Sunteți pe pagina 1din 28

Defecte ale masinii asincrone

1. Motorul nu porneste
Verifica puntile pentru stea si pentru triunghi
Exista tensiune la bornele
DA Verifica papucii de cablu
motorului?
Verifica legaturile bobinajului la placa de borne
Verifica integritatea bobinajului
NU

Exista tensiune la iesirea din


Cablul de la statia de pornire la motorul electric
statiei de pornire
DA este deteriorat.
(intrerupatorul care
Se va depista si inlocui cablul.
alimenteaza motorul)?

NU

Exista tensiune la iesirea din


Verifica sigurantele sau intrerupatorul
statiei de pornire
DA Verifica bobina si contactele contactorului
(intrerupatorul care
Verifica corectitudinea schemei de comanda
alimenteaza motorul)?

NU

Verifica intrerupatorul automat care alimenteaza statia de pornire.


Verifica integritatea cablului dintre tabloul de forta si statia de pornire.
2. Motorul asincron are turatie scazuta

Sunt egali curentii Apare incalzire Legaturile la borne sunt


de pe cele 3 faze DA exagerata si la DA gresite (triungi in loc de stea)
de alimentare? mers in gol?

NU
NU Masina actionata (echipamentul antrenat) provoaca
suprasarcina (franeaza)

Legaturile
bobinajelor sunt Exista un scurtcircuit intre spirele infasurarilor statorice
DA
corect legate la (bobinaj ars)
borne?

NU

Una dintre infasurari este legata invers ( sfarsit in loc de inceput)


Se schimba intre ele capetele infasurarilor, pe rand, pana la egalizarea curentilor pe faze.
Vezi figura de mai jos:
3. Motorul porneste greu si la intrarea in sarcina apare scaderea mare a turatiei

Sunt legaturile la placa de Modifica legaturile la borne din stea in triunghi.


borne corecte? NU

DA

Se va verifica valoarea caderii de tensiune pe cablu


Se verifica daca nu exista intreruperi in bobinajul rotorului
4. Motorul se supraincalzeste - cauze posibile : suprasarcina sau defecte interne ale motorului

Curentii pe faze sunt egali? NU A se vedea punctul 3

DA

Supraincalzirea se datoreaza unor cauze mecanice


Curentii sunt mai mari decat
NU - se vor verifica rulmentii
curentii nominali?
Supraincalzirea se datoreaza ventilarii insuficiente
- se verifica sistemul de ventilare propriu

DA

Daca functionarea a fost corecta o perioada mai lunga de timp, posibil ca masina de lucru care
este actionata creeaza suprasarcina.
Daca masina actionata functioneaza corect, motorul nu este corect dimensionat - se impune
alegerea unui motor mai mare.
5. Motorul porneste greu sau uneori doar in anumite pozitii ale rotorului, iar porn
irea este insotita de zgomot si incalzire
Cauza probabila: Rotorul freaca de stator datorita deteriorarii rulmentilor; se va
verifica si zgomotul in lagare.

Observatie: uzura rapida si distrugerea rulmentilor se datoreaza de cele mai multe


ori centrarii incorecte a ansambluluimotor - masina, de aceea, la fiecare montaj se
va verifica alinierea corecta a ansamblului.

