Sunteți pe pagina 1din 7

Transformata Laplace în calculul operaţional

Unitatea de învăţare nr. 13


Transformata Laplace în calculul operaţional

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 2


13.1 Proprietăţile Transformatei Laplace 2
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 13 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 6
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 13 7

1
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Transformata Laplace în calculul operaţional

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 13

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 13 sunt:

• Înţelegerea noţiunii de transformată Laplace


• Însuşirea proprietăţilor transformatei Laplace
• Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul

13.1 Proprietăţile transformatei Laplace

1. Este liniară; pentru constantele k1 şi k 2 şi originalele f 1 ( x) şi


f 2 ( x) are loc egalitatea
L(k1 f 1 ( x) + k 2 f 2 ( x) ) = k1L( f 1 ( x)) + k ( f 2 ( x)).
2. Pentru orice a>0 şi f(x) original are loc egalitatea
1  p
L( f (ax)) = F  (3)
a a
în care F(p) este imaginea funcţiei f(x).
Dacă a > 0 şi f(x) original atunci
L( f ( x − a )) = e − ap L( f ( x)) (4)
3. Dacă f(x) este original şi α o constantă atunci
L(e ax f ( x)) = F ( p − α ) (5)
4. Teorema de derivare a originalului.
Dacă funcţia original f(x) este
de “n” ori derivabilă, cu derivatele continue atunci
( )
L f (n ) (x ) = p n ⋅ F ( p) − p n −1 ⋅ f (0+) − p n − 2 ⋅ f ′(0+) − ... − pf (n − 2 ) (0+) − f (n −1) (0+) (6)
5. Teorema derivării imaginii.
Dacă xf ( x), x 2 f ( x),..., x n f ( x) sunt
funcţii original atunci derivând egalitatea

F ( p ) = ∫ f ( x) ⋅ e − px dx
0

în raport cu “p”, obţinem formulele

2
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Transformata Laplace în calculul operaţional

+∞
F (n ) ( p ) = ∫ (− x) n f ( x)e − px dx, n = 0,1,2,... (7)
0

6. Teorema integrării originalului.


Dacă f este original atunci

L ∫ f (t )dt  = ⋅ F ( p )
x 1
(8)
 0  p

7. Teoremele de integrare a imaginii.


f ( x)
Dacă este original atunci
x
∞  f ( x) 
∫ p
F ( g )dg = L
 x 
 (9)

Consecinţe ale proprietăţilor transformatei Laplace.


1. Dacă α > −1 şi p >0 atunci

( ) Γ(α + 1)
L xα = (10)
p α +1
1
In particular, pentru α = 0 obţinem L( x) = ; Γ(1) = 1.
p
Pentru α = k ∈ N obţinem
Γ(k + 1)
( )
L xk = k +1
k!
= k +1 (11)
p p
2. Utilizând teoremele integrării imaginii rezultă
∞ ∞
 f ( x)  f ( x) − px
∫0 F ( g ) dg = L 
 x  p x
 = ∫ ⋅ e ⋅ dx (12)

şi pentru p = 0 obţinem
∞ ∞
f ( x)

0
x
dx = ∫ F ( g )dg
0
(13)

∞ ∞

∫F ( g )dg = (− 1) ∫x
( n +1) n +1 n
⋅ f ( x) ⋅ e − px dx (14)
0 p

care pentru p = 0 devine


∞ ∞

∫ F ( g )dg = (− 1) ∫x
( n +1) n +1 n
⋅ f ( x)dx (15)
0 p

Pentru n = 0, egalitatea (15) devine

3
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Transformata Laplace în calculul operaţional

∞ ∞


0
f ( x)dx = − ∫ F ′(q )dq = − F (q )
0
0
(16)

Aplicaţii:


sin 2 u π
1. Să se arate că: ∫0 u 2 du = 2
Rezolvare:
Fie funcţia

sin 2 xu
I ( x) = ∫ du
0 u2
căreia să-i calculăm transformata Laplace.
 ∞ sin 2 xu  ∞ 1 ∞ ∞
1 1 1 
L(I ( x) ) = L ∫ 2
du 
 = ∫ 2
⋅ L sin 2
xu(du =
1 1
∫ )
2
L (1 − cos 2 xu )du = ∫  − 2
2
p
2 0 u  p p + 4u 2
du =
0 u  0u 20u 
.
2u ∞

2 du 1 π
= ∫ 2 = arctan =
p 0 4u + p 2
p 2
p 0 2 p2

Deci

π π sin 2 xu
L(I ( x ) ) = şi I ( x) = x=∫ du
2p2 2 0 u2
Trecând la limită pentru x → 1 obţinem

sin 2 xu π
∫0 u 2 du = 2 .

e ax − e bx
2. Folosind transformata Laplace, calculaţi integrala ∫0 x sin(ω ⋅ x)dx .
Rezolvare:
∞ ∞
e ax − e bx
∫0 x sin ωxdx = ∫0 L((e − e ) sin ωx)dp =
ax bx

