1

CURSUL 4
PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE DE GRUP ŞI INDIVIDUALE
INCISIVII
Caractere de grup
- nr. 8: 4 sup (2Ic+2Il) şi 4 inf (2Ic+2Il)
- poziţie: a I-a şi a II-a
- forma incisivilor se aseamănă cu cea a succesorilor
- incisivii prezintă: 4 feţe (v,o,m,d) şi o muchie incizală cu 2 unghiuri
- unghiul mezial este drept iar cel distal este rotunjit
- faţa V este convexă în special spre colet
- faţa orală este concavă cu un cingulum de mărimi diferite, nu au foramen caecum
- incisivii nu au lobi de creştere
- până la 3-4 ani prezintă puncte de contact
- spaţierea fiziologică apare în zona frontală după 3-4 ani: spaţiul pre şi retrocanin şi
interincisivi Implicaţii clinice: asigură alinierea corectă a frontalilor permanenţi
- Camera pulpară este mare de formă de trapez pe secţiune frontală cu baza mare spre incizal
cu 2 prelungiri pulpare M ŞI D dintre care cea mezială este mai superficială
Implicaţii clinice: deschideri ale c.p. de către procesul de carie dar şi iatrogen
- monoradiculari cu 1 canal ovoidal pe secţiune. ½ apicală a rădăcinilor se înclină spre V pt a
permite oral să se dezvolte dinţii succesori
Caractere individuale
Incisivii centrali maxilari:
- cei mai mari dintre incisivi
- diametrul mezio-distal mai mare/egal cu diametrul incizo-cervical (lăţimea ≥ h)
- au cingulum-ul şi crestele marginale cel mai bine dezvoltate.
Implicaţie terapeutică: pot fi preparate în condiţii de securitate pt pulpă
- rădăcina are formă conică şi pe secţiune transversală ∆ şi un canal
- apexul rădăcinii este rotunjit
- 1/2 apicală a răd. este înclinată spre V iar la apex se recurbează uşor spre D
- rădăcina aplatizată poate avea depresiuni de creştere mezial şi distal
Incisivii centrali mandibulari:
- cei mai mici dinţi temporari fiind înalţi şi subţiri
 2

- zona mezială a camerei pulpare este cea mai superficială unde se deschide cp precoce de
carie sau terapeutic
- creste marginale şi cingulum atenuate
- coroana lor clinică este mai lungă în sens incizo-cervical faţă de mezio-distal
- MV se deschide camera pulpară la 1,5 mm.
- rădăcina este aplatizată şi relativ dreaptă
Incisivii laterali superiori:
- se aseamănă cu incisivii centrali dar sunt mai mici în toate sensurile
- au coroana mai puţin convexă
- înălţimea lor este mai mare decât lăţimea.
- rădăcina conică, recurbată spre vestibular şi distal poate avea depresiuni de creştere mezial şi
distal
Incisivii laterali inferiori:
- coroana este uşor mai lungă în sens incizo-cervical şi mai lată în sens m-d
- privit dinspre incizal nu este simetric
- are o rădăcină (1 canal) aplatizată care se curbează spre distal în 1/3 apicală

CANINII
Caractere de grup
- nr. 4: 2 sup (dr/stg) şi 2 inf (dr/stg)
- poziţie: a III-a de la linia mediană
- forma caninilor temporari se aseamănă cu cea a succesorilor
- prezintă 4 feţe (v,o,m,d), un cuspid cu 2 pante M,D de dimensiuni diferite
- prezintă cingulum şi creste marginale orale bine evidenţiate
- au creste longitudinale de smalţ vestibular şi oral pronunţate care delimitează cu crestele
marginale bine evidenţiate 2 fosete M şi D
- frecvent caninii prezintă uzura vârfului cuspidului (la copiii mai mari)
Implicaţie clinică: recunoaştere faţă de caninii permanenţi)
- prezintă spaţieri înainte şi după ei la copiii de peste 4-5 ani (spaţiul precanin şi retrocanin)
 3