6. Motorul are mers zgomotos

Cauze probabile:
1. mecanice - frecari, rulmenti slabi, centrari incorecte;
2. electrice - infasurari legate incorect, alimentare intrerupta pe una dintre faze,;
In general, la intreruperea alimentarii, motorul va functiona in virtutea inertiei,
zgomotul va inceta, insa defectul este de natura electrica.
Se va proceda ca la punctele 1-5.
Nr.
Defect Cauza Modalitate de remediere a defectului
Crt.
1 Transformatorul este supraincarcat;
2 Este posibil ca izolatia dintre 1 Se procedeaza la reducerea sarcinii pina
infasurari si partile metalice ale la valoarea nominala a acesteia;
transformatorului sa fie strapunsa sau 2 Se va inlocui izolatia sau partile defecte
conturnata; ale infasurarilor;
3 S-a produs un scurtcircuit fie intre 3 Se va reface izolatia spirerelor sau se vor
Transformatorul se spire, fie intre infasurarile
1 inlocui infasurarile defecte (acestea se
incalzeste transformatorului; determina prin masurarea rezistentei
4 Temperatura mediului ambiant a ohmice a infasurarilor);
crescut si ca atare, racirea 4 Se va face o ventilare suplimentara a
transformatorului nu se mai poate incaperii transformatorului;
face normal; 5 Se vor reizola sau inlocui tolele.
5 Izolatia dintre tolele
transformatorului s-a deteriorat.
Aparitia unor zgomote
Se va trece la stringerea suruburilor de
2 in interiorul Stringerea miezului s-a slabit
fixare a miezului.
transformatorului
Sigurantele fuzibile se 1 In retea a avut loc un scurtcircuit;
1 Se verifica rezistenta de izolatie a retelei;
ard sau automatul de 2 Aparitia unui scurtcircuit intre spire
3 2 Se va identifica si inlatura defectul ce a
protectie se sau intre infasurarile
provocat scurtcircuitul.
declanseaza transformatorului.
1 Scapari magnetice mari. Constructia
transformatorului este defectuoasa si
Cadere mare de 1 Se va inlocui transformatorul;
4 nu poate fi remediata;
tensiune 2 Se vor reface conexiunile.
2 Conexiunile infasurarilor sint
efecuate gresit.
Tensiunea in
1 Scurtcircuit intre spire sau contacte
infasurarea primara 1 Se va identifica tipul de defect si se va
5 imperfecte intre partile conductoare
este diferita pe cele trei sau intreruperi. inlatura
faze
1 Sarcina transformatorului este prea 1 Se va reduce numarul consumatorilor;
Tensiunea secundara mare sau, 2 Se identifica conexiunile gresite si se refac
6 este mai mica decit cea 2 La una dintre infasurari, conexiunile in mod corect;
nominala au fost inversate sau, 3 Se identifica si se inlatura scurtcicuitul
3 exista un scurtcircuit intre spire. sau se refac infasurarile defecte.
1 Se identifica si inlatura scurtcircuitul sau
1 Aparitia unui scurtcircuit intre spirele
se inlocuieste infasurarea;
infasurarii primare;
Tensiunea secundara 2 Se identifica eroarea si se reconecteaza
7 2 inversarea legaturilor la una dintre
este prea mare corect;
infasurarile primare;
3 Se identifica eroarea si se reconecteaza
3 Inversarea conexiunilor primare
corect;
La functionarea in gol,
transformatorul Suruburile de stringere nu sint bine Se identifica, se demonteaza suruburile si
8
absoarbe un curent izolate fata de circuitul magnetic se reface izolatia sau se inlocuiesc.
mare
EXPLOATAREA TRANSFORMATOARELOR
Transformatoarele utilizate la bordul navelor nu ridica probleme deosebite in exploatare,
conectarea si deconectarea lor fiind principalele manevre ce se executa curent.
Pentru transformatoarele de putere mare, este recomandat ca in momentul decluplarii si
cuplarii lor la retea, numarul consumatorilor activi sa fie redus la maxim.
Pentru transformatoarele cu racire fortata, este obligatoriu ca la conectarea transformatorului
la retea, sa se pornesca si ventilarea.
Reguli pentru cresterea duratei de functionare normala a transformatoarelor (se impiedica
deteriorarea prematura a izolatiei si patrunderea umiditatii in transformatoare):
1 Daca transformatoarele functioneaza intr-un mediu cu o temperatura ambianta este mai
mare decit temperatura maxim prescrisa, nu se permite incarcarea permanenta la sarcina
nominala a transformatorului.
2 In situatii de avarie se poate permite functionarea in suprasarcina a transformatorului dar
doar pentru o perioada scurta pentru a nu pune in pericol integritatea transformatorului.
3 Se vor verifica in permanenta in timpul exploatarii:
3.1 starea bornelor de legatura;
3.2 Starea izolatiilor;
3.3 Starea legaturii la corpul navei;
3.4 Starea circuitelor de protectie;
3.5 Caracterul zgomotului produs de transformator (modificarea sau amplificarea zgomotului
produs de transformator).
Daca se constata vreo anomalie in functionarea transformatorului, se trece la scoaterea de sub
tensiune a acestuia, se verifica cauzele ce au provocat anomalia si se trece la remedierea
acestora.
4 Controlul transformatorului consta in :
4.1 masurarea rezistentei de izolatie a transformatorului sau autotransformatorului (cu
megohmetrul de 1000 V pentru infasurari cu Un ≤ 400 Vca si cu megohmetrul de 2500 V
pentru infasurari cu Un > 400 Vca.
4.2 Dupa o reparatie, valoarea minima admisa a rezistentei de izolatie este de 70% din
valoarea initiala a rezistentei de izolatie.
4.3 Masurarea rezistentei de izolatie se va face pe fiecare faza in parte;
4.4 Pentru transformatoare mai mici de 1000 kVA pe secundar, valoarea minima a rezistentei
de izolatie va fi de 2 MΩ pentru temperaturi cuprinse in plaja 10˚ - 30˚C (doar daca nu se
cunosc datele de producator sau nu exista date anterioare).
Inspectia si intretinerea sistemelor de protectie la trasnet

