Sunteți pe pagina 1din 9

IONUT in 17 Martie 2011

Piramida
Din cele 4 ramuri ale pomului adus din pepiniera se aleg trei asezate simetric pe un trunchi si una in prelungirea
axului, celelalte suprimandu-se la inel. Scurtarea ramurilor din etajul I se face la o treime sau la jumatatea lungimii
lor, iar a axului cu 25-30 cm mai sus fata de planul format de cele trei ramuri.
Taierea se executa la fiecare ramura imediat deasupra unui mugur sanatos care priveste afara, planul taierii fiind oblic
si opus mugurelui.
In anul II se aleg prelungirile ramurilor din etajul I si ale axului, iar concurentele lor se elimina la inel. Prelungirile se
scurteaza la o treime sau jumatate din cresterea anuala, iar axul cu 20-30 cm mai sus. Ramurile scurte in etajul I nu se
elimina, cele mai lungi se arcuiesc, in vederea transformarii lor in ramuri roditoare sau se scot la inel, daca sunt prea
dese.
Vasul obisnuit
Aceasta forma de coroana are trei ramuri principale, formate din muguri succesivi, conduse sub unghiuri de 45-50
grade fata de linia verticala si ramificate de 2-3 ori prin bifurcare.
Trunchiul are o inaltime de 30-50 cm. Prima bifurcare se realizeaza la 50-60 cm.
Cordonul vertical
Aceasta forma de coroana este recomandata pentru livezile superintensive de mar si par pentru ca se formeaza si se
intretine usor, fiind cea mai simpla forma palisata. Coroana se formeaza prin scurtarea pomului adus din pepiniera la
60-80 cm, in anii urmatori lasandu-se prelungiri de 30-40 cm, pana la inaltimea de 2,0-2,5 m.
In zona de la baza, pe 20-25 cm se indeparteaza toate ramurile laterale. Reducerea inaltimii, ca si grabirea in
mentinerea echilibrului crestere – fructificare, se face prin taiere in repaus vegetativ sau in perioada de vegetatie, la
10-12 muguri.
FORME MODERNE DE COROANA

Palmeta etajata cu brate oblice


Prezinta un ax central in pozitie verticala pe care se afla 3-4 etaje a cate doua sarpante opuse si orientate oblic pe
directia randului.
Primul etaj este inserat la 50-70 cm de la nivelul solului. Distantele dintre etaje variaza de la 60 cm pana la 120 cm in
functie de vigoarea soiului si portaltoiului, tipul de fructificare etc.
Sarpantele aceluiasi etaj pot fi formate din muguri succesivi sau distantati cu 8-12 cm. In al doilea caz, axul palmetei
si sarpantele se dezvolta mai bine. Sarpantele formeaza cu axul palmetei unghiuri de 45-55 de grade.
Fiecare sarpanta din etajul I are doua subsarpante, care se conduc orizontal, palisandu-se de prima sarma a
spalierului, pentru a ocupa spatiul liber dintre sarpantele inferioare ale pomilor vecini. Pe sarpantele dintre etajele II-
IV nu se lasa subsarpante ci numai ramuri de semischelet si de rod pentru a rezulta un grad fructifer cat mai aplatizat
si usor de intretinut.

Drapel Marchand
Pomii se planteaza oblic la un unghi de 45 de grade fata de orizontala, pe partea superioara a axului principal sunt
inserate 5-6 sarpante, sub un unghi de 90 de garde (fata de ax) si distantate la 50-70 cm una de alta.
Pe partea inferioara a axului se mai gasesc 1-2 sarpante de dimensiuni reduse, divizate orizontal pe directia randului,
care au rolul de a completa spatiul liber care ramane sub ax. Pe sarpante nu se gasesc subsarpante ci numai ramuri de
semischelet si de rod.

Sea – Brook
Este o palmeta cu axul principal oblic sub un unghi de 30 de grade fata de verticala, inclinate pe directia randului.
Randurile trebuie sa fie orientate pe directia N-S iar pomii sa fie la 50-60 cm. Dintre lastarii laterali se aleg doi opusi
si pe directia randurilor care vor forma etaje distantate la 40-50 cm.
Acestia se paliseaza orizontal pe sarma si nu se scurteaza. Lastarii puternici situati la varful pomului ca si cei situati
intre etaje pe axul pomului se suprima, lasandu-se numai cei de vigoare mica si medie.
In anii urmatori se continua cu dirijarea prelungirii axului in pozitie oblica si formarea de noi etaje de ramuri
orizontale care se leaga pe sarmele corespunzatoare.Lastarii prea desi se raresc. Ramurile care au rodit odata sau de
doua ori se scurteaza taindu-se deasupra a doua, trei ramurele de rod mai tinere situate cat mai aproape de sursa de
hrana.

