Lc 2 Formele acelulare

Diversitatea lumii organice este constituita din : formele acelulare si formele celulare . Din formele acelulare face parte virusul
care îşi manifestă activitatea vitală numai în stadiul de parazit intracelular; determină viroze la plante, animale, om. Un grup de
viruși adaptați la parazitismul intracelular în corpul bacteriilor se numesc fagi care în afara celulelor gazdă nu manifestă semne
de viață. Fagii pătrund în anumite specii de bacterii ( Vibrio cholerae, Rickettsia prowazeki) unde se înmulțesc și provoacă
dizolvarea sau lizisul celulei gazdă. Bacteriofagia ca fenomen este aplicat în scopul curativ și profilactic al bacteriozelor. Datorită
dimensiunilor mici ( 20 – 30 nm) viruşii sunt decelabili exclusiv la microscopul electronic. În stadiul descris numit virion sau
virospor, care se întâlneşte în afara gazdei, nu se observă nici o manifestare a vieții, deoarece viruşii sunt paraziți intracelulari
cu parazitismul obligatoriu permanent.

Ciclul vital al virusului

În ciclul vital al virusului se disting următoarele etape: 1. Ataşarea virusului la celulă; 2. Inocularea sau pătrunderea în celula
gazdă; 3. Supraviețuirea virusului în stadiul latent; 4. Formarea unei generații noi de viruși; 5. Eliminarea virosporilor din celula
gazdă. In perioada stadiului latent se petrece sinteza proteinelor şi acizilor nucleici de natură virală. Ca rezultat se formează o
nouă generație de virospori. Sunt descrişi sute de viruşi, care provoacă boli virotice la plante, animale și om. Dele Printre bolile
virotice la om se numără variola, encefalita, parotidita epidemică, gripa, pneumonia atipică, poliomielita, hepatita, SIDA, rujeola
etc. Viruşii care provoacă patologie cutanată sunt: Papiloma virus, Herpes virus, Citomegalovirus, Parvovirus, Virusul molluscus
contagiosum etc. La animale provoacă pesta bovină, pesta porcină, pesta păsărilor, febra aftoasă. La plante se întâlnesc de
asemenea, multe viroze, precum, mozaicul tutunului, virozele pomilor fructiferi. Vaccinurile, atunci când ele există, sunt
utilizate cu succes împotriva infecțiilor virale. Antibioticile nu sunt eficiente în cazul virozelor. Virusurile reprezintă obiecte de
studiu deosebit de important în genetică, prin cercetarea cărorar s-a obținut o informație bogată despre structura și funcția
acizilor nucleici, precum şi a unor gene cu frecvență foarte rară. În prezent, nu există o teorie unică privind apariția virusurilor.
Sunt doar presupuneri că virusurile prezintă celule sau fragmente de celule degenerate, care în procesul adaptării la parazitism
au moștenit doar aparatul ereditar în formă de acizi nucleici (ADN, ARN) și o structură de protecție sub formă de proteină.

Structura si ciclul vital al bacteriofagului

Grupa de viruşi adaptată la parazitarea în corpul bacteriilor poartă denumirea de fagi. Bacteriofag este numele
acordat microorganismelor care pot distruge bacteriile.  Bacteriofagul are forma unui mormoloc, structural este alcătuit din
cap și coadă înzestrată cu o placă bazală și fire fine care servesc pentru ataşare la substrat . Pătrunderea bacteriofagului în
gazdă , supraviețuirea și părăsirea se petrece în felul următor: 1Ataşarea fagului la celula gazdă se realizează prin contactul
firelor caudale cu receptorii suprafeței bacteriene. Lizozimul care se află în placa bazală a fagului lizează membrana celulară şi
ADN-ul trece în interiorul celulei gazdă. 2. AND - ul bacteriofagului pătruns în celula bacteriană codifică sinteza enzimelor
proprii,folosind ribozomii bacterieni. Bacteriofagul inițial inactivează, apoi distruge ADN - ul bacterian prin scindarea
fermentativă . În continuare funcția aparatului celular al gazdei este supusă în totalitate necesităților bacteriofagului .3ADN – ul
fagului în continuare - este supus replicării , codificând sinteza proteinelor structurale , care apoi sunt utilizate pentru
asamblarea membranei proteice în jurul ADN – ului bacteriofagal. 4 ADN-ul fagului controlează sinteza lizozimei. Acest ferme
distruge ( lizează) celula – gazdă. Prin urmare se eliberează aproximativ 200 – 1000 de fagi , care invadează alte celule
bacteriene . Procesul de pătrundere activă a unui număr foarte mare de bacteriofagi în celula - gazdă ( Escherichia coli ) . In
rezultatul acestei invazii masive se produce distrugerea celulei bacteriene prin polibacteriofagie.

