Georg Friedrich Händel

1685-1759

Georg Friedrich Händel , n.  23 februarie  1685,  

Halle/Saale - d. 14 aprilie 1759, Londra) a fost un
compozitor germano - englez. A trăit cea mai mare parte a vieții
în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian
Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai
stilului baroc din perioada târzie.

Viața și opera

Handel s-a născut la 23 februarie 1685 în orașul Halle/Saxonia

(Germania), unde a luat și primele lecții de muzică de
la Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă de 17 ani, în 1702, este
deja organist în Halle, un an mai târziu este angajat ca violonist
și "Maestro al Cembalo" în orchestra Operei
din Hamburg condusă de Reinhard Keiser. Aici realizează
în 1705 prima sa operă, "Almira" pe un libret de Feustking, cu
care atrage atenția publicului. În primăvara anului 1707 pleacă
în Italia și rămâne timp de doi ani în Florența și Roma, studiind
cu compozitorii italieni  Arcangelo Corelli, Alessandro și
Domenico Scarlati  și cu Agostino Steffani. În Italia compune
opere, oratorii și un mare număr de cantate religioase, însușindu-
și stilul și mijloacele muzicii italiene . În 1709 are loc cu mult
succes premiera operei sale "Agrippina" (pe un text de Vincenzo
Grimani) la Veneția. Alternanța parodiei ironice cu stări de
emoție profundă, trecerile de la comic la intrigi rafinate, oferite
de libretul avut la dispoziție, sunt transpuse cu deosebită
măiestrie în spiritul operei venețiene.

Stabilirea în Anglia

În primăvara anului 1710, Haendel revine în Germania pentru a

prelua postul de Kapellmeister la curtea prințului de Hanovra,
dar deja către sfârșitul anului pleacă la Londra, unde obține
succes cu opera feerică "Rinaldo" la Haymarket Theatre.
Rămâne definitiv în Anglia în calitate de compozitor și muzician
al curții regale. Din anul 1713 primește o pensie anuală din
partea casei regale britanice, iar în 1727 Haendel devine cetățean
britanic. Este propriul său impresar la concurență cu alți
compozitori de operă din Anglia, ca Giovanni
Bononcini și Nicola Porpora. Pe lângă activitatea sa operistică,
compune sub patronajul ducelui de Chandos
oratoriul "Esther" și unsprezece motete pentru soliști, cor și
orchestră (1717-1720). În 1719 primește însărcinarea să pună
bazele unui teatru de operă la Londra,  "The Royal Academy of
Music", pentru care compune nu mai puțin de 14 opere. Aici
înregistrează și marile sale succese cu
operele "Radamisto"(1720),  "Giulio Cesare in
Egitto" (1724), "Tamerlano"  (1724) și  "Rodelinda"  (1725),
care îl fac celebru în toată Europa.

Între timp, interesul publicului londonez pentru opera în stil

italian începe să scadă, opera regală înregistrează pierderi
financiare și este nevoită să-și închidă porțile. Haendel încearcă
să-și reprezinte noile compoziții
("Ezio" - 1732, "Ariodante"- 1735 și "Alcina" - 1735) într-un
teatru mai mic, dar se îmbolnăvește și proiectul eșuează.

Oratoriile și muzica instrumenta

Haendel se orientează spre compoziția de oratorii pe teme laice
și spre muzica instrumentală, în tradiția muzicii engleze a lui
Henry Purcell. Astfel dă la iveală oratoriile "Athalia" (1733)
și "Saul" (1739) și compune concerte pentru orgă și orchestră
(1736), precum și cele 12 Concerti grossi opus 6 (1739).
În 1742 realizează celebrul oratoriu "Messiah", executat în
premieră la Dublin, rămas exemplar în acest gen până astăzi
(Halleluja din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute și
mai des executate bucăți muzicale). Alte oratorii din această
perioadă sunt: "Israel în Egipt" (1739), "Samson" (1743),"Iuda
Maccabeul" (1747) și "Solomon" (1749). Cu ocazia încheierii
tratatului de pace din Aachen în 1748, Haendel compune bucata
"Foc de artificii" care, împreună cu "Muzica apelor" compusă
mai înainte (1717) cu ocazia urcării pe tron a regelui George I, a
căpătat o mare popularitate. În timp ce lucra la compoziția
oratoriului "Jephta" (1751), Haendel își pierde vederea. Moare
la Londra pe 14 aprilie 1759, fiind înmormântat cu deosebite
onoruri în "Colțul Poeților" din Westminster Abbey.

Importanța muzicii lui Haendel

Opera lui Georg Friedrich Haendel reprezintă, împreună cu

creațiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante
alemuzicii baroce. Stilul operistic al lui Haendel s-a dezvoltat de
la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică
arecitativelor, ariilor și părților corale. Marile sale opere se
caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor
dramatice și interludiilor orchestrale, prin folosirea modulațiilor
armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant și
intervenției soliștilor instrumentali sau vocali. El a influențat
generațiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig
van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy.

Prof. Bica Mihai