Bouche - Thomas
Pomii se planteaza sub forma de verigi, inclinati pe rand la 60 de grade fata de verticala, randurile de pomi avand
directia N-S. Pomii care poarta numar impar, se planteaza cu varful spre sud iar pomii cu numar par se planteaza
inclinati spre nord, astfel incat dupa plantare apar inclestati doi cate doi. La plantare se recomanda 3 x 2 metri. Pomii
se lasa sa creasca libei. Pentru a se evita bifurcatiile la varf se degajeaza lastarul terminal prin plivirea a 3-4 lastari
subterminali. Catre sfarsitul verii, daca lastarii cresc vigurosi, se inclinala 60 de grade fata de verticala, formand un
unghi de cca 120 de grade cu varga. In anii urmatori se aleg noi lastari, care se dirijeaza cu axul pomului.

Gard fara forma


Pomii prezinta un ax central pe care se afla 6-7 sarpante dispuse neregulat sau in etaje pe directia randului in functie
de spatiul disponibil, sub un unghi de 60 de grade fata de verticala. Sarpantele inferioare prezinta si subsarpante.
Palmeta cu brate orizontale
Pomul se scurteaza la 60 cm iar in mai-iunie se aleg trei lastari din care 2 pentru bratele palmetei orientati in sens
opus, pe directia randului, iar cel de al treilea pentru prelungirea axului.
Axul palmetei se scurteaza la 2,5 metri iar bratele pomilor vecini in momentul cand se ajung, se scurteaza in punctul
de intalnire. Anual se raresc ramurile care au crescut indesit pentru a se pastra o coroana echilibrata.

Cordon Ferraguti
Pomul prezinta un ax central de forma conica pe care se gasesc inserate ramuri de schelet permanente.
Dupa plantare pomii se scurteaza la 60-80 cm, iar cei cu ramuri anticipate la 80-100 cm. Primavara urmatoare se
elimina din ax lungimea ce depaseste 80-85 cm. Daca pomii au prea multe ramuri roditoare, acestea se raresc. In luna
iunie se inclina cu ajutorul agrafelor, sau se ciupesc lastarii ce tind sa creasca prea viguros si sub unghi mic, pentru a
se obtine o coroana cat mai echilibrata. Aceasta forma de coroana este recomandata pentru livezile superintensive de
mar si par. Sistemul de intretinere este necesar numai pentru portaltoii slab ancorati in sol.

Palmeta de arcuire
Aceasta se obtine prin dirijarea pomilor pe spalieri cu 4-5 sarme distantate la cca. 50 cm. Se caracterizeaza printr-un
ax central pe care sunt inserate 4-5 perechi de brate care se dirijeaza pe sarme in directia randurilor sub forma unor
arcade cu deschidere mare. Pe sarpantele arcuite larg, se formeaza direct ramuri de rod sau ramuri de semischelet.
Randurile au aspectul unor garduri fructifere cu latimea de 80-130 cm latime, in functie de particularitatile speciei si
soiului si intra pe rod foarte timpuriu.
Palmeta de arcuire are tendinta permanenta de aparitie a lastarilor vigurosi pe partea superioara a curburii si pierd in
scurt timp vegetatia pe portiunea descendenta a sarpantelor arcuite, in special a celor de la baza pomilor. Acest sistem
este din ce in ce mai putin folosit in culturile intensive.

Palmeta Ruzyna
Acest sistem de cultura are nevoie pentru dirijare de spalieri cu mai multe sarme. Dupa plantare pomii se scurteaza la
inaltimea de 60 cm.
Se aleg trei lastari, unul pentru prelungirea axului si doi pentru formarea primelor brate. Ceilalti lastari se arcuiesc sau
se ciupesc pentru a le opri cresterea. Lastarii rezervati pentru formarea bratelor se conduc putin inclinat. Lastarul
central trebuie tinut pe loc prin scurtari puternice, timp de 2-3 ani, pana cand cele doua brate au crescut intratat incat
se pot uni cu bratele pomului vecin de pe acelasi rand.
Palmeta Ruzyna nu are un ax central vertical. Pe parcursul anilor trebuie facuta o serie de rariri ale ramurilor de pe
sarpante pentru a favoriza o buna luminare a gardului fructifer.
Dupa ce pomii au inceput sa rodeasca si ramurile laterale s-au garnisit cu formatiuni de rod, se fac scurtari mai
puternice.

