Tema 5 Politica comerciala

5.1 Politica comercială -în condițiile economice de piață este ansamblul de

măsuri și norme legislative promovate de stat pentru reglementarea relațiilor
sale comerciale cu străinătatea.

Principalele componente a politicii comerciale :

● Politica schimbului de mărfuri

● Politica schimbului de servicii

● Politica de ocupare a forței de muncă pe plan internațional

● Politica fiscală la export și import

● Politica vamală

● Politica valutară

● Politica de cooperare industrială internațională

● Politica de administrație comercială în domeniul

Principalele componente sunt primele trei (de bază este poitica schimbului de
mărfuri, apoi politica de servicii și ocuparea internațională a forței de muncă).
Celelalte componente au funcții complementare și se referă la:

✓ aplicarea de taxe fiscale și impozite la export și import

✓ instituirea tarifului vamal și administrarea taxelor vamale la import

✓ reglementări valutare

✓ adoptări de măsuri pentru facilitarea cooperării industriale internaționale

✓ instruirea controlului și supravegherea structurilor administrative

participante la comerțul exterior.

Obiectivele politicii comerciale

Determinate de potențialul economic, mărimea teritoriului, numărul de

locuitori, poziția georafică, evoluția economiei naționale, precum și conjunctura
pieții internaționale.

Se disting :
a) Controlul importului - obiectivul principal al politicii convenționale.
Pe calea importului se pot introduce în cicuitul economic național bunuri și
servicii deficitare sau cu o competitivitate tehnică sau comercială superioară.
Dar este important ca schimburile cu străinătatea să fie coordonat și controlat
pentru a proteja producția națională de concurența străină, când aceasta tinde
să aducă prejudiciu intereselor naționale. Politica chibzuită de import duce la
diversificarea ofertei interne.

b) Promovarea exportului
Dacă importul este scopul, exportul este mijlocul prin care se procură valuta
necesară plății importului. Promovarea politicii comerciale la export constă în
asigurarea și lărgirea accesului produselor naționale pe piețile externe.

c) Coordonarea exportului și importului de capital

Statul trebuie să ducă o politică judicioasă a mișcărilor de capital, sunt perioade
și domenii când se simte nevoia atragerii de capital străin și altele în care
capitalul național să fie plasat în afara țării. Statul supraveghează și controlează
destinația și structura importului de capital.

d) Coordonarea creditelor
Statul acordă sau primește credite guvernamentale în funcție de necesități și
posibilități în relație cu diverse state și organizații internaționale statale ce dețin
importante resurse valutare, urmăresc să acorde credite guvernamentale,
condiționând să se utilizeze pentru cumpărarea bunurilor de investiții sau de alte
produse de pe piața sa națională, spriginind producătorul autohton. Majoritatea
creditelor atrase să fie destinate produselor și investițiilor.

e) Sprijinirea sectorului terțiar

Se are în vedere dezvoltarea turismului, telecomunicațiilor, a transporturilor
băncilor.

f) Controlul importului și exportului de forță de muncă

Prin convenții internaționale, statul urmărește și reglementează exportul și
importul de forță de muncă, limitând și controlând afluxul de mână de lucru pe
teritoriul național și asigură condiții normale de lucru peste hotare.

g) Asigurarea schimbului balanței plăților externe

Asigurarea echilibrului balanței plății externe trebuie privită în dinamica
procesului economic. Atragerea resurselor externe de dezvoltare determină un
deficit ce se acoperă prin credite sau import de capital. Daca resursele sunt
alocate și utilizate eficient, se echilibrează balanța plăților externe, dacă nu
datoria externă crește ce are consecințe negative asupra creșterii econimiei
țării.
Princiile ale politicii comerciale
1.Principiile clauzei națiunii celei mai favorizate

Țările care convin să introducă în relațiile lor comerciale bilaterale se

angajează să facă scutiri sau reduceri de taxe vamale, impozite și alte taxe.

