obiectivelor sale includ:
propuneri care vizează consolidarea cooperării între serviciile de aplicare a legii din statele membre,
în special prin schimburi de informații îmbunătățite, un cadru european pentru protecția datelor
conexe, o comunicare privind protecția infrastructurilor critice.

C. Migratia

Comisia intenționează să prezinte o abordare nouă, echilibrată in legatura cu imigrarea


legală și ilegală. Acest lucru implică combaterea imigrarii ilegale și a traficului de ființe umane, în
special femei și copii.Programul de la Haga prevede adoptarea unei comunicări și a unui plan de
imigrare legală.Gestionarea corespunzătoare a fluxurilor de migrație implică, de asemenea, o mai
bună cooperare cu țările terțe în toate domeniile, inclusiv returnarea migranților. Măsurile introduse
de Comisie pentru a realiza acestea include "Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii"
program-cadru, care se referă la crearea unui fond pentru frontierele externe, un fond de integrare, un
fond de returnare și un fond european pentru refugiați.

D. Libera circulatie

7
Drepturile omului în Uniunea Europeană
PAGE 8
În cadrul Uniunii, libera circulație a persoanelor este posibilă prin eliminarea controalelor
la frontierele interne. La fel de important este crearea unei politici eficiente de vize prin dezvoltarea
de, de exemplu, un sistem de informare viză și, în viitor, un serviciu consular european comun. Una
dintre prioritățile pe termen scurt este de a face documentelor de identitate și călătorie mai sigură prin
dotarea acestora cu elemente biometrice de identificare.

E. Înființarea unei proceduri comune de azil.

Comisia își propune să stabilească o procedură armonizată și eficientă de azil. Pe termen


scurt, aceasta va fi prezenta ca o propunere de directivă privind statutul de rezident pe termen lung
pentru refugiați și pe termen mediu, odată modul în care se aplică legislația în vigoare a fost evaluat,
se va propune o procedură comună și statutului de refugiați. Cooperarea operațională în domeniul
azilului va fi continuată și menținuta în special prin intermediul Fondului european pentru refugiați.

F. Elaborarea unui concept strategic de combatere a crimei organizate.

Cooperarea între autoritățile de aplicare a legii din statele membre, cum ar fi poliția sau
vamale, trebuie să fie îmbunătățite în lupta împotriva crimei organizate. Lucru spre un model
european pentru inteligență penală este o prioritate. Prin urmare, Comisia a adoptat o comunicare
privind elaborarea unui concept strategic de combatere a crimei organizate în anul 2005.

3. Carta drepturilor fundamentale

Carta Drepturilor Fundamentale


recunoaşte o serie de drepturi personale, civile,
politice, economice şi sociale ale cetăţenilor UE
şi ale rezidenţilor de pe teritoriul Uniunii şi le înscrie în legislaţia europeană.

În iunie 1999, Consiliul European de la Köln a considerat că drepturile fundamentale


aplicabile la nivelul Uniunii Europene (UE) trebuie consolidate într-o cartă, pentru a li se conferi o
mai mare vizibilitate. Şefii de stat/de guvern au dorit să includă în această cartă principiile generale
stabilite în Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului din 1950 şi pe cele care derivă din
tradiţiile constituţionale comune statelor membre. În plus, carta trebuia să includă drepturile
fundamentale care li se aplică cetăţenilor UE, precum şi drepturile economice şi sociale conţinute în

8
Drepturile omului în Uniunea Europeană
PAGE 9
Carta Socială a Consiliului Europei şi în Carta Comunitară a Drepturilor Sociale Fundamentale
ale Lucrătorilor. De asemenea, ea trebuia să reflecte principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii de
Justiţie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Carta a fost elaborată de o convenţie alcătuită dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru
şi al Comisiei Europene, precum şi din membri ai Parlamentului European şi ai parlamentelor
naţionale. Documentul a fost proclamat, în mod oficial, la Nisa în decembrie 2000 de Parlamentul
European, Consiliu şi Comisie.