Sursa: www.exowel.co.za

Pentru sistemul de protectie la trasnet sa functioneze in cazul unei lovituri de


trasnet, este esential ca sistemul sa fie mentinut în stare buna, conform
proiectului. Este foarte important ca toate sisteme de protectie impotriva
trasnetelor (paratrasnetele) sa fie inspectate dupa finalizarea instalarii lor si
apoi periodic conform standardelor de siguranta.
Recomandarile si cerintele stabilite de normativele si standardele in vigoare,
pentru mentinerea sistemului de protectie impotriva trasnetelor trebuie sa fie
cunoscut de proprietar la finalizarea instalarii.

Verificarea periodica a sistemelor existente


Intervalul dintre inspectiile sistemelor de protectie la trasnet tine in primul
rand cont de urmatorii factori:
Clasificarea structurii sau aria protejata
Nivelul de protecție oferit de sistem
Mediu (atmosfera coroziva)
Materialele din care sunt realizate componentele sistemului
Tipul de suprafață la care sunt atașate componentele de protecție la trasnet
Rapoartari anterioare privind instalatia de protectie la trasnet
In plus fata de inspectiile periodice regulate, un sistem de protectie la trasnet
trebuie să fie inspectat ori de câte ori se fac modificări sau reparații la structura
protejata, precum și ca urmare a loviturilor de fulger cunoscute în sistem.
Se recomanda ca sistemele de protectie impotriva trasnetelor trebuie verificate
vizual cel puțin anual.
In unele zone in care au loc schimbări climatice severe, este recomandabil ca
inspectia vizuala sa se faca o data la sase luni.
O inspectie completa a oricarui tip de paratrasnet ar trebui sa se faca la fiecare
3 - 5 ani. Astfel, se recomanda ca sistemele critice sa fie verificate la 1 - 3 ani, în
funcție de gradul de ocupare si/sau a mediului în care se afla structura
protejata.
In zonele care se confrunta cu schimbările sezoniere extreme de temperatura și
precipitatii, este recomandabil ca masuratorile rezistentei de dispersie a prizei
de pamant, sa fie realizate în lunile calde si uscate, precum și in lunile reci si
umede.
O astfel de testare este importanta în evaluarea eficientei sistemului de
protectie impotriva trasnetelor în timpul diferitelor anotimpuri pe tot parcursul
anului.
Inspectia vizuala
Inspecții vizuale sunt facute pentru a stabili următoarele aspecte:
Sistemul este în stare buna
Nu există conexiuni slabe care ar putea duce la imbinari cu rezistenta de
contact crescuta
Nici o componenta a sistemului nu a fost slăbită de coroziune sau vibratii
Toate conductoarele de coborare si legaturile la pamant sunt intacte
Toate conductoarele și componentele sistemului sunt fixate pe suprafetele de
montaj și sunt protejate împotriva deplasării accidentale mecanice
Nu s-au adăugiri sau modificări ale structurii protejate care ar avea nevoie de
protecție suplimentară
Nu există nici o indicație vizuală privind deteriorarea dispozitivelor de
protectie la supratensiune - SPD (descarcatoarelor)
Sistemul este conform în toate privințele cu standardul in vigoare
Testarea sistemelor de protectie la trasnet
Verificarea completa si controlul unui sistem de protectie la trasnet include
inspectia vizuala, dar si o serie de teste (incercari/masuratori):
Teste pentru a verifica continuitatea componentelor ascunse ale sistemului,
construite în timpul instalării inițiale și care nu sunt acum disponibile pentru
inspecție vizuală.
Testele de rezistență ale sistemului de împământare (masurarea rezistentei
de dispersie a prizei de pamant). Rezultatele testelor ar trebui să fie comparate
cu rezultatele anterioare sau initiale, dar si cu valorile acceptate de standarde
Teste de continuitate pentru legaturile de echipotentializare a serviciilor (apa,
gaze, etc.) din interiorul sau exteriorul structurii protejate.
În cazul în care se constata ca valorile rezultate, difera în mod substantial de
valorile anterioare obtinute prin aceasi procedura de testare, este obligatoriu
sa facem investigatii suplimentare pentru a stabili motivul pentru care au
rezultat aceste diferente.