Tipuri de clauze (prevedere,dispoziție)

✓ Bilaterală - părțile reciproc o aplică condiționat sau necondiționat

✓ Unilaterală - una din parțile se angajează sa o aplice, în beneficiul

celeilalte părți

✓ Multilaterală - când mai multe părți se angajează să o aplice

✓ Condiționată - când avantajele acordate unui stat terț sunt acordate și

statului partener, dacă se primește din partea acestuia anumite
compensații.

✓ Necondiționată - când avantajul acordat unui stat terț se extinde

automat și necondiționat în relații cu noul stat partener.

✓ Generală - pentru toate țările semnatare

✓ Specială – se referă numai la anumite sectoare.

2.Regimul juridic național

,,Principiul posibilităților egale” pentru fiecare parte semnatară, deoarece

țările respective trebuie sa aibă aproximativ nivele egale economice.

3. Principiul nedescriminării

Deversificarea relațiilor economice cu toate statele lumii în condiții de egalitate,

echitate și avantaje reciproce.

4. Principiul reciprocității

Orice înțelegere interstatală trebuie să se soldeze cu avantaje pentru toate

părțile semnatare, (în unele cazuri, țărilor ce sânt în curs de dezvoltare li se
acordă înlesniri ce nu se bazează pe reciprocitate).

5. Principiul regimului preferențial

Se bazează pe relațiile între statul dezvoltat și cel în curs de dezvoltare (s-a
născut în cadrul lucrărilor UNCTAD ). Țările dezvolatate se angajează să
acorde țărilor în curs de dezvoltare semnatare, concesii tarifare sau de altă
natură, pentru a facilita pătrunderea produselor pe piețile țărilor dezvoltate.

6. Principiul neadmiterii concurenții neloiale.

Se condamnă dumping-ul (vânzarea de mărfuri mai ieftin decât pe piața

națională pentru a acapăra piețe noi)

7. Principiul transparenței măsurilor de politică comercială

Toate reglementările, deciziile juridice și administrative și legile cu

aplicabilitate generală privind comerțul, precum și acordurile comerciale
trebuie publicate pentru informarea guvernelor și cercurilor de afacere.

5.2 Covenții comerciale interstatale

Convenții comerciale interstatale sunt instrumente de politică

guvernamentală prin care statele semnatare își reglamentează relații
comerciale, bazate pe interes reciproc.
Se disting mai multe tipuri de convenții comerciale cu diferite denumiri ca:
Acorduri, Tratate, Protocoale, Aranjamente, Memorandumuri, etc. Cel mai
des utilizat este denumirea de Acord.

Menționăm tipurile de acorduri esențiale:

1. Acordul privind schimbul de mărfuri- convenție guvernamentală, prin

care se instituie un cadru juridic, bilateral sau multilateral referitor la
schimburi de mărfuri pe o perioadă determinată (1-5 ani). Guvernele se
angajează să permită exportul și importul acestora, pot să conțină niveluri
limită cantitativ sau valoric

2. Acordul de clearing (compensație financiară globală) - acord

internguvernamental ce stabilește mecanismul de compensație
financiară globală între firmele din statele semnatare în lipsa de
lichiditate valutară.

3. Acordul de transporturi și expediții internaționale - convenția

comercială, stabilește acord juridic interguvernamental de sprijin și
încurajare a transporturilor străine în tranzit pe teritoriul național.
 4. Acordul cooperării industriale - clauzele referitoare la sprijinul
internguvernamental acordat producătorilor industriali din țările
semnatare, în domeniul investițiilor industrile și producția de mașini,
utilaje, instalații și alte produse, admiterea și sprijinirea investițiilor
străine pe teritoriul național.

5. Acordul între comisii mixte guvernamentale - între diferite state se

instituie și funcționează comisii mixte internguvernamentale cu structură
diversificată, diferite domenii. Se întrunește o dată sau două ori pe an
pentru a face corectari.

6. Acordul privind concesiunile teritoriale - fizeaxă cadrul juridic prin

care firmele interesate din statele secundare sînt autorizate să încheie
contracte de concesiune teritorială unde se specifică obligațiile și
condițiile de cooperare pentru teritoriul concesionat. (Concesiunea
dreptul de a explota diferite servicii publice sau bunuri a statului).

7. Acordul pentru scutirea de dubla impunere - impozitul pe venit se

achită doar o dată, de obicei în țara de origine.

