BRAD”IAȘI
LUNGU ANA-MARIA
IORDĂCHEL LAVINIA
IRICIUC GEORGIANA
LUPU DANIELA
CUPRINS:
1. Aspecte teoretice
5. Bibliografie.
I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND SECURITATEA ȘI
SIGURANȚA ALIMENTARĂ
Alimentul este considerat ca fiind cel mai important factor care influențează
organismul, iar menținerea stării de sănătate a omului, care este practic legată de
“sănătatea alimentelor”, noțiune ce include atât calitatea biologică, conținutul și
structura substanțelor nutritive cât și starea de solubilitate.
Securitatea alimentară face parte din securitatea fiecărui stat din lume și
aceasta la rândul ei din securitatea globală. Asigurarea securității alimentare a
populației unui stat este în primul rând obligația acestuia.Un stat trebuie să-și
gestioneze eficient și rațional resursele altfel se pune în pericol însăși existența statului
și a poporului respectiv.
Conceptul de securitate alimentară a fost formulat pentru prima dată după cel
de-al doilea război mondial în cadrul dezbaterilor Organizației pentru agricultură si
alimentație (FAO) când a fost lansat la Roma în 1963 celebrul manifest ,,Proclamația
dreptului fiecșrui om de a mânca pentru a-si astâmpara foamea“.
Deși au existat preocupări pentru starea de nutritie a populației din cele mi vechi
timpuri, abia către mijlocul secolului trecut s-au pus bazele științifice și institutionale ale
politicilor alimentare și nutriționale contemporane. Politicile alimentare și nutriționale
sunt reprezentate de un ansamblu coerent de obiective, priorități, principii, norme și
decizii adoptate și aplicate de factorii și instituțiile investite cu competentele necesare
pentru a asigura întregii populații condițiile economico-sociale cuvenite unei alimentații
raționale și indispensabile statutului nutritional, care să conducă la o stare bună a
sănătății individuale și publice. Pe plan mondial, exemplul ONU este cât se poate de
argumentativ. În programele ONU au fost integrate politicile alimentare și nutriționale
adoptate de cele doua organisme ale sale, specializate în domeniu: FAO și OMS.
- analiza riscurilor
- principiul precauției.
-să aibă inocuitate, să fie salubru, să nu pună în pericol organismal uman, respective
consumatorul normal și sănătos
- natura produsului,
a) Substanțe cu caracter toxic care se găsesc în mod natural în materiile prime sau
în produsele finite (alcaloizi, amine biogene)
b) Substanțe cu caracter antinutritiv din materiile prime agroalimentare
(hemaglutinine sau lectine, inhibitorii tripsinici,antivitaminele, antimineralizantele,
blocanții diferitelor enzime)
c) Aditivii – acei aditivi care se folosesc în producția de alimente fără respectarea
legislației în vigoare cu referire la destinație, doze.
d) Contaminanți chimicide tipul metalelor grele, a pesticidelor, a micotoxinelor.
e) Substanțe chimice care se pot forma în timpul procesării de tipul nitrozaminelor,
hidrocarburilor policiclice aromatice, ori a polimerilor de oxidare termică a
grăsimilor.
f) Substanțe care pot migra din ambalaje plastice în produsul alimentar, substanțe
care pot fi : pigmenți, stabilizatori, monomeri cu masămolecularăredusă.
g) Microorganismepatogene care pot produce fie intoxicațiiprintoxinele elaborate în
document, fie infecțiiprinmultiplicareaacestororganismeîn organismal uman.
h) Agențibiologici care pot infestaalimentele (paraziți, insect, protozoare, larve).
i) Virusuri care pot contaminamateriile prime șiproduseleatât de
originevegetalăcâtși de origne animal.