Diversitatea formelor bacteriene –rolul principal

Sferică(cocii)-cocii au forma sferică .cocii se clasifică în :1 streptococii se prezintă în lanțuri indoite .Streptococus spp determina
infecție streptococică a căilor respiratorii si a pielii (ectima).S.pyogenes -angină ,scarlatină.S.thermophilus redă iaurtului un gust
picant .S.lactis se foloseste la obtinerea produselor lactate .2Stafilococii-se aglomereaza formând ciorchini .Staphylococcus
aureus supravețuieste în rinofaringe .Staphylococcus spp determină furunculoza ,pneumonia ,toxicoinfecțiile
alimentare.3Diplococii(doua celule intr-o celulă).Diplococcus pneumoniae este agentul etiologic al pneumoniei și a infecțiilor
piogene acute :meningită ,peritonită ,septicemia ,empien.

Sub formă de bastonase (bacile).1Bacile se prezintă solitar .a.Escherichia coli -simbiont intestinal,sintetizează vitaminele grupei
B și vit.K .b.Lactobacillus -fermentația lactică .c.Salmonella typhymurium-toxico infecție alimentară.2 Bacile formează lanțuri de
celule .a. Azotobacter-fixează azotul din atmosferă ,saprofit solitar .b.Bacillus anthracis -provoacă antraxul ,boala caracterizată
printr-o culoare neagră a sângelui .3 Bacile cu endospori (sporii având localizare,dimensiuni si forma specifică).a)Forma ovală
,localizare centrică ,nu deformează celula ,Bacillus antracis .b)Formă sferică localizare terminală localizare terminală
Clostridium tetani manifestă prin convulsii şi contracții tonice ale mușchilor striați ai corpului. c) Forma sferică, localizarea
excentrică /subterminal deformează celula Clostridium botullinum – botulism o toxicoinfecție alimentară letală.

Sub formă spiralate (spirale). Un bacil în formă de spirală, monoflagelat. Treponema pallidum sau spirochetă este agentul
etiologic al sifilisului, boală cu transmitere sexuală. Pielea și mucoasele intacte reprezintă o barieră protectoare împotriva
infecției cu T. pallidum. Sub formă curbată(vibrionii). Are formă monobacilară curbată la un pol şi prezintă un flagel. Vibrio
cholerac este agentul etiologic al holerei gastroenterită pronunțată cu intoxicare și dereglare a metabolismului hidroelectrolitic.
 I .Structurile superficiale ale celulei procariote si functiile lor

Peretele celular reprezintă un strat gros ( 10 - 80 nm) localizat la exteriorul plasmalemei. Componentul de bază este
peptidoglicanul – mureina. Structural molecula mureinei este alcătuită din lanțuri polizaharidice lungi situate paralel și unite
( interconectate) prin lanțuri peptidice scurte, astfel reprezentând o plasă rigidă. Fiecare celulă procariotă este îmbrăcată în
această plasă constituită doar numai dintr-o moleculă de mureină. În funcție de cantitatea acestei substanțe în peretele celular
toate bacteriile se divizează în bacterii gram - pozitive ( conțin 90 % mureină ) și gram - negative ( conțin 10 % mureină ). La
bacteriile gram pozitive peretele este îngroşat prin depunerea suplimentară de polizaharide și proteine. La cele gram –
negative, peretele este mai subțire, dar este învelit într-un strat lipidic care le oferă protecție împotriva lizozimului și penicilinei.
Funcții: mecanică, de protecție, de trasnsport etc.

Capsula este o formațiune mucozitară situată exterior peretelui celular ( Azotobacter ). Conține apă ( 98% ), polizaharide și
polipeptide. Funcții: mecanică, de protecție, de rezervă ( glucide).

Flagelii sunt niste organite de miscare (locomotie)ale bacteriilor . La diferite grupuri de bacterii(de regula la cele sub forma de
bastonase sau cele spiralate )numarul lor poate varia de la unu (Vibrio) pâna la 100 (Proteus) și chiar mni mult. Marimea lor
este de 3-15um, iar iar diametrul de 10-12nm.Conțin flagelină și se fixează cu corpul bazal sub membrana citoplasmatica, dar
puțin difera dupa structură de flagelii celulelor eucariote. Funcția de baza a flagelilor este cea de locomotie (timp de o secunda
o bacterie parcurge o distanța egala cu lungimea celulei sale).