Rapoartele de inspectie
Rapoartele de inspecție si buletinele de incercare trebuie sa fie puse la
dispoziția beneficiarului (propietarului instalatiei) de catre firma care realizeaza
inspectia si verificarea periodica a sistemului de protecție la trasnet. Singurele
firme autorizate sa faca acest tip de verificare si incercare a sistemelor de
protectie la trasnet sunt firmele atestate de Autoritatea Nationala de
Reglementare in domeniul Energiei - ANRE si care detin un Atestat A1 - pentru
incercari de echipamente si instalatii electrice de joasa tensiune.
Aceste rapoarte si buletine de incercare trebuie sa contina informatii suficiente
pentru a documenta toate domeniile de importanta referitoare la metodele de
instalare, tipul și starea componentelor de sistem, metode de testare, precum
si inregistrarea corespunzătoare a testelor cu datele obținute.
Pastrarea si arhivarea inregistrarilor
Propietarul instalatiei trebuie sa pastreze si sa arhiveze inregistrarile referitoare
la verificarile si testarile periodice ale sistemului de protectie la trasnet,
referitoare la:
Starea generala a conductoarelor de captare, a conductoarelor de coborare,
dar si a celorlate componente ale sistemului
Masurile existente, sau care se impun referitoare la protectia impotriva
coroziunii
Starea sistemelor de fixare a conductoarelor și a componentelor sistemului
Rezultatele masuratorilor si testelor refritoare la priza de pamant,
continuitatea galvanica a instalatiei de captare, etc.
Orice abateri de la proiectul instalatiei sau a cerintelor impuse de standard
Intretinerea sistemelor de protectie la trasnet
Intretinerea unui sistem de protectie la trasnet este extrem de importanta.
Caracteristicile fizice si electrice ale unui sistem de protectie la trasnet,
trebuiesc mentinute în conformitate cu cerintele de proiectare.
Chiar daca proiectantul sistemului de protectie la trasnet a luat masuri de
precautie speciale pentru a asigura protecția impotriva coroziunii a
componentelor sistemului in functie de expunerea acestora, multe
componente ale sistemului au tendinta naturala de a pierde eficiența de-a
lungul anilor, din cauza factorilor de coroziune, a deteriorarilor legate de
mediu, dar și daune provocate de loviturile de fulger.
Proceduri de intretinere a sistemelor de protectie la trasnet
Proprietarii cladirilor protejate de sistemede protectie la trasnet, ar trebui sa
stabileasca programe de intreținere periodica. Procedurile de intretinere a
instalatiei de paratrasnet trebuie sa devina o parte a programului global de
intreținere a structurii protejate.
Un program de intreținere trebuie sa contina o lista a elementelor de verificat
si/sau de testat, pentru a stabili o procedura clara de întretinere, care poatet fi
urmata apoi în mod regulat.
Frecvența de procedurilor de întreținere depinde de următoarele:
Degradarea sistemului provocata de mediul inconjurator
Frecventa loviturilor de trasnet inregistrate in sistemul de protectie
Nivel de protecție necesar
Expunerea la daune
Un bun program de intretinere ar trebui sa contina prevederi referitoare la:
Inspecția tuturor conductoarele și componentele sistemului
Strangerea tuturor clemelor si a altor elemente de imbinare sau conectare
Masurarea rezistentei sistemului de protecție la trasnet
Măsurarea rezistentei de disperie a prizei de pamant
Inspectia si testarea dispozitivelor de protectie la supratensiune (a SPD-urilor)
pentru a determina eficacitatea acestora
Verificarea pieselor de separatie
Masurarea si testarea, pentru a determina eficacitatea sistemului de
protectie impotriva trasnetelor, dupa fiecare modificare sau extindere a
structurii protejate
Inregistrarile obtinute in urma procedurilor de intretinere, dar si actiunile
corective care au fost sau vor fi luate, trebuiesc pastrate.
Astfel de înregistrari ofera un mijloc de evaluare obiectiva si fundamentata a
componentelor sistemului de protectie la trasnet si mai apoi pot servii drept
baza pentru revizuirea procedurilor de intretinere.
As. drd. ing. Florin Nicolescu

