Sunteți pe pagina 1din 3

Test 2

I Gindirea lumii antice asupra criminalitatii

• Relatati formele de limitare ale razbunarii


Formele cele mai raspindite de limitare a razbunarii au fost:

1)Abandonul noxal – Gruparea sociala (familia,clanul,tribul) il preda pe criminal gruparii adverse.

2)Talionul reprezenta dozarea pedepsei in raport cu gravitatea faptei si este exprimata in “legea
talionului” care razbate prin negura timpului pina in Babilonu civilizat al regelui Hammurabi.

3)Invoirea pecuniara. Razbunarea privata era tarifata in valori materiale.Aceasta forma de limitare a
razbunarii o intilnim,mai tirnziu, in Grecia Antica si Roma Antica. In acest sens, il amintim pe Homer
care a aratat ca a pe scutul lui Achile era gravata o figura desemnind modul de rezolvare a conflicului
dintre doi tineri prin darea unei sume de bani.

1.2 Analizati problema educatiei corecta ca masura de prevenire a fenmenului criminalitatii in


conceptiile ginditorilor Greciei Antice.
Primele explicatii ce s-au dat fenomenelor , proprietatilor, obiectelor din lumea inconjuratoare au
avut un pronuntat caracter mistic,creindu-se in acest fel marile mituri privind geneza lumii.
Sofocle este acela care a aratat ca sursa crimei o reprezinta soarta omului,destinul.
Poetul Hesiot in poemul “Munci de zile” are preocupari ciminologice , aratind ca sursa tuturor relelor o
constituie nedreptatea sociala.
Anaximandru,Parmenide , Anaxagora manifesta o atitudine dezaprobatoare fata de crima si consecintele
sale,dar nu reusesc sa-si explice originile criminogenezei.
Pitagora arata ca numarul este estenta tuturor lucrurilor.El a elaborat o stiinta a numerelor si o doctrina a
sufletului.In conceptia sa, sufletul este format din spiritul rational si spiritul intelectual.Sufletul este
format din cinci trepte:
- nonconstientul
- inconstientul
- Subconstientu
- constientul
- supraconstientul
Parcurgerea celor cinci trepte are loc prin tehnica educatiei si prin ea se ajunge la cunoasterea de sine
(“Cunoastete pe sine insusi”)
Democrit a sustinut ca atomul este esenta tuturor lucrurilor.Pornind de la atom, de la materie si impulsuri,
autorul ajunge pe caleamiscarii la bazele biologiei si la antropologie pozitiva.
Socrate pune omul in centrul dialogurilor sale, considerind ca crima este rezultatul ignorantei:ignoranta
este sursa crimei,iar criminalul ignora ca este ignorat.
Platon este primul ginditor al antichitatii care sesizeaza faptul ca pedeapssa nu poate fi justificata prin ea
insusi, ca reactie la raul provocat prin fapta antisociala,ci trebuie orientata catre un scop care sa constiotui
e temeiul juridic si filosific al aplicarii acesteia.Scopul identificat de marele filosof antic este si astazi
modern – prevenirea savirsirii altor crime in viitor.
Printre masurile de influenta asupra criminalitaii Aristotel mentiona, in mod deosebit , urmatorii factori
sociali:
- organizarea corecta a institutiilor statale
- stabilirea legilor
- suprematia legilor asupra persoanelor cu functii de raspundere
- lupta cu corutpia
- Dezvoltarea economiei ce ar asigura un nivel inalt de viata si trai al membrelor societatii

1.3 Estimati influenta religiei in lupta impotriva criminalitatii


Unul din cei mai importanti reprezentanti ai gindirii criminologice crestine din acea perioada a fost
Sfintul Augustin (Avreliu Augustin – 354-430 e.n.)El s-a preocupat,in primul rind,de ideea ordinii si a
totalitatii,sesizind ca oamnennii se impart in oameni buni si oameni rai.Avind in vedere aceste premise, el
ajunge la concluzia ca oamenii rai nu pot sa afecteze si nu vor afecta decit alte creaturi ale lui
Dumnezeu,care coexista cu ceilalti p-u ca asa vrea Dumnezeu.
Sfintul Augustin a incercat sa patrunda in esenta “raului” “ De unde privine raul, daca tot ce a creat
Dumnezeu este bazat pe binefacere”.
In Anul 1486 , calugarii-inchizitori Ia. Sprengher si G.Institoris au publicat o directiva, un indreptar de
lupta impotriva criminalitatii – “ Ciocanul vrajitaorelor” in care au fost sa analizate aspectele teoretice ale
comportamentului diavolicesc in actiunile oamenilor, elaborate diferite aspecte ale procesului inchizitoriu,
inclusiv torturile, masurile de pedeapsa etc.
Sfintul Toma D’Aquino a aratat ca geneza crimei se afla in pacat,respectiv in pacatul originar care este
cauza si expresia tuturor manifestatiilor antisociale.El a preconizat pentru suprimarea criminalilor
aplicarea pedepsei cu moartea , sustinind ca acestea nu pot fi reeducati , ci trebuie stirpiti pur si simplu.
Trebuie de remarcat ca biserica s-a preocupat indeaproape de studiul criminalitatii in general, referindu-se
atit la cauzele si conditiile generatoare sau favorizatoare,precum si la personalitatea infractorului si la
natura pedepselor. In aceasta perioada criminalitatea a crescut in mod ingrojitor, multe crime fiind comise
din rindul fetelor bisericesti,lucru nerecunoscut chiar de ei.Aceasta ar fi un motiv din care reprezentantii
bisericesti s-au preocupat de aceste probleme,prin adoptarea de masuri si mijloace de dprept bisericesc.