Fimbrii sunt niste organite care se asemăna cu flagelii, dar mult mai mici si subțiri, avînd lungimea de 0,3-4um și un diametru
de 5-10nm. Numarul lor variaza de la 100 pini la 200 la o celulă. Sunt filamente proteice implicate in conexiunile intercelulare
.Funcțiile de bază ale fimbriilor sunt: fixarea bacteriilor de substrat (fimbriile de tip general); formarea punților conjugationale
intre bacterii pentru transmiterea informafiel ereditare (fimbriile sexuale).

II. Protoplastul bacterian include:

1Membrana citoplasmatică reprezintă o structură specializată care limitează conținutul intern al celulci. Dupå structura sa se
ascamănă cu membrana plasmatică (plasmalena) a celulelor eucariote. Are un diametru de cca 9nm sau 90A și conține până la
90% din lipidele celulei. Funcțiile de bază ale membranei bacteriene sunt: a) bariera osmotică (determină constanța compoziției
mediului intern); b) de transport (determină schimbul cu mediul); c) protectoare (apără conținutul intern al celulei); d)
energetică (în ea are loc, paralel cu mezozomii, degradarea substanțelor organice și sinteza ATP); e) reproductivă (participā la
replicarea moleculei de ADN înainte de dividere); f) de geneză a unor structuri bacteriene specifice (spori, capsulă, etc.).

2. Mezozomii sunt nişte structuri speciale ale celulelor bacteriene, care reprezintă invaginari ale membranei plasmatice pe
care sunt plasate enzimele asociate cu procesul de respiratie.Protonii generati de pe o parte si alta a membranelor sunt folositi
pentru sinteza ATP-ului. Funcțiile mezozomilor sunt următoarele: a) geneza de energie (îndeplinesc rolul mitocondriilor în
celulele eucariote); b) participă la diviziunea celulei, la formarea sporilor și a peretelui celular.

3. Citoplasma reprezintă mediul intern al celulei, care are compoziție de gel permanent și exclude mişcarea ei. Citoplasma
serveşte drept matrice pentru reacțiile biochimice din celulă și pentru structurile celulare.

4. Nucleoidul reprezintă o moleculă circulară dublu catenară de ADN ("cromozm bacterian") de 1,1-1,4nm. In celulă poate fi,
de regulă, un singur nucleoid care nu se separă de citoplasmă printr-o membrană nucleară. Funcția nucleoidului constă în
păstrarea și transmiterea informației ereditare.

5. Plasmide sunt molecule circulare mici de ADN ce pot exista autonom de nucleoid. Plasmidele înmagazinează informația
ereditară despre unele proprietăți importante ale bacteriilor (fertilitatea bacteriilor -factorul F, rezistența bacteriilor la
antibiotice, agresivitatea sau virulența bacteriilor etc.).

6. Ribozomi sunt nişte organite celulare mici (10-20nm sau 100-200A) amembranare. Dupå compoziția chimică sunt alcătuiți
din ARN (60%) şi proteină (40%). Funcția lor este cea de sinteză a proteinelor. Ribozomi celulelor bacteriene se deosebesc după
masa lor moleculară, fiind de tipul 70S (S - constanta de sedimentare sau constanta Svedberg). 7. Incluziuni celulare sunt
rezultatul proceselor metabolice și servesc drept sursă de substanță și energie. Din incluziunile celulare bacteriene fac parte
granule de glicogen şi granuloză (sursă de glucide) granule de acid poli-B-hidroxibutirat, granule de volutină (sursă de fosfor),
picături de sulf (la bacteriile sulfurice și tionice ca rezultat al oxidării H2S), proteine, acizi nucleici, aminoacizi. În celula
bacteriană pot fi întâlnite diferite derivate ale membranei citoplasmatice: tilacoide - membrane fotosintetice la alge albastre-
verzi; cromatofori – membrane fotosintetice la bacteriile purpurii, ce conțin bacterioclorofilă și caroteni; aerozomi – vacuole
gazoase la bacteriile acvatice. 8. Spor reprezintă o parte a citoplasmei cu nucleoid, care se acoperă mai apoi cu o
membrană citoplasmatică și cortex. Se formează în condiții nefavorabile (apuizarea substratului nutritiv, acumularea toxinelor
etc.), deosebindu-se esențial de sporii altor organisme (alge, ciuperci, protozoare). Datorită formării sporilor, bacteriile (de
regulă cele alungite, mai rar cocii și spirilii) sunt mult mai rezistente la factorii stresanți (temperatura, toxine etc.).

Difinitie: Celula procariotă (din greacă: pro  - înainte, caryon  - nucă, nucleu) este un organism unicelular, care nu dispune de
un nucleu bine organizat . Celula eucariotă (gr eu=adevarat ,karyon=nucleu) are o structura complexă ,poseda un nucleu
(sau chiar mai multi) bine dezvoltat.