8. Acordul de cooperare tehnico-stiințifică - cooperarea tehnico-

stiințifică în domenii și interese comune în părțile secundare.

4.3 Pîrgii și măsuri de politica comercială

Exportul este destinat să procure valuta necesară importului. Deci în circuitul

mondial de bunuri și servicii, exportul este mijlocul iar importul-scopul.
Politica comercială dusă de un stat reprezintă un tot unitar, măsurile de
promovare a exportului nu pot fi dispersate de cele vizând reglementarea
impozitului. Ideal ar fi ca atât exportul cât și importul să fie liberalizate, dar
aceasta este departe de a fi atins pentru că statele au diferite nivele de
dezvoltare. Fiecare stat caută să-și protejeze producția națională și să-și
angajeze propria forță de muncă. Invazia de mărfuri străine ar duce la reducerea
sau dispariția exportului ceea ce ar duce și la autodizolvarea importului prin
lipsa mijloacelor de plată ce sunt create în mare majoritate din export. Ceea ce
ar duce la sarăcie și înapoiere.

I. La export

1. Subvențiile sau subsidii, finanțări directe din bugetul statului pentru

sprijinirea producțiilor pentru export, ce sânt afectate temporar de
concurență, urmată de scăderea prețurilor externe sub nivelul prețurilor
 de cost. Multe ori statul este suspectat de politica de dumping,
deoarece trebuie să fie făcute subvențiie camuflate.

2. Primele de export - tot din bugetul național, atunci când cererea

externă este fermă iar oferta insuficientă, pentru sporirea exportului.
Dacă subsidiile sânt menite pentru acoperirea costurilor de producție,
atunci primele sunt pentru a stimula exportul.

3. Protejarea prețurilor la exportul de poduse agricole

Statul se implică în reglarea producției unor sectoare agricole unde se
înregistrează supraproducție. Statul preia surplusul de produse în
folosurile proprii și îi plătește fiermierului ca să-și reducă suprafața pe
care se cultivă produsul dat.

4. Restricționarea exportului - o măsură radicală, aplicată de stat pentru

restricționarea sau chiar interzicerea pe o perioadă limitată sau
nelimitată la unele produse ce sunt insuficiente pe piața internă. (sau
introducerea taxelor vamale ).

5. Stimularea exportului prin măsuri de politică fiscală

a) Reducerea sau scutirea de impozite

b) Restituirea impozitelor la diferite etape de prelucrare la
materiale încorporate într-un produs finit pentru export
c) Scutirea de taxe pe valoarea adăugată asupra produsului ce se
exportă.

6. Stimularea exportului prin măsuri de politică valutară

a) Devalorizarea monedei naționale

b) Instituirea la export de cursuri de schimb diferențiate de produse

II. La import

1. Măsuri de politica vamală

a) Instituirea prin conveții intestatale a cauzei națiunii celei mai

favorizate și a regimului juridic național. Stimulează importul pe
calea reduceerii sau eliminării unor taxe vamale

b) Instituirea sistemului drawback (importatorilor de materii prime și

materiale li se restituie taxele vamale dacă demonstrează că
 produsele importate au fost încorporate într-un produs finit destinat
exportului sau sunt destinate reexportului).

c) Practicarea sistemului “admisiunea temporară ” (scutirea de taxe

vamale a produselor intrate temporar pe teritoriul național) .

d) Importul în zone libere sau porturi libere (Scutirea de taxe vamale

atâta timp cât se află în zonele respecive)

2. Măsuri de politică valutară

Prin politica valutară statul urmărește restricționarea importului.
a) Devalorizarea și revalorizarea monedei
naționale
b) Instituirea de cursuri de schimb valutar deferențiate în raport cu cursul
oficial

3. Măsuri de politică fiscală

a) Taxa pe valoarea adaugată -TVA (TVA mărește prețul de cost a produsului
și poate opri impozitul )
b) Accize-taxe mărite pentru a opri importul
c) Taxe de prelevare-taxe la nivel ridicat pentru a ocroti producția autohtonă
d) Impozite descriminatorii-taxe mult mai mari pentru produsele străine decât
pentru cele autohtone