II Fenomenologia criminalitatii

2.1 Reproduceti notiuni de criminalitate


Prin criminalitate ca obiect de studiu al criminologiei se înţelege fenomenul social de masă care cuprinde
totalitatea infracţiunilor săvîrşite în decursul întregii evoluţii umane sau numai în raport cu anumite
civilizaţii, epoci, intervale de timpori spaţii geografice determinate.Din acest punct de vedere concepem
noţiunea de criminalitate în două sensuri:

a) Sensul larg (lato sensu), unde prin criminalitate în senslarg înţelegem totalitatea crimelor comise de-a
lungul întregii evoluţii umane pe întreaga suprafaţă a globului terestru.

 b) Sensul restrîns (stricto sensu), unde prin criminalitate însens restrîns înţelegem totalitatea crimelor
săvîrşite în limitele unei perioade de timp determinate, într-o arie geografică determinată.

2.2 Determinati trasaturile criminalitatii.

Fenomenului criminaliății îi sunt caracteristice un șir de trăsături ce îi conferă un loc aparte în cadrul
manifestărilor antisociale.1)Caracterul social de masă prin care se înţelege un fenomen social, de o
anumită frecvenţă, cu anumite forme de exprimare .2)Caracterul de fenomen uman complex
(biologic, psihologic şi social) .3)Caracterul istorico-evolutiv este un caracter al criminalităţii strîns legat
de procesul întemeierii statului şi dreptului societăţii clasice antice. Apărut în acele condiţii social-
istorice, fenomenul criminalităţii a existat în societatea antică, a însoţit civilizaţiile societăţilor feudale,
capitaliste şisocialiste, şi persistă în societatea contemporană, cunoscînd amplificări continue.Fenomenul
criminalităţii este determinat de factoricriminogeni proprii, contradictorii, avînd pe lîngă caracterulsău
istoric şi un pronunţat caracter evolutiv. În mersul său istoric, continuu şi neîntrerupt, criminalitatea
cunoaşte oscilaţii şi schimbări puternice. Unele forme infracţionale dispar, fiind consecinţe ale
schimbărilor social-economice. 4)Caracterul dăunător, nociv, antisocial şi periculos seexprimă prin
periculozitatea socială, infracţiunile şi infractorii prejudiciind principalele valori sociale şi individuale,
ocrotite de lege. 5)Caracterul variat al criminalităţiice constă în diversitatea crimelor, în varietatea
acestora în legea penală. 6)Caracterul condiţionat (cauzal) al criminalităţii constă în aceea că,
criminalitatea, fiind un fenomen cu manifestări fizico-sociale, nu poate exista în afara oricărui proces
cauzal;nu poate fi de natură necondiţionată.

2.3Evaluati starea,structura si dinamica criminalitatii.


În practică, pentru caracteristica cantitativă a criminalităţii se utilizează combinarea a două
noţiuni:starea şi nivelul criminalităţii. Starea criminalităţii reprezintă numărul
infracţiunilor săvîrşite şi al persoanelor ce le-au comis, pe un anumit teritoriu într-o perioadă de
timp stabilită. Nivelul criminalităţii reprezintă valoarea determinată din numărul total de
infracţiuni săvîrşite pe un teritoriu determinat într-o perioadă de timp stabilită, raportat la
numărul exact de populaţie, spre exemplu la 1.000, 10.000 sau 100.000. Starea criminalităţii
este determinată de indicele absolut,adică de numărul general al infracţiunilor, înregistrate într-
operioadă de timp determinată şi pe un teritoriu stabilit, sau de numărul total al infractorilor
care au comis aceste infracţiuni. Spre exemplu, pe teritoriul Republicii Moldova, pe
parcursulanului 1998 au fost înregistrate 36.195  infracţiuni, săvîrşite de 17.153 de
infractori.Criminologia foloseşte termenul de structură în sensul cel mai larg, înţelegînd felul de
alcătuire, configuraţia şi aşezarea înăuntrul fenomenului criminalităţii a diferitelor sale părţi
componente, precum şi relaţiile dintre ele. Prin structura criminalităţii înţelegem
cunoaşterea compoziţiei şi a configuraţiei fenomenului într-o anumită unitate de timp şi
spaţiu.Dacă starea criminalităţii reprezintă caracteristicile cantitative, atunci structura- pe cele
calitative. Criminalitatea este suma caracteristicilor cantitative şi calitative.În analiza sistemului
infracţional este necesar să se evidenţieze indicatorii ce o caracterizează: a) Structura generală a
criminalităţii; b) structura unor grupuri de infracţiuni (violente etc.); c) structura unor tipuri de
infracţiuni (omoruri, jafuri etc.). Dinamica criminalităţii reprezintă modificările cantitative
şi calitative intervenite în structura acestui fenomen, prin comparaţie cu intervale de timp şi
spaţiu succesive, reflectînd cursul general al criminalităţii şi tendinţele sale.

S-ar putea să vă placă și