În decembrie 2009, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Cartei


Drepturilor Fundamentale i-a fost conferită aceeaşi forţă juridică obligatorie ca cea a tratatelor. În
acest scop, carta a fost modificată şi proclamată pentru a doua oară în decembrie 2007. 5

Carta Drepturilor Fundamentale  conţine un preambul şi 54 de articole, grupate în şapte capitole:

Primul capitol intitulat „Demnitatea” prezintă următoarele articole:

a.) Demnitatea umană – aceasta este inviolabilă și trebuie respectată și protejată.

b.) Dreptul la viață – Orice persoană are dreptul la viață, rezultând faptul că nimeni nu
poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

c.) Dreptul la integritate al persoanei – Orice persoană are dreptul la integritate fizică și
psihică. Acest drept trebuie respectat în special în domeniul medicinei și biologiei. Și
aici avem următoarele: interzicerea utilizării corpului uman și a părților sale, ca sursă
de profit; interzicerea clonării ființelor umane în scopul reproducerii.

d.) Un alt articol din cadrul acestui capitol este reprezentat de Interzicerea torturii și a
pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante – Nici o persoană nu
trebuie supusă torturii și nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

e.) Interzicerea sclaviei și a muncii forțate – Nimeni nu poate fi ținut în sclavie,nu


poate fi constrâns sa efectueze o muncă forțată sau obligatorie și nu în ultimul rând
traficul de ființe umane este interzis.

Într-un alt capitol al Cartei ni se prezintă Libertățile.

a.) Dreptul la libertate și siguranță

b.) Respectarea vieții private și de familie

c.) Protecția datelor cu caracter personal – asemenea date trebuie tratate în mod
corect, pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv
legitim prevăzut de lege. Respectarea acestor norme se supune controlului unei
autorități independente.
5
http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/combating_discrimination/l33501_r
o.htm
9
Drepturile omului în Uniunea Europeană
d.) Dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie. PAGE 10

e.) Libertatea de gândire, de conștiință și de religie – acest drept implică libertatea


omului de a-și schimba religia, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau
convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul
cultului, învățământului, practicilor și îndeplinirii riturilor.

f.) Libertatea de exprimare și de informare – acest drept cuprinde libertatea de opinie


și libertatea de a primi sau de a transmite informații fără amestecul autorităților
publice.

g.) Libertatea de întrunire și de asociere–dreptul oricărei persoane de a înființa


împreună cu alte persoane sindicate și de a se afilia la acesteaa pentru apărarea
intereselor sale.

h.) Libertatea artelor și științelor

i.) Dreptul la educație – orice persoană are dreptul la educație, precum și la accesul la
formarea profesională și formare continuă. Acest drept include posibilitatea de a urma
gratuit învățământul obligatoriu. Libertatea de a înființa instituții de învățământ cu
respectarea principiilor democratice, precum și dreptul părinților de a asigura educarea
și instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și
pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează
exercitarea acestora.

j.) Libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă – orice cetățean al Uniunii


are libertatea de a-și căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a presta
servicii în orice stat membru.

k.) Libertate de a desfășura o activitatea comercială

l.) Dreptul de propietate – orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a


folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod egal.
Proprietatea intelectuală este protejată.

m.) Dreptul de azil - Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor prevăzute de
Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și de Protocolul din 31 ianuarie 1967
privind statutul refugiaților și în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană
și cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumite în continuare
„tratatele”).

n.) Protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare

În continuare vom prezenta Dreptul Solidarității. Acesta cuprinde următoarele:

10
Drepturile omului în Uniunea Europeană
a.) Dreptul lucrătorilor la informare și la consultare ăn cadrul întreprinderii PAGE 11

b.) Dreptul de negociere și de acțiune colectivă - Lucrătorii și angajatorii sau


organizațiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și
practicile naționale, de a negocia și de a încheia convenții colective la nivelurile
corespunzătoare și de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acțiuni colective
pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă.

c.) Dreptul de acces la serviciile de plasament

d.) Protecția în cazul concedierii nejustificate

e.) Condiții de muncă echitabile și corecte – orice lucrător are dreotul la condiții de
muncă care să respecte săntatea, securitatea și demnitatea sa, deasemenea orice
lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă și la perioade de odihnă
zinică și săptămânală, precum și la p perioada de concediu plătit.

