Iarna, de Tiberiu Juganaru

Iarna, cu papuci de gheata

Si cu tamplele carunte,
S-a pornit de dimineata
Lunecand din varf de munte.
Cu alai de-mparateasa,
Pe drum de margaritar,
Se prezinta viforoasa
Rupand foi din calendar.
Cum soseste ne si pune
Flori de chiciura pe ramuri
Si incepe sa adune
Mici nasucuri pe la geamuri.
In privelisti siderale
Cerne stele harnicuta
Si ne face, colo-n vale,
Neted drum de saniuta.
Iarna
Iarna cea geroasa
A sosit acum
Bulgari de zapada
Isi fac loc pe drum.
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici
Ce-alergam pe strada
Ca niste voinici
Iarna mult frumoasa
La noi sa mai vii
Caci tu intotdeauna
Ne-aduci bucurii.
Fulgul de nea

Pe obraz, pe nas, pe umar,

Tot cad fulgii fara numar,
Mi-a cazut in palma unul
Iute, iute inchid pumnul

Desfac pumnul, unde-i fulgul

Am in mana-un strop de roua
Sau un bob de apa, ploua?
S-a topit in mana mea
Ca o lacrima de nea.

Săniuţa fuge

Săniuţa fuge,
Nimeni n-o ajunge
Are dor de ducă
Parcă- ar fi nălucă

Toată ziua prin zăpadă

Vine lumea să o vadă
Săniuţa e uşoară,
Fuge parcă zboară

Are tălpi lucioase,

Vârfurile-ntoarse,
Pod de scândurele
Să tot stai pe ele

Toată ziua prin zăpadă

Peste hopuri sare
Ca pe zmeu călare
Hăţul de-o să-ti scape
Trânta e aproape
GHICI, GHICITOAREA MEA ...???
Când nu e zapadă
Doarme în ogradă,
Dar când ninge-afară
Cu copiii zboară.
(SANIA)

Tot cu vârfu-n jos

Creşte, mereu creşte,
Soare-l dă jos!
Gerul îl ocroteşte!
(ŢURŢURUL DE GHEAŢĂ)

Iarna-n frig, vara la soare,

Neschimbat e la culoare!
(bradul)

Sus pe coama munţilor,

Munţilor, cărunţilor,
Stă voinicul cel ţepos
Veşnic verde şi frumos.
(bradul)

Parc-ar fi nişte petale,

Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
şi pe gene ţi le- aşează.
(fulgii de zapada)

Vin oite de la mute

Cu stelute-n frunte.
(fulgii de zapada)

Pe fereastră prinde flori

Şi-n obraji lasă bujori.
(gerul)

Cine-i meşter iscusit

Şi cu iarna a venit
Şi-n fiecare dimineaţă
Îmi pictează flori de gheaţă?
(gerul)
Flori de gheaţă la fereastră
Copii-s la călduţ în casă!
Derdeluşul s-a albit,
Ce anotimp a sosit?
(iarna)

Totu-i îngheţat în drum,

Florile-s pe geam acum,
În sobă focul trosneşte,
Spune, ce anotimp este?
(iarna)

Stă în curte, lângă pom.

Îi zici om, dar nu e om;
Şi când soarele-ncălzeşte,
Nu-l mai vezi, că se topeşte.
(omul de zăpadă)

Este albă şi pufoasă,

Se aşterne pe străzi, case,
Bulgări moi eu fac din ea
şi un mare om de nea.
(zapada)

Alba plapumă şi moale

S-a întins pe deal, pe vale,
Iar când vine primăvara,
Se topeşte plăpumioara.
(zăpada)

Nu-i făină, dar se cerne.

Nu-i covor, dar se aşterne.
(zăpada)