Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3
arestat (preventiv sau la domiciliu) în aceeaşi cauză, în lipsa unor temeiuri noi care fac necesară
privarea sa de libertate.
După admiterea luării măsurii preventive a arestului la domiciliu inculpatul, pe lângă
obligaţia de a nu părăsi imobilul, are şi alte obligaţii de respectat şi anume să nu comunice cu
persoana vătămată, cu alţi participanţi la procesul penal şi să se prezinte în faţa organelor judiciare
ori de câte ori este chemat. Este absolut necesar ca aceste persoane să fie arătate nominal şi nu la
modul general, datorită caracterului nepublic al etapei urmăririi penale şi motivat de faptul că ar
exista situaţia în care inculpatul să nu cunoască identitatea lor. Rămâne la latitudinea organelor
judiciare care dispun luarea măsurii arestului la domiciliu să impună inculpatului şi obligaţia ca
acesta să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. Aceste dispoziţii sunt reglementate
în mod expres în art. 124 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 şi în Regulamentul din 10 martie 2016 de
aplicare a acestei legi. În acest regulament se arată că în situaţia în care inculpatul trebuie să
părăsească imobilul i se va face un itinerariu şi se impun anumite condiţii de deplasare. I se atrage
atenţia inculpatului că dacă nu îşi îndeplineşte condiţiile stabilite sau le încalcă cu rea-credinţă,
măsura va fi înlocuită cu măsură arestului preventiv.
Legiuitorul a prevăzut şi situaţia în care inculpatul în cadrul măsurii arestului 1l domiciliu să
poată să meargă la muncă, să frecventeze anumite cursuri de învăţământ sau de pregătire
profesională şi pentru a-şi procura mijloace necesare de existenţă pe o anumită perioadă de timp.
Pentru această procedură inculpatul trebuie să formuleze în scris o astfel de cerere care va fi admisă
sau respinsă de organul judiciar competent să se pronunţe pe ea. Există totuşi anumite excepţii când
inculpatul poate părăsi imobilul fără permisiunea organului judiciar, în anumite cazuri urgente
(pentru a salva viaţa, integritatea corporală ori sănătatea sa sau a altei persoane) şi pentru motive
întemeiate însă ulterior are obligaţia de a anunţa acest aspect.
In etapa urmăririi penale măsura preventivă a arestului la domiciliu aşa cum arătam mai sus
poate fi dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi pe o perioadă de cel mult 30 de zile, putând fi
prelungită, iar fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile. Durata maximă a acestei măsuri este de
180 de zile, iar după această perioadă încetează de drept.
Prelungirea arestului la domiciliu poate interveni dacă sunt îndeplinite două condiţii esenţiale
şi anume: dacă se menţin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri sau dacă au apărut
elemente noi în cauză care să justifice necesitatea prelungirii acestei măsuri.
În etapa de cameră preliminară şi în faza de judecată această măsură poate fi luată pe o
perioadă de cel mult 30 de zile. Dacă discutăm despre verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii
preventive, atunci atât instanţa de cameră preliminară cât şi instanţa de judecată are obligaţia să
verifice dacă se menţine în continuare această măsură. Verificare se face în intervalul de 30 de zile în
cazul în care dosarul este în procedura de cameră preliminară şi 60 de zile dacă dosarul a ajuns la
instanţa de judecată. Potrivit art. 239 alin. (l) C. pr. pen. „ În cursul judecăţii în primă instanţă,
durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi
mai mare de jumătarea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul
sesizării instanţei de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanță nu
poate depăşi 5 ani ".
4
Astfel, aspectele de legalitate a urmăririi penale vor fi separate în ceea ce priveşte analizarea
lor de către instanţă de cele care privesc temeinicia actului de sesizare a instanţei, fapt ce permite o
abordare a fiecărei categorii în funcţie de particularităţile sale intrinseci.
În cazul în care cererile şi excepţiile privind legalitatea şi temeinicia actului de sesizare ar fi
analizate în mod aleatoriu, în funcţie de ordinea în care au fost invocate de părţi, procesul penal s-ar
transforma într-o activitate dezorganizată şi deloc ferită de riscul de a se petrece încălcări ale
garanţiilor procesuale ale subiecţilor procesuali, fiind afectată, desigur, şi activitatea de aflare a
adevărului în cauzele penale.
Procedura în camera preliminară este prevăzută de art. 345 C. pr. Pen. Astfel, ”la termenul
stabilit conform art. 344 alin. (4), judecatorul de cameră preliminară soluționează cererile și
excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor și a
materialului din dosarul de urmarire penală și a oricaror înscrisuri noi prezentate, ascultând
concluziile părților și ale persoanei vatamate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului”.
”Judecatorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, prin încheiere, care se
comunică de îndată procurorului, părților și persoanei vatamate”.
”În cazul în care judecatorul de cameră preliminară constată neregularitati ale actului de
sesizare sau in cazul in care sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu
incalcarea legii ori daca exclude una sau mai multe probe administrate, in termen de 5 zile de la
comunicarea incheierii, procurorul remediaza neregularitatile actului de sesizare si comunica
judecatorului de camera preliminara daca mentine dispozitia de trimitere in judecata ori solicita
restituirea cauzei”.
Existența camerei preliminare confirmă primatul aspectelor de nelegalitate asupra
chestiunilor ce privesc temeinicia actului de sesizare.
Dacă dosarul este restituit procurorului pe motivul că neregularităţile rechizitoriului nu au
fost înlăturate în termen de 5 zile de la comunicarea acestora de către judecătorul de cameră
preliminară ori, după caz, pentru că au fost excluse toate probele din dosar, atunci nu se va mai putea
vorbi de o eventuală examinare a aspectelor de fapt şi de drept care stau la baza temeiniciei ori a
caracterului nefondat al acuzaţiei aduse inculpatului.
Dacă vor fi excluse doar o parte din probe sau se va constata nelegalitatea anumitor acte de
procedură efectuate în cursul urmăririi penale şi, totuşi, se va dispune începerea judecăţii, probele
excluse şi actele anulate nu vor fi luate în vedere la analiza temeiniciei aspectelor legate de faptele
penale ce formează obiectul judecăţii. În acest sens, o cauză penală va fi cercetată începând de la
aspectele de legalitate şi continuând apoi cu temeinicia acuzaţiei, deoarece lipsa legalităţii atrage
imposibilitatea existenţei unui oarecare grad de temeinicie a actului de sesizare.
6
redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existența
infracțiunii și de vinovăția inculpatului.