SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

1. Noțiuni introductive
Nă scută din ideea cooperă rii între mai mulţi întreprinză tori animaţi de intenţia de a realiza
împreună activită ţi economice de amploare, societatea comercială a apă rut ca urmare a unor cauze
economice şi sociale, pe mă sură ce acţiunile individuale nu au mai corespuns necesită ţii de a îndeplini
activită ţi economice de amploare.
Ideea cooperă rii între mai mulţi întreprinză tori care să pună în comun resursele individuale, ca
urmare a dezvoltă rii societă ţii omeneşti, precum şi pe fondul creşterii nevoilor economice şi sociale şi-
a gă sit expresia în conceptul de societate comercială .
Dacă la început societă ţile comerciale erau formate doar din câ teva persoane care puneau în
comun bunurile şi abilită ţile specifice în vederea realiză rii unor afaceri, evoluţia tehnicii juridice a
contribuit la apariţia unor societă ţi alcă tuite din colectivită ţi mult mai mari care, prin capitalurile lor,
au fă cut posibilă realizarea unor mari afaceri în toate domeniile de activitate.
Societă ţile comerciale au avut şi au consecinţe importante asupra civilizaţiei moderne,
determinâ nd extinderea pieţelor, canalizâ nd energiile umane şi financiare în sensul realiză rii unor
scopuri economice şi sociale, dar şi pentru satisfacerea intereselor personale ale întreprinzătorilor.
Societatea în nume colectiv este ce mai simplă formă de societate comercială . Ea se
caracterizează prin două elemente esenţiale: asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor
iar obligaţiile sociale sunt garantete cu patrimoniul social şi cu ră spunderea nelimitată şi solidară a
tuturor asociaţilor.
Din acest motiv această formă de societate este cea mai avantajoasă pentru creditorii sociali
deoarece în cazul neexecută rii obligaţiilor ei pot să urmă rească bunurile atâ t din patrimoniul social câ t
şi cele din patrimoniul personal al asociaţilor. Implicit, pentru asociaţi, este cea mai dezavantajoasă
formă de societate din cele cinci consacrate de legislaţia româ nă .
În doctrină s-a apreciat că societatea în nume colectiv reprezintă dreptul comun pentru toate
celelalte forme de societate comercială.

2. Constituirea societăţii în nume colectiv

Contractul de societate trebuie să se încheie în formă autentică . Potrivit Legii nr. 31/1990
privind societă țile comerciale, republicată , cu modifică rile și completă rile ulterioare, asociaţii unei
societă ţi în nume colectiv pot fi atâ t persoane fizice, câ t şi persoane juridice. Firma societă ţii
comerciale în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea
„societate în nume colectiv”, scrisă în întregime. Dacă numele unei persoane stră ine de societate
figurează , cu consimţămâ ntul său, în firma societă ţii în nume colectiv, aceasta devine ră spunză toare
nelimitat şi solidar de toate obligaţiile societă ţii.

1
 Capitalul social al societă ţii în nume colectiv este divizat în pă rţi de interes. Legea nu stabileşte
un plafon minim al capitaluli social subscris sau al celui vă rsat, ceea ce înseamnă că asociaţii sunt liberi
să determine mă rimea acestora, în funcţie de nevoile pe care le reclamă realizarea obiectului societă ţii.
Legea cere însă ca în contract să să precizeze data la care se va vă rsa integral capitalul social subscris.
În contractul de societate trebuie să se arate şi aportul fiecă rui asociat la capitalul social.
Câ nd aportul la capitalul social aprţine mai multor pesoane cestea sunt obligate solidar faţă de
societate şi trebuie să desemneze un reprezentat comun pentru exercitarea drepturilor decurgâ nd din
acest raport. Potrivit art. 84 din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată, cu
modifică rile și completă rile ulterioare, asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanţe nu
este eliberat câ t timp societatea nu a obţinut plata sumei pentru care au fost aduse.
Potrivit regulilor din materie civilă asociatul care a subscris o creanţă drept aport la capitalul
social ră spunde de valabila ei existenţă la data subsrierii. În plus în materia societă ţilor comerciale, pe
ideea de protejare a societă ţii care urmeză să se înfiinţeze - asociantul cedent ră spunde şi de
solvabilitatea debitorului inclusiv la data la care creanţa este scadentă .
Pentru publicitate şi pentru opozabilitate faţă de terţi cesiunea de creanţă trebuie înregistrată
în Arhiva Electronică de Garanţii reale mobiliare.
Potrivit art. 84 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată , cu
modifică rile și completă rile ulterioare, dacă plata nu s-a putut obţine prin urmă rirea debitorului cedat,
asociatul, în afară de daune ră spunde de suma datorată , cu dobâ nda legală din ziua scadenţei
creanţelor. Se observă că articolul reinterează prevederile art. 65 alin.2 din Legea nr. 31/1990 privind
societă țile comerciale, republicată , cu modifică rile și completă rile ulterioare, astfel, societatea va fi
îndreptă ţită să obţină de la asociatul care nu si-a executat obligaţia de aport pe lâ ngă dobâ nda legală la
suma datorată de la data scadenţei (dată la care debitorul cedat ar fi trebui să îşi execute obligaţia
că tre societate) şi daune-interese pâ nă la acoperirea integrală a prejudiciului suferit prin neexecutarea
aceste obligaţii. Pentru a obţine aceste daune-interese suplimentare este necesar ca societatea
debitoare să facă dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor ră spunderii civile, inclusiv a întregului
pejudiciu.

