VERBELE CARE SE POT UTILIZA LA FORMULAREA

OBIECTIVELOR OPERAŢIONALE
ÎMPĂRŢIREA OBIECTIVELOR
Verbele care descriu comportamente observabile la obiectivele mnezice
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de transpunere
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de analiză
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de sinteză
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de evaluare
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de aplicare
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de explorare
EXEMPLE DE OBIECTIVE OPERAŢIONALE PENTRU LECŢIILE
DE FIZICĂ
Fizica este una din materiile de bază care contribuie la formarea culturii
generale a elevilor prin cunoştinţe ce se referă la fenomenele ce se petrec în
natură.
Conţinutul fizicii ca ştiinţă se dezvoltă prin îmbinarea şi completarea a
două metode ştiinţifice : experimentul şi calculul matematic. În cadrul fizicii ca
obiect de învăţământ, elevii trebuie să fie familiarizaţi cu aceste metode
ştiinţifice iar cunoştinţele pe care şi le însuşesc să fie în concordanţă cu acelea
ale fizicii-ştiinţă.
Rolul şi funcţiile experimentului în cunoaşterea ştiinţifică a naturii
rezultă din întreaga dezvoltare a ştiinţelor naturii şi ştiinţelor tehnice, care sunt
în esenţa lor ştiinţe experimentale. Pe baza experimentelor se face generalizarea
şi stabilirea principiilor şi legilor fizicii. Pentru orice generalizare este necesară,
în primul rând, cunoaşterea fenomenelor corespunzătoare şi cu cât cunoştinţele
teoretice sunt mai complete şi mai profunde, cu atât elevii trebuie să cunoască
un număr mai mare de fenomene.
În predarea fizicii, deci, experimentul joacă un rol hotărâtor , deoarece el
constituie baza însuşirii cunoştinţelor din domeniul fizicii.

1
 Scopurile generale ale educaţiei se transpun în obiectivele educaţionale
pe niveluri de şcolarizare şi profilul disciplinei studiate.
Există două mari categorii de obiective şi anume:
 obiective informative, care au în vedere enunţarea principiilor şi legilor
fizicii, a teoriilor fizice fundamentale;
 obiective formative, care au în vedere modul în care sunt utilizate
cunoştinţele dobândite la fizică (interpretarea, aplicarea, analiza
cunoştinţelor).
În elaborarea obiectivelor trebuie avute în vedere următoarele principii:
 principiul didactic: obiectivele lecţiei să urmărească
obiectivele mai generale
 principiul psihologic: obiectivele să respecte legităţile
psihopedagogice ale învăţării
 principiul logic: obiectivele să acopere cât mai mult
domeniul studiat şi să nu se suprapună
 principiul complexităţii crescânde
La elaborarea obiectivelor trebuie respectate următoarele criterii:

 obiectivele unei teme trebuie să acopere întreg

conţinutul prevăzut de programa şcolară
 formularea obiectivelor trebuie să evite suprapunerile
 un obiectiv trebuie să fie formulat astfel încât să poată
fi realizat de toţi subiecţii
 obiectivele generale să se regăsească în formulările
obiectivelor specifice.
Operaţionalizarea obiectivelor presupune detalierea lor, astfel încât să
descrie fiecare ce se aşteaptă de şa fiecare secvenţă de învăţare.
Operaţionalizarea unui obiectiv presupune o serie de indicaţii:
1. cine va produce comportamentul dorit.
Elevul……..
2. ce comportament implică alegerea obiectivului
Elevul să compare…….
Elevul să reprezinte grafic………
3. care este produsul comportamentului urmărit.
Elevul să compare structura corpurilor solide cu a celor lichide….
Elevul să reprezinte grafic dependenţa presiunii de volumul unui gaz….
4. care sunt condiţiile în care se manifestă comportamentul urmărit.
Elevul să compare structura corpurilor solide cu a celor lichide indicând
deosebirile dintre acestea…..

2
Elevul să reprezinte grafic dependenţa presiunii de volumul unui gaz ideal în
cazul unei transformări izoterme….
5. care este criteriul de validare a atingerii comportamentului dorit
Elevul să compare structura corpurilor solide cu a celor lichide indicând
deosebirile dintre acestea pentru a caracteriza stările de agregare.
Elevul să reprezinte grafic dependenţa presiunii de volumul unui gaz ideal în
cazul unei transformări izoterme, pentru a rezolva probleme.
La formularea obiectivelor operaţionale este necesar ca verbul folosit să
indice un comportament observabil,
Verbele care se pot utiliza în acest scop sunt (numite şi verbe de
acţiune):
a denumi
a identifica
a descrie
a rezolva
a diferenţia
a distinge
a enumera
a explica
a demonstra
a compara
a reda
a recunoaşte
a forma deprinderea
a defini
a aplica
a evidenţia
a stabili
a interpreta
a deosebi
a observa
a ordona
a clasifica
a rezuma
a desena (o diagramă)
a selecta
a construi
a repara
a măsura
a preciza

3
a repreciza
a scrie (o formulă)
a generaliza
a reprezenta grafic
a elabora
a experimenta
a trage concluzii
a realiza practic
a dobândi
a alcătui
a calcula
a analiza
a utiliza
a proiecta
a exemplifica
a completa
a estima
a prevedea
a interpola
a extrapola
a compune
a caracteriza
a rearanja
a reorganiza
a enunţa
a transforma
a ilustra
a pregăti
a schimba
a redefini
a folosi
a formula.
Nu este indicată pentru precizarea obiectivelor operaţionale a următoarelor
verbe care nu exprimă comportamente observabile:
a înţelege
a şti
a cunoaşte a sesiza
a aprecia
a se familiariza
a crede

4
a afirma.