Coroana Lepage
Se caracterizeaza printr-un numar mare de pomi la hectar, care fiind plantati destul de des, se unesc unul cu altul si
formeaza un gard fructifer continuu, cu latimea de 1-1,2 m. Trunchiul si ramurile principale ale fiecarui pom sunt
arcuite si legate de cele ale pomului vecin, formand un fel de arcade puternic garnisite cu ramuri de rod si cu ramuri
de semischelet, nu necesita sistem de sustinere.
Pomii se planteaza in pozitie oblica sub un unghi de 30-45 de grade de verticala. Se recomanda ca pomii sa fie astfel
plantati incat cepul sa fie orientat spre sol.
Trunchiul si axul fiecarui pom este curbat cu atentie si legat de trunchiul pomului vecin la inaltimea de cca. 50 cm de
sol. Operatia curbarii trebuie facuta treptat in cursul anului.
Dupa arcuirea trunchiului, pe fata superioara a curburii se lasa un vlastar viguros care creste vertical, iar ceilalti se
inclina la orizontala in luna iunie-iulie. Lastarul retezat, care nu a fost arcuit este lasat sa creasca liber in pozitie cat
mai verticala pana la atingerea lungimii de 1,5-2 metri. La aceasta lungime urmeaza sa fie curbat la fel ca trunchiul,
insa in sens invers.
Lucrarile se continua pana se obtin 3-4 etaje.

PRINCIPALELE BOLI ALE POMILOR FRUCTIFERI SI POSIBILITATILE DE COMBATERE CHIMICA

Fructele pomilor şi arbuştilor fructiferi constituie alimente indispensabile in alcătuirea unei raţii alimentare
optime ,pentru menţinerea sănătăţii organismului. Ele conţin zaharoză, glucoză, fructoză, proteine, acizi organici
liberi, substanţe pectice, tanoide, substanţe minerale pe bază de K, Ca, Fe, Mn, Mg, Al, S, P, Si, Cl, B, Cu, etc.,
80-85% apă, uleiuri volatile, vitamine şi aminoacizi.
Un rol important în alimentaţie îl au şi produsele derivate din fructe, în urma procesării, cum sunt: dulceaţa,
gemul, marmelada, pelteaua, compotul, sucurile, siropurile, băuturile fermentate(cidrul), alcolizate(vişinata,
afinata), ca şi fructele uscate.
Un om trebuie să consume zilnic cca 200-300 gr. fructe proaspete şi industrializate, revenind 75-100 kg. fructe
anual la un locuitor.
Lemnul unor specii pomicole- nuc, par, cires, castan comestibil, dud- este foarte căutat pentru fabricarea mobilei,
confecţionarea butoaielor, a parchetului, a unor obiecte de artizanat, etc.
Sanatatea pomilor fructiferi constituie principalul obiectiv tehnologic pentru obtinerea unor recolte mari si de
calitate.

1. Principalele boli ale pomilor fructiferi

Focul bacterian, Erwinia Amylovara, atacul se manifestă primăvara, primele simptome de boală apar pe
inflorescenţe, lăstari, fructe, boala având evoluţie descendentă şi coboară pe ramuri, şarpante, trunchi, producând
leziuni, ulceraţii cu aspect neted sau rugos.
Rapănul mărului şi părului, Venturia inaegualis şi Venturia pirina.
Atacul cel mai păgubitor se manifestă pe frunze şi fructe. Pe frunze apar pete mici, circulare, de culoare cafenie
cu aspect catifelat. Cu timpul devin brun-negricioase ocupând porţiuni mari din limb. Fructele atacate se
deformează, crapă şi cad prematur. Boala se manifestă şi pe pedunculi, sepale şi lăstari sub formă de ulceraţii.

Făianarea mărului, Podosphaera leucotricha.

Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale pomului: muguri, frunze, inflorescenţe, lăstari şi uneori fructe.
Făinarea acoperă ca o pâslă purverulentă, albă cu aspect făinos, iar în cele din urmă se usucă şi cad.

Putregaiul şi mumifierea fructelor, Monilia laxa, Monilia fructigena.


Atacul se manifestă pe flori, frunze, lăstari şi fructe. În primăverile ploioase boala are caracter epidemic.
Frunzele, florile şi lăstarii se ofilesc şi se brumifică cu repeziciune, rămânând atârnate de pom sub formă de
buchete. Acest simptom este confundat uneori cu efectul gerurilor târzii de primăvară. Pulpa fructului putrezit işi
pierde strălucirea, putrezesc, cad pe sol sau se lipesc unele de altele sub formă de ciorchine, se zbârcesc şi rămân
mumificate în pom.

Bolile de depozit la măr


Putregaiul brun, monilia fructigena, Penicillium spp.