3. Măsuri de politică administrativă

a)

- Fixarea de norme tehnice neântâlnite pe plan internațional ce nu pot fi

îndeplinite

- Fixarea normelor de ambalare și condiționare a mărfurilor greu de

transportat

- Efectuarea de formalități vamale complicate

b)Stabilirea limitelor importului sau instituirea licența lor de import

(autorizații eliberate de ministerele de comeț sau camerele de comerț)

c) Predarea valutei provenite din export (Statul impune exportatorii să-i vîndă
valuta achiziționată deoarece mulți exportatori ascund sumele reale și le
depozitează in banci straine )
III. Controlul mișcării creditului și capitalului în domeniul investițiilor

1.Controlul creditelor în valută pentru investiții interne

2.Controlul importului și exportului de capital pentru investiții în străinătate .

IV. Ocrotirea guvernamentală a exportului și importului de servicii

V. Ocrotirea guvernamentală a exportului și importului de forță de muncă

statul trebuie să supravegheze și să controleze exportul și importul de forță de
munca.

5.4 Structuri și funcționalități vamale

Vămile-instituții în administrația statului care funcționează pe teritoriul
național, la frontieră. Numărul lor de regulă este egal cu punctele de trecere
organizată a frontierei naționale.În cazul Uniunilor Vamale sânt punctele de
trecere organizată a frontierei Uniunii respective. Există și centre vamale plasate
în interiorul frontierei naționale și respectiv în interiorul frontierii Uniunii
Vamale, și dacă specificul teritoriului național permite în porturi maritime,
fluviale, aeroporturi. Vămile sînt coordonate de instituții centrale independente
sau subordonate unor ministere economice(Ministerul Comerțului sau
Ministerul Finanțelor). Personalul sunt specialiști cu studii superioare
(economiști, juriști, merceologi, tehnicieni) care cunosc limbile străine de uz
internațional. Pe teritoriu sînt depozite de diferite tipuri, transport local,
containere.
Teritoriu vamal - de regulă coincide cu teritoriul național, statul poate
restrânge teritoriul vamal în raport cu teritoriul național (zona vamală liberă)
sau să participe la o uniune vamală sau la o zonă de comerț liberă în care statele
participante formează un singur teritoriu vamal. În interiorul Uniunii Vamale
mărfurile circulă liber fără ca să se impună taxe vamale. Uniunile vamale și
zonele de comerț liber au o creștere mai rapidă a schimburilor comerciale între
ele, decât cu celalte țări, ceea ce duce la izolarea grupului de restul lumii și în
final va fi în detrimentul tuturor.
Tariful vamal de import
La export de obicei nu se aplică taxe vamale pentru a stimula nu restricționa
exportul. Tariful vamal este actul normativ prin care statul reglementează
taxele de import. Aplicarea corectă a tarifului vamal necesită clasificarea
mărfurilor și taxelor vamale precum și definirea valorii în vamă, originii
mărfurilor și teritoriul vamal.
a. Nomenclatorul mărfurilor
Pentru clasificarea mărfurilor este utilizat Nomenclatorul Consiliului de
Cooperare vamală. În 1970 Consiliul de Cooperare Vamală a elaborat Sistemul
Armonizat pentru Descrierea și Codificarea mărfurilor.
b. Taxe vamale-este un impozit perceput de stat atunci când mărfurile trec
frontiera vamală a statului respectiv
c. Valoarea în vamă-valoarea care este atribuită mărfurilor în vederea
stabilirii taxei vamale reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor
d. Originea mărfurilor-atestă prin certificate de origine eliberate de
Camera de Comerț a țării de import identifică regimul tarifar pe baza
originilor
Pentru facilitarea comerțului internațional țările instituie regimuri vamale
speciale
1. Regim vamal suspensiv-suspendarea pe o perioadă determinată a
aplicării taxelor vamale
2. Regim vamal de scutire-scutirea de taxe vamale se aplică importului cu
admisiune temporară și mărfurilor în tranzit(carnetul ATA-carnetul de
trecere prin vamă pentru admitere temporară)
3. Regim vamal de restituire a taxelor vamale-
4. Regim vamal de perfecționare (anumite părți a produsului în timpul
fabricării sunt transportate peste hotare să beneficieze de reducere parțială
sau totală a taxei de import)