Împărţirea obiectivelor:
Tipul de obiective Operaţii ale gândirii
Obiective mnezice (de memorare) 1.Recunoaşte şi denumire
2. Reproducere
Obiective cognitive complexe 1. Înţelegere
 transpunere
 analiză
 sinteză
 evaluare
2. Aplicare
3. Explorare

Verbele care descriu comportamente observabile la obiectivele mnezice sunt:

 a enunţa (legi, reguli, principii, convenţii)
 a defini (mărimi, fenomene, procese, unităţi de măsură)
 a reprezenta (scheme, dispozitive, grafice)
 a scrie (relaţii, formule)
 a indica semnificaţia termenilor
 a descrie (dispozitive, metode)
 a enumera (aplicaţii, elemente, proprietăţi)
 a completa (propoziţii şi desene lacunare, tabele, grafice)
 a recunoaşte (părţi componente, dispozitive, scheme, grafice)
 a alege
 a asocia etc

Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de transpunere

sunt:
 a redefini
 a reformula
 a explica
 a transpune
 a explica în cuvinte proprii
 a descrie
 a transforma etc
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de analiză sunt:
 a anliza

5
  a justifica
 a exprima
 a explica
 a stabili rolul
 a descrie
 a interpreta
 a distinge
 a identifica
 a deduce etc
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de sinteză sunt:
 a reorganiza
 a face legături
 a interpreta
 a sintetiza
 a concretiza
 a generaliza
 a extinde
 a deriva
 a dezvolta
 a combina
 a restructura etc
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de evaluare sunt:
 a evalua
 a alege
 a analiza
 a stabili
 a verifica
 a selecta
 a aprecia
 a ierarhiza
 a depista
 a argumenta
 a decide
 a confirma
 a infirma etc
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de aplicare sunt:
 a aplica
 a descrie

6
  a calcula
 a deduce
 a determina
 a măsura
 a studia
 a completa
 a generaliza
 a utiliza
 a obţine etc
Verbele care descriu comportamente observabile la operaţiile de explorare sunt:
 a cerceta
 a descoperi
 a formula ipoteze
 a determina cauze şi efecte
 a elabora
 a imagina
 a combina
 a alcătui etc
Exemple de obiective operaţionale pentru lecţiile de fizică:
 Obiective operaţionale ale lecţiei „Legea lui Ohm”:
o Elevul să enunţe legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi
legea lui Ohm pentru întregul circuit
o Elevul să scrie expresia matematică a legii lui Ohm pentru o
porţiune de circuit şi legea lui Ohm pentru întregul circuit
o Elevul să deducă expresia matematică a intensităţii curentului de
scurtcircuit
o Elevul să aplice legea lui Ohm în situaţii concrete.
 Obiective operaţionale ale lecţiei „Oglinzi plane”:
o Elevul să clasifice oglinzile
o Elevul să enumere elementele oglinzilor
o Elevul să deducă formulele caracteristice oglinzilor şi să le aplice
în rezolvarea problemelor
o Elevul să construiască imaginea unui obiect într-o oglindă
o Elevul să enumere aplicaţii practice ale oglinzilor.

Practica este un criteriu al adevărului cunoaşterii.

7
 Prin intermediul ipotezei se deschid căi noi de acces în necunoscut,
pătrunzând tot mai adânc în investigarea materiei.