f.) Interzicerea muncii copiilor și protecția tinerilor la locul de muncă - Încadrarea în


muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare în muncă nu poate fi
inferioară celei la care încetează perioada de școlarizare obligatorie. Tinerii acceptați
să lucreze trebuie să beneficieze de condiții de muncă adaptate vârstei și să fie
protejați împotriva exploatării economice sau a oricărei activități care ar putea pune în
pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială sau
care le-ar putea compromite educația.

g.) Viața de familie și viața profesională

h.) Securitate socială și asistență socială - Uniunea recunoaște și respectă dreptul de


acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care acordă protecție în
caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependență de alte persoane sau
bătrânețe, precum și în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele
stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale. Orice persoană care
are reședința și se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestații de
securitate socială și la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu
legislațiile și practicile naționale.

i.) Protecția sănătății

j.) Accesul la serviciile de interes economic general - Uniunea recunoaște și respectă


accesul la serviciile de interes economic general, astfel cum se prevede în legislațiile
și practicile naționale, în conformitate cu tratatele, în scopul promovării coeziunii
sociale și teritoriale a Uniunii.

11
Drepturile omului în Uniunea Europeană
PAGE 12
k.) Protecția mediului – politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecție
și îmbunătățire a calității mediului, care să fie asigurat în coformitate cu principiul
dezvoltării durabile.

l.) Protecția consumatorilor6

4. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la


Strasbourg este un tribunal supra-național, instituit prin
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede
recurs legal de ultimă instanță persoanelor fizice care
consideră că drepturile omului au fost încălcate de către o parte contractantă la Convenție. Aplicarea
în fața instanței poate fi, de asemenea, adusa de către alte părți contractante.Convenția a fost adoptată
sub auspiciile Consiliului Europei, toate 47 de state membre fiind părți ale acesteia.

Istoric și structura

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost instituita ca o entitate permanenta.cu


judecătorii cu normă întreagă, la data de 1 noiembrie 1998, înlocuind mecanismele de punere în
aplicare atunci existente. Noul format al Curții a fost rezultatul ratificarii Protocolului 11, o
modificare a Convenției care a intrat in vigoare în noiembrie 1998. Noii judecători au fost ulterior
alesi de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.Primul președinte al instanței a fost Luzius
Wildhaber. Până în momentul in care Protocolul nr 11 a fost pus in aplicare , instituind Tribunalul
permanent și oferind acces direct pentru 800 de milioane de europeni, Curtea a emis 837 hotărâri.
Până la sfârșitul anului 2005 aceasta a emis 5,968 hotărâri. Toate statele membre ale
Consiliului Europei sunt obligate să semneze și să ratifice Convenția. Curtea este constituita dintr-un
număr de judecători egal cu numărul de părți contractante, care sunt în prezent in numar de 47.
Fiecare judecător este ales de catre Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, la recomandarea
autoritatilor nationale. În ciuda acestui corespondenț, nu există cerința de cetățenie pentru judecători
(de exemplu, un cetățean elvețian poate fi ales ca reprezentant al Liechtenstein-ului). Judecătorii sunt
presupusi a fi arbitri imparțiali, mai degrabă decât reprezentanți ai țărilor. Judecătorii sunt aleși pentru
mandate de șase ani și pot fi realesi. Curtea este împărțita în cinci “secțiuni”, fiecare constand dintr-o
selecție echilibrata a judecatorilor, din punct de vedere geografic și al genului. Întreaga Curtea alege
un președinte și cinci președinți de secțiune, dintre care doi servesc, de asemenea, ca vicepreședinți.
Fiecare secțiune selectează o cameră, formata din Președintele Sectiei și o selecție prin
rotație a altor șase judecători. Curtea își menține, de asemenea, Marea Cameră formata din 17
membri, si anume: președintele, vicepreședinții, președinții de secțiune, plus o selecție prin rotație a
judecătorilor de la unul din cele doua grupuri echilibrate. Selectarea judecătorilor alternează între
grupuri la fiecare nouă luni. Între 2006 și 2010, Rusia a fost singura dintre cele 47 de state participante
care a refuzat să ratifice Protocolul 14, destinat accelerarii activitatii instanței, în mare parte prin
reducerea numărului de judecători necesari pentru adoptarea deciziilor importante. În 2010, Rusia a

6
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:en:PDF
12
Drepturile omului în Uniunea Europeană
renuntat la opoziția față de acest protocol, în schimbul unei garanții conform careia judecătorii ruși se 13
PAGE
pot implica în revizuirea plângerilor împotriva Rusiei.