3. Funcţionarea societăţii în nume colectiv

3.1 Deliberările şi deciziile asociaţilor în societatea în nume colectiv
În societatea în nume colectiv toți asociaţii cooperează şi se controlează reciproc riscâ ndu-şi
întreaga avere. Avâ nd în vedere numă rul mic al asociaţilor societă ţii în nume colectiv, legea nu
instituţionalizează adunarea generală a asociaţilor pentru această formă de societate. În problemele
esenţiale care privesc activitatea societă ţii, deciziile sunt luate împreună de că tre asociaţi. Legea nr.
31/1990 privind societă țile comerciale consacră şi pentru această formă de societate principiul
majorită ţii capitalului social pentru numirea administratorilior. În mod excepţional, decizia se ia cu
votul tuturor asociaţilor. Este cazul evaluă rii administratorilor care au fost numiţi prin contractul de
societate. Decizia se ia cu votul tuturor asociaţilor în cazul modifică rii actului constitutiv. Asociatul are
obligaţia de a se ocupa de afacerile societă ţii cu aceeaşi diligenţă cu care se ocupă de afacerile sale.
2
 Asociatul care, într-o operaţie determinată , are pe cont propriu sau pe contul altuia interese
contrare acelora ale societă ţii nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această
operaţie. Prohibiţia se aplică atâ t asociaţilor administratori câ t şi celor neadministratori.
În cazul încă lcă rii acestei prohibiţii, asociatul este ră spunză tor de daunele cauzate societă ţii,
dacă , fă ră votul să u, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută . Deci sancţiunea care intervine în privinţa
hotă râ rii adoptate cu încă lcarea restricţiei nu este nulitatea (anulare) hotă râ rii ci ră spunderea
extracontractuală a asociatului care a încălcat prohibiţia legală . Pe lâ ngă proba îndeplinirii condiţiilor
generale ale ră spunderii este necesar să se facă dovada că fă ră votul asociatului în dicuţie nu s-ar fi
obţinut majoritatea cerută de lege pentru adoptarea hotă râ rii.
Asociatul dintr-o societate în nume colectiv are obligaţia de nu a duce atingere patrimoniului
societă ţii. Asociatul care, fă ră consimţămâ ntul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalul,
bunurile sau creditul societă ţii în folosul să u sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie
societă ţii beneficiile ce au rezultat şi să plă tească despă gubiri pentru daunele cauzate.
Noţiunea de „credit al societă ţii” acoperă o serie de elemente incorporale de natură
patrimonială care sunt expresia reputaţiei pe piaţă a societă ţii comerciale.
Interdicţia instituită de art. 80 din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale,
republicată , cu modifică rile și completă rile ulterioare, se aplică atâ t asociaţilor administratori câ t şi
celor neadministratori şi este incidentă pentru toate tipurile de societate comercială .
Sancţiunea încă lcă rii acestei interdicţii este una specială . Se va atrage ră spunderea civilă
extracontractuală a asociatului culpabil pentru repararea prejudiciului cauzat societă ţii prin încă lcarea
interdicţiei. În plus el va fi obligat şi la restituirea că tre societate a beneficiilor ce au rezultat din
operaţiunea încheiată cu încă lcarea prohibiţiei impuse de lege. Încă lcarea prohibiţiei instituite de art.
80 din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată , cu modifică rile și completă rile
ulterioare, poate atrage şi excluderea asociatului culpabil potrivit art. 222 lit. c) din același act
normativ, dacă este şi administrator dar şi sancţiuni de natură penală.
Prin dipoziţiile art. 81 din nr Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată , cu
modifică rile și completă rile ulterioare, o altă categorie de restricţii sunt impuse asociatului din
sociatatea în nume colectiv dar şi din celelalte tipuri de societate cu excepţia societă ţilor de capitaluri.
Astfel, nici un asociat nu poate lua din fondurile societă ţii mai mult decâ t i sa fixat pentru cheltuielile
fă cute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul societă ţii. Cu toate acestea se va putea stipula,
prin actul constitutiv, că asociaţii pot lua din casa societă ţii anumite sume pentru cheltuielile lor
particulare. Consacrarea unei asemenea posibilită ţi se explică prin aceea că asociaţii contribuie de
multe ori cu întreaga lor avere la capitalul social.
În cazul încă lcă rii prevederilor art. 81 din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale,
republicată , cu modifică rile și completă rile ulterioare,, va fi antrenată ră spunderea civilă a asociatului
culpabil care va fi obligat la restituirea sumelor luate şi la plata de daune.
În categoria regulilor de conduită, deontologice impuse asociaţilor în societatea în nume