Învăţarea fizicii urmăreşte familiarizarea elevilor cu metode ştiinţifice

de investigaţie a realităţii, punându-se accent pe capacitatea de a folosi
cunoştinţele ştiinţifice în activitatea practică.
Elevii trebuie să sesizeze strânsa legătură ce există între aspectele
experimentale, teoretice şi aplicative ale fizicii.
Există însă experimente unde trebuie imediat anunţat obiectivul ( cum
este cazul dependenţelor de temperatură ) – în care se atrage atenţia elevilor
asupra a ceea ce trebuie să urmărească.
În executarea desenelor în predarea fizicii profesorul trebuie să ţină cont de
următoarele cerinţe :
a) Să fie corecte din toate punctele de vedere.
b) Să fie simple dar să reliefeze esenţa fenomenului.
c) Să fie îngrijite şi exacte dar fără pretenţii artistice.
d) Să fie expresive, reliefând elementele principale pentru studiu. În
cazul executării unor scheme simple pot fi antrenaţi şi elevii. Se începe cu
partea cea mai importantă a desenului, completându-se apoi cu părţile de o
importanţă mai mică. În cadrul lecţiei, profesorul poate utiliza planşe ca
material didactic intuitiv. Planşa va fi prezentată elevilor numai în momentul în
care e necesară în studiul fenomenului respectiv , pentru a nu atrage atenţia
elevilor. Cele trei tipuri de planşe utilizate în predarea fizicii sunt :
- planşe ce reprezintă obiecte şi
instalaţii din diferite domenii ale tehnicii şi industriei ( ex: maşini termice );
- planşe cu constante fizice
( densităţi, călduri specifice, etc. ) importante pentru iniţierea elevilor în
folosirea tabelelor cu constante;
- planşe cu conţinut istoric, redând
portrete ale marilor fizicieni sau scene din istoria fizicii.
Fizica trebuie să devină un exerciţiu mintal iar predarea acestui obiect
de învăţământ să piardă caracterul şcolăresc.
În vederea dezvoltării spiritului creator se cere elevilor să găsească noi
soluţii în vederea obţinerii unor rezultate.

Munca în grup presupune cooperare şi activitate comună în rezolvarea unor

sarcini de instruire. Fără a desconsidera individualitatea elevului, metoda
valorifică avantajele muncii şcolare şi extraşcolare în grup, asigurând condiţii
ca efortul comun să fie bine organizat şi susţinut.

8
 Munca în grup vizează cu deosebire aspectul social al învăţării,
dezvoltarea comportamentului social al elevului; este o modalitate de îmbinare
a învăţării individuale cu cea în grup şi în acelaşi timp o măsură de atenuare a
unei individualizări exagerate. Folosirea sa nu presupune condiţii speciale, dar
este mai uşor de aplicat în şcoli care dispun de material didactic şi laboratoare
( care uşurează organizarea şi efectuarea ei ).
Utilizarea metodei impune cunoaşterea modului în care pot fi alcătuite
grupele, a mărimii şi stabilităţii lor, a conducerii şi evaluării lor.
Grupele pot fi permanent sau ocazional alcătuite după criterii diferite
(omogene, eterogene,etc.).
Activitatea profesorului este complexă, aceasta implicând
urmărirea permanentă a activităţii fiecărei echipe, verificarea
rezultatelor obţinute, îndrumarea grupelor ce întâmpină greutăţi.
Învăţământul în domeniu ştiinţelor naturii trebuie să-l facă pe elev
capabil să observe conştient cele mai simple procese fizice ale lumii care îl
înconjoară, să deducă din ele legile esenţiale ale naturii, să le distingă pe
acestea în alte corelaţii şi să aplice în viaţa practică cunoştinţele dobândite.
Piaget a dovedit ce valoare hotărâtoare poate avea activitatea
experimentală a copilului şi manipularea obiectelor pentru formarea
operaţiunilor mintale şi a schemelor de asimilare. Adevărata însuşire privită sub
aspectul intelectual, presupune activitatea proprie a copilului, în sensul propriu
al cuvântului.
Acţiunea efectivă, adică manipularea obiectelor concrete este un
comportament integrator al proceselor de gândire şi deci legat cu procesele
mintale.
Modernizarea predării fizicii constă în formarea : năzuinţelor pentru a
cunoaşte, spiritului de cercetare şi inovaţie, capacităţii de a alege adevărul de
eroare, gândirii teoretice, eliberarea de prejudecăţi şi receptivitatea la noile idei.
Conţinutul procesului de modernizare a predării fizicii trebuie înţeles ca
un sistem de metode, procedee şi strategii didactice care să asigure educarea şi
dezvoltarea gândirii elevilor, la formarea unor deprinderi de mânuire corectă a
unor aparate şi instalaţii fizice, la înţelegerea legăturii dintre fizică şi practică.
Observaţia stă la baza tuturor ştiinţelor, caracterizând aspectele externe
ale fenomenelor, structura şi organizarea internă a lor precum şi compararea
lor. Simpla observaţie nu este suficientă, observaţia furnizând cunoştinţe ce
permit doar prevederea lor, fără a le influenţa. Este necesară cunoaşterea cauzei
formării, existenţei şi dispariţiei fenomenelor, date pe care le furnizează
experimentul.

9
 BIBLIOGRAFIE

o C. Brudan si colectiv - Fizica in liceu-din metodologia

predarii- invatarii, Editura Informed INTEX, Craiova,
1995
o A. Gavanea - Cunoaşterea prin descoperire in
invatamant, Editura Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1975
o N. C. Matei - Invatarea eficienta in şcoala, Editura
Didactictică şi Pedagogica, Bucureşti, 1995
o M. Ionescu - Lecţia intre proiect si realizare, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1982
o A. Isvoran, D. Dolha - Metodica predării fizicii prin aplicaţii
si exemple, Tipografia Universitatii de Vest din Timişoara, 1997

10