Arhitectura
Clădirea, care găzduiește camerele de judecată și registrul, a fost proiectata de “Rogers
Richard Partnership” și finalizată în anul 1995. Designul are menirea de a reflecta, printre altele, cele
două componente distincte ale Comisiei și Curții (asa cum era atunci). Utilizarea pe scară largă a
sticlei subliniază "deschiderea" instanței fata de cetățenii europeni.

Procedura
Cazurile de încălcare a drepturilor omului de către statele membre sunt depuse la
Strasbourg, și încadrate intr-o secțiune. Reclamațiile considerate a fi nefondate pot fi respinse de către
un singur judecător. Reclamațiile considerate a fi merituoase sunt examinate de carte o
Cameră.Deciziile de mare importanță pot fi atacate în fața Marii Camere. O decizie a Curții este
obligatorie pentru statele membre și trebuie să fie respectata, cu excepția cazului în care aceasta este
formata dintr-un aviz consultativ. Este rolul Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei sa
supravegheze executarea hotărârilor Curții. Acest organism nu poate forța statele să se conformeze,
insa sancțiunea finala pentru respingerea cooperarii este expulzarea din Consiliul Europei.

Judecători și secțiuni

Instanța are 5 secțiuni și 47 de judecători, aleși din statele membre ale Consiliului Europei.
Curtea reunite in plen alege grefierul și unul sau mai mulți grefieri adjuncți. Grefierul este responsabil
cu Registrul, îndeplinește sarcini juridice și administrative și elaborează deciziile și hotărârile din
partea Curții. Din data de 4 ianuarie 2007, grefierul instanței este Erik Fribergh, iar grefierului adjunct
este Michael O'Boyle.

Reforma

În anul 1999, instanța de judecată a avut o restante de 60.000 de cazuri. O cifră care a
crescut la aproximativ 100.000 de cazuri în 2007, și peste 120.000 la începutul anului 2010. Datorită
volumului mare de muncă la unele cazuri, luarea unei hotarari a durat si pana la cinci ani, existand
astfel o întârziere semnificativă. Insacum in majoritatea cazurilor s-a mers pe principiul conform
caruia "justiția întârziată este o justiție ce nu mai poate fi instituita", Consiliul Europei a organizat un
grup de lucru responsabil să analizeze modalitățile de îmbunătățire a eficienței Curții. Acest lucru a
dus la elaborarea unui nou protocol, "Protocolul 14", care a fost în cele din urmă ratificat de toate
statele membre la 1 iunie 2010. Intrarea în vigoare a protocolului 14 înseamnă acum că:
 Un singur judecător poate decide cu privire la admisibilitatea un caz de; anterior, era nevoie
a fi solicitati trei judecători.
 În cazul în care situatiile prezentate sunt în mare parte similare cu cele aduse anterior în fața
Curții, și se datorează în principal unui stat membru care nu a respectat o hotărâre
anterioară, cazul poate fi hotărât de trei judecători, si nu de Camera de sapte judecatori.
 Un caz nu poate fi admisibil dacă se consideră că reclamantul nu a suferit un "prejudiciu
semnificativ"; Cu toate acestea, aceasta nu este o regulă rigidă.
 Un stat membru poate fi adus în fața Curții de către Comitetul de Miniștri în cazul în care
refuză executarea unei hotărâri.
 Comitetul Miniștrilor poate solicita Curții o "interpretare" a unei hotărâri pentru a ajuta la
determinarea cel mai bun mod ca un stat membru să se conformeze.

În timp ce Alex Bailin și Alison Macdonald apreciau în “The Guardian” că protocolul 14 ar


ajuta instanța in forțarea statelor membre in a-si respecta obligațiile în domeniul drepturilor omului,

13
Drepturile omului în Uniunea Europeană
“Amnesty International” și-a exprimat îngrijorarea conform careia aceste modificări ale criteriilorPAGE
de 14
admisibilitate vor însemna pierderea capacitatii de a “castiga despagubiri pentru incalcarea drepturilor
omului” a unor persoane.

Relația cu alte instanțe

Curtea Europeană de Justiție


Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CEJ) nu este asociata Curtii Europeane a Drepturilor
Omului. Cu toate acestea, din moment ce toate statele UE sunt membre ale Consiliului Europei și au
semnat Convenția privind drepturile omului, există preocupări privind coerența în jurisprudența dintre
cele două instanțe. Prin urmare, CEJ se referă la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
și tratează Convenția privind drepturile omului, ca și cum aceasta a fost parte a sistemului juridic al
UE.
Instituțiile UE sunt obligate în temeiul articolului 6 din Tratatul UE de la Nisa sa respecte
drepturile omului în temeiul Convenției. În plus, deoarece Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la
1 decembrie 2009, este de așteptat ca UE să semneze Convenția. Acest lucru ar obliga Curtea de
Justiție sa se conformeze solutiilor jurisprudentiale anterioare ale Curții Europene a Drepturilor
Omului și, prin urmare, sa supuna drepturile omului legislatiei, rezolvand în acest fel problema
jurisprudenței contradictorii.

Instanțele naționale
Cele mai multe dintre părțile contractante la Convenția Europeană a Drepturilor Omului au
inclus Convenția în propriile sisteme juridice naționale, fie prin dispoziție constituțională, statut sau
hotărâre judecătorească. Încorporarea, împreună cu intrarea vigoare a Protocolului 11, au sporit
dramatic statutul drepturilor din Convenție, precum și impactul jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului. Judecătorii naționali, oficialii aleși, și administratorii sunt acum sub o presiune
tot mai mare de a eficientiza cat mai puternic Convenția în cadrul propriilor sisteme naționale.

5. Agenda UE pentru drepturile copilului

Aceasta a fost prezentata de Comisie si are


la baza protectia si promovarea drepturilor copilului,
ce consta in stimularea autoritatilor de a face respectat un interes superior sis a puna in aplicarea
masuri ce vizeaza un copil, dar si sa fie respectate drepturile fundamentale a unui copil.
Ca si obiective, Agenda UE are:
 Justitia in interesul copilului
 In situatii de vulnerabilitate ,copilul sa fie protejat
 Protejarea drepturilor copilului dar si promovarea in contextual actiunii externe a UE

Actiunile privind Agenda UE ce vizeaza protejarea drepturilor copilului dar si promovarea


sunt:

 Sa adopte propunerea de directive ce confera o protective sporita a copiilor


 Sa prezinta propunerea de a stabili masuri de protectie speciale
14
Drepturile omului în Uniunea Europeană
 Sa revizuiasca legislatia UE in ceea ce priveste raspunderea parinteasca PAGE 15
 Sa promoveze o justitie in interesul si luarea in considerare a unor legi civile si penale
 Pentru copiii ce vor sa participle la sistemele judiciare , se doreste sa se sprijine activitatile
de formare a judecatorilor
 Pentru acei minori originari din tari terte neinsotiti se doreste o formare mai buna a
autoritatilor
 Pentru integrarea romilor , se acorda asupra statelor member o atentie mai deosebita
 Sustinerea si incurajarea mecanismelor de alerta in cazul rapirii copiilor, si introducerea
liniei europene 116000 pentru acei copii disparuti
 In ceea ce priveste riscurile supuse tinerilor folosind internetul, se doreste o masura in care
sa combata hartuirea si manipularea in scopuri sexual
 Pentru a avea acces la informatii in ceea ce priveste drepturile lor ca si copii se creaza un
punct de acces unic pe site-ul Europa

Dupa cum stim , drepturile copilului nu sunt tocmai respectate. Multi copii sunt pusi la
munca, multi sunt victime in traficul cu finite umane, multi sunt implicati ca si soldati in conflictele
armate, multi nu au o alimentative si o educatie corespunzatoare, de aceea Comisia Europeana a
propus o stategie in ceea ce priveste o pretectie a drepturilor copilului . Ca obiective au fost stabilite:
 Sa se profite de instrumene si politicile existente
 Sa se stabileasca prioritati ale unor viitoare actiuni a UE
 SA se ia in considerare drepturile copilului atat in politicile externe cat si interne in mod
sistematic
 Coordonarea si consultarea unor mecanisme eficiente
 In ceea ce priveste drepturile copilului , sa se consolideze competentele si expertiza
 Sa se comunice mai efficient in ceea ce priveste drepturile copilului
 Sa se promoveze drepturile copilului