- camera pulpară este mare de formă de romb pe secţiune frontală cu zona pulpară mezială mai
superficială
- monoradiculari cu rădăcini duble ca lungime faţă de inălţimea coroanei şi cu 1 canal
Caractere individuale
Caninul maxilar:
- este cel > d. frontal, având aspect scurt, globulos, robust
- toaste elementele anatomice sunt mai pronunţate faţă de caninul mandibular
- faţa V este foarte convexă prezentând 1 creastă cervicală, 1 constricţie la colet, 1 creastă
longitudinală mai pronunţate
- faţa P este concavă prezentând: 2 creste marginale, 1 cingulum, 1 creastă longitudinală, 2
fosete pronunţate
- un cuspid robust care dispare prin uzură
- panta mezială a cuspidului este mai lungă
- rădăcina este lungă, conică, aplatizată m-d
- vârful rădăcinii este rotunjit şi curbat spre distal
- rădăcina are formă ∆ pe secţiune transversală (cu vârful spre oral şi baza spre V) şi cu
unghiurile rotunjite
Caninul mandibular:
- mai mic, înalt şi zvelt faţă de C maxilar
- toate elementele anatomice sunt mai reduse: cingulumul, crestele marginale, creasta şi
constricţia cervicală, crestele long. şi fosetele M şi D sunt mai reduse faţă de cele ale
caninului maxilar
- panta distală a cuspidului este mai lungă.
- răd. se aseamănă cu cea a C max. dar este mai scurtă şi are un vârf mai ascuţit
MOLARII
Caractere de grup
- număr: 8 (4 maxilari şi 4 mandibulari)
- poziţie: a IV a şi a Va
- M1 sunt mai mari decât succesorii lor (PM) şi M2 sunt mai mici decât M permanenţi
- molarii temporari sunt mai mari decât premolarii, în special în dimensiune mezio-distală,
diferenţa variază de la 0,1-2,7 mm:
 4

Implicaţii clinice: asigură o rezervă de spaţiu după exfolierea DT care poate compensa
incongruenţele dento-alveolare cu înghesuire uşoare
- coroana prezintă: 5 feţe (ocluzală,V,O,M,D)
- feţele ocluzale au un număr variabil de cuspizi: 3-5 cuspizi, trei fosete la fiecare molar
(centrală, mezială, distală)
- au creste marginale puternice.
- cuspizii sunt mai ascuţiţi înaintea instalării atriţiei (recunoaştere)
- ariile de contact sunt mai plate şi mai întinse în S.
Implicaţii clinice: carii proximale frecvente, extenzia preventivă dificilă
- pluriradiculari cu 2-3 rădăcini divergente, fără trunchi comun şi 3-4 canale
- deşi cp este mare înălţimea ei este proporţional mai redusă:
Implicaţii clinice: risc crescut de perforaţii interradiculare
- pluriradiculari cu 2-3 rădăcini cu 3-4 canale
- rădăcinile puternic divergente (coroana DP) fără trunchi comun
Implicaţii clinice: risc de perforaţie interradiculară
- canalele radiculare sunt înguste şi aplatizate în formă de panglică, prezentând numeroase
canale accesorii, aberante, comunicari pulpo-parodontale sau intercanalare în special la M1
superior
Caractere individuale
Molarul unu superior:
- este molarul temporar cel mai mic

- ø M-D al M1maxilar > PM1 cu 0,1mm (7,3 / 7,2)

- se aseamănă ca formă cel mai bine cu PM
- tipar ocluzal cu 3 sau 4 cuspizi 2V şi 1P sau 2V şi 2P
- NU prezintă şanţuri întercuspidiene
- faţa vestibulară spre mezial poate prezenta tuberculul Zuckerkandl
- NU au şanţuri de descărcare V, O şi nici gropiţe
Implicaţii clinice: carii puţine V sau O
- are 3-4 coarne pulpare dintre care cel MV este cel mai aproape de suprafaţă
- are de obicei 3 rădăcini (P cea mai mare, MV, DV cea mai mică)
 5

- sistem canalar complex cu 3-4 canale dintre care cel DV este cel mai greu de permeabilizat şi
instrumentat (canale aberante şi comunicări intercanalare, pulpoparodontale)
Molarul unu inferior:
- este cel mai atipic dinte temporar, nu se aseamănă nici cu molarii permanenţi nici cu PM