Principalii dăunători ai pomilor fructiferi


Acarianul roşu al pomilor, Pananzchus ulmi, iernează în stadiul de ou dezvoltă 5-6 generaţii pe an. Este polifag,
atacând toate speciile pomicole. Acarienii înţeapă şi sug seva din frunze.
Gărgăriţa florilor de măr, Authonomus pomorum.
Gărgăriţa iernează ca adult sub scoarţa exfoliată a pomilor, în jurul coletului, în stratul superficial al solului,
dezvoltă o singură generaţie pe an. Adulţii hibernanţi se hrănesc cu muguri vegetativi şi de rod. Atacul cel mai
păgubitor este cauzat de larvele dăunătorului. Acestea consumă în totalitate organele interne ale florilor(ovar,
stamine), care nu se mai deschid şi se usucă.
Păduchele verde al mărului, Aphis pomi
Dăunătorul iernează în stadiul de ou , sub scoarţa exfoliată, pe ramurile subţiri, dezvoltă 8-12 generaţii pe an.
Păduchii colonizează partea inferioară a frunzelor din vârful lăstarilor erbacei, unde se hrănesc sugând seva din
ţesuturi. Părţile atacate sunt acoperite cu excrementele dulci ale păduchilor “roua de miere” pe care se instalează
fumagina.

Păduchele roz galicol al mărului, Dzsophis devecta.

Iernează în stadiul de ou sub scoarţă, atacă partea inferioară a frunzelor, unde se hrănesc cu sucul cellular al
acetora. La atac masiv capacitatea de fotosinteză scade, afectând producţia de fructe a anului în curs.

Păduchele din San-Jose-Quadraspidiotus perniciosus.

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă de vârsta 1, sub scut pe ramurile pomilor. Dezvoltă două generaţii pe an,
iar în unii ani în regiunile sudice ale ţării, dezvoltă şi a treia generaţie. Atacă părţile lemnoase, frunzele şi fructele
pe care le înţeapă, le suge seva, formându-se pete roşii. Pomii tineri atacaţi se usucă în 2-3 ani, iar cei bătrâni au
vegetaţie anemică, frunze etiolate, ramuri degarnisite de muguri, se usucă de la varf către bază.

Păduchele lânos, Eriosama lanigerum.

Dăunătorul iernează ca forme radicicole în zona coletului şi ca larve pe părţile aeriene ale pomului. Păduchii atacă
în colonii, tulpina, ramurile, lăstarii şi rădăcinile de măr, pe care le înţeapă sugând sucul celular, producând
tumori canceroase, sub formă de umflaturi, nodozităţi.

2. Combaterea bolilor şi dăunătorilor


Nu se poate face o combatere eficientă şi optimă a bolilor şi dăunătorilor atâta timp cât nu există o cunoaştere a
perioadelor de atac a acestora la arbuşti şi subarbuşti.
Pentru igienizarea plantaţiilor pomicole până la deschiderea florilor, oferim câteva scheme de tratament
fitosanitar.

I. Schema de combatere a gărgăriţei florilor de măr şi rezerva din dăunătorii Ribernanţi, precum şi făinarea,
rapanul se administrează următoarele substanţe fitosanitare:
Reţeta nr. 1 Sinoratos 35 – 0,2%
Kumulus - 0,3% sau

Reţeta nr. 2 Calypso 480 sc. conc.- 0,02%


Thiovit jet 80 WG – 0,3%

Tratamente la deschiderea mugurilor.


II. Schema de combatere a dăunătorilor şi bolilor în pomicultură se face la desmugurire, frunze de 10mm,
urechiuşe de şoarece, cu următoarele produse fitosanitare:
Reţeta nr. 1 Confidor oil sc. – 1,5 l %
Alcupral 50 PU – 0,3% sau
Reţeta nr. 2 Confidor oil sc. – 1,5 l %
Thiovit jet 80 WG – 0,3%

III. Schema de combatere a bolilor, (rapăn,făinare foc bacterian,monilioze) se face la buton floral roşu şi
alb( răsfirarea infloreşcenţei) cu produsele:
Reţeta nr. 1 Alcupral 50 PU – 0,3%
Thiovit jet 80 WG – 0,3% sau
Reţeta nr. 2 Aliete 80 WG – 0,3%
Folicur Solo 250 EW – 0,05%
IV. Schema de tratament combaterea bolilor (rapăn, foc bacterian, făinare,monilioze) începutul înfloririi 5- 10%
Reţeta nr. 1 Chorus 75 WG – 0,02%
Topas - 0,02%

Următoarele scheme de tratament fitosanitar se realizează la pomi după căderea petalelor.


