Lucuţa Andreea-Mariana,

Profesor de Limba Englezǎ și Francezǎ

S08 Cǎlacea

Mitul Androginului, de Jean Libis

Recenzie de carte

Cartea Mitul Androginului este scrisǎ de Jean Libis ; aceasta a fost publicatǎ în
anul 2005 la editura Dacia, în Cluj-Napoca și are un numǎr de 275 de pagini, având
formatul in folio, traducerea cǎrţii din limba francezǎ în limba românǎ fiind fǎcutǎ de
Cristina Muntean ; de remarcat este faptul cǎ, aceasta carte face parte din colecţia
Mundus Imaginalis și are coordonator pe Corin Braga, coperta este organizatǎ de Andrei
Cete, ilustraţia copertei Andor Kӧmives, redactor Alex Virastǎu și tehnoredactare Florin
Morar.
Cartea cuprinde o Inroducere, 5 pǎrţi, Concluzii și Bibliografie . De remarcat este
faptul cǎ, fiecare parte are un titlu sugestiv și este împǎrţitǎ la rândul ei în mai multe pǎrţi
mai mici, având și acestea titluri sugestive dupǎ cum urmeazǎ : prima parte este intitulata
Androginia și Divinul și are 4 capitole: Animism și Politeism, Marea Zeiţǎ, Dumnezeu-
Tatǎl, Cosmosul Androgin ; a II-a parte este intitulatǎ Omul Primordial și cuprinde 2
capitole: Strǎmoșii mitici și Androginul la rǎscrucea dintre mit și meta-biologie ; partea a
III-a este intitulatǎ Androginia : o stare privilegiata și paradigmaticǎ și cuprinde
3 capitole : Puterea androginǎ, Androginia promotoarea vieţii și Fericirea androginǎ ;
Partea a IV-a se numește Androginia ca transgresiune și cuprinde 4 capitole : Androginul
repudiat- anatema legalǎ, Fantasmagoriile monstruosului, Transgresiunile rituale și Cǎtre
gemelitate și incest ; partea a V-a se numește Cǎtre o Metafizicǎ a Sexualitǎţii și cuprinde
4 capitole : Mitul androginului : un negativ al sexualitǎţii, Recurenţa dorinţei, Rǎzboiul
sexelor și Eros și Thanatos.
Jean Libis este unul dintre cercetǎtorii francezi actuali în linia explorǎrilor în
domeniul imaginarului fǎcute de Gaston Bachelard și Gilbert Durand și investigheazǎ
lumea fantasmelor inconștiente și a fantasmelor culturale.
Din punct de vedere al câmpului cercetǎrii, aceastǎ lucrare poate fi inclusǎ în domeniul
psihologiei, fiind o lucrare știinţificǎ.
Mitul androginului este de fapt un studiu de mitocriticǎ care urmǎrește geneza și
evoluţia unui arhetip cultural, cel al fiinţei asexuate. Cu alte cuvinte, lucrarea dezbate
sexualitatea omeneascǎ și evoluţia concepţiei despre aceasta de-a lungul istoriei.
Sexualitatea este vǎzuta ca un subiect tabu, de cele mai multe ori, dupǎ cum aratǎ
și Libis în Introducere : ˶ Omul generic aflat în centrul preocupǎrilor tradiţiei filosofice
occidentale pare atrofiat în multe privinţe. Dimensiunea sa sexualǎ este în general,
ascunsǎ sau în cel mai fericit caz, marginalizatǎ, ca și când ar fi vorba de un aspect
prea puţin esenţial ori rușinos sau, poate, de amândouǎ la un loc.˝(p.5)
Ȋn aceastǎ carte, cititorul poate remarca cu ușurinţǎ, varietatea de trimiteri la
diverși autori și gânditori europeni și nu numai, care au dezbǎtut la rândul lor, tema
sexualitǎţii. Ȋntre aceștia pot fi amintiţi:Schopenhauer, Montaigne, Freud, Platon, Mircea
Eliade, Carl Gustav Jung, Roger Caillois, Toma d`Aquino...
Ȋncepând cu Platon și Kabala, androginul a fost vǎzut ca un simbol al perfecţiunii,
ca o modalitate de reunire a contrariilor sexuale din natura umanǎ și o promisiune de
transcedere a condiţiei noastre actuale: ˶Omul si- a conceput dintotdeauna existenta ca pe
o enigma sacrǎ,consecinţa nu a unei geneze naturale, și lipsite de finalitate, ci a unui act
extraordinar de creaţie sau demiurgie... ˝(p.18-19)
Interpretat fie dintr-o perspectivǎ metafizicǎ (androginul ca fiinţǎ primordialǎ), fie
dintr-una psihologicǎ (androginul ca personificare a sinelui, a totalitǎţii psihice), figura
androginului a obsedat literatura și arta europeanǎ, regǎsindu-se în numeroase opere.
La mai toate comunitatile arhaice, una din etapele cele mai importante ale riturilor
de trecere legate de pubertate era circumcizia, modalitate de delimitare sexuala prin
anularea caracterelor mixte, ambigue.
 Cazurile de anomalii genetice reale (hermafroditism, bisexualitate) stârneau
anxietatea, iar copiii cu astfel de probleme erau uciși sau abandonaţi. Totuși, reveriile și
miturile despre androginie si auto-suficienţǎ psihosexualǎ sunt universale.
Fantasmele despre androginie apar in cele mai pregnante mituri: teogonice,
cosmogonice, antropogonice. Astfel, omul este predispus sǎ: ˶... atribuie zeilor acele
lucruri de care el se simte privat. ˝(p.20). Arhetipul androginului intrǎ în conjuncţie cu
alte miteme si scenarii mitico-religioase: gemenii, incestul sau monstruosul (mai ales în
miturile despre haos).
Libis vorbește astfel despre nașterea ex-nihilo, de asemenea, acesta amintește
despre miturile trombiandeze, care pun la originea speciei umane, o femeie strǎmoș, care
este mușcatǎ de un șarpe sau fecundatǎ de ploaie.
Pe de altǎ parte, indienii Cashihuana considerau cǎ, lumea ˶ constǎ într-o entitate
magicǎ în care viaţa este difuzǎ. ˝(p.21). De asemenea, Libis, face deosebirea între
termeni ca: masculin și feminin, referindu-se și la termeni ca: dualitate, umanitate,
sexualitate și divinitate. Ȋn aceastǎ parte, Libis, vorbește și despre mitologia iranianǎ, cea
indianǎ și cea latinǎ. Ceea ce poate fi scos în evidenţǎ, este imaginea zeiţei frumuseţii și
iubirii, respectiv Afrodita, care poate fi vǎzutǎ ca și ˶prototipul femeii cu penis˝.(p.27)
Miturile despre fiinţe androgine au avut o circulaţie largǎ în spaţiul mediteranean.
Aici poate fi vorba despre Zeiţa Mamǎ și despre Pǎmântul care hrǎnește. Tot în aceastǎ
parte, se poate observa cǎ, Regina apelor, care învioreazǎ și stǎpânește peste viaţǎ, este și
stǎpâna morţii.
Ȋn traditii religioase puternic androcentrice precum iudeo-creștinismul, ce exclude
în aparenţǎ aceastǎ problematicǎ, întilnim neconcordanţe semnificative: „Dumnezeu a
fǎcut pe om dupǎ chipul Sǎu, l-a fǎcut dupa chipul lui Dumnezeu; parte bǎrbǎteasca și
parte femeiascǎ i-a fǎcut“. Tot în cadrul religiei creștine, Dumnezeu este vǎzut ca fiind
suma tuturor perfecţiunilor(p.36).
Kabala și mistica iudaicǎ au glosat mult pe acest pasaj ce sugereazǎ cǎ, Dumnezeu
ar fi androgin. Pentru cabaliști, Dumnezeu emanǎ un arbore mistic cu zece Zefiroţi
masculini și feminini.
Al zecelea zefirot feminin, Schekinah, face trecerea de la transcendenţǎ la
imanenţǎ și are o importanţǎ capitalǎ în economia mântuirii. Ȋn istoria creștinismului,
diverse erezii sau viziuni mistice încearcǎ și ele o reabilitare a principiului feminin în
cadrul matricei imaginare a androginului. Fecioara Maria a fost asimilatǎ, mai ales în
rândul populatiei rurale, unor figuri din diverse culte pagâne, reminiscente locale ale
Marii Zeiţe.
De remarcat este faptul cǎ, Libis este de accord cu concepţia lui
J. Przyluski, un antropolog al religiilor, care a propus o explicaţie cronologica a mitului:
androginia și hermafroditismul ar fi „culte intermediare“ între matriarhat și societǎţile
patriarhale ce i-ar fi urmat. Civilizatiile vechi aveau, susţineau cercetǎtorii din prima
parte a secolului trecut, o structura matriarhalǎ.
Aceasta s-ar explica prin necunoașterea de cǎtre „primitivi“ a condiţiilor reale ale
reproducerii sexuale. Ei ar fi asociat feminitǎţii o putere absolutǎ asupra vieţii și implicit,
asupra morţii.
Ulterior, când rolul reproductiv al bǎrbatului ar fi fost în sfârșit recunoscut, s-ar fi
trecut la un panteon guvernat de un Mare Zeu suveran. Ȋntre aceste douǎ paradigme s-ar
plasa complexele religioase de tranziţie ale Marii Zeiţe însoţite de un adjuvant masculin,
un paredru de obicei zoomorf (taurul este cel mai comun exemplu). Ȋn acest context s-ar
înscrie și dezvoltarea miturilor despre androgini.
Mircea Eliade respinge însǎ reconstrucţia lui J. Przyluski, deoarece este foarte
probabil ca populaţii nomade de pǎstori, precum semiţii sau indo-europenii, sǎ nu fi
cunoscut procesul de trecere de la matriarhat la patriarhat. Așadar, Libis opteazǎ pentru
metodologia eliadescǎ și mai ales jungianǎ, postulând existenţa în inconștientul colectiv a
unui arhetip general uman al schemei androgine.
Deși ipoteza inconștientului colectiv este problematicǎ, o astfel de abordare are un
avantaj euristic asupra celei istoriste. Cu ajutorul ipotezei arhetipului se pot explica
revenirile mitului și mitemelor androginului în teozofie sau în speculaţiile religioase, mai
mult sau mai puţin creștine, la un Meister Eckhart sau Franz von Baader. Curente precum
Romantismul au facilitat în istoria mentalitǎţilor o puternicǎ re-emergentǎ a unui
imaginar saturat de arhetipul androginului.
Ȋn opinia lui Jean Libis, nostalgia refacerii unitǎţii primordiale constituie și o
negare a sexualitǎţii. Androginul la Jacob Böhme și F. von Baader se aflǎ la începutul și
la sfârșitul timpului: orizontul temporal și diviziunea sexualǎ nu sunt decât forme ale
alienǎrii și rǎtǎcirii.
Jean Libis subliniazǎ substratul non-sexual sau suprasexual al androginiei
arhetipale, deși cred cǎ nu trebuie uitatǎ originea totuși creștinǎ a acestei tradiţii de
gândire. Cartea lui Jean Libis este si un proiect de metafizica a sexualitǎţii (titlul ultimei
pǎrţi a studiului, inspirat de lucrarea lui Julius Evola), care își propune sǎ explice
mecanismul fantasmelor legate de androgin, vizând întrebǎrile fundamentale ale omului
despre viaţǎ, moarte, sexualitate, rǎtǎcire sau redempţiune.
Se poate spune cǎ, pe lângǎ aceasta ambiţie, Mitul androginului constituie o bunǎ
panoramǎ a diferitelor articulaţii, cenzurǎri și reveniri ale mitului androginului în tradiţia
iudeo-creștinǎ și greco-romanǎ. Ȋn ceea cel privește pe Magheru, acesta realizeazǎ o carte
destul de originalǎ și captivantǎ pentru publicul cititor din zilele noastre.
Ȋntre aserţiunile cele mai cunoscute ale lui Libis, care, dupǎ pǎrerea mea au și o
importanţǎ majorǎ pentru condiţiile societǎţii actuale ar fi și aceasta: „ Androginul este
unul în doi, el reprezintǎ paradoxul radical. “(p.257)
Ȋn ceea ce mǎ privește, aceastǎ carte este destul de interesantǎ, vorbește atât de
general cât și de particular, cu alte cuvinte, cartea, dezbate o problemǎ destul de amplǎ.
Dupǎ pǎrerea mea Mitul androginului se adreseazǎ unui public specializat, care
are o anumitǎ pregǎtire în domeniul psihologiei, nu se adreseazǎ cititorului de rând.
Conţinutul lucrǎrii este destul de greu de înţeles, poate chiar criptic, dar în același
timp este și foarte interesant. Pot spune cǎ mi-a plǎcut cartea, o recomand și altor oameni,
dornici sǎ afle lucruri noi despre lumea în care trǎiesc.