- ø M-D al M1mandibular >PM1 cu 0,7mm (7,7 / 7)

- ½ mezială este mai mare faţă de cea distală atât coronar caât şi radicular
- faţa ocluzală patrulateră cu 4 cuspizi (MV,DV,ML,DL), mai mică decât la colet
- are o creastă transversală de smalţ care uneşte cuspizii MV cu ML care delimitează o fosetă
mezială mică şi distală mare
Implicaţie clinică cavităţi separate
- faţa vestibulară, de la nivelul crestei de smalţ, este puternic convergentă spre ocluzal
- faţa vestibulară spre mezial poate prezenta tuberculul Zuckerkandl
- are 4 coarne pulpare dintre care cel mv este cel mai aproape de suprafaţă
- are 2 rădăcini: mezială > şi distală mai mică şi 3 canale (2 pe rădăcina M şi 1 pe cea D).
Molarul doi superior
- al II-lea dinte temporar ca mărime după M2

- ø M-D al M2 maxilar >PM2 cu 1,4 mm (8,2 / 6,8)

- diametrul V-O este mai mare ca cel M-D
- M2 de pe ambele arcade au formă şi elemente morfologice asemănătoare cu a M1 perm.
- faţa ocluzală: romboidală, 4 cuspizi (MP cel mai mare, MV,DV,DP cel mai mic) şi creastă
oblică de smalţ care uneşte cuspizii MP de DV
- Implicaţie clinică: cavităţi separate
- prezintă un şanţ V şi oral de descărcare care se termină cu câte o gropiţă largă
Implicaţii clinice: carii în gropiţă
- faţa palatinală prezintă uneori tuberculul lui Carabelli ataşat de cuspidul MP
Implicaţie clinică:
- carii frecvente prevenite prin sigilare
- camera pulpară mare şi 4 coarne pulpare dintre care cel mv este cel mai superficial
- prezintă 3 rădăcini cu 3 canale (MV,DV,P).
Molarul doi inferior
 6

- cel mai voluminos dinte temporar

- miniatură de M 1 permanent inferior

- ø M-D al M2 mandibular > PM2 cu 2,7 mm (9,9 / 7,2).

- faţa ocluzală: dreptunghiulară cu 5 cuspizi (3 vestibulari egali mai mici şi 2 linguali mai mari)
- prezintă 2 şanţuri de descărcare V şi unul oral care se termină cu câte o gropiţă largă
Implicaţii clinice: carii în gropiţă în special V
- camera pulpară este cea mai mare
- 5 coarne pulpare dintre care cel mv este cel mai superficial
- prezintă 2 rădăcini cu 3-4 canale (MV,ML,D/MV,ML,DV,DL).

STRUCTURA DINŢILOR TEMPORARI

Între structura DT şi DP nu există deosebiri fundamentale. Totuşi particularităţile
structurale existente trebuie să fie cunoscute deoarece ele joacă un rol bine conturat în evoluţia
proceselor de carie şi în individualizarea tehnicilor şi metodelor de tratament:
SMALŢUL
 mai subţire cu 30% mai mic faţă de cel al DP
 are o grosime mică dar uniformă pe toată suprafaţa dinţilor 1 mm
Implicaţie clinică: evoluţia rapidă a cariilor spre dentină şi pulpă
 structură mai omogenă (mineralizaţi o bună parte intrauterin)
 conţinut mineral şi de F mai mic ca la DP datorită per. scurte de maturare posteruptivă.
 mai permeabil şi poros aspect care creşte odată cu avansarea RR
Implicaţie clinică: mai vulnerabili la atacul carios
 culoarea smalţului DT este mai albă şi mai opacă (conţinut mineral ceva mai mic) - alb
albăstrui lăptoasă la DT/ alb gălbuie la DP
Implicaţie clinică: culoarea compozite ceva mai deschisă
 smalţ aprismatic la suprafaţa dinţilor (predomină elemente organice) de 11-55microni
Implicaţie clinică: la compozite demineralizarea se face dublu ca timp.
 Orientarea prismelor de smalţ este verticală la marginea incizală, vârful cuspizilor; oblică pe
feţele proximale şi la colet cu o direcţie uşor spre ocluzal.
Implicaţie clinică: nu este necesară bizotarea
 7