colectiv, art. 82 din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată, cu modifică rile și
completă rile ulterioare, instituie în sarcina acestora o obligaţie de nonconcurenţă . Textul amintit
3
prevede că asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu ră spundere nelimitată, în alte societă ţi concurente
sau avâ nd acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de
comerţ sau într-unul asemă nă tor, fă ră consimţămâ ntul celorlalţi asociaţi.
Fundamentul unei asemnea reguli se explică prin aceea că asociaţii cunosc toate secretele şi
operaţiunile societă ţii şi ar fi dă ună tor ca ei să folosească aceste informaţii ca asociaşi cu ră spundere
nelinitată în alte societă ţi concurente sau în cont propriu ori pentru terţe persoane.
Interdicţia de mai sus nu se aplică dacă asociatul participă la o societate de capitaluri sau la o
societate cu ră spundere limitată , cu excepţia situaţiei în care participă în calitate de comanditat într-o
societate în comandită pe acţiuni.
Consimţă mâ ntul se socoteşte dat dacă participarea sau operaţiunile fiind anterioare actului
constitutiv au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor. Este necesar
acordul tuturor asociaţilor pentru a fi îndeplinită condiţia legii. Existenţa consimţămâ ntului poate să
fie probată prin orice mijloc de probă necesară consemnarea lui într-un înscris.
Încălcarea prohibiţiei de nonconcurenţă atrage mai multe tipuri de sancţiuni pentru asociatul
culpabil. Astfel, societatea are un drept de opţiune între a solicita despă gubiri dovedind îndeplinirea
condiţiilor ră spunderii civile delictuale şi a decide că acesta a lucrat în contul ei, adică de a subroga în
drepturile asociatului culpabil însuşindu-şi beneficiile rezultate în cadrul operaţiunii respective. Acest
drept se stinge după trecerea a 3 luni din ziua câ nd societatea a avut cunoştinţă de încă lcarea
prohibiţiei de concurenţă , fă ră să fi avut vreo hotă râ re.
În plus, societatea poate solicita instanţei de judecată să îl excludă ă e asociatul culpabil,
potrivit art. 83 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată, cu
modifică rile și completă rile ulterioare, coroborat cu art. 22 din același act normativ .
Art. 85 din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată , cu modifică rile și
completă rile ulterioare, reglementează ră spunderea pentru obligaţiile societă ţii. Pentru obligaţiile
societă ţii, ră spunderea revine nu numai societă ţii ci şi asociaţilor. Astfel, asociaţii sunt obligaţi
nelimitat şi solidar pentru operaţiunile îndeplinite în numele societă ţii de persoanele care o
reprezintă .
Obligaţiile societă ţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu ră punderea nelimitată şi
solidară a tuturor asociaţilor. Prin caracterul nelimitat al ră spunderii asociaţilor se instituie o excepţie
de la prevederile art. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată , cu
modifică rile și completă rile ulterioare, care consacră caracterul limitat al ră spunderii asociaţilor,
ră spundere limitată soar la nivelul contribuţiei lor la capitalul social şi a bunurilor existente în
patrimoniul societă ţii.
Avâ nd o ră spundere nelimitată fiecare asociat ră spunde pentru creanța socială cu toate
bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare.
Existâ nd solidaritatea între asociaţi ei nu vor putea invoca în faţa creditorului social beneficiul
de diviziune putâ nd fi urmă rit pentru întreaga creanţă . În schimb după plata creanţei se divide între
asociaţi, asociatul care va plă ti avâ nd un drept de regres împotriva celorlalţi asociaţi pentru partea
fiecă ruia (care nu este alta decâ t partea de participare la beneficiile şi pierderile societă ţii).
4
 Ră spunderea asociaţilor pentru datoriile sociale asumate în numele societă ţii de reprezentanţii
ei este personală , solidară şi nemă rginită dar subsidiară ră spunderii societă ţii. Astfel, terţii trebuie să
urmă rească mai întâi societatea şi, în cazul în care patrimoniul acesteia este insuficient pentru plata
creanţelor sociale, aceştia pot urmă ri pe asociaţi. Soluţia este consacrată expres de art. 3 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată , cu modifică rile și completă rile
ulterioare, care arată că creditorii societă ţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru
obligaţiile ei, şi numai dacă societatea nu le plă teşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în
întâ rziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi. Hotă râ rea judecă torească obţinută
împotriva societă ţii este opozabilă fiecă rui asociat nemaifiind necesar ca societatea să îl cheme în
judecată pe asociatul în cauză.