Recomandări : este de dorit ca tratamentele fitosanitare să fie aplicate pe cât posibil după terminarea operaţiei
tăierilor de rărire şi rodire şi chiar după adunatul şi transportul ramurilor, deoarece se face economie la cantitatea
de soluţie cât şi la costuri pe hectar.
De asemenea, trebuie ţinut cont ca tratamentele fitosanitare să fie administrate la temperaturi de peste 6 ° C , pe
timp uscat NU când bate vântul.

ucrarile specifice in primul an de la plantare


Sfaturile urmatoare se aplica pomilor plantati toamna si se refera la ingrijirea pomului in iarna ce urmeaza
plantarii. In ceea ce priveste pomii plantati primavara, lucrarile despre care se vorbeste in continuare se vor aplica
din primavara viitoare.

Puietii plantati toamna au stat peste iarna in repaus vegetativ, la fel ca si cei plantati primavara. In iarna ce
urmeaza plantarii de toamna se va aplica un tratament cu un insecticid. Administrarea acestuia se face in lunile
ianuarie - februarie, intr-o zi cu temperaturi de peste 0 grade Celsius si cu vant slab. In vara ce urmeaza dupa
plantarea pomilor, plivitul lastarilor in tinerele coroane trebuie facut cu multa atentie, dar el este necesar in mod
obligatoriu. Acum vor fi franati in crestere lastarii concurenti prin ciupirea varfurilor acestora atunci cand au deja
lungimi de 15-20 cm (sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie). Tot acum vor fi indepartati complet lastarii
crescuri inspre interiorul coroanei sau cele atacate de boli sau colonii de daunatori. Tocmai tarziu in vara, adica
atunci cand formatiunile scurte au deja un mugure terminal se pot aplica taierile de vara (sfarsitul lui iulie). Astfel
lastarii laterali crescuti pe ramificatiile principale vor fi eliminati pentru aerisirea interiorului coroanei. Lastarii cu
lungimi medii, crescuti vertical se vor reduce pana la jumatate din lungime. Lastarii subtiri, dar foarte lungi (peste
30 cm) vor fi scurtati dupa 8-9 frunze de la baza. Acolo unde se remarca aglomerari de vegetatie se vor opera
rariri.

Daca in vara s-au aplicat taieri corespunzatoare, in iarna nu mai sunt necesare decat taierile de reducere a
prelungirii ramurilor de schelet. In anii care urmeaza anului plantarii lucrarile in livada se diversifica si prezinta
particularitati legate de specie, soi, etc. Ele nu mai pot fi tratate global cum s-a procedat pana acum cu pregatirea
terenului si plantarea propriu-zisa.

Raspuns pt.Nela.
Din pacate si eu am patit la fel,desi aveam livada ingradita cu plasa de sarma,dar iepurii au sapat pe sub plasa 1-2
intari,iar cand zapada a fost mai mare si hrana mai putina,au \'atentat\'la pomii mei.care nu erau legati ca in alti
ani,bazandu-ma ca sunt protejati de gardul de sarma.Remediul recomandat este un amestec de parti egale(cam 1
kg.)de lut(galben)/nisip cernut(fin) de rau/balegar (balega proaspata)de vite/si cam 300g praf de var sau pasta de
var 250g.Toate astea se amesteca impreuna cu putina apa pana se obtine o pasta consistenta,care va fi aplicata pe
ranile provocate pe tulpina pomilor.Dupa asta pomii se infasoara in zona tratata cu fasii de tifon sau panza
rara(ex. fasii dintr-un sac de iuta),care nu lasa ploaia sa spele pasta de pe pomi.Procentul de reusita este de 50-
60% din totalul de pomi afectati,dar aceasta difera de gravitatea ranilor provocate de rozatoare.Oricum,trebuie
incercat,mai mult rau nu va face in mod sigur si trebuie avut grija pe viitor,adica pomii mici trebuie legati
obligatoriu.Un alt sfat bun;cand primavara se dezleaga pomii,hirtia sau stuful cu care au fost legati se arde,pt. ca
asa scapam de multi daunatori care s-au adapostit aici peste iarna sau si-au depus ouale sau larvele lor.Va doresc
succes si astept vesti despre reusita dvs. aici pe forum sau pe E-mail endre_jutka@yahoo.com.Sa auzim de bine!