∞ ∞
 ω ω   p−a p −b a b
=∫ − 2 
dp =  arctg − arctg  = arctg − arctg
0  ( p − a) + ω
2 2
( p − b) + ω 
2
 ω ω 0 ω ω

4
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Transformata Laplace în calculul operaţional

3. Integraţi ecuaţia diferenţială, liniară, cu coeficienţi constanţi şi neomogenă


y ′′′( x) − 2 y ′′( x) − y ′( x) + 2 y ( x) = 5 sin 2 x
cu condiţiile iniţiale y (0) = 1, y ′(0) = 1, y ′′(0) = −1.
Rezolvare:
Teorema derivării originalului conduce la
L( y ′′′( x) ) = p 3 ⋅ Y ( p ) − p 2 ⋅ y (0) − py ′(0) − y ′′(0) = p 3Y ( p ) = p 2 − p + 1
L( y ′′( x) ) = p 2 ⋅ Y ( p ) − py (0) − y ′(0) = p 2 ⋅ Y ( p ) − p − 1
L( y ′( x) ) = pY ( p ) − y (0) = pY ( p ) − 1
L( y ( x ) ) = Y ( p )

şi L(5 sin 2 x ) =
1
p +4
2

Se obţine ecuaţia operaţională

(p 3
)
− 2 p 2 − p + 2 Y ( p) − p 2 + p + 2 =
10
p +4
2
,

din care
1 1 5 1 1 p 2 
Y ( p) = ⋅ + ⋅ +  2 + 2 
3 p + 1 12 p − 2 4  p + 4 p + 4 

Funcţia original corespunzătoare, soluţie a ecuaţiei, are forma


1 5 1
y ( x) = ⋅ e − x + e 2 x + sin 2 x
3 12 4

Test de autoevaluare 13.1



cos ax − cos bx
1. Folosind transformata Laplace, calculaţi integrala ∫
0
x
dx .

2. Fie ecuaţia : y ′′ − 5 y ′ + 6 y = e x cu y (0) = −1, y ′(0) = 1.


1 x 7
Arătaţi că y ( x) = e − 5e 2 x + e 3 x
2 2

5
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Transformata Laplace în calculul operaţional

De reţinut!

• Teorema de derivare a originalului


• Teorema derivării imaginii
• Teorema integrării originalului
• Teorema de integrare a imaginii

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 13


1. Calculaţi transformata Laplace a funcţiei f ( x) = sin ωx

cos ux
2. Folosind transformata Laplace, calculaţi integrala ∫ 1+ u
0
2
du .

3. Integraţi ecuaţia diferenţială, liniară, cu coeficienţi constanţi şi


neomogenă y ′ + 2 y = e − x (2 cos 2 x + sin 2 x ), y(0) = 0

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 13.1


∞ ∞
cos ax − cos bx
1. ∫ dx = ∫ L(cos ax − cos bx) dp =
0
x 0


 p p  1  a2 + p2  b
= ∫ 2
 − 2 
2 
dp = ln 2  = ln
0 p + a 2
p + b  2  b + p2 0 a

1
2. y ′′ = p 2Y ( p) − py (0) − y ′(0) = p 2Y ( p) + p − 1; e x =
p −1

( )
Ecuaţia operaţională este: p 2 − 5 p + 6 Y ( p ) = − p + 6 +
1
p −1
Descompunând în fracţii simple obţinem:
5 7 1 1 7
Y ( p) = − + + De unde: y ( x) = e x + e 3 x − 5e 2 x .
p − 2 2( p − 3) 2( p − 1) 2 2

6
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Transformata Laplace în calculul operaţional

Recapitulare
• Dacă funcţia original f(x) este de “n” ori derivabilă, cu derivatele
continue atunci
( )
L f (n ) ( x ) = p n ⋅ F ( p) − p n −1 ⋅ f (0+) − p n − 2 ⋅ f ′(0+) − ... − pf (n − 2 ) (0+) − f (n −1) (0+)
• Dacă f este original atunci

L ∫ f (t )dt  = ⋅ F ( p )
x 1
 0  p

f ( x)
• Dacă este original atunci
x
∞  f ( x) 
∫p
F ( g )dg = L
 x 

Bibliografie
1. Ioan–Mircea Popovici, Matematici speciale (pentru ingineri şi
economişti),Editura Nautica, Constanţa, 2005
2. I.M. Popovici, D. Popovici, M. Dumitru, A. Costea, Capitole de
matematici:Speciale, probabilităţi şi statistică, Editura Nautica,
Constanţa, 2007
3. I.M. Popovici, E. Constantinescu, F. Memet, D. Popovici, Şt. Szabo,
D.M. Popovici, Probleme de matematici speciale, 1998
4. R. Cristescu, Matematici superioare, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1976.

7
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii