Mass media de ieri si de astãzi

Proca Tamara Otilia

An I Jurnalism si Stiinţele
Comunicãrii
Grupa III Sbgr.F

1
Cuprins:

A. Presa scrisa

B. Radioul

C. Televiziunea

D. Internetul

2
 În fiecare zi, milioane de oameni caută în ziare şi în alte surse mass-media
informaţii şi divertisment. Însă, acestea au fost adesea controlate de diverşi
magnaţi-care au fost acuzaţi de manipularea surselor de informare - şi opinia
publica-pentru propriile scopuri.

Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audienţă. Acestea au apărut în

secolul al XVII-lea, iar în secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times în
Marea Britanie, exercitau o influenţă puternică asupra clasei mijlocii educate care forma
“opinia publică”.
Mai târziu, un sistem de învăţământ îmbunătăţit şi alte progrese au creat prima
audienţă a presei scrise. Ziarele care să satisfacă cerinţele publicului cititor au apărut în
SUA în anii 1870 şi 20 de ani mai târziu în Marea Britanie.
În locul paginilor cu texte înghesuite, acestea aveau titluri mari, articole scurte şi multe
ilustraţii. Conţineau cazuri de senzaţie, întâmplări şocante, campanii şi expuneri-
dezvăluiri ale ticăloşiilor şi defectelor morale, în special în rândul celor bogaţi, puternici
şi moderni - pentru a-şi păstra audienţa. Deşi adesea controlată de persoane înstărite,
această nouă presă populară lua în considerare punctul de vedere al “omului obişnuit”.
Primul ziar de scandal popular a fost Detroit Evening News (1875), publicat de
Edward Willis Scripps (1854-1926). Principalii săi rivali erau Joseph Pulitzer(1847-1911)
şi, din anii 1880, William Randolph Hearst. Competiţia pentru atragerea cititorilor a
devenit atât de intensă, încât reporterii deformau adesea în mod deliberat realitatea,
calomniau oamenii cinstiţi şi declanşau temeri politice – trăsături ale “jurnalismului de
scandal” care au creat probleme încă de pe atunci.
În Marea Britanie primii magnaţi ai mass-mediei au fost Alfred Hammsworth şi
fratele său Harold. În 1888 au fondat săptămânalul Answers, adresat clasei muncitoare,
combinând articole uşoare cu relatări competiţionale. În 1896, prin Daily Mail fraţii
Hammsworth au introdus stilul cotidienelor conţinând titluri mari şi imagini. Mai târziu,
Alfred Hammsworth a înfiinţat Weekly Dispatch London Evening şi The Times. Astfel,
Hammsworth deţinea nu doar ziarele populare ci şi primul ziar “de calitate”. El a primit
titlul nobiliar de Lord Northcliffe, şi a devenit un personaj puternic şi influent.
După moartea lui Northcliffe, în 1922 ziarele au fost preluate de fratele său, care
conducea deja Daily Mirror şi Sunday Pictorial.
Harrold Hammsworth a fost de asemenea ridicat la grad nobiliar ca Lord Rothmere, şi a
fondat o “dinastie” încă puternică în anii 1990.

Baronii presei
În anii 1920, obiceiul de a acorda marilor proprietari de ziare titluri nobiliare a făcut
ca lumea să-i numească “baroni ai presei”. Principalul rival al lui Rothmere în această

3
perioadă a fost Max Aitken, un milionar canadian devenit cunoscut sub numele de Lord
Beaverbrook. Imperiul ziarelor acestuia a ajuns la dimensiuni impresionante începând cu
anii 1920, când a fost preluat Daily Express şi l-a transformat într-o instituţie naţională,
împreună cu Sunday Express şi London Evening Standard. Însă acesta nu a reuşit să
câştige cea mai serios organizată campanie a sa pentru Comerţul Liber al Imperiului (o
“piaţă comună” imperială).
Începând cu anii 1960, o nouă generaţie de baroni ai presei au ajuns la putere în
Marea Britanie, printre aceştia aflându-se doi “intruşi”, Rupert Murdoch şi Robert
Maxwell. Murdoch (n. 1931) a fost jurnalist înainte de a moşteni două ziare, Sunday
Mail şi News, în Australia. Modernizând rapid noua formulă sex-crimă-scandal, în curând
a preluat alte ziare din Australia. Apoi, în 1969 a obţinut ziarul britanic News of the
World , urmat de The Sun în 1970, criticat pentru vulgaritatea sa stridentă, dar având un
succes enorm acesta a devenit cel mai bine vândut cotidian naţional.

