TEMA: UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI ORGANIZAȚIILE LIBERULUI SCHIB

5.1 Ideea creării UE a fost propusă de priministru Marii Britanii Winston Churchill (1545 în
Elveția) a propus formarea Statelor Unite ale Europei.

UE are germenele în Comunitatea Europeană a Oțelului și a Cărbunelui, creată în 1951 prin

tratatul de la Paris. Creată între 6 state:Franța, Germania, Italia,Belgia,Olanda,Luxenburg ( ideia
schimbului între industriile grele naționale)

În 1954 au constituit o comunitate economică pe baza liberei circulații a mărfurilor, serviciilor și

forței de muncă.

În 1957 pein Tratatul de la Roma se crează:

Comunitatea Economică Europeană

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

Mai târziu treptat au fost modificate tratatele și textele lor

Treptat au aderat țările din Europa. Astăzi sunt 28 de state membre printre care și România.
Moldova nu este nici în lista posibililor candidați.

Cele 3 comunități menționate se bazează pe economie

Comunitatea Europeană a Oțelului și a Cărbunelui - s-a urmărit unirea forțelor țărilor asociate în
producția acestor importante materii ce stau la baza indutriei siderurgice. Crearea comunității
doar în cîțiva ani a adus Europa de Vest alături de SUA și Japonia mari producători a cărbunelui
și a oțelului.

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice- a dus la efortul statelor semnatare pentru

valorificarea zăcămintelor de uraniu în scopuri civile, pentru producția de energie electrică.

Comunitatea Economică Europeană- instituirea liberei circulații a bunurilor, serviciilor și

persoanelor a dus la rezultate economice remarcabile.

Uniunea Europeană cere integrarea totală economică și politică a statelor membre.

Măsuri aplicate:

 -lichidarea barierilor vamale naționale prin înlocuirea cu tarif vamal comun

 -interzicerea măsurilor de protecție directă și indirectă a producătorilor proprii prin taxări,
ajutoare din partea statului sub forma subvențiilor
 -înlăturarea discriminărilor
 UE este o organizație internațională deschisă ce a lansat oferta generală către toate statele din
Europa de a fi integrate în structurile ei economice și politice. Deaceea statele trebuie să atingă
nivelul de democratizare și dezvoltare economică corespunzător parametrilor stabiliți de UE.

Tendința UE - politica de organizație internațională pe plan european și cooperarea cu țările

candidate la aderare pe baza convențiilor de asociere la UE.

UE impune țărilor candidate la aderare îndeplinirea unor condiții de natură juridică

o -acceptarea tratatelor lor politice

o -recunoașterea aplicabilității directe a dreptului comunitar
o -recunoașterea caracterului obligatoriu a ordinii juridice comunitare

Comunitățile Europene ca organizații internaționale specializate sunt subiecte de drept

international, deci au personalitate juridică, cu vocație economică ce tinde către vocația politică.

5.2 Caracteristici rezultate din tratate

Tratatul de la Amsterdam semnat la 2 octombrie 1999 întrunește caracteristicile din celelalte 2

tratate de la Roma (1957) și Mastricht (1992) cu careva schimbări și completări

Art. 2 se stabilește că misiunea UE este stabilirea pieții comune și monetare. Art. 3,4 prevede
dezvoltarea echilibrată durabilă a economiei, nivel de folosire a forței de muncă și de protecție
social ridicată, egalitatea între bărbați și femei, înalt grad de competitivitate, nivel înalt de
protecție și ameliorare a mediului, de ridicare a nivelului calității vieții, coeziunea economică,
socială și solidaritatea între statele membre

Principiile:

 intrzicerea taxelor vamale între statele- membre și a restricțiile cantitative, înlăturarea

obstacolelor din caleacirculației mărfurilor, serviciilor, capitalurilor;
 politici comune în domeniul: industriei, transport, agricultură, pescuit;
 concurența sănătoasă;
 legislația națională -apropierea de piața comunitară, ca să permită funcționarea pieții
comune;
 politici commune în domeniu: sănătate, educație, cultură, mediu înconjurător, protecția
consumatorilor;
 dezvoltarea rețelelor transeuropene;
 întrodecerea monedei unice.

 Rieșind din cele spuse mai putem spune că principiile acestea se pot realiza în
coordonarea politicilor economice ale statelor -membre, luându-se în vedere particularitățile
fiecărui stat, pentru atingerea obiectivelor comune prin concurență loială, liberă. La fel
introducerea monedei unice este un plan greu de realizat (s-a încercat să se întroducă ECU, care
a eșuat). Mai târziu s-a întrodus euro, moneda unică a fost lansată în 1999, dar a intrat în
circulație 1 ianuarie 2002. Multe state nu au aderat la EURO (Marea Britanie, Suedia,
Danemarca) pentru că nu se uită cu ”ochi buni” la țările ce au un nivel economic mai jos. La
moment, 19 din 28 au aderat, Bulgaria, Cehia, Croația, Polonia, România, Suedia, Ungaria- nu
fac parte din zona euro.
Cetațenia Uniunii- orice cetățean având naționalitatea unui stat membru al uniunii dobândește
automat cetățenia Uniunii. Orice cetățean al Uniunii poate să se adreseze în scris la orice
instituție sau organ vizat în prezentul articol 7, într-una din limbile vizate în articolul 31și să
primească un răspuns în aceeaș limbă.