Lucrări de înfiinţare.
Etapele care trebuiesc parcurse la înfiinţarea unei plantaţii de pomi fructiferi sunt următoarele: pichetarea
terenului, săpatul gropilor, repichetatul si umplerea parţial a gropilor cu pământ si gunoi, alegerea materialului
săditor, repartizarea pomilor la gropile de plantare si plantatul pomilor.
Pichetatul terenului se face in vederea marcării locului de plantare al fiecărui pom. In funcţie de natura terenului
se utilizează mai multe sisteme, dar cel mai folosit este cel simplu de marcare, prin ţăruş, la distantele stabilite, si
prin măsurare cu ruleta. Practic, pe terenuri cu pante mici sau in pante terasate: pichetatul in dreptunghi la care
intre rânduri distanta este mai mare, iar pe rând distantele sunt mai mici si in pătrat la care distantele sunt egale
atât pe rând cat si intre rânduri.
In cazul terenurilor uşor accidentate sau cu o panta mica, pichetarea se face in paralelogram ca si cel in
dreptunghi, doar unghiurile opuse sunt egale doua cate doua, sau in chinconz respectiv in triunghi echilateral.
Atunci când se doreşte plantarea pomilor pe terenuri neamenajate se face pichetaj pe curbe de nivel.
In cazul pichetării terenului pentru înfiinţarea de plantaţii intensive, întotdeauna trebuie avut in vedere ca
rândurile de pomi sa fie perpendicular pe axul drumurilor principale.
Săpatul gropilor, repichetatul si umplerea parţial a gropilor cu pământ si gunoi de grajd. Prima dintre aceste
lucrări trebuie făcuta cu mult timp înainte de plantare, uneori chiar cu 1-2 luni, acolo unde terenul nu se desfunda.
Mărimea gropilor este variabila in funcţie de gradul de mobilizare al terenului, si anume de la 30x30x30cm in
teren desfundat, pana la 60x60x40cm in teren nedesfundat. Celelalte lucrări se fac cu doua 2-3 săptămâni înainte
de plantare, respectiv gropile se umplu cu pământ si gunoi, iar repichetatul se face prin vizare pe jaloane sau cu
ajutorul scândurii de repichetat.

Alegerea materialului săditor este una din operaţiile de care depinde starea viitoarei plantaţii. De aceea, este
indicat ca materialul săditor să fie procurat din toamnă, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate,
care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului. Este indicat sa se aleagă pomii cu rădăcinile cat mai
dezvoltate si intacte, cu lemnul ramurilor copt si muguri bine formaţi, preferându-se cei care au numeroase ramuri
laterale sau anticipaţi, la care se poate forma scheletul pomului si implicit intrarea timpurie pe rod. Efectul
plantării unor astfel de pomi consta in formarea rapida a coroanelor si începutul fructificării încă din anul 2 sau 3,
obţinându-se o producţie însemnată de fructe încă din anul 4 de la plantare.
Plantarea pomilor. Epoca cea mai potrivita pentru plantarea pomilor in general este toamna (octombrie-
noiembrie), întrucât asigura refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetaţie primăvara mai timpuriu, dar se
mai poate planta si primăvara devreme (martie-aprilie). Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut in
pepiniera, respectiv cu punctul de altoire la nivelul solului. In caz ca plantarea este adânca, se întârzie pornirea in
vegetaţie, iar in cazul unei perioade ploioase si pe teren greu are loc asfixierea rădăcinilor. Numai in zona de şes,
unde se simte lipsa umezelii, pomii pot fi plantaţi cu 2-3 cm mai adânc decât au fost in pepiniera. Pe măsură ce se
aşează pământ peste rădăcinile pomului, trebuie efectuata o călcare energică, in jurul pomului, pentru a se tasa
solul si a nu rămâne goluri de aer.
Indiferent de epoca de plantare, materialul săditor suportă două operaţii premergătoare lucrării - fasonarea şi
mocirlirea pomilor.
Fasonarea constă în eliminarea rădăcinilor vătămate, reîmprospătarea prin scurtarea vârfurilor la cele lungi.
Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat
din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă.
De regula, la plantare, după fasonarea rădăcinilor si mocirlire, pomul se aşează in partea de nord a tutorelui pentru
a-l proteja de acţiunea îngheţului si dezgheţului brusc.
Alte lucrări care se fac odată cu plantarea pomilor sunt: administrarea îngrăşămintelor la groapa, udarea, precum
si muşuroiul de toamna. Când pomii se plantează in gropi săpate individual, cum este cazul in grădinile de lângă
casă, odată cu plantarea, trebuie administrate si îngrăşămintele, si anume 15-20 Kg gunoi de grajd bine fermentat
sau 20-30 g azotat de amoniu, 20-30 g de sare potasica si 50-60 g superfosfat substanţa activa, la fiecare pom.

poca cea mai potrivita pentru plantarea zmeurului in general este toamna după căderea frunzelor, întrucât asigura
refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetaţie primăvara mai timpuriu, dar se mai poate planta si
primăvara după dezgheţ, înainte de pornirea în vegetaţie.