Pentru obtinerea obiectivelor s-au luat urmatoarele masuri:


 Sa se lanseze un plan de actiuni pentru cooperarea de dezvoltare
 Sa se creeze un forum pentru drepturile copilului si o platform de discutii online
 Sa se implice si copiii in acest process de decizie
 Pentru ca, atat copilul cat si parintii acestuia sa isi cunoasca mai bine drepturile ,
s-a elaborate o stategie de comunicare

Justitie

Recunoasterea deciziilor in materie penala : consolidarea increderii reciproce


Recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie penală între statele membre este temelia
spațiului judiciar european . În practică , Comisia constată că statele sunt încă reticente în a recunoaște
deciziile penale provenind dintr-un alt stat membru al Uniunii . Comunicarea solicită consolidarea
încrederii reciproce , o necesitate absolută pentru a realiza spațiul judiciar european .

Cartea verde privind procedurile penale


In scopul de a facilita principiului recunoașterii reciproce , Comisia Europeana a
prezentat Cartea verde privind standardele minime comune pentru garanții procedurale pentru
persoanele suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni și urmărite penal sau condamnate

15
Drepturile omului în Uniunea Europeană
pentru aceasta infracțiune . Drepturile fundamentale în cauză sunt cinci : dreptul la asistenta si PAGE 16
reprezentare juridica ; dreptul de a fi asistat de un interpret și / sau traducător ; dreptul grupurilor
vulnerabile la o protecție specială; drepturile resortisanților din alte state membre și țări terțe la
asistență consulară ; dreptul la o " Scrisoare a drepturilor ".

Cartea verde privind recunoasterea reciproca a masuriloe de control neprivative de


libertate preliminare judecatii
Cu această carte verde , Comisia inițiază o dezbatere cu privire la un nou instrument
legislativ care să permită recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești care comandă înainte de
proces , măsurile de supraveghere judiciară neprivative de libertate de libertate . Acest lucru pentru a
se conforma cu unul dintre principiile generale de drept care ordinele de a considera detenția
provizorie ca o măsură excepțională și se lasă să se substituie măsurilor de supraveghere judiciară
neprivative de libertate de libertate.

6. De retinut!

Carta Drepturilor Fundamentale (CDF) stabilește într-un text întreaga gamă de drepturi
civile, politice, economice și sociale ale cetățenilor UE, precum și a tuturor celorlalte persoane care
trăiesc în UE. Aceasta a devenit obligatorie pentru toate statele membre în 2009. O serie de țări s-au
opus pentru că au susținut faptul ca noile obligații legale ar submina suveranitatea națională.
Carta nu extinde competența UE în aspectele ce nu au fost incluse prin tratate în cadrul competenței
sale. În cazurile în care carta nu se aplică, protecția drepturilor fundamentale este garantată în
constituțiile sau tradițiile constituționale ale țărilor UE și convențiile internaționale care le-au ratificat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), organ judiciar stabilit în 1959, se ocupa
de supravegherea punerii în aplicare a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale. Convenția obligă statele semnatare să garanteze diferite libertățile civile și politice,
inclusiv libertatea de exprimare și de religie, precum și dreptul la un proces echitabil. Aceasta are
sediul la Strasbourg, Franța.
Persoanele care cred ca drepturile omului au fost încălcate și care sunt în imposibilitatea de
a remedia neintelegerileprin sistemul lor juridic național pot depune o cere la CEDO pentru a
soluționa cauza și a da un verdict.

16
Drepturile omului în Uniunea Europeană
PAGE 17

Bibliografie:
1. Popa Val Vasile, Vatca (2005) Liviu, Drepturile Omului, Ed. AllBeck, Bucuresti;

2. UE si Drepturile Omului, http://europa.eu;

3. Doina Balahur, Protectia Europeana a Drepturilor Omului, Ed Universitatii Al.I.Cuza,


2006;

4. Doina Balahur, Protectia europeana a Drepturilor Omului, suport de curs, CSE;

5. http://www.coe.int/ Drepturile Omului;

17