Politici comunității sunt:

 Libera circulate a mărfurilor

 Politica agrară
 Libera circulație a persoanelor, serviciilor și capitalurilor
 Vize, azil imigrații și alte politici legate de libera circulație a persoanelor
 Politca în domeniul transportului
 Reguli comune pentru concurență, apropierea legislației naționale
 Politica economică și monetară
 Politica în domeniul utilizării forței de muncă
 Politica Comercială Comună
 Cooperarea vamală
 Politici sociale, educație, formare profesională
 Politica în domeniul culturii
 Politica în domeniul sănătății publice
 Politica privind protecția consumatorilor
 Politica privind rețelele transeuropene
 Politica industrială
 Politica de coeziune economică și socială
 Politica de cercetare și dezvoltare tehnologică
 Politica în domeniul mediului înconjurător
 Politica Cooperării pentru Dezvoltare
 Politica față de asociația țărilor și teritoriului de peste mare

5.3 Intituțiile UE

UE ca organizație internațională integrate este administrată de către instituții specializate.

Acestea sunt:

1. Parlamentul European
2. Consiliul
3. Comisia
 4. Curtea de justiție
5. Curtea de conturi

Parlamentul European- conducător cel mai înalt, este ales în mod direct, Rol: organism
legislativ al UE, cu responsabilități bugetare și de control, Membri: 751 de deputați (membrii
Parlamentului European), Președinte: David-Maria Sassoli, Înființare: în 1952, ca Adunare
Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului; în 1962, sub denumirea de
Parlamentul European; primele alegeri directe au avut loc în 1979, Sedii: Strasbourg (Franța),
Bruxelles (Belgia), Luxemburg

Parlamentul ales din 5 în 5 ani din 28 țări. Nu are controlul formal asupra inițiativei legislative,
desi are putere legislative. Numărul membrilor de la fiecare țară este ales în dependență de
mărimea populației, teritoriul statului, potențialul economiei fiecărui stat definit prin PIB,
ponderea în comerțul comunitar, venit pe cap de locuitor. Cele mai recente alegeri au avut loc în
mai 2019.

Consiliul- este constituit prin tratate și are atribuțiile

 -cordonarea politicii economice a statelor membre

 -dispune de o putere de decizie
 -conferă comisiei actele pe care le adoptă

A fost inființat ca organism informal in 1961, a devenit instituție oficială a UE in 2009.

Reuniunile consiliului au loc cel puțin 4 ori pe an, în Bruxeles, sediul central al consiliului.

Este organismul strategic care rezolvă crizele, desi nu are putere legislative official

Consiliul Uniunii Europene

Cum funcționează Consiliul UE?

1. Negociază și adoptă legislația UE

Consiliul este un factor decizional esențial al UE.

Acesta negociază și adoptă acte legislative în majoritatea cazurilor împreună cu Parlamentul

European, prin intermediul procedurii legislative ordinare, cunoscute și sub numele de codecizie.
Codecizia se utilizează pentru domenii de politică în care UE are competență exclusivă sau
competență partajată cu statele membre. În aceste cazuri, Consiliul legiferează în temeiul
propunerilor care îi sunt înaintate de Comisia Europeană.
2. Coordonează politicile statelor membre

Consiliul este responsabil de coordonarea politicilor statelor membre în domenii specifice, cum
ar fi:

 politicile economice și bugetare: Consiliul coordonează politicile economice și bugetare

ale statelor membre în vederea consolidării guvernanței economice în UE, monitorizează
politicile bugetare ale acestora și consolidează cadrul bugetar al UE și, de asemenea, se
ocupă de aspectele juridice și practice ale monedei euro, de piețele financiare și de
fluxurile de capital
 educație, cultură, tineret și sport: Consiliul adoptă cadrele de politici ale UE și
planurile de lucru în aceste domenii, care stabilesc prioritățile de cooperare între statele
membre și Comisie.
 politica de ocupare a forței de muncă:  Consiliul elaborează anual, pe baza concluziilor
Consiliului European, orientări și recomandări pentru statele membre privind situația
ocupării forței de muncă în UE

3. Dezvoltă politica externă și de securitate comună a UE

Consiliul definește și pune în aplicare politica externă și de securitate a UE pe baza orientărilor

stabilite de Consiliul European. Aceasta include totodată ajutorul umanitar și pentru dezvoltare al
UE, apărarea și comerțul. Consiliul, împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe și politica de securitate, asigură unitatea, coerența și eficacitatea acțiunii externe a
UE. 

4. Încheie acorduri internaționale

Consiliul acordă Comisiei mandatul de negociere, în numele UE, a acordurilor dintre UE și

țările care nu sunt membre ale UE și organizațiile internaționale. La sfârșitul negocierilor,
Consiliul decide cu privire la semnarea și încheierea acordului, pe baza unei propuneri din
partea Comisiei. De asemenea, Consiliul adoptă decizia finală de încheiere a acordului, după ce
Parlamentul și-a dat aprobarea (necesară în domenii care fac obiectul codeciziei) și după ce
acordul a fost ratificat de toate statele membre ale UE.

Aceste acorduri pot acoperi domenii largi, precum comerțul, cooperarea și dezvoltarea, sau se
pot referi la subiecte specifice, cum ar fi textilele, pescuitul, vămile, transporturile, știința și
tehnologia etc. 
 5. Adoptă bugetul UE

Consiliul adoptă bugetul UE împreună cu Parlamentul.

Perioada bugetară acoperă un an calendaristic. De obicei, se adoptă în decembrie și începe la 1

ianuarie anul următor.

Comisia- Înființată în 1958, sediul Bruxel, compusă din 28 comisari. Membri de la fiecare stat
nu pot să fie mai mulți, sunt numiți pentru 5 ani. Ste una din principalele instituții ale UE.
Reprezintă și susține interesele Uniunii în ansamblul său. Propune acte legislative, gestionează
punerea în aplicare a politicilor europene și modul în care sînt cheltuite fondurile UE.
Președintele ales de comisari.

Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct de vedere politic.
Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative și cu punerea în aplicare a
deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.
Ce face Comisia?
Propune noi acte legislative
Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le înaintează
spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:

 protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi

abordate în mod eficient la nivel național
 soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.
Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene

 Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul.

 Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu.
 Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.
Garantează respectarea legislației UE

 Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că legislația

UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.
Reprezintă UE pe scena internațională

 Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în special

în domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.
 Negociază acorduri internaționale în numele UE.
Componență
Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 28 de comisari (câte unul din
fiecare stat membru), în fruntea cărora se află președintele Comisiei. Acesta decide de ce
domeniu politic răspunde fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este alcătuit din președintele Comisiei, cei șase vicepreședinți ai săi,
inclusiv prim-vicepreședintele, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica
de securitate și 21 de comisari, fiecare responsabil pentru un portofoliu.
Funcționarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său (avocați, economiști etc.),
repartizat pe departamente numite direcții generale (DG), fiecare dintre ele ocupându-se de un
anumit domeniu de activitate.
Numirea președintelui
Candidatul este nominalizat de liderii naționali în cadrul Consiliului European, pe baza
rezultatelor obținute la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a fi ales, candidatul propus
are nevoie de sprijinul majorității membrilor Parlamentului.
Alegerea echipei
Candidatul la funcția de președinte îi selectează pe potențialii vicepreședinți și comisari pe baza
sugestiilor primite din partea țărilor UE. Lista persoanelor nominalizate trebuie să fie aprobată de
liderii naționali în cadrul Consiliului European.
Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului European, pentru a-și prezenta viziunea
și pentru a răspunde la întrebări. Echipa formată din candidații nominalizați este apoi supusă
votului în Parlamentul European. În cele din urmă, Consiliul European decide, cu majoritate
calificată, numirea în funcție a comisarilor.
Mandatul Comisiei actuale durează până la 31 octombrie 2019.
Curtea de Justiție-organul suprem care asigură respectarea dreptului comunitar în concordanță
cu stipulările tratatelor. Alcătuită din 28 judecători de la fiecare stat membru. Curtea beneficiază
de susținerea a nouă avocați generali, numiți pentru sase ani. Pentru a ajuta Curtea de Justiție să
soluționeze toate cazurile, s-a înființat Tribunalul, care se ocupă de acțiunile intentate de
persoanele fizice, întreprinderi și anumite organizații, precum și auzele ce țin de dreptul
concurenței.

Curtea de conturi- instituție juridică, alcătuită din câte un membru de la fiecare țară,pentru șase
ani. Președintele este ales de către membri pentru 3 ani. Ea verifică modul în care sunt
administrate fondurile europene. Rolul ei este de a îmbunătăți gestiunea financiară a UE și de a
prezenta rapoarte cu privire la folosirea banilor publici. Înființat în 1975 sediul la Luxemburg.
Curtea de Conturi nu are putere juridică. Atunci cînd descoperă fraude sau nereguli, auditorii săi
informează Oficiul European de luptă autifraudă. Au 800 angajați în mare parte auditori.
5.4 Norme juridice rezultate din dispozițiile commune

Prin activitatea lor conjugală Parlamentul, Consiliul și Comisia emit regulamente și directive, iau
decizii și formulează recomandări și avize.