Calitateaigienicăaalimenteloresterealizatădacă se respectăurmătoarelereguli:
Folosirea de materii prime proaspete
Aplicarea de tratamente termice de inactivare a substanțelor nutritive
Procesarea minimă pentru evitarea formării de substanțe nocive și păstrarea
calității nutrienților și a substanțelor biologic active
Conservarea corespunzătoare pentru evitarea alterării microbiologice
Utilizarea aditivilor cu destinația și în doze prescrise
Folosirea rațională și strict controlată a îngrășămintelor , pesticidelor și
antibioticelor
Păstrarea perfectă a igienei în unitățile de procesare în spațiile de depozitare , în
cazul echipamentelor , utilajelor și ustensilelor de lucru.
Educarea consumatorului pentru a respecta regulile de igienă pe durata
preparării culinare și a păstrării produselor obținute.
Ca și riscuri, sunt considerate orice agent biologic, chimic sau fizic , care ar
putea, în mod potențial, compromite siguranța alimentului.
Riscuri biologice
Riscuri chimice
-hormoni în zootehnie,
Riscuri fizice
Prin riscuri fizice se înțelege prezența în alimente a unor particule, a unor corpuri
fizice, a unor fragmente de substanțe în stare solidă, care în mod normal nu trebuie să
se găsească în alimente.
1. PIATA INTERNA
- producătorii agricoli de cele mai multe ori, nu deţin informaţii despre piaţă, ei
acţionează în mod individual şi nu au posibilitatea de a cunoaşte mişcările pieţei;
- folosirea unor pesticide mai ieftine, dar cu eficienţă limitată, datorită faptului că
preţurile la unele produse sunt ridicate;
Producţia agricolă este azi în creştere, atât cantitativ cât şi calitativ, dar
produsele agricole au tendinţa de a ajunge din ce în ce mai rar în stare naturală în
căminul consumatorului. Astfel, în prezent, producătorii agricoli nu mai sunt priviţi doar
ca furnizori de materii prime, ci ca o verigă a unui lanţ, ca o componentă a unui circuit
complex, ei reprezentând o verigă obligatorie, dar nu centrală.
b) din punct de vedere al extinderii teritoriale: piata locala, piata regionala, piata
nationala si piata mondiala;
Cererea si oferta sunt componentele fundamentale ale pietei, iar raportul dintre
ele constituie o forma de exprimare a relatiei dintre productie si consum, în conditiile
economiei de schimb.
Definirea cererii
economic);
c) agregata sau globala (din partea tuturor cumparatorilor la20 toate bunurile
existente). Ca volum, structura si nivel al cerintelor de consum, cererea are caracter
dinamic.
pretului);
pretului);
variatia pretului);
Definirea ofertei
c) agregata sau globala (toate bunurile si serviciile, din tara respectiva, destinate
pietei, exprimate în bani). Oferta de marfuri, în dinamica ei, depinde de mai multi factori:
Elasticitatea ofertei
Elasticitatea ofertei în raport de preþ reprezintã reacþia ofertei la modificarile
pretului. Ea se masoara prin coeficientul de elasticitate a ofertei, calculat prin raportarea
modificarii cantitatilor oferite la modificarea pretului de vânzare
pretului);
variatia pretului);
Echilibrul pietei reflecta situatia în care cantitatile oferite si cele cerute sunt egale,
la pretul pietei. Se poate spune ca piata este în echilibru la pretul care permite
egalitatea cantitatii cerute de consumatori cu cea oferita de producatori. Atunci când se
ia în calcul o singura piata a unui produs, vorbim despre un echilibru partial, iar când
sunt luate în calcul toate pietele, tinând seama de interdependenta lor, vorbim despre
echilibru general.
Considerate drept criterii ale unei piete perfecte - uniformitatea pretului in spatiu,
timp si clasa de calitate -, se poate spune ca acestea corespund cu cele trei utilitati pe
care marketingul le genereaza determinand vanzarea unui produs: utilitate de spatiu,
timp si forma.