3.2 Administratorii societăţii în nume colectiv

Societatea în nume colectiv este administrată de unul sau mai mulţi administratori, care pot fi
asociaţi sau neasociaţi, persoane fizice sau persoane juridice.
Participarea sociaţilor la administrarea societă ţii este o consecinţă a ră punderii nelimitate
pentru datoriile sociale. Numirea administratorilor trebuie publicată în registrul comerţului în lipsa
acestei formalită ţi terţii fiind îndreptă ţiţi să creadă că dreptul de administrare a fost acordat fiecă rui
asociat.
Dacă prin contractul de societate se dispune ca administratorii să lucreze împreună decizia
trebuie luată în unanimitate. Pentru cazul în care în contractul de societate nu s-a stabilit modul de
exercitare a mandatului de că tre administratori, fiecare dintre ei poate lucra individual.
Pentru ca administratorii să aibă obligaţia de a lucra împreună a atare dipoziţie trebuie
prevă zută expres în actul constitutiv. Astfel spus regula unanimită ţii în funcţionarea administratorilor
există numai dacă a fost prevă zută în actul constitutiv.
De la regula unanimită ţii există şi excepţii.
Astfel, art. 76 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată , cu
modifică rile și completă rile ulterioare, prevede că pentru acte urgente, a că ror neîndeplinire ar cauza
o pagubă mare societă ţii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se gă sesc în
imposibilitate, chiar momentană , de a lua parte la administraţie.
De asemenea, pentru situaţia în care adminitratorii lucrează împreună dar există divergenţe
între aceştia vor decide asociaţii care reprezintă majoriatatea abosolută a capitalului social.
Dacă prin contractul de societate nu s-a ară tat administratorul care are puterea de
reprezentare a societă ţii, legea prezumă că dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecă rui
administrator, avâ nd dreptul de a încheia toate operaţiunile necesare exercită rii comerţului societă ţii.
Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot fixa puterile, durata
însă rcină rii şi eventuala remuneraţie a administratorilor, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se
dispune altfel.
În mod obişnuit administratorul unei societă ţi în nume colectiv poate să încheie orice acte şi
operaţiuni necesare realiză rii obiectului societă ţii comerciale.
5
 Principala limitare care se aduce puterilor administratorilor este aceea de a realiza activitatea
în limitele operaţiunilor obişnuite. În cazul în care un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni ce
depă şeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care îl exercită societatea, el trebuie să
înştiinţeze şi să se consulte cu ceilalţi administratori înainte de a o încheia.
În caz contrar el va suporta pierderile ce ar rezulta din operaţiunea ce excede graniţele
activită ţii obişnuite, încheiate fă ră acordul celolalţi administratori.
Dacă vreunul dintre administratori se opune la încheierea operaţiunii în discuţie, vor decide
asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Operaţiunea în contra opoziţiei fă cute este valabilă faţă de terţii că rora nu li se va comunica
această opoziţie.
În ceea ce priveşte revocarea administratorilor majoritatea sociaţilor poate decide asupra
revocă rii sau limită rii puterilor lor cu excepţia situaţiei în care administratorii au fost numiţi prin actul
constitutiv, câ nd este necesar acordul tuturor administratorilor.
În caz de fraudă , fiecare asociat are dreptul de a cere excluderea asociatului administrator din
societate potrivit art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată , cu
modifică rile și completă rile ulterioare.

4. Controlul gestiunii societăţii în nume colectiv

Societatea în nume colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru exercitarea
controlului asupra gestiunii administratorilor. Fiecare dintre asociaţii care nu au administrator al
societă ţii va exercita dreptul de control asupra gestiunii secietă ţii.

5. Cesiunea părţii de interes a asociatului

În schimbul aporturilor lor, asociaţii dobâ ndesc anumite pă rţi de interes. Aceste pă rţi de
interes conferă calitatea de asociat, cu toate drepturile şi obligaţiile aferente. Pă rţile de interes
încorporează anumite valori şi deci ele pot fi transmise, în condiţiile legii. Cesiunea pă rţii de interes
este posibilă dacă a fost permisă prin contractul de societatesau ulterior şi este guvernată de regulile
cesiunii de creanţă , prevă zute de art. 1391-1398 C.civ., cu luarea în considerare a specificului acestei
cesiuni.
Datorită caracterului intuitu personae al societă ţii în nume colectiv, cesiunea aportului de
capital social şi a calită ţii de asociat nu se poate face decâ t cu acordul unanim al asociaţilor care sunt
foarte interesaţi să cunoască şi să evalueze noul asociat.
Cesiunea pă rţii de interes presupune încheierea unui contract prin care cedentul se obligă, în
schimbul unui preţ, să transmită partea sa de interes cesionarului.
Pentru opozabilitate trenuie îndeplinite anumite formalită ţi de publicitate:
a) cesiunea trebuie notificată societă ţii;
b) cesiunea trebuie înscrisă în registrul comerţului.
Cesionarul devine titularul pă rţii de interes şi, pe calede consecinţă , dobâ ndeşte calitatea de
asociat.
6
 Cesiunea nu eliberează pe cedent de ceea ce mai datorează societă ţii din aportul să u la capital.
Asociatul cedent ră mâ ne ră spunză tor faţă de terţi pentru operaţiile fă cute de societate anterior
cesiunii. Dacă la data cesiunii există anumite operaţii în curs de executare, asociatul cedent este ţinut
să suporte consecinţele, pâ nă la terminarea acestor operaţii.

6. Excluderea şi retragerea asociatului din societatea în nume colectiv

Retragerea asociatului din societatea în nume colectiv
Retragerea din societate este ieşirea voluntară a unui asociat din societate, cu consecinţa
încetă rii calită ţii de asociat a acesteia.
Asociatul se poate retrage din societate:
 În cazurile prevă zute în actul constitutiv
 Acordul tuturor asociaţilor
 Prin hotă râ rea tribunalului pentru motive temeinice
Prin hotă râ rea judecă torească referitoare la retragerea asociatului, instanţa trebuie să dispună
şi cu privire la structura participă rii la capitalul social a celorlalţi asociaţi. Ca urmare a retragerii din
societate, asociatul pierde calitatea de asociat.
Dreptrile asociatului retras, cuvenite din pă rţile sale sociale, se stabilesc prin acordul
asociaţilor. Legea permite şi desemnarea de că tre asociaţi a unui expert, care să stabileasca aceste
drepturi. În caz de neînţelegere între asociaţi drepturile asociatului retras vor fi stabilite de că tre
tribunal.
Excluderea asociatului din societatea în nume colectiv:
În cazul în care un asociat nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate faţă de societate ori
să vâ rşeşte anumite fapte potrivnice intereselor societă ţii, Legea nr. 31/1990 privind societă țile
comerciale, republicată , cu modifică rile și completă rile ulterioare, reglementează posibilitatea
excluderii din societate a asociatului.
Cazurile de excludere a asociaţilor din societate:
 Neefectuarea aportului
 Supunerea asociatului procedurii falimentului sau incapacitatea asociatului
 Imixtiunea în adminitrarea societă ţii, folosirea bunurilor societă ţii şi să vâ rşirea unor acte de
concurenţă
 Să vâ rşirea de că tre asociatul administrator a unor fapte pă gubitoare pentru societate
 Exercitarea de că tre creditorul personal al asociatului a opziţiei împotriva hotă râ rii de
prelungire a duratei societă ţii.
Excluderea unui asociat din societatea în nume colectiv se pronunţă prin hotă râ re
judecă torească . Excluderea se face la cererea societă ţii sau a oricarui asociat.
Prin hotă râ rea de excludere a asociatului, instanţa judecă torească trebuie să dispună şi cu
privire la structura participarii la capitalul social a celorlalţi asociaţi şi se va depune la registrul
comerţului pentru a fi înscrisă .

7
 Cel exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii, cu toate consecinţele
care decurg din acest fapt. Asociatul exclus va avea dreptul la profit şi va suporta pierderile, pâ nă în
ziua excluderii sale. El nu va putea cere însă lichidarea lor pâ nă ce ascestea nu vor fi repartizate
potrivit prevederilor contractului de societate. Asociatul exclus are dretul la contravaloarea pă rţii sale
de interes. Legea prevede că asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul
social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acestuia. Dacă la data excluderii există
anumite operaţii în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele şi nu-şi va putea
retrage partea care i se cuvine decâ t după terminarea acelor operaţii.

7. Dizolvarea şi lichidarea societăţii în nume colectiv

Societatea în nume colectivse dizolvă şi se lichidează potrivit regulilor generale privind
dizolvarea şi lichidarea societă ţilor comerciale şi regulilor speciale prevă zute de lege pentru această
formă de societate.
Societatea în nume coletiv se dizolvă din cauze generale şi deci aplicabile tuturor societă ţilor
comerciale. Legea stabileşte însă şi anumite cauze de dizolvare aplicabile societă ţii în nume colectiv.
Potrivit art. 229 din Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată , cu
modifică rile și completă rile ulterioare, societatea în nume colectiv se dizolvă dacă, datorită
falimentului, incapacită ţii, excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre asociaţi, numă rul
asociaţilor s-a redus la unul singur, cu excepţia situaţiei în care există clauză în actul constitutiv de
continuare cu moştenitorii sau câ nd asociatul ră mas hotă ră şte continuarea existenţei societă ţii sub
forma societă ţii cu ră spundere limitată cu asociat unic.
În cazul decesului unui asociat, societatea trebuie să plă tească partea ce se cuvine
moştenitorilor. Această parte se calculează pe baza ultimului bilanţ contabil aprobat şi se plă teşte în
termen de 3 luni de la notificarea decesului.

8
 Bibliografie

1.  Legea nr. 31/1990 privind societă țile comerciale, republicată ,  cu modifică rile și
completă rile ulterioare;
2. Bratiş M., Constituirea societăţii comerciale pe acţiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008;
3. L. Filip, Drept comercial, Ed. Junimea, Iaşi, 2000;
4. E. Câ rcei, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000;
5 I.L. Georgescu , Dreptul comercial român, Vol. III, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1994.
6. St. Că rpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000;
7. O. Că pă ţâ nă , Societăţile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996
8. http://legeaz.net/dictionar-juridic/societate-nume-colectiv
9. https://legeaz.net/legea-31-1990/
10. http://www.projurista.ro/societatea-comerciala-in-nume-colectiv/
11. https://ro.scribd.com/document/435618581/Societatea-in-Nume-Colectiv
12. https://ro.scribd.com/document/122165534/drept-comercial