1. Regulamentele - au o aplicație generală în toate statele membre comunitare și sunt

obligatorii în toate elementele pe care le conțin
2. Directivele- obligă statul căruia îi sunt adresate să realizeze obiectivele preconizate,
lăsându-se la latitudinea instanțelor naționale competența de aplicare a formei și utilizării
mijloacelor adecvate pentru fiecare stat membru
3. Deciziile- sunt obligatorii pentru oricare destinatar în toate elementele pe care le conțin
4. Recomandările- au caracter facultativ, nefiind obligatorie aplicarea lor.

Actele comunitare sânt rezultate din propunerile Comisiei făcute Consiliului, care le poate
adopta cu majoritatea calificată sau care le poate respinge, după avizul Parlamentului, cu
amendamente necesare. Când sunt nepotriviri între propunerile Consiliului și amendamentelor
Parlamentului, intervine Comitetul de Conciliere, la dezbaterile căruia participă reprezentanții
Comisiei, Consiliului și Parlamentului.

Proiectul de hotărâre al Comitentului de Conciliere este supus Consiliului și Parlamentului în

vederea emiterii actului de conformitate sau de nevalidare. Hotărârea Comitetului de Conciliere
nu este valabil dacă Parlamentul sau Consiliul nu au validat-o. În cazul în care Comitetul nu
aprobă proiectul comun, actul propus nu este adoptat. Toate actele legislative emise de
Parlament, Consiliu, Comisie trebuie publicate și comunicate tuturor statelor membre ale
Uniunii.

Orice cetățean al Uniunii are dreptul la acces la documentele Parlamentului, Consiliului și

Comisiei, excepție fac documentele ce nu sunt accesibile marelui public.

5.5 Instituționalizări rezultate din dreptul comunitar

În decursul anilor s-au depus eforturi pentru modelarea normelor de drept în funcție de
dezvoltare economică și socială și adaptarea normelor de drept național la cele comunitare.

Etapele instituționalizării:

 Înființarea OECE- organizația europeană de cooperare economică în 1951, înființată ca

replica la amenințările comuniste a URSS
 Consiliul Europei 1948 de către Congresul de la Haga. Obiectivul privește protecția
drepturilor omului, probleme sociale, educație și cultură.
 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECA) 1951. Constă în controlul
comun a materiei prime de Cărbune și Oțel. În 1952 s-au instituit Comunitatea
Europeană de Apărare CED (crearea unei forțe armate comune).
  Tratatul de la Roma martie 1957 înființarea CEEA (Comunittatea Euopeană a Energiei
Atomice) ȘI CEE în iulie1957 s-au unit CEEA, CEE (Comunitatea Economică
Europeană) și CECA
 Lărgirea CEE

Uniunea Europeană - 17 aprilie 1989- proiectul pentru creearea Uniunii Economică și Monetare
ce a avut o însemnătate mare pentru formarea ulterioară a Uniunii Europene. La 1 ianuarie1999
a intrat în funcțiune Uniunea Economică și Monetară

Regula generală: Toate statele care s-au pregătit să adere la Comunitatea Europeană azi UE și-au
revizuit constituțiile și au adoptat legi care să acorde prioritate dreptului comunitar.

5.6 Asociații ale liberului schimb

I. Asociații ale liberului schimb în Europa

1. Asociația Europeană a liberului schimb AELS

Începînd cu 1973 țările member AELS au încheat acorduri de liberalizare a schimbirilor cu UE,
privind desfințarea taxelor vamale la majoritatea produselor industrial mai târziu 1984 și în alte
domenii: cercetare și dezvoltare, mediul înconjurător, cultură, învățământ.

Acordul privind crearea Spațiului Economic European SEE

Prin acesta se urmărește crearea unei pieți commune în Europa de Vest, această asociere nu este
o uniune vamală ca UE ci o zonă de comerț liber.

2. Acordul Central European de Comerț Liber

CEFTA- zonă de comerț liber cu produsele industrial și partial agricole. Aceasta este sprijinită de
UE, ca prim pas de pregătire a aderării țărilor associate în CEFTA la UE.
II. Asociații a liberului scimb în America
1. Acordul Nord American de Comerț Liber NAFTA
2. Acorduri în America de Sud - Mercosur
La fel o zonă de comerț liber- Pactul Audin
Piața Comună a Americii Centrale și Piața Comună a Caraibelor
III. Asociații ale Liberului Schimb în Asia
1. Asociația Națiunilor Asiei de Sud Est ASEAN.