Cererea de produse agricole pe plan mondial este realtiv stabila, daca nu au loc
cresteri puternice ale productiei agricole si explozii demografice. Pe zone geografice,
cererea de alimente de baza, variaza in functie de cresterile demografice si calitativ in
functie de nivelul veniturilor consumatorilor. O evolutie calitativa a cererii este specifica
mai ales in tarile dezvoltate, unde nivelul veniturilor face ca aceasta sa fie adesea
elastica in raport cu pretul, cum este cazul produselor alimentare de lux (fructe exotice,
produse alimentare rezultate din foarte multe prelucrari si adaosuri etc.).
Aceasta importanta este fundamentata prin insasi cheltuielile totale medii lunare
inregistrate care au fost orientate cu precadere spre consum.
Consumul intern de produse agroalimentare
Tabel 2
UE
Specificare 1990 1999 2000 2001 2002 2003 200
2
Cereale si produse din cereale 158,5 162,4 165,8 166,9 169,8 162,2 117
(in echivalent faina),(kg/pers.)
Legume si produse din legume 127,0 140,4 134,3 147,2 147,7 177,7 120
(echivalent legume),
leguminoase boabe si pepeni,
(kg/pers.)
Fructe si produse din fructe (in 59,5 45,8 44,5 48,1 45,4 59,6 116
echivalent fructe), (kg/pers.)
Zahar si produse din zahar (in 27,3 23,5 23,0 24,0 23,5 24,3 40,
echivalent zahar), (kg/pers.) 4
Vin si produse din vin, 18,5 25,3 23,2 25,5 27,0 23,1 33,
(litri/pers.) 8
Carne si produse din carne (in 61,6 51,2 46,3 48,0 54,3 60,3 91,
echivalent carne proaspata), 7
(kg/pers.)
Lapte si produse din lapte (in 140,1 188,6 193,0 197,4 215,0 225,0 253
echivalent lapte), exclusiv ,5
untul, (litri/pers.)
Peste si produse din peste, 5,1 2,8 2,6 2,6 3,2 3,5 26,
(kg/pers.) 3
Figura 3
Romania se situeaza pe locul 12 in Europa in ceea ce priveste consumul de
fructe pe cap de locuitor - 55 kg./cap de locuitor. Este o valoare destul de mica,
comparativ cu Italia - 123 kg./cap de locuitor - sau Bulgaria - 116 kg./locuitor - , dar
inaintea unor tari ca Marea Britanie - doar 40kg./cap de locuitor - sau Polonia - 50
kg./locuitor. Consumul optim pe tipurile de fructe se situeaza in ceea ce priveste merele
la 28 kg./locuitor, piersici - 2,6 kg./locuitor, capsuni - 2 kg./locuitor, iar punele - 18,1
kg. /locuitor. (2003)
- tehnologici;
- aspectul vizual;
- textura;
- aroma;
valoarea nutritivă;
- valoarea ecologică.
- Depozitarea la rece
- Uscarea blândă
– Congelarea
Durata admisibilă de păstrare este perioada de timp în care fructele îşi menţin
calitatea proprie consumului în stare proaspătă, în anumite condiţii de mediu.
- Temporară (de scurtă durată), atunci când fructele prin natura lor prezintă un
grad ridicat de perisabilitate sau destinaţia comercială a produselor impune această
măsură tehnologică.
- Prelungită (de lungă durată), fructele sunt păstrate un interval variabil de timp
admisibil, stabilit în funcţie de dotarea spaţiului de păstrare, de specia şi soiul de fructe.
Depozitarea la rece a fructelor și legumelor
Scopul:
Gaze utilizate:
!!! Utilizarea lui este destul de limitată deoarece prezintă toxicitate crescută și
are capacitatea de a exploda în amestec cu aerul la concentrații de 12,5-74,2%.
Ambalaje organice
Scopul:
Functionare:
!!! Pentru cele mai multe fructe și legume concentrația optimă de CO2 este de la
0,5% la 5%.
Uscarea blândă:
- este procesul tehnologic prin care se reduce conţinutul natural de apă până la
un nivel care să împiedice activitatea microorganismelor, fără a se distruge ţesuturile
sau a se deprecia valoarea alimentară a fructelor și legumelor.