Epoca cea mai potrivita pentru plantare este toamna după căderea frunzelor, în octombrie – noiembrie si
primăvara înainte de pornirea în vegetaţie, după dezgheţul solului.
Terenul folosit la înfiinţarea plantaţiei trebuie să fie fără exces de umiditate, cu sol argilo-lutos, reavăn, cu
fertilitate ridicată.
Plantarea se face în gropi sau rigole. Gropile se realizează manual, după pichetarea terenului, sau mecanizat, la
dimensiunile de 45/45/30 cm. Deschiderea rigolelor se realizează cu un plug special la adâncimea de 32-35 cm.
Înainte de plantarea materialului săditor se execută o fertilizare la groapă sau pe rigolă folosind 5-6 kg gunoi de
grajd bine fermentat, 30-40 g superfosfat, 20-25 g sulfat de potasiu şi 15-20 g azotat de amoniu.

Materialul săditor ce urmează a fi plantat se fasonează astfel: se îndepărtează prin tăiere rădăcinile vătămate sau
rupte, se scurtează butaşul la 3-4 muguri lungime, după care se mocirleşte într-un amestec consistent compus din
pământ galben, bălegar proaspăt de bovină şi apă.

Butaşii astfel pregătiţi se aşează în gropi sau rigole cu rădăcinile răsfirate şi cu vârful către pichet. Se adaugă
pământ şi se tasează bine în jurul plantei, după care se execută o copcă în care se toarnă 5-8 litri de apă. După
infiltrarea apei în sol, se execută un muşuroi până la mugurele terminal. Partea care se află deasupra solului şi
care se muşuroieşte, trebuie să aibă 2-3 muguri pe lungimea butaşului.
La înfiinţarea unei plantaţii de coacăz se are in vedere vigoarea si modul de creştere al tufelor, fertilitatea solului
si posibilităţile de întreţinere. Butaşii sau marcotele lungi de 20 – 25 cm, cu 7 – 10 rădăcini de 10 – 15 cm
lungime se plantează toamna sau primăvara, la distante de 0,8 – 1,2 m pe rând si 2,5 – 3 m intre rânduri la
densitatea de 3.000 – 3.300 plante/ha. Se recomanda plantarea a 2 – 3 soiuri in parcela pentru o buna polenizare.
Cea mai utilizata forma de conducere a plantelor este aceea de tufa, care se transforma in 2 – 3 ani de la plantare,
dar este posibila si conducerea cu trunchi de 20 – 40 cm si coroana din 6 – 8 ramuri de schelet care se susţin pe
şpalieri si sarma instalata la 40 cm de sol. In cazul conducerii sub forma de tufa, tulpinile se scurtează la 15 – 20
cm, după plantare, iar in primăvara anului următor se reţin 2 – 3 tulpini care se scurtează la 4 – 5 muguri pentru a
forma tulpini noi, celelalte rămân intacte si rodesc începând cu anul 3 după plantare. Începând cu primăvara
anului 5 se suprima de la baza, anual, tulpinile mai bătrâne de 4 ani întrucât productivitatea lor scade. Tăierea de
rodire consta in scurtarea la 20 – 30 cm a ramificaţiilor laterale prea lungi, precum si a ramurilor de rod
îmbătrânite care tind sa se usuce. Ca regula se reţin pentru fructificare tulpinile tinere, mai viguroase si expuse la
lumina.
In cazul conducerii sub forma de gard fructifer, pe spalier se plantează cate 4 – 5 tulpini la metru linear care nu se
scurtează, ci se lasă sa crească pana la 1,8 m înălţime si apoi se scurtează. In aceasta situaţie ramurile laterale se
scurtează la 20 cm. Producţiile care se realizează sunt de 5 – 8 t/ha la coacăzul negru si duble la coacăzul roşu, iar
durata unei plantaţii ajunge la 12 – 14 ani. Fertilizarea se face atât la plantare, cat si după intrarea pe rod a
plantelor, raportul NPK fiind de 2:1:3. Rezultatele bune dau si îngrăşămintele foliare aplicate sub forma de
stropiri.