Despărţirea de Fleet Street

În 1981, Murdoch a preluat prestigioasele The Times şi The Sunday Times.Dar cea
mai mare lovitură a dat-o în 1986 când şi-a mutat ziarele de la sediul lor tradiţional din
Fleet Street la Wapping
în Docklands, Londra. Sfidând puternicile uniuni tipografice, ziariştii de la Wapping îşi
aranjau în pagini şi îşi tipăreau propriile lor articole. Alte ziare au urmat rapid exemplul
lui Murdoch, revoluţionând industria. Mmurdoch a ajuns să creeze un imperiu american
al mass-mediei în ziare, filme , televiziune şi publicare de cărţi.

Maxwell şi The mirror

În schimb, Robert Maxwell (1293-1991) a început ca editor de cărţi în anii 1950,

înainte să devină proprietar al unui ziar. Născut în Cehoslovacia, el s-a făcut remarcat în
armata britanică în timpul celui de-al doilea război mondial. Energic, cu o alură robustă,
Maxwell a devenit cunoscut ca proprietarul ziarului Daily Mirror, singurul ziar popular
care sprijinea Partidul Laburist; fost laburist, membru al parlamentului, Maxwell era
excepţia între ceilalţi magnaţi , care erau toţi conservatori.
Acţiunile întreprinse de Maxwell au avut mai puţin succes începând cu sfârşitul anilor
1980, deşi în 1990 a fondat un nou ziar interesant, The European, în care exploata
implicarea Marii Britanii în CE. Dificultăţile sale financiare din ce în ce mai mari au
avut probabil legătură cu moartea sa misterioasă – a dispărut din iahtul său, iar cadavrul
său i-a fost găsit mai târziu în apele oceanului. Curând după aceea, s-a constatat că
Maxwell folosise ilegal fondurile companiei pentru a-şi sprijini imperiul şi risipise o
mare parte din fondurile de pensii ale angajaţilor săi. În mod inevitabil, Corporaţia
Comunicaţiilor Maxwell a dat faliment. Fii săi, Kevin şi Ian, au fost daţi în judecată
pentru scandalul fondurilor de pensii dar au fost găsiţi nevinovaţi.
În anii 1990, 15 ziare naţionale britanice - şi 90% din vânzări-erau încă controlate de
un grup de magnaţi. Unii dintre aceştia, cum ar fi Robert Maxwell, pretindeau că le
acordă editorilor libertate deplină, însă era evident că publicaţiile “magnaţilor” puneau în
evidenţă orientarea lor politică. Cu toate acestea, la începutul anilor 90, scandalul din

4
presă părea să preocupe publicul mai mult decât concentrarea mass-mediei în mâna unui
număr atât de restrâns de persoane.
Data aparitiei primei publicatii romanesti a stirnit,printre istorici,o serie de
controverse.Prima aparitie o constituie calendarele in 1731,apoi revistele,prima va fi
tiparita la Cernauti,in Bucovina,in anul 1820 sub titlul Cherstomaticul romanesc,un an
mai tarziu,la Buda,tiparindu-se Biblioteca romaneasca.
Procesul de profesionalizare a jurnalismului romanesc este initiat de I.Heliade-
Radulescu(Curierul romanesc,1829,Tara Romaneasca), Gheorghe Asachi (Albina
romaneasca,1829,Moldova) si George Baritiu(Gazeta de Transilvania,1838)
Inceputul fiind facut,numarul gazetelor si al revistelor sporeste continuu,acestea
reprezentand cele mai eficiente vehicule de promovare a ideilor si idealurilor socio-
politice ale romanilor,din tara sau din afara granitelor,contribuind la ,,consolidarea
bazelor democratice ale unui stat modern,la impunerea valorilor clasice ale literaturii
romane’’.
Dupa actul de la 1 decembrie 1918,in contextul unui stat suveran,independent si
democratic,presa va reusi sa devina a patra putere in stat,mentinindu-si statutul pana la
impunerea comunismului,dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Instaurarea comunismului a insemnat pentru presa acceptarea si promovarea unui tip
de discurs total neadaptat societatii civile si nevoilor sale de informatie,de cunoastere.
Jurnalistii se transforma in propagandisti,iar presa ,,functioneaza ca o masina de
mobilizare a maselor’’.
Tranzitia de la jurnalismul de obedienta la cel de opozitie a avut de infruntat dificultati
dintre cele mai diverse,de la cele de natura tehnologica,pana la cele mai greu de
eradicat,legate de mentalitate.
Sistemul mass-media post-comunist,prin pluralitatea formelor de manifestare si prin
coexistenta dintre proprietatea de stat si cea privata,asigura cadrul necesar libertatii de
expresie si ajuta la configurarea statutului societatii civile.
Explozia numarului de ziare nu se rezuma doar la spatiul romanesc,majoritatea tarilor
est-europene cunoscand evolutii similare.