5.5.Sistemul comerțului multilateral

Cuprinde în esență, ansamblul de relații comercial intern existente între toate
statele membre ale ONU și relațiile comerciale dintre diferite grupări economice
de state. În sistemul comercial multilateral sînt incluse relațiile comerciale
internaționale de orice natură, toate organele comerciale, financiare, bancare, de
asigurare, de transport cu caracter internațional instituite în cadrul ONU sau în
afara acestei organizații care contribuie la promovarea comerțului internațional.
Principalele organizații internaționale care constituie structura instituțională a
sistemului comercial internațional sînt:
 Organizația Mondială a Comerțului (OMC)
 Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare(UNCTAD)
 Grupările economice regionale
 Fondul Monetar Internațional
 Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare
În mod firesc,structura și mecanisme funcțional al statului contemporat
promovează relații comerciale bilaterale, dar în paralel fiecare stat tinde să se
integreze în politica și diplomația comercială multilaterală. Se crează un cod de
norme uniforme ale dreptului comerțului internațional.
După cel de-al II-lea Război Mondial statele au optat pentru negocierea
multilaterală în scopul creării unui sistem monetar internațional, ce a fost
înfăptuit la Conferința de la Bretton Wods, în 1944 s-a propus și elaborarea unor
reguli de desfășurare a comerțului între statele participante.
Acordul general pentru tarife și comerț (GATT)
În legătură cu faptul tergiversării, constituirii Organizației pentru Comerț
Internațional, în paralel s-au dus negocieri între aceleași state în domeniul
tarifar, având ca scop reducerea taxelor vamale dintre țările repective. În urma
negocierilor între 23 state a fost semnat tratatul multilateral denumit ,,Acordul
General pentru tarife și comerț ”(GATT) la 30.10.1947, care a intrat în vigoare
la 01.01.1948.
Au fost convenite o serie de reguli și principii cu privire la înfăptuirea
comerțului internațional.
Obiectivul: liberalizarea schimburilor comerciale internaționale pe calea
reducerii treptate a taxelor vamale și a eliminării obstacolelor netarifare. Din
1948 până în 1990 în cadrul GATT au avut loc 8 runde de negocieri care au
avut drept scop reducerea taxelor vamale. 4/5 din tranzacții în comerțul mondial
o dețin țările membre a GATT. La 01.01.1995 erau 124 membri care au devenit
membri a OMC (acum sunt 160 membri și 25 observatori)
,,OMC’’ persoană juridică, Sediul Geneva, Elveția.
Obiectivele:
 Ridicarea nivelului de viață și venituri
 Realizarea deplină a forței de muncă
 Creșterea producției și a comerțului
 Utilizarea optimă a resurselor mondiale
Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor și cu noțiunea
,,dezvoltare durabilă”
Pun accent pe spriginul participării țărilor în curs de dezvoltare și celor mai
puțin dezvoltate la creșterea comerțului mondial.

Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare(UNCTAD)

Organ permanent specializat al Adunării Generale a ONU, cu sediul la Geneva,
creat la 30 decembrie 1964 la Geneva. Se reunește o dată la 4 ani.
Dezvoltarea organizației a cunoscut 3 faze de dezvoltare:
I. 1960-1970
II. Anii 1980
III. Anii de la 1990 până în prezent
194 state membre printre care și Moldova. A fost înființată la inițiativa țărilor în
curs de dezvoltare pentru promovarea negocierilor multilaterale între aceste țări
și țările dezvoltate. Negocierile și consultările țărilor în curs de dezvoltare nu au
dus la un consens. Deaceea se axează pe activități de însemnătate vitală
(alimentație, energie, balanța comercială, balanța de 3 plăți)
Comisiile regionale economice ale ONU
Comisa Economică regională pentru Europa (CEE-ONU)
 Eliminarea obstacolelor de politică comercială, economice, administrative
din calea comerțului între țările membre
 Dezvoltarea industrială și tehnico-științifică între aceste țări.