Test 8

I Conceptii si teorii clasice asupra criminalitatii

1.1 Descrieti esenta experimentului criminologic realizat in Roma Antica.

Roma, sub aspectul gândirii, era dominată de o înţelepciune practică, concretă, având foarte puţine
înclinaţii spre abstract. În acest sens, un exemplu viu îl reprezintă educaţia religioasă a cetăţenilor,
educaţie foarte pragmatică. Cel mai mare filosof al Romei antice – Cicero arată că, credinţa în dumnezu
aduce cuminţenie, ceea ce este de folos statului.El considera drept cauza a crimei,pasiunile irationale si
nesatioase ale individului pt placerile din exterior.
Cicero a creat o operă filosofică de mari proporţii, ajungând la concluzia că înţelepciunea imobilizează
activităţile omeneşti datorită ataşamentului faţă de ea,conducând la filosofie.
În perioada guvernării lui Pompei în Roma antică a fostefectuat unul din primele experimente
criminologice, când piraţii prinşi în Marea Mediterană nu au fost omorâţi, ci împrăştiaţi prin întreaga ţară
şi împroprietăriţi cu pământ.Cu timpul ei au devenit slujitori fideli ai statului. Despre această experienţă
Plutarh scria: “Pompei a reieşit din aceea că, omul, după natura sa, nu este sălbatic. Chiar şi cele mai
crude fiare, văzând că cu ele se comportă bine, îşi pierd cruzimea…”
Gândirea Romei antice a fost puternic influenţată de platonism şi aristotelism. Acest lucru se
observă în esenţa lui Lucreţiu(anii 50 î.e.n.), Horaţiu(ultimii ani î.e.n.),
Ovidiu, Seneca(sec. I. e. n.),Vitruviu, Marc Aureliu ş.a. Spre exemplu, Seneca, care era considerat cel mai
mare moralist alRomei antice, puternic influenţat de Platon, a fost printre cei ce s-au preocupat de dreptul
de a pedepsi şi a fundamentat acest drept, susţinând posibilitatea dispariţiei totale afenomenului
criminal,considerind k pedeapsa trebuie sa tinda atit spre corijarea vinovatului, cit si asupra securitatii
societatii

1.2 Argumentati rolul scolii clasice sau bacariene in constituirea principiilor fundamentale de drept
penal.
Un rol determinant în apariţia acestei şcoli l-a avut iluminismul reprezentat de Voltaire, Montesquieu,
Rousseau,Diderot, Kant, Ferguson ş.a. Anume sub influenţa iluminiştilor au apărut în a doua jumătate a
sec. XVIII, lucrări ce vor juca un rol hotărâtor în evoluţia ştiinţelor penale. La loc de frunte se situează
lucrările lui Cesare BonesanaBeccaria şi Jeremy Bentham.Cesare Bonesana Beccaria (1738-1794) s-a
născut la Milano,Italia A scris o serie de poeme, eseuri, articole,studii. C.Beccaria a fost un om de
cultură, un cititor pasionat şi cunoscător a mai multor limbi străine.Deşi şcoala este denumită numai a
dreptului penal iar Beccaria s-a conturat ca unul din cei mai mari penalişti aituturor timpurilor,
concepţiile sale întemeiate pe ideea centrală a liberului arbitru de voinţă şi acţiune a individului,care nu
este dependenta de nici o conditionare interna sau externa,conţin teze importante referitoare la fenomenul
criminalităţii, fiind astfel justificată extinderea şcolii la domeniul criminologiei.Fapta penala se constituie
ca o manifastare libera a pers. Totodată, C.Beccaria sugerează că unele din infracţiuni pun în evidenţă
factori criminogeni proprii. El a impus în conştiinţa epocii principii fundamentale pentru dreptul penal
modern,cum ar fi:-legalitatea incriminării şi a pedepsei;-necesitatea individualizării pedepsei;-caracterul
personal al pedepsei,-combaterea parazitismului sociale;-elaborarea unui cadru legislative clar si accesibil
tuturor membrilor societatii;perfectionarea procesului educativ al infractorilor..Referindu-se la pedeapsa
cu moartea, Beccaria evidenţiază caracterul de clasă al criminalităţii, precum şi deosebirile de tratament
juridic dintre bogaţi şi săraci.

Referitor la alte tipuri de pedepse, autorul susţine că pedeapsa trebuie să fie corespunzătoare nu
numai faptei comise dar şi personalităţi iinfractorului, acceptând că acesta din urmă poate fi influenţat
de anumiţi factori externi, factori de mediu fizic şi social.
 1.3 Evaluati criminalitatea in Moldova si Tara Romaneasca .
Criminalitatea acestor societăţi poartă amprenta contradicţiilor interne şi externe agravate de
expansiuneaImperiului Otoman în Ţara Românească şi Moldova şi dedominaţia Ungariei şi Imperiului
Habsburgic asupraTransilvaniei. 

Problematica criminalităţii epocii şi a remediilor ei preocupa conştiinţa individuală şi colectivă a

populaţieii statelor feudale (Ţara Românească (Muntenia),Ţara Românească Moldova şi Voievodatul
Român Transilvania.)Spre exemplu, trădarea domnului (hiclenia) în ŢaraRomânească şi Moldova, în
cadrul criminalităţii societăţiifeudale era osluhul şi consta în neascultarea şi nerespectarea poruncilor
domului. Potrivit legii ţării, fiind săvârşită de boieri şi nobili era pedepsită cu moartea. Osluh se considera
şi neascultarea de către ţăranii aserviţi a poruncilor boierilor feudali, faptă care era pedepsită în Ţara
Românească şiMoldova cu amendă sau bătaie.La fel,omuciderile care cunosc o frecvenţă ridicată în
cadrul criminalităţii societăţii feudale, erau pedepsite cu moartea (de regulă executată prin tragerea în
ţeapă). Furturile şi tâlhăriile cunosc, de asemenea, o frecvenţă mare, aducând prejudicii însemnate
proprietăţii publice şi private.Prins asupra “furtului pe faţă”, hoţul era pedepsit la moarte prin spânzurare.
În cazuri de tâlhărie (“vină mare”), vinovaţii se pedepseau cu moartea prin spânzurare la locul
faptei.Foarte aspru erau pedepsiţi, mai târziu, în perioada Regulamentelor organice (anul 1831 în Ţara
Românească şianul 1832 în Moldova), magistraţii care judecau strâmb în schimbul banilor primiţi. “Nu
trebuie să primeşti daruri –spunea A.D.Xenopol – nici pentru lucrurile bune, nici pentrucele rele”.

II Criminalitatea in R.Moldova
2.1 Identificaţi cauzele şi particularităţile criminalităţii în R-M

la momentul actualCriminalitatea în R .M a crescut constant de la declararea independenţei r.m În

societate au apărut grupări criminaleorganizate conduse de autorităţi criminale,care începînd cuanul
2001 au fost arestate şi condamnate la termene mari dedetenţie.Un aspect îngrijorător este creşterea mare
acriminalităţii organizate care colaborează cu reţeleinternaţionale de criminali şi care au condus la
creştereatraficului de fiinţe umane,contrabanda precum şi trafic de prelevare a organelor umane.
Particularităţile criminalităţii în R.M. îi conferă un loc aparte în cadrul manifestărilor
anisociale.Criminalitatea este un fenomen social, adică constă dintr-un ansamblu de crime care au loc pe
un anumit teritoriu ;este un fenomen uman complex, această particularitate desemnează natura obiectivă
a factorilor criminogeni, exogeni şi endogeni, factori specifici criminalităţii reale descoperite şi judecate.
O altă particularitate este faptul că criminalitatea este dăunătoare, antisocială şi periculoasă prejudiciind
principalele valori ocrotite de normele penale.Referitor la cauzele care generează şi favorizează
criminalitatea în RM. sunt variate în dependenţă de mai mulţi factori.De multeori mediul social este o
cauză care duce la declanşarea unei criminalitaţi, adică în dependenţă de mediul în care trăieşe ,încare se
află permanent avînd diferite relaţii,mediul în care îsi exercită diferite atribuţii de serviciu sau alt mediu
care este caracteristic fiinţeii umane.Deasemenea o altă cauză sunt şi condiţiile economice care
influenţează criminalitatea fie în mod direct sau indirect. Mizeria ,lipsurile, proasta alimentaţie precum şi
lipsa unei locuinţe produc degenerare fizică şi psihică care este favorabilă criminalităţii. Şomajul tot îl
putem anexa ca fiind o cauză a criminalităţii, deoarece el provoacă o instabilitate emoţională punînd
personalitatea umană în situaţia de a nuşi putea realiza aspiraţiile acestea şi multe alte cauze am putea
menţiona la cauzele criminalităţii în R .M.

2.2  Determinati starea,structura ,dinamica si tendintele criminalităţii în R.M.

Starea criminalităţii reprezintă numărul de infracţiuni săvîrşite şi al persoanelor ce leau comis pe un
anumit teritoriu,întro perioadă de timp stabilită.În R.M.se descoperă anual doar 64% din numărul total de
crime înregistrate şi aproximativ 10-15% din crimele săvîrşite de anii precedenţi. Toate acestea generează
anumite deficienţe la stabilirea numărului real al infractorilor ce au comis crime.

Structura este modul de organizare internă de alcătuirea realităţii materiale, obiective precum şi
organizarea fiecărui element component unul faţă de altul. Structura este constituţia şi forma interioară de
organizare care reclamă o unitate a concludenţei între elementele constitutive. Structura criminalităţii este
compusă din unităţi de spaţiu, adică localităţi, raioane ;unităţi de timp adică luni sau ani ;tipuri
deinfracţiuni ;feluri de infracţiuni.

Dinamica criminalităţii reprezintă modificările cantitative şi calitative intervenite în structura acestui

fenomen, prin comparaţie cu intervale de timp şi spaţiu succcesive, reflectînd cursul general al
criminalităţii şi tendinţele sale. Dinamica permite a elabora atît ipotezele privind cauzele criminalităţii
cît şi mijloacele deprofilaxie mai eficiente

2.3 Formulati măsuri de prevenire şi combatere a criminalităţii

-neutralizarea infracorilor(aplicarea pedepsei cu moartea)-de a aplica o pedeapsă mai severă
decît cea prevăzută-de a se aplica diferite măsuri de securitate cum ar fi supravegherea unei
anumite zone,sector.-educarea cetăţenilor prin popularizarea legislaţieîn vigoare-instituirea
unui control social specializat.(de le explicat toate).