TERMOGRAFIA ÎN INFRAROŞU

Exploatarea, repararea, intretinerea, instalatiilor


electrice navale
Lucrare de laborator
TERMOGRAFIA ÎN INFRAROŞU. METODA DE DEFECTOSCOPIE

Principiul metodei

Termografia în infraroşu reprezintă o metodă de control nedistructivă foarte


eficientă pentru depistarea şi localizarea defectelor.

Termenul de termografie îşi are originea în cuvintele greceşti thermos,


temperatură şi graphae, scriere.

Este o tehnică ce permite obţinerea, cu ajutorul unui echipament numit


cameră de termoviziune, imaginea sau amprenta termică a unei zone
urmărite în domeniul radiaţiei în infraroşu.

Termografia în infraroşu se ocupă cu achiziţia şi analiza informaţiilor de


natură termică obţinute cu ajutorul echipamentelor de scanare în infraroşu
fără contact.

Considerente teoretice

Toate corpurile au o amprentă termică, radiaţia în infraroşu emisă de acestea


fiind diferită pentru zonele cu temperaturi diferite ale acestora, radiaţie ce se
poate capta cu ajutorul unor traductoare specializate care converteşte radiaţia
în infraroşu (invizibilă pentru ochi) în imagine vizibilă.

Pentru ochiul uman, radiaţia în infraroşu este invizibilă. Se ştie totuşi că orice
obiect cu o temperatură mai mare de zero absolut (0 Kelvin = -273,15 °C)
emite radiaţii (energie) în infraroşu.

În spectrul electromagnetic, domeniul radiaţiei în infraroşu este cuprinsă între


0,7 şi 100μm însă lungimile de undă utilizate de camerele termografice sunt
în mod curent cuprinse în banda 2 - 15 μm.
Radiatia
Radiatia X Radiatia in infrarosu (IR) Unde radio
ultravioleta (UV)

10 nm 0,1 µm 1µm 10µm 100µm 0,1cm 1cm

2µm 15µm
Banda spectrala utilizata in termografia in infrarosu

Fig…. Spectrul electromagnetic

1.1. Mecanismele transferului de energie prin radiaţie

Sensul de transfer al căldurii este întotdeauna de la sursa caldă spre sursa


rece.

Radiaţia înregistrată de camera de termoviziune este formata din radiaţiile infraroşu


emise, reflectate şi transmise de obiect, în câmpul vizual al camerei de termoviziune.

Figura... Emisie, reflexie şi transmisie


o emisie termică – un corp transformă o parte din energia să în radiaţie
electromagnetică;

Emisivitatea (ε) reprezintă o măsură a capacităţii unui material de a


emite radiaţii în infraroşu.

 variază în funcţie de proprietăţile suprafeţei, ale materialului, iar la


unele materiale de temperatura obiectului măsurat.

Emisivitatea maximă: ε = 1 (100%) (pentru corpul negru – caz ideal) ,


valoarea ε = 1 nu există în realitate.

Corpuri reale: ε < 1, deoarece corpurile reale reflectă şi pot transmite


radiaţii.

Multe materiale nemetalice (de ex. PVC, beton, substante organice) au


valori ridicate ale emisivitatii în domeniul undelor infraroşii şi care nu
sunt dependente de temperatură (ε 0,8 la 0,95).

Metalele, în special cele cu suprafaţa lucioasă, au o emisivitate


scăzută care variază odată cu temperatura.

