Sunteți pe pagina 1din 5

Operonul 

LAC 
 
Datorită  eficienței  metabolice,  glucoza  reprezintă  sursa  de  carbon  preferată  pentru 
majoritatea celulelor, inclusiv cele bacteriene. În afară de glucoză însă, multe specii bacteriene au 
capacitatea de a folosi o serie de alte zaharuri ca sursă de carbon, atunci când în mediu nu există, 
sau nu mai există, glucoză. Altfel spus, atunci când o populație de celule bacteriene sunt crescute 
într‐un mediu ce conține mai multe tipuri de zaharuri printre care şi glucoză, bacteriile vor epuiza 
întâi glucoza şi abia apoi vor trece la metabolizarea altor zaharuri (Santillan, 2008). 
O  astfel  de  sursă  alternativă  de  carbon  este  reprezentată  de  lactoză.  Ca  şi  în  alte  situații, 
genele implicate în metabolizarea lactozei sunt grupate în cromozomul bacterian într‐o structură 
de tip operonic pe o întindere de aproximativ 6000 pb, denumită operonul LAC (prescurtare de la 
lactoză). 
Studiul sistemului LAC a început la sfârşitul deceniului patru al secolului trecut la Institutul 
Pasteur din Paris, de către Jacques Monod şi colaboratorii săi. Încă de la începutul secolului XX se 
ştia faptul că anumite enzime microbiene se formau numai în prezența substratului specific. Acest 
fenomen,  denumit  atunci  ”adaptare  enzimatică”,  a  fost  ulterior  redefinit  şi  redenumit  „inducție 
enzimatică”.  Trebuie  ănsă  subliniat  faptul  că  în  perioada  respectivă  nu  era  incă  cunoscută 
structura acidului deoxiribonucleic, se ştia puțin despre structura proteinelor şi mai nimic despre 
biosinteza lor. 
 
Structura şi funcționarea genelor din operonul LAC din cromozomul de Escherichia coli 
Operonul LAC de la E.coli este format din următoarele gene:
- trei gene structurale (lac Z, lac Y, lac A), transcrise policistronic de la un promotor denumit Plac;
- o gena reglatoare lac I, transcrisă monocistronic de la promotorul PI
- secvenţe reglatoare
Cele trei genele structurale codifică pentru trei enzime implicate în metabolismul lactozei: 
- gena lac Z  codifică proteina ‐galactozidază (denumită şi proteina Lac Z), al cărui monomer are  
o greutate moeculară de 125.000 dal; această enzimă funcționează însă sub formă de tetramer (~ 
500.000  dal)  şi  rupe  legăturile  galactozidice  din  interiorul  moleculei  de  lactoză,  conducând  la 
scindarea  ei  în  glucoză  şi  galactoză  (Fig.1),  având  ca  reacție  secundara  scindarea  lactozei  în 
alolactoza şi galactobioza. 
- gena  lac  Y  codifică  proteina  ‐galactozid‐permeaza  (Lac  Y)(30.000  dal);  este  o  proteină  ce  se 
localizează în membrana celulară şi este implicată în transportul activ al lactozei din mediu spre 
celulă; 
- gena  lac  A  codifică  proteina  galactozid‐transacetilaza  (Lac  A)(30.000  dal);  sub  formă  de 
dimer, această enzimă este implicată in transferul grupării acetil de la la acetil‐coenzima A (acetil‐
CoA) la o legatură galactozidică. 

1
+

lactoza glucoza galactoza  


Fig.1 Scindarea moleculei de lactoză în glucoză şi galactoză. 
 
Aceste trei gene structurale sunt cotranscrise (printr‐un proces de transcriere policistronică) 
pornind de la un acelaşi promotor, denumit Plac. 
Gena reglatoare lac I codifică proteina Lac I care are rol de represor, având capacitatea de a 
se lega la secvențe de tip operator. Ca majoritatea genelor reglatoare de la bacterii, gena lac I are 
promotor  propriu  şi,  deci,  este  transcrisă  independent  de  genele  structurale  ale  operonului  LAC 
(printr‐un proces de transcriere monocistronică) (Fig.2). 

Lac I

O3 O1 O2
PI lac I t Plac lac Z lac Y lac A t
1111 pb 3063 pb 800 pb 800 pb

cAMP~CAP

Lac I Lac Z Lac Y Lac A


-galactozidază -galactozid- -galactozid-
permează transacetilază

Fig.2 Reprezentarea schematizată a operonului LAC. 
 