Căpşunul se cultiva in cultura anuala sau multianuala, in câmp liber sau protejat in solarii, precum si in sere in
cultură forţată. Pentru înfiinţarea plantaţiilor este necesară dezinfectarea solului pentru combaterea larvelor de
cărăbuş si a nematozilor, înainte de arătura adânca sau înainte de mărunţirea solului prin discuire. Alte lucrări
necesare constau in parcelare, pichetare la 80 cm - 1 m intre rânduri si 25-30 cm intre plante pe rând, pregătirea
stolonilor pentru plantat, mocirlirea si plantarea propriu-zisa. Densitatea este de 40.000-60.000 plante/ha, in
cultura anuala la plantare in lunile iunie-iulie. Pentru cultura multianuala plantarea de toamna are loc in
septembrie pana la 15 octombrie, primăvara in aprilie sau chiar vara la sfârşitul lunii iulie si începutul lunii
august, folosind stoloni refrigeraţi. La plantare este obligatoriu folosirea de stoloni înmulţiţi in pepiniere
autorizate. Indiferent de sistemul de cultură, materialul săditor suportă două operaţii premergătoare lucrării -
fasonarea şi mocirlirea stolonilor.
Fasonarea constă în îndepărtarea resturilor de filamente, frunze uscate şi reducerea aparatului foliar la 1-2
frunzuliţe.
Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat
din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă.
Plantarea manuală implică trei operaţiuni:
* execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;
* introducerea stolonilor în gropi;
* strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.
Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la sistemul
de plantare al stolonilor de căpşuni.

Principalele condiţii pentru reuşita culturii sunt:


* poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
* coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
* mugurele central să fie deasupra solului;
* solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună
rezistenţă;
* irigarea culturii.
Producţiile care se obţin începând cu anul al doilea de cultura sunt de 15-20 t/ha, iar la deplina rodire de 20-30
t/ha. Durata culturii este de 2-4 ani, după care se reînnoieşte si se dezinfectează solul.
Fertilizarea este necesara in funcţie de rezervele solului si nivelul producţiei, cunoscându-se ca la o tona de
căpşun sunt necesare dozele de 3,5 Kg azot, 2,5 Kg fosfor, 6,5 Kg potasiu si 20-30 t gunoi de grajd.
Irigarea este obligatorie după plantare, iar in zonele mai secetoase sau pe terenuri nisipoase si in timpul vegetaţiei,
după înflorit si la creşterea fructelor.
In privinţa lucrărilor de întreţinere a solului un rol hotărâtor in reuşita culturii îl au praşilele manuale pentru
combaterea buruienilor sau folosirea erbicidelor selective, ca si mulcirea cu paie înainte de intrarea in pârga a
fructelor.

Cultura se pretează la orice tip de sol, dar recolte maxime se obţin pe soluri fertile, calde şi reavene.

Plantarea se face în gropi cu dimensiunile de 40/40/40 cm sau dacă solul nu este arat de 60/60/40 cm, şi în şanţuri
executate cu plugul la 30/32 cm adâncime.
Distanţa pe rând între plante este de 40-50 cm, iar între rânduri, în funcţie de sistemul de conducere:
* cultura în benzi cu spalieri - 2,5 - 3 m;
* cultura sub formă de gard fructifer - 2,5-3 m;
* cultura sub formă de evantai - 1,5 - 2,5 m, iar distanţa pe rând 1-1,2 m;
* cultura pe araci -1,2 m.

Tehnica plantării este asemănătoare cu cea a coacăzului.

FLORIN VLADU in 01 Februarie 2010

Indrazniti, caci nu gresiti taiati,de unde veti taia vor lastarii.Pomii va arata ce trebuie sa faceti,Stabiliti tipul de
coroana:vas,piramida,combinata: urmaritii in timpul primaverii-verii sii veti intelege.La
semintoase(mar,par,gutui)mugurii ascutiti sunt viitori lastari,iar cei mai rotunzi sunt de rod,de obicei rodesc mai mult
pe varvuri.Se lasa 3-5 ramuri principale care pleaca din tulpina,distanta intre ramurile secundare respectiv lastarii de
rod este de 15-25cm.Nu lasati incarcatura mare pe varfuri(maxim 2ramuri ).Observati ca de unde ati taiat varful in
anul trecut sau anteriori veti gasii ramificatie de 3-4 ramurele,rariti-le,lasati max.2.De asemenea scurtati cu 1/3 din
lungime ramurile si lastarii prea lungi,in functie de vigoarea pomului,aerisiti pomul,sa nu se atinga ramurelele intre
ele,ba mai mult lasati-le rezerva atunci cand se vor torsiona sub incarcatura fructelor.Nu curatati lastarii de rod linga
trunchi aflati pe cele 3-5 ramuri principale cum obisnuiesc unii golind pomul unde are putere si lasa varfurile
supraancarcate,ramificate excesiv-gresit. Daca vi se pare incarcatura prea mare puteti taia si in timpul vegetatiei ulie-
august.Daca doriti fructe de calitate,procedati la rarirea fructelor.Aplicati stropiri repetate cu solutii combinate
insecticid+fungicid. VA UREZ SUCCESE TUTUROR ! SA AUZIM DE BINE !