Valoarea emisivitatii ε poate fi setată manual în camera de


termoviziune.

o transmisie – mediul prin care această radiaţie se propagă, poate


absorbi total sau parţial radiaţia;

Transmisia (τ) este o măsură a capacităţii unui material de a transmite


radiaţii în infraroşu.

Τ depinde de natură şi grosimea materialului.

Majoritatea materialelor nu permit trecerea radiaţiilor în infraroşu.

o reflexie (difuziune) – un corp va reflecta în mediu doar o anumită parte


din radiaţia unui alt corp cu care vine în contact;

Reflexia (ρ) reprezintă proprietatea unui material de a reflecta radiaţii în


infraroşu.
Ρ depinde de proprietăţile suprafeţei, temperatura şi natura materialului.

În general, suprafeţele netede şi cele lucioase reflectă mai puternic


decât suprafeţele rugoase sau mate, chiar dacă sunt alcătuite din
acelaşi material.

Temperatura radiaţiei reflectate poate fi setată manual în camera de


termoviziune (RTC – reflected temperature compensation).

În multe aplicaţii de măsurare, RTC corespunde temperaturii


ambientale.

Unghiul de reflexie este întotdeauna acelaşi cu unghiul de incidenţă.

o absorbţie – un corp va transforma în căldura o parte din radiaţia altui


corp.

2. TERMOGRAFIA ÎN INFRAROŞU CA METODĂ DE DEFECTOSCOPIE

Folosind termografia în infraroşu putem acum monitoriza performanţa


fenomenelor termice ce se produc la nivelul echipamentelor
electroenergetice si mecanice de la bordul navelor.

În cele mai des întâlnite situaţii, defectele sau problemele de funcţionare


neconformă sunt însoţite de creşterea a temperaturii în zona respectivă, şi ca
atare de o creştere a emisiei radiaţiilor infraroşii.

Există însă şi situaţii în care scăderea nejustificată a temperaturii în anumite


zone sau părţi componente ale echipamentelor, să semnaleze o
neconformitate în funcţionarea acestora.

În urma scanării termografice a aparatelor sau părţilor componente ale


sistemelor de producţie se vor obţine imagini în infraroşu, imagini termice
care reprezintă o "harta termica" în anumite culori ce sugerează diferitele
paliere de temperaturi de funcţionare a echipamentelor inspectate.

După generare, termograma este procesată digital în vederea localizării


exacte a punctelor de stres termic şi defectelor.
Trebuie menţionat de asemenea ca evaluarea unei termograme obţinute în
urma scanării unui aparat, sistem sau instalaţii în timpul funcţionării corecte
poate oferi informaţii extrem de preţioase cu privire la harta termică normală
ce va reprezenta referinţă în evaluarea viitoarelor scanări şi remedierea la
timp a unor potenţiale defecţiuni.

TERMOVIZIUNEA ÎN INSTALAŢIILE NAVALE

În industria navala, principalul pericol la bordul unei nave îl reprezintă


incendiile la bord.

Folosirea echipamentelor de termoviziune în infraroşu pentru detectarea


rapidă a punctelor calde la instalaţiile electrice, este cea mai cunoscută
aplicaţie a termoviziunii, fiind totodată şi una din cele mai facile.

O identificare rapidă a punctelor de defect nu ridică probleme mari, scanarea


făcându-se relativ rapid însă măsurarea corectă a temperaturii şi stabilirea
gradului de gravitate a defectului conform unui criteriu stabilit necesită o
pregătire adecvată.

Intrebare: Care credeti ca este natura defectului din imaginea de mai sus?

Raspuns:........................................................................................................................
Intrebare: Care credeti ca este natura defectului din imaginea de mai sus?

Raspuns:........................................................................................................................

Intrebare: Care credeti ca este natura defectului din imaginea de mai sus?

Raspuns:........................................................................................................................
Intrebare: Care credeti ca este natura defectului din imaginea de mai sus?

Raspuns:........................................................................................................................

Intrebare: Care credeti ca este natura defectului din imaginea de mai sus?

Raspuns:........................................................................................................................
Intrebare: Care credeti ca este natura defectului din imaginea de mai sus?