- uscarea naturală,
- concentrarea în vid,
Scopul
Uscarea blândă
Pentru verificarea calitatii se recolteaza probe medii din lotul de materie prima
supus receptiei. Continutul fiecarui mijloc de transport (autocamion sau vagon) se
considera un lot. Marimea unui lot nu trebuie sa depaseasca 10 tone. La recoltarea
probelor medii, se vor inlatura ambalajele cu legume, ce au suferit deteriorari in timpul
transportului, acestea constituind un lot separat.
1.3. Transport
In cazul lazilor sau containerelor, nivelul legumelor trebuie sa fie cu 5-10 cm, sub
inaltimea ambalajului pentru a evita provocarea de vatamari mecanice si terciuire prin
strivire. Ambalajele trebuie sa asigure aerisirea produselor ambalate, sa fie in stare
functionala, curate, fara miros strain si sa nu modifice caracteristicile de calitate ale
produsului ambalat.
Dintre modificarile fizice, cea mai importanta este pierderea apei datorita
evaporarii, avand ca rezultat scaderea greutatii si deshidratarea superficiala (zbarcirea),
cea ce confera legumelor un aspect necorespunzator, cu implicatii negative asupra
calitatii produselor finite si consumurilor specifice.
Principiu de functionare
Partile componente sunt formate din site cu ochiuri patrate. În prima parte în
apropiere de alimentare sitele au orificii mici, ca spre evacuare orificiile sa fie din ce în
ce mai mai. Tronsoanele sunt confectionate din bara de alama cu o distanta stabila
între ele. Antrenarea se face prin înclinarea tamburului cu ajutorul picioarelor
telescopice si prin rotirea acestuia. În functie de numarul de tronsoane se realizeaza
sortarea pe dimensiunilerespective. Triorul cu cabluri divergente da bune rezultate la
sortarea fructelor mari. Distanta dintre cabluri se mareste de la alimentare spre
evacuare, existâd posibilitatea sortarii fructelor pe mai multe dimensiuni.
Triorul cu benzi perforate se foloseste la sortarea merelor, piersicilor, caiselor,
rosiilor, etc. Fructele sunt antrenate de benzi, pe prima banda separându-se fructele cu
diametrul mic si apoi cele cu diametrul din ce în ce mai mare.
. Pentru spalarea fructelor cu textura tare si semitare (mere, pere, prune, caise,
rosii) se folosesc masini de spalat cu banda si ventilator. Spalarea se realizeaza prin
înmuiere, barbotarea apei cu aer care produce o miscare a produselor supuse spalarii
si stropire cu apa. La unele tipuri de masini ventilatorul se înlocuieste cu un compresor
de aer, ambele având rol de a realiza barbotarea aerului în cuva de înmuiere în vederea
maririi eficacitatii spalarii.
În ultimii ani, merele au fost fructele de pe piaţă cu cele mai multe pesticide. Un
top făcut de Enviromental Working Group (EWG) a dezvăluit un top al celor mai nocive
fructe şi legume, în funcţie de nivelul de pesticide descoperit. Este sezonul căpşunilor,
dar, ele conduc în topul alimentelor tratate cu pesticide. Agricultura industrială se
bazează pe substanţele chimice care apără recoltele de dăunători, dar acestea sunt
periculoase şi pentru sănătatea noastră.
Deşi sunt o sursă bogată de antioxidanţi, căpşunile care se găsesc în magazine
conţin cea mai mare cantitate de pesticide. Potrivit EWG, 98% din mostrele
de căpşuni examinate de autorităţile sanitare au prezentat urme de pesticide. Peste
40% dintre acestea conţineau chiar şi 10 sau mai multe pesticide, cu unele dintre ele
prezentând urme de 17 tipuri de pesticide.
Deşi căpşunile iau titlul
pentru cel mai nociv fruct,
acestea nu sunt singurele la care
trebuie să fiţi atenţi. Pe lista celor
12 cele mai nesigure alimente
care se află printre preferatele
românilor sunt şi merele, cu cel
puţin un tip de pesticide în 98%
dintre mostrele testate sşi
cartofii, care conţin cea mai mare
cantitate de pesticide dintre
alimentele testate. Alimentele
nesigure reprezintă un pericol
pentru sănătate şi sunt o adevărată sursă de infecţii pentru cei care le consumă.
Microorganismele sau substanţele chimice din aceste alimente sunt asociate cu peste
200 de afecţiuni , unele dintre ele foarte grave.
Topul fructelor și legumelor care conțin cele mai multe pesticide: căpșuni, mere,
nectarine, piersici, țelină, struguri, cireșe, spanac, ardei gras, roșii, roșii cherry,
castraveți.
Merele
Căpșunile
Și aceste fructe se găsesc pe lista alimentelor cu cele mai multe pesticide. După
ce agricultorii pulverizează substanțe chimice pe acestea,pesticidele rămân pe fructe. În
urma cercetării,peste 40 de pesticide au fost găsite în căpșuni,aceastea existând și în
cele congelate.
Strugurii
Țelina
Una dintre legumele care se găsește pe această listă este țelina. În urma
testelor,au fost identificate peste 60 de pesticide în această legumă.
Piersicile
Spanacul
Un alt aliment care conține foarte multe reziduri de pesticide este ardeiul dulce.
Indiferent că e galben,verde,portocaliu ori roșu,în acesta se găsesc aproximativ 50 de
pesticide.
Nectarinele
Castraveții
Cartofii
Deși se numără printre legumele favorite ale românilor,în cartof se găsesc peste
30 de pesticide. Cartofii dulci sunt o alternativă mai delicioasă și mai sănătoasă
Daca esti incepator si nu ai mai facut asa ceva, atunci ar fi o idee buna sa incepi
cu unele culturi mai mici, asa cum sunt rosiile, castravetii, ceapa sau mazarea. Ele nu
necesita o expertiza deosebita in domeniu sau o experienta bogata in acest domeniu. In
timp, vei invata care sunt cerintele fiecarui tip de cultura pe care o vei planta sau ale
fiecarui tip de pom fructifer pe care il vei pune in gradina ta.
Produsele de la fermieri sunt adesea mai ieftine decat cele cumparate dintr-un
magazin, oricat de mare si celebru ar fi acel magazin. Poate ca aceste produse de la
fermieri nu arata la fel de bine precum cele din magazin, insa trebuie sa stii ca partea
estetica nu trebuie sa prevaleze in astfel de cazuri. Legumele si fructele ce provin de la
fermieri nu au in ele substante ce le accelereaza cresterea si coacerea, ceea ce
inseamna ca si gustul lor va fi foarte bun si natural, nu unul artificial.
Daca veti vorbi cu persoane din strainatate, veti afla ca acolo legumele si fructele
sunt mult mai lipsite de gust decat aici, caci in tarile occidentale se face agricultura
intensiva si se cultiva pe suprafete uriase pentru a livra cantitati foarte mari de legume
si fructe, intr-un timp scurt. Cele mai bune si proaspete legume si fructe sunt cele de
sezon. Astfel, sunteti sigur ca ele au fost culese de curand si ca indeplinesc toate
criteriile pentru a fi consumate absolut in siguranta.
V. BIBLIOGRAFIE
https://www.gazetadeagricultura.info/afaceri-agricole/544-marketing-
agroalimentar/541-functionareapieteidelegumesifructeproaspete.html
https://www.clickpentrufemei.ro/sectiune/in-forma/articol/topul-
alimentelor-cu-cele-mai-multe-pesticide
http://www.scritub.com/management/marketing/Marketing-
Agroalimentar-refera51871.php?
fbclid=IwAR2BDWZgdo4AMmdaFwRVPQjyqAb4dFd9E7vV41WFVYHy
EakILrlhYoDz0bs