Expresia  genelor  structurale  de  la  promotorul  Plac  este  influențată  major  de  un  set  de 
secvențe reglatoare şi, respectiv, de ataşarea unor proteine, la aceste secvențe: 
- trei secvențe de tip operator – O1, O2 şi O3 ‐ , centrate în pozițiile : 
O1 are 21 pb, centrat în poziția +11 
O2 localizat la 401 pb în aval de O1 
O3 localizat la 92 pb în amonte de O1 
- o secvență la care se ataşează proteina CAP, secvență localizată între  72 pb şi  50 pb 
 
Proteina  represor  Lac  I  se  ataşează  ca  dimer  la  oricare  din  cele  trei  secvențe  operator. 
Efectul de represie este însă diferit: ataşarea la O1 scade expresia genelor structurale de 18 ori, în 
timp ce ataşarea la O2 sau O3 afectează nesemnificativ expresia. 
Pe  de  altă  parte  însă,  dimerii  de  Lac  I  au  o  afinitate  chimică  crescută  ridicată  unul  pentru 
celălalt,  conducând  la  formarea  unui  tetramer  de  Lac  I.  În  această  situație,  formarea  unui 
tetramer Lac I între O1 şi O2 scade inițierea transcrierii de la Plac de 700 de ori şi între O1 şi O3, de 
440 de ori. 

2
Expresia celor trei gene structurale 
 
Expresia celor trei gene structurale din operonul LAC este reglată atât pozitiv, cât şi negativ. 
Există  două  mecanisme  metabolice  care  se  desfăşoară  simultan  şi  care  sunt  implicate  atât  în 
reglajul pozitiv, cât şi în cel negativ. 
Astfel,  atunci  când  în  mediu  există  glucoză,  experesia  celor  trei  gene  structurale  este 
represată prin două mecanisme de reglaj negativ ce acționează simultan: 
a) Represie bazată pe represor 
Câte un dimer de proteină Lac I se leagă la secvențele operator O şi, respectiv, OI (Fig.); cei doi 
dimeri  se  atrag  prin  afinitate  chimică,  determinând  formarea  unui  tetramer  şi,  implicit, 
formarea  unei  bucle  în  molecula  de  ADN;  formarea  acestei  bucle  determină  imposibilitatea 
legării  ARN  polimerazei  la  secvența  promotor  Plac;  ca  urmare,  această  buclă  a  fost  denumită 
“buclă de represie” (Fig.3). 
 
Dimerul represorului Lac I
atasat la cei doi operatori

Promotorul Plac

 
Fig.3 Formarea buclei de represie prin ataşarea dimerului represorului Lac I la cele două secvențe de tip 
operator O1 şi O3; se blochează astfel accesul ARN polimerazei la promotorul Plac. 
 
 
b) Proteina activator este inactivă 
La  majoritatea  operonilor  implicați  în  utilizarea  unor  surse  alternative  de  carbon,  fixarea 
subunității CTD a ARN polimerazei la secvența promotor necesită intervenția proteinei CAP 
(Catabolite  Activator  Protein;  mai  este  cunoscută  şi  sub  numele  de  CRP  =  Catabolite 
Regulation  Protein,).  În  prealabil  însă,  această  proteină  trebuie  să  fie  activată  prin  ataşarea 
unei molecule de adenozin‐monofosfat ciclic (AMPc, cAMP). 
Atâta timp însă cât în celulă concentrația de glucoză este suficient de mare, concentrația AMP 
(şi, deci, şi a formei ciclice) este mică, în favoarea adenozin‐trifosfatului (ATP). 
Ca atare, proteina CAP nu este activată, transcrierea de la promotorul Plac nu poate fi inițiată. 
Mult timp s‐a discutat despre un aşa‐numit “paradox al inducției” în cazul operonului LAC, 
datorită  faptului  că  nu  se  putea  explica  intrarea  moleculelor  de  lactoză  în  celulă  atunci  când 

3
operonul  era  în  stare  represată  (nu  era  sintetizată  nici  proteina  Lac  A  care  are  funcție  de 
galactozid‐permează). 
Experimente  ulterioare  au  dovedit  că  şi  operonul  LAC,  ca  de  altfel  foarte  mulți  operoni 
bacterieni,  nu  este  represat  total:  chiar  şi  în  stare  represată,  operonul  LAC  este  exprimat  la  un 
nivel  bazal,  ce  reprezintă  a  70‐a  parte  din  nivelul  normal  de  expresie.  Este  însă  important  de 
subliniat faptul că moleculele de glucoză aflate în mediul extracelular se ataşează la  ‐galactozid‐
permează, blocând accesul lactozei la acest receptor trans‐membranar. 
 