 Linia neonatală (zonă de minimă rezistenţă reflectând o perturbare a mineralizării datorată

efortului efectuat de organism în momentul naşterii) trece la nivelul S de contact.
Implicaţie clinică: Zonă de minimă rezistenţă unde apar frecvent carii proximale
DENTINA
 Grosimea dentinei este cu 30% mai mică ca la DP de 1-2 mm cu excepţia zonei ocluzale centrale
unde este ceva mai mare (datorită unei concavităţi camerei pulpare)
 Mai permeabilă, permeabilitatea creşte prin reducerea concentraţiei de săruri minerale odată cu
avansarea RR
 Linia neonatală. Dentina mineralizată postnatal este mai puţin densă şi are aspect granular fiind
mai accesibilă excavaţiei.
 Ø canaliculelor este mult mai mare spre joncţiunea smalţ dentină decât spre pulpă.
Implicaţie clinică: vulnerabilitate la carii şi evoluţia rapidă a cariilor
CEMENT
 Mai subţire prin reducerea numărului de celule faţă de DP
 Mai puţin dens
Implicaţie clinică: aderenţa gingiei pe dinte se pierde mai uşor şi apar carii rapid
 Relaţia cement-smalţ este diferită faţă de la DP cu trei variante: 60% cementul acoperă smalţul;
30% spaţiu (dentina expusă); 10% smalţul acoperă cmentul
Implicaţie clinică: carii de colet în zona dentinară expusă
PULPA
 aceiaşi structura cu cea de la DP: celule, fibre, vase, nervi
 dar cu vârsta suferă modificări regresive ale tuturor componentelor pulpare care sunt maxime în
ultima etapă de evoluţie a DT pe arcadă (etapa de resorbţie)
Implicaţie clinică: scade puterea de apărare a pulpei şi tratamentele conservatoare a pulpei eşuează
şi sensibilitate redusă
 la periferia c.p. există un strat de fibre de colagen şi reticulare în cupă
 diferenţe în distribuţia şi numărul elementelor nervoase
- numărul fibrelor nervoase este mai mic
- fibrele nervoase formează plexuri subodontoblastice incomplet dezvoltate care emit prelungiri
scurte în dentină sau predentină
 8

- mai puţine complexe mecano-receptoare care unesc prelungirile odontoblastelor cu fb.n.

- în pulpa DT există mai puţini axoni mielinizaţi
- pulpa DT are capacitatea de a depune uşor dentină secundară neregulată
Implicaţie clinică: toate particularităţile pulpei DT explică sensibilitatea redusă a dinţilor
temporari.
PARODONTIUL MARGINAL
Alcătuire : gingie (fixă, mobilă) şi os alveolar, cement radicular şi ligament periodontal
 Epiteliul gingival şi al mucoasei orale este mai subţire
 Corionul mai bine vascularizat şi mai hidratat
Implicaţie clinică: gingia este mai roşie pt că transpare corionul bine vascularizat şi mai moale
 Marginile gingivale sunt mai rotunjite ajungând până la convexitatea coroanei
 Papilele gingivale sunt voluminoase şi rotunjite ocupând ambrazura cervicală
 Textura gingiei este mai netedă (coajă de portocală la adult)
 Adâncimea şanţului subgingival este mai mare (2,1 faţă de 1,6 mm până la 3-4mm)
 Nivelul plăcii bacteriene nu se corelează cu gingivita la copil
Placa se formează mai repede dar răspunsul inflamator al gingiei este mai redus şi tranzitor (vin
şi pleacă uşor) caracterul distructiv apare extrem de rar la copilul mic
 Hiperpigmentaţia gingiei la anumite etnii face ca gingie fixă să fie clar demarcată
 Cementul vezi înainte
 Ligamentul periodontal este mai lat şi mai lax (conţine o mai mică densitate de fibre)
Implicaţie clinică: exteriorizare caracteristică a abceselor interradicular sau pe S rădăcinii
 Osul alveolar mai spongios şi mai puţin mineralizat
Implicaţie clinică : osteite alveolare precoce, cantitate mai mică de anestezic