Raspuns:........................................................................................................................
Intrebare: Care credeti ca este natura defectului din imaginea de mai sus?

Raspuns:........................................................................................................................

Intrebare: Care credeti ca este natura defectului din imaginea de mai sus?

Raspuns:........................................................................................................................
Reguli ce trebuie respectate la realizarea unei imagini termice:

o Monitorizarea, prevenirea şi identificarea toate surselor perturbatoare.

o Suprafaţa obiectului de măsurat trebuie să fie lipsită de surse de


interferenţe termice şi optice.

Acolo unde este posibil, trebuie îndepărtate straturile protectoare şi


obiectele care cauzează interferenţe ale mediului de lucru (mizerie,
praf, apă, brumă, zăpadă, etc.).

o Poziţia operatorului se va schimba atunci când măsurăm pentru a putea


identifica orice reflexie.

Reflexiile se modifică, dar caracteristicile termice ale obiectului măsurat


rămân aceleaşi, chiar dacă înclinaţia se schimbă.

o Urma termică a operatorului nu trebuie să fie niciodată mai mare decât


cea a obiectului măsurat

Concluzii:

Cunoasterea din timp a probabilitatii defectării unui echipament sau aparat electric
sau mecanic, constituie un avantaj de necontestat şi contribuie la diminuarea
costurilor cu întreţinerea şi reparaţiile, fiind în acelaşi timp un factor important ce
contribuie la creştere siguranţei traficului de pasageri şi mărfuri.
Masurarea rezistentei de izolatiei a motoarelor electrice

In procesul de intreţinere a motoarelor electrice, masurarea rezistenţei de


izolaţie oferă informaţii legate de starea izolatiei bobinajelor cu efecte directe
asupra bunei functionari a motorului electric.
Masurarea rezistentei de izolatie este recomandat sa se faca:
La punerea in functiune - PIF
In timpul reviziilor curente - RC sau a reparatiilor capitale - RK
Dupa pauze mari in functionare
Ori de cate ori exista suspiciuni legate de buna sa functionare

Masuratorile includ bobinajul statoric, dar si bobinajul rotoric pentru motoarele


cu rotorul bobinat. Temperatura joaca un rol foarte important in stabilirea
corecta a rezistentei de izolatie. De aceea masuratorile de testarea a rezistentei
de izolatie trebuiesc facute cand motorul este oprit si in stare rece.
Starea rece a unui motor se considera a fi indeplinita, atunci cand temperatura
infasurarilor este egala cu cea a mediului inconjurator.
Masuri de precautie inainte de masurarea rezistentei de izolatie
Inainte de a realiza testele specifice masurarii rezistentei de izolatie este
obligatoriu sa avem in vedere cateva masuri de precautie obligatorii:
Verificarea starii de umiditate a bobinajelor
Curatarea bobinajului, pentru motoarele care au avut un regim de
functionare greu, intr-un mediu cu mult praf, ulei, apa, etc.
Masurarea temperaturii bobinajului
O temperatura a bobinajului mare are ca efect scaderea rezistentei de izolatie.
O crestere cu 10˚C a temperaturii, fata de temperatura standard de 20˚C, are
ca efect scaderea la jumatate a rezistentei de izolatie. Exemplul urmator este
edificator:
Daca pentru un motor testat la o temperatura a mediului ambiant de 20˚C
inregistram o rezistenta de izolatie de 50 MΩ, la o temperatura de testare de
80˚C, am inregistra o rezistenta de izolatie de 0,75 MΩ, ceea ce ar fi un rezultat
nereal.
Starea rece a unui motor este considerata a fi indeplinita, atunci cand
temperatura infasurarilor este egala cu cea a mediului ambiant.
Valoarea minima admisa a rezistentei de izolatie
Stabilirea valorii minime a rezistentei de izolatie, trebuie sa aibe in vedere: tipul
motorului, recomandarile producatorului, gradul de uscare a bobinajului,
conditiile de la locul de montaj.
Pentru motoarele electrice cu tensiune de alimentare de pana in 1000 V,
valoarea rezistentei de izolatie a bobinajelor trebuie sa fie in general peste 10
MΩ.
In lipsa specificatiilor tehnice, valoarea minimă admisă a rezistenţei de izolaţie
poate fi calculata utilizand urmatoarea formula:

R - rezistenta de izolatie a bobinajului motorului (MΩ), U - tensiunea nominala


a bobinajului motorului (V), P - puterea nominala a motorului (kW)
Valoarea rezistentei obtinute prin relatia de mai sus, este in general valabila
pentru motoarele cu tensiune de alimentare de peste 1000 V si este valoarea
de control a motorului in stare calda.
Controlul valoarii rezistentei de izolatie in conditii normale de mediu
La motoarele noi, deoarece bobinajul motorului este foarte uscat, rezistenta sa
de izolatie este foarte mare. Este caracteristic ca la motoarele de joasa
tensiune rezistenta de izolatie sa fie peste 500 MΩ, iar la cele de inalta tensiune
peste 1000 MΩ.
Cu toate acestea, într-un mediu în care temperatura este foarte mare si
umiditatea relativ mare, valoarea rezistentei de izolatie va scadea in mod
evident. Daca rezistenta de izolatie a unui motor de joasa tensiune este peste
10 MΩ, iar a unui motor de inalta tensiune este peste 100 MΩ, motorul poate fi
utilizat inca în conditii normale.
In cazul unui motor folosit, acesta poate fi utilizat in conditii normale, daca
rezistenta sa de izolatie, referindu-ne la un motor de joasa tensiune este de
peste 10 MΩ, şi respectiv peste 100 MΩ la motoarele de inalta tensiune (peste
1000 V).
Procedura de masurare a rezistentei de izolaţie a statorului unui motor
Aparatul folosit pentru masurarea rezistentei de izolatie se numeste
megohmetru si este un aparat dedicat masuratorilor rezistentelor foarte mari
de ordinul MΩ sau GΩ. Valoarea tensiunii de test, depinde de tensiunea de
alimentare a motorului testat.:
Pentru motoare cu tensiune de alimentare < 1000 V se va folosi un
megohmetru de 500V c.c. sau 1000V c.c.
Pentru motoare cu tensiune de alimentare > 1000 V, se va folosi un
megohmetru de 2500V c.c.
Aplicarea tensiunii de test trebuie sa se faca pentru cel putin 1 minut,
Inainte de masurarea rezistentei de izolatie, verificati întotdeauna faptul ca
sursa de alimentare este oprita, iar motorul este deconectat.
Atentie la urmatoarele operaţiuni inainte de masurare:
Confirmati ca este intrerupta legatura de la toate sursele de alimentare
Asigurati-va ca bobinaje si carcasa motorului care nu vor fi masurate sunt
impamantate
Rezistenta de izolaţie trebuie sa fie masurata in cutia de borne a motorului,
iar megohmentrul trebuie să fie legat intre bobinajul motorului si carcasa
Pentru a masura rezistenta de izolaţie a unui anumit bobinaj, bobinajele
celorlalte doua faze trebuie sa fie legate împreună şi puse la pamant
In cazul masurarii rezistentei de izolatie a unui rotor bobinat, arborele,
bobinajul statoric si carcasa motorului trebuie legata la pamant
Masurarati temperatura bobinajului. Dacă motorul a fost depozitat pentru o
perioadă de timp, in loc de temperatura bobinajului poate fi masurata
temperatura carcasei motorului
Daca aparatul de test nu realizeaza automat descarcarea capacitiva după
terminarea masurarii rezistenţei de izolaţie, legati la pamant bobinajul pentru
descarcarea imediata
La motoarele cu rotorul bobinat, testele se fac separat pentru stator si rotor.
Aprecierea starii de umiditate a izolatiei infasurarilor, numit si coeficient de
absortie, se poate realiza prin calcularea raportului K, intre valoarea rezistentei
de izolatie indicata de aparat dupa aplicarea unei de tensiuni de test timp de 15
secunde, respectiv 60 secunde: K = R60s/R15s
Cu cat raportul K este mai mare, cu atat gradul de umiditate al izolatiei
infasurarilor este mai mic. Valoarea minima este 1,3 pentru o temperatura de
test cuprinsa intre 15 - 300C. Daca valoarea raportului K este aproape de 1,
concluzia rezultata este ca inafasurarile prezinta un grad de umiditate ridicat si
este necesara o uscare a acestora.