Atunci  când  se  termină  glucoza  din  mediul  extracelular,  dar  rămâne  disponibilă  lactoza  ca 
sursă  de  carbon,  operonul  LAC  este  activat  tot  prin  două  mecanisme  de  reglaj  simultane,  dar 
reglaj  pozitiv;  de  fapt,  aceste  două  mecanisme  reprezintă  reversul  celor  două  mecanisme  de 
represie. 
 
a) Activare prin represia represorului 
Nivelul  bazal  de  expresie  a  operonului  LAC  asigură  totuşi  câteva  molecule  din  proteinele 
codificate de cele trei gene structurale – Lac Z, Lac Y, Lac A. Atunci când substratul, respectiv, 
lactoza,  se  găseşte  într‐o  concentrație  foarte  scăzută,  galactozidaza  (Lac  Z)  desfăşoară  o 
aşa‐numită  reacție  secundară,  scindând  substratul  în  allo‐lactoză  şi  galactobioză  (Fig.). 
Alolactoza  este  inductorul  principal  pentru  operonul  LAC,  deoarece  are  afinitate  ridicată 
pentru dimerul represorului Lac I, la care se ataşează determinând desfacerea tetramerului de 
Lac  I  şi  deschiderea  buclei  de  represie.  Acest  fapt  permite  ataşarea  ARN  polimerazei  la 
promotorul Plac şi inițierea transcrierii.  
b) Activarea proteinei activator 
Cel  de‐al  doilea  mecanism  implică  activarea  proteinei  CAP  prin  legarea  cAMP.  Astfel,  atunci 
când scade concentrația celulară de glucoză, scade şi concentrația de ATP, în favoarea AMP, 
respectiv  cAMP.  Creşterea  concentrației  de  cAMP  determină  activarea  proteinei  CAP  (cu 
formarea  complexelor  cAMP~CAP)  care  se  ataşează  la  molecula  de  ADN  şi  fixează  şi 
subunitatea  a‐CTD  a  ARN  polimerazei.  Astfel  este  activată  inițierea  transcrierii  de  la 
promotorul Plac a celor trei gene structurale lac Z, lac Y şi lac A (Fig.4). 
 
Studii moleculare mai recente indică prezența a patru promotori ce controlează transcrierea 
regiunii lacZYA, dintre care unul pare să aibă funcție de promotor central – P1‐, iar ceilalți trei sunt 
mai slabi – P2, P3 şi P4 (Xiong XF,1991. Eschenlauer AC,1991). 
 
 
 
 
 

4
-CTD
CAP (-45)
A. (-62)
miezul ARN pol
(-40......+20)

-CTD
(-63)

B.
CAP miezul ARN pol
(-42) (-40......+20)

 
Fig.4 Activarea trasncrierii prin ataşarea proteinei CAP. 
Vezi explicația pentru A. şi B. în text. 
 
 
Complexe de activare a transcrierii de catre CAP~ARN pol la promotori de clasă I şi II. 
Operonii activați de CAP se împart în două grupe : 
A. la  acei  operoni  la  care  situsul  de  ataşare  a  proteinei  CAP  este  situat  în  amonte  față  de 
situsul de ataşare a ARN pol (clasa I), activarea are loc atunci când proteina CAP ataşează 
cele două subunități CTD ; 
B. la a doua categorie (clasa II) situsul de ataşare a proteinei CAP este centrat în poziția ‐42, 
iar  proteina  CAP  interacționează  fie  cu  NTD,  fie  cu  subunitatea  sigma  a  ARN  pol 
(regiunea  4  a  subunității  sigma,  regiune  care  se  ataşează  la  hexamerul  ‐35) ;  la  aceşti 
promotori  subunitatea  CTD  poate  interacționa  singură  cu  regiunea  specifică  din  ADN 
care de data aceasta este situată mai în amonte (‐63) 
 

S-ar putea să vă placă și