Evolutia numerica a presei romanesti post-comuniste

Periodicitate/ 198 199 199 199 199 199 199 199 199 199
an 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8
Total titluri 495 144 133 120 108 967 118 131 185 155
4 6 5 7 0 3 5 0
Cotidiene 36 65 83 102 100 97 93 106 74 95

Tirajele,barometre care atrag sau resping publicitatea,au cunoscut variatii foarte

mari.Sporuri de audienta vor inregistra publicatiile specializate,magazinele pentru femei

5
si ,mai recent,cele cu tema erotica,destinate publicului masculin,dar si cele economice
sau financiare,in conditiile unei relative stabilizari a cadrului legislativ si de afaceri.

Radioul

Revoluţia Electronică, deşi mai puţin cunoscută şi recunoscută, a fost foarte

importantă. Consecinţa cea mai importantă a revoluţiei electronice, a constituit-o apariţia
radioului. În primii ani de dezvoltare, comunicaţiile radio au fost numite telegrafie sau
telefonie fara fir, expresii care nu au rezistat în timp, si cre au fost înlocuite cu termenul
generic ,,radio’’.

Cea mai largă folosire a radioului o constituie radiodifuziunea, cu al său caz

particular, şi de mare amploare televiziunea. Totuşi, domeniile principale ale
radiocomunicaţiilor , inclusiv cele spaţiale, îl reprezintă în continuare radiotelegrafia şi
radiotelefonia. Un subdomeniu de largă prezenţă în radiodifuziune este constituit de
tehnica redării ci înaltă fidelitate a sunetului.

Începuturile radioului s-au cristalizat in urma fenomenelor fizice, în special electrice,

cercetate de pionierii acestei ramuri fascinante, cum ar fi Ampère, Gilbert, Volta,
Faraday, Maxwell, Kelvin, sau Cavendish. Este unanim admis că primul care a fost în
masură să realizeze o emisie şi o recepţie de unde radio a fost fizicianul german Heinrich
Hertz în 1887, care s-a bazat pe propriile studii de fizică teoretică, la care s-au adăugat
cele ale predecesorilor săi în special Maxwell. Un alt pionier care a contribuit la
dezvoltarea radioului, a fost fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov, cu al său
înregistrator de furtună , 1895, care a realizat primele recepţii sistematice, fiind si cel
căruia i se atribuie inventarea antenei. Guglielmo Marconi, sistematizând datele de până
la el, a oferit lumii, în 1896 primul sistem practic de emisie si receptie bazat pe undele
electromagnetice, bazat pe aparatul lui Tesla. Ulterior, în 1943, a fost recunoscută
prioritatea savantului Nicolae Tesla asupra acestei invenţii (1893)(Tesla: „Marconi e un
băiat bun. Lasă-l să continue. Foloseşte 17 din patentele mele”). Şi totusi… SUA atribuie
în 1865-1866 dr. Mahlon Loomis, un dentist din Philadelphia, realizarea primei
transmisiuni fără fir, în statul Virginia de Vest prin eliberarea unui document oficial nr.
129971/30 iulie , şi pune problema exploatării comerciale a fenomenului. Acestea au fost
chiar înaintea experienţelor lui Hertz, şi chiar a celebrului articol al lui Maxwell din
revista Philosophical Transactions în anul 1865, care se intitula “A Dynamical Theory of
the Electromagnetic Field”.

În 1843 ia fiinţă primul serviciu telegrafic prin fir, între Washington şi Baltimore,
dupa ideea pictorului american Samuel Morse, iar din acel moment nu a mai ramas de
făcut decât suprimarea cablului electric, ceea ce s-a şi întâmplat câţiva ani mai târziu. În
anul 1870 J.C. Maxwell demonstrează matematic existenţa undelor electromagnetice şi
posibilitatea acestora de a se propaga cu viteza luminii (300.000 km/s), întarind astfel

6
ipoteza (nouă la vremea ei), că şi lumina este tot o oscilaţie electromagnetică. În sfârşit,
Giuliemo Marconi reuşeşte pentru prima dată să transmită o telegramă de 26 de cuvinte
între Glacebay Canada şi Poldhor Anglia (3122 km), punând astfel bazele unei realitaţi,
radiocomunicaţiile.

În realizarea unei transmisii radio intervin două tipuri de echipamente. Primul este
echipamentul de emisie, care are rolul de a emite in eter informaţia utilă. Acesta, preia
informatia de voce sau alta sursă, printr-un microfon, o aplica unui amplificator pentru ai
amplifica semnalul, iar apoi semnalul este direcţionat catre un modulator. Aici are loc un
amestec al semnalului util, cu un semnal de radiofrecvenţă, provenit de la un oscilator
local. Din acest etaj, semnalul este injectat în etajul de radiofrecvenţă şi apoi direct în
antenă.
După ce semnalul a fost astfel transformat in radiaţie electromagnetică, intrevine al
doilea tip de echipament, cel mai cunoscut, şi anume echipamentul de recepţie sau mai pe
scurt radioul. Aici, semnalul captat de antena receptorului, este demodulat, şi apoi
transmis unui amplificator de joasă frecvenţă. Difuzorul este ultimul element care mai
intervine între radioreceptor si urechea umană. După tipul de modulaţie al undei
electromagnetice, întâlnim doua tipuri de modulaţie. Acestă frecvenţă modulatoare este
asigurată de oscilatorul local al echipamentului din care face parte. Întâlnim Modulaţia în
amplitudine AM, şi Modulaţia în frecvenţă FM.

Televiziunea,comunicarea audio-vizuala

Televiziunea este mijlocul de comunicare de masă cu cel mai mare impact asupra
societăţii. Tehnic vorbind, este definită ca un procedeu de descompunere, transmitere la
distanţă şi apoi de recompunere a imaginilor.
Inventată între cele 2 războaie mondiale, nu s-a dezvoltat ca una dintre media publice
decât de la sfârşitul anilor 1940, în Statele Unite apoi şi în Europa. Copil al radioului şi al
cinematografului, acest suport a cultivat în mod progresiv un limbaj care, original fiind, îi
permite să ocupe o poziţie importantă în sistemul mediatic.
Atunci când îşi face apariţia, la începutul anilor 1930, ea suscită brusc uimirea primilor
observatori fascinaţi de noua « teleprezenţă » permisă de această formă inedită de media.
Este percepută de analiştii care îi poartă interes ca un remarcabil « mijloc documentar »
ce măreşte considerabil puterea informaţiei dată de radio, adăugând auzul vederii.
Important de ştiut este că există 2 tipuri de televiziune : mecanică şi electronică.
Din 1937, cea electronică s-a impus printr-un serviciu permanent de televiziune
deschis de BBC.
Emisia regulată începe în Statele Unite în 1939, iar din 1950 este emis un program de
28 de ore pe săptămână cu o antenă situată pe Turnul Eiffel. Apoi, programe regulate
încep să fie emise şi în alte ţări precum : Suedia, Spania, România (în 1956) etc.

7
Dacă dăm timpul înapoi şi caracterizăm televiziunea putem observa că anii ’60 au fost
marcaţi de inventarea TV color. Principiul constă în descompunerea imaginii în 3 spectre
(albastru-verde-roşu) şi superpoziţionarea lor pe un ecran tricrom care are în componenţă
de 3 ori mai multe « puncte » decât un televizor alb-negru.
Anii ’70 au surprins introducerea noilor media (TV prin cablu, TV prin satelit etc) ce
au permis alegerea mai multor programme, mai ales de origine străină şi o utilizare cât
mai flexibilă a televizorului.
Anii ’80 se caracterizează prin adaptarea sistemelor audio-vizuale naţionale în faţa
invaziei programelor importate.
Anii ’90 marchează diversificarea fără precedent a programelor şi emisiunilor,
concomitent cu perfecţionarea tehnicilor de transmitere a informaţiilor prin intermediul
noilor media.
Prima perioadă a televiziunii se caracterizează printr-o orientare pedagogică încarnată
de mediatori ce întreţin cu telespectatorii o relaţie asimetrică şi ierarhizată, tradusă printr-
o programare discontinuă, organizată în jurul emisiunilor înzestrate cu o mare longevitate
ce îmbracă o funcţie « rituală » pentru privitori.
Noua eră se diferenţiază printr-o tensiune crescută asupra destinatarului, solicitat fără
întrerupere de animatori. Instalaţi în decoruri adesea construite după modelul
interioarelor telespectatorilor, aceşti moderatori cu ton familiar solicită în permanenţă
publicul în modul complicităţii în emisiuni compozite (care amestecă în mod nedistinct
informaţia şi divertismentul) şi articulate unele cu altele.
Televiziunea este cel mai ieftin mijloc de comunicare de masă din punctul de vedere
al receptorilor, lucru deloc neglijabil într-o economie caracterizată de decalaje enorme
între diferitele categorii sociale. Se poate constata că orice om aflat în posesia unui
televizor, are acces aproape gratuit la informaţie (bineînţeles exceptând plata
abonamentului la societatea de TV prin cablu sau TV publică şi factura la energia
electrică).
Mesajul audio-vizual beneficiază de forţă de pătrundere (vorbind la sensul propriu).
Dacă în urmă cu mai bine de 13 ani pentru a obţine o informaţie televizată trebuia să faci
un drum către casă, astăzi informaţiile pot fi receptate de aproape oriunde : localuri
publice, magazine, camere şi recepţii de hotel etc. Odată cu dezvoltarea tehnologiei în
domeniul telefoniei celulare, a apărut şi o « televiziune mobilă » fiindcă se pot urmări
programe TV pe ecranul telefonului, graţie aplicaţiilor Internetului.
Televiziunea este azi omniprezentă.
Scriitorul Umberto Eco spunea : « Televiziunea este o instituţie care îi culturalizează
pe proşti şi îi imbecilizează pe cei deştepţi ‘
Nu trebuie uitat că una din funcţiile televiziunii, ca de altfel a mass-media în general,
este cea culturalizatoare. În zilele noastre, această funcţie este “ascunsă” cu cea de
divertisment care, în cele mai multe posturi TV, predomină.
Conceptul de « cultură mediatică » defineşte în esenţă o cultură a divertismentului, o
simplificare a formelor culturale ce sunt reduse, condensate, repovestite şi resemnificate.
Mass-media, în special televiziunea, creează această cultură ; ele încetează a fi un canal
prin care se transmit celelalte componente culturale şi devin ele însele un sistem cultural
în sine. Un mesaj artistic, cultural, odată devenit emisiune TV, cunoaşte obligatoriu un
procent de degradare în planul receptării.
Televiziunea este o întreprindere al cărei prim obiectiv, din punctul de vedere al

8
proprietarului, e de a-i aduce profituri materiale substanţiale sau influenţă politică. Dar
pentru asta trebuie să câştige încrederea telespectatorilor săi servindu-le interesele. Ea se
poate preface o vreme că face acest lucru, dar nu pentru mult timp. Se deosebesc ziarişti
interesaţi de bani, putere şi faimă, de jurnalişti care îşi fac meseria din plăcere şi se zbat
să facă puţină ordine în presa românească. O întrebare va exista întotdeauna : « Ce
serveşte de fapt televiziunea, interesele proprii sau interesele cetăţenilor ? »
Laolaltă cu trăsăturile-i specifice, televiziunea întruneşte nişte calităţi pe care le împarte
cu unul dintre « părinţii » ei, radioul :
Prezenţa oamenilor pe « oglinda mişcătoare » (după cum numea Radu Herjeu
televizorul), a prezentatorilor în faţa noastră, trăsăturile lor, modul de a vorbi, de a
gesticula, fac ca vizionarea unui program să devină o întâlnire între cel de acasă şi cel de
pe micul ecran. Modelarea opiniei publice se datorează (sau e cauzată) într-o măsură mult
mai largă comunicării de masă, în mod deosebit televiziunii, decât a celei intrapersonale
sau surselor directe.
Televiziunea romana a preluat din URSS nu numai aparatura necesara studiourilor,
experienta sovietica sau televizoare, ci si rolul propagandistic. Intr-un regim comunist,
cum avea si Romania la acea vreme, presa scrisa, radioul, televiziunea erau subordonate
ideologic Sectiei de Propaganda si Agitatie a Comitetului Central.
Inca de la prima emisie, in noaptea dintre 1956 si 1957, Radioul si Televiziunea au
transmis mesajul adresat cetatenilor de puterea politica. Urarile au fost citite de Petru
Groza, presedintele Prezidiului Marii Adunari Nationale. Acesta a facut un bilant al
anului ce se incheia, cu referire la "marea noastra prietena, Uniunea Sovietica", a
enumerat succesele Romaniei in materie de politica externa (Romania participase in acel
an pentru prima data la o sedinta a ONU). La final a adresat cuvenitele urari pentru
"oamenii muncii de la orase si sate, cei ce muncesc ogoarele, inginerii, dar si savantii sau
cei ce in opere de arta dau expresia vietii noi a poporului nostru harnic si intelept".Din
arhiva televiziunii s-ar putea reconstitui o altfel de istorie a ultimilor cincizeci de ani, o
istorie in imagini.
De-a lungul unei jumatati de veac, Televiziunea Romana a evoluat din punct de vedere
tehnic, si-a sporit aria de acoperire si numarul orelor de program pentru ca in anii ’80, pe
fondul economiilor la energie electrica, sa-l readuca la cel initial – de doua. Si-a schimbat
sediul, numarul abonatilor a crescut, a participat cu productii proprii si a castigat premii
la diferite concursuri internationale. A transmis in direct revolutia, apoi integistrarea
executiei celor care reprezentasera pana cu cateva zile in urma principalul subiect al
programelor sale – cuplul Ceausescu. A aratat romanilor nasterea in chinuri a democratiei
postdecembriste, apoi a pierdut monopolul, fiind nevoita sa intre in competitie cu
televiziunile private. O istorie lunga si zbuciumata, cu bune si cu rele, care-si asteapta
inca randul pentru a fi scrisa.
De-a lungul vremii, televiziunea si telespectatorii sai au fost slujiti de oameni cu talent,
profesionisti care si-au iubit meseria. In acelasi timp, pentru a lucra in televiziune – sector
propagandistic sensibil, "de mare raspundere", cum se scria in documentele de partid –
trebuia sa aiba ,,dosar’’ impecabil.

9
 Memoriu justificativ
Televiziunea românã
Un mijloc de a-ti da seama ce valoare are ceva e sa-ti inchipui ca-n viitorul apropiat, acel
lucru sau acea fiinta va disparea din viata ta.
Cum ar fi asadar zilele fara cutia cu ecran care-a intrat in ultimii 50 de ani in utilitatile
obligatorii fiecarei case din "locurile civilizate" ale globului pamantesc? Cum ne-ar mai trece
acum serile fara "zapatul" telecomenzii? Ce ne-am face fara iluzia importantei noastre prezente
la intalnirile dintre mai-marii politicii? Dintre placerile care ne stau la indemana, prin ce-am
inlocui meciul de fotbal, emisiunea de divertisment, concertul ori telenovela preferata? Despre
ce-am mai vorbi cu vecinii ori cu colegii de lucru daca n-am avea "senzationalul" din bucataria
ori dormitorul vedetelor cooperante? Istoria televiziunii din Romania – inca nescrisa ori
prezentata in vreun muzeu – este parte si, in acelasi timp, istorie a ultimei jumatati de veac.
Posibilitatile tehnice, formele si stilul de comunicare, decorurile si vedetele sale s-au tot
schimbat. Pana si criticile ce i se aduc sunt pe masura marilor transformari prin care
televiziunea a trecut. Aceasta fereastra spre lume ne-a schimbat complet traiul in dimensiunile
sale esentiale: relatiile cu ceilalti, informatiile si perceptia asupra universului ori viziunea
despre timpul liber si distractii, transformandu-ne in "cetateni ai planetei".
Iar viata "la bloc", fara micul ecran, "n-ar mai fi viata". Si cine stie ce record mondial al "rating-
ului" de sinucideri ar inregistra Bucurestiul!
In primul deceniu, televiziunea si-a cautat drumul. La inceput nu emitea decat trei zile pe
saptamana, doua ore pe zi. In 1957 – primul an –, televiziunea a emis in total 600 de ore.
Emisiunile se transmiteau in direct din studiourile A si B, situate pe Strada Moli"re nr. 2. Intre
1966 si 1968, pe o suprafata de 6,3 hectare s-a construit sediul din Calea Dorobantilor numarul
191, unde se afla si astazi.
In februarie 1957 s-a realizat prima transmisie din afara studiourilor, realizata cu
ajutorul echipamentului mobil. Evenimentul era concertul sustinut la Bucuresti de Yves
Montand, cantaret cu priza la autoritatile de la Bucuresti pentru simpatiile sale "de
stanga". La 23 mai, dupa "cronica de actualitati" de la ora 19:00, s-a realizat prima
transmisie de teatru din Sala Studio a Teatrului National – piesa "cu mesaj" "Ziaristii", a
lui Alexandru Mirodan, in regia lui Moni Ghelerter, cu Radu Beligan in rolul principal.
Se deschidea astfel calea transmiterii la televiziune a spectacolelor de teatru, dar si a
concertelor de muzica. Mijloacele tehnice erau rudimentare si nici nu existau specialisti
"cu scoala" intr-ale televiziunii – regizori, monteuri, operatori. Treptat, televiziunea a
inceput sa produca propriile emisiuni – de la cele de divertisment la filme documentare.
Prin longevitate si calitate se remarca si piesele de teatru jucate special pentru televiziune,
spectacole in care au debutat si au jucat toate numele mari ale scenei romanesti. Dupa
1989, pentru o scurta vreme s-a revenit la ideea transmiterii de televiziune a spectacolelor

10
jucate in teatre, asa cum s-a intamplat cu "O scrisoare pierduta" a lui I.L. Caragiale, cu
Victor Rebengiuc in rolul lui Tipatescu.
Au aparut si emisiuni precum "Agenda sportiva", "Buletinul meteorologic"
"Teleenciclopedia". Emisiunea de stiri se numea initial "Informatiile dupa-amiezei". Din
martie 1958 si-a schimbat denumirea in "Jurnalul Televiziunii", iar din februarie 1966,
"Telejurnalul" – de seara si de noapte.
Originalitatea si profesionalismul au facut din emisiunile TVR marci de succes.
In anii ’60, TVR dispunea de mici filmulete, dar programarea acestora era aproape
imposibila. Adolf Oprescu – realizator al "Promenadei muzicale" si responsabil cu
selectia productiilor cinematografice – a avut in 1965 ideea de a grupa micile
documentare intr-un calup mai mare, dand astfel nastere unei emisiuni. Ecoul formidabil
al primei editii l-a pus pe ganduri pe realizator. Ajutat de un alt coleg, Dumitru Udrescu,
a cautat un titlu. Dupa ce "Enciclopedie" si "Scurtmetraje" au "picat" pe rand, s-a ajuns la
"Teleenciclopedie". Emisiunea a devenit permanenta si urma sa adune o echipa intreaga.
Mai lipseau sumarele si un generic memorabil. Lucian Ionescu – ilustrator muzical – a
apelat la studioul Sahia, unde specialistii puteau aranja montaje muzicale. S-a ales o
portiune din piesa pentru pian si orchestra a compozitorului Nicolae Chirculescu.
La implinirea a cinci decenii de existenta, TVR domina, fara eforturi, piata media.
Fara dubiu, poti afirma ca TVR este institutia-mamut a Romaniei. Ar fi insa greu, daca nu
imposibil, sa consulti statistici privind impactul ei, deoarece televiziunea publica nu are
un centru propriu de cercetare si sondare a opiniei publice. Nici cifra angajatilor ei nu
este la indemana oricui. La o asemenea intrebare, din chiar interiorul institutiei,
raspunsurile sunt diferite, desi apartin unor "abilitati" – dupa unii ar fi "peste trei mii",
dupa altii "vreo cinci mii de oameni". Dificil este si sa-i descrii corect evolutia, caci
institutia "oglinda" a trecutului nostru din ultima jumatate din secol incoace nu-si are
scrisa in vreo carte istoria. Nu are nici macar un muzeu. Si nici arhiva nu-i mai este
intreaga.
In concurenta acerba a presei din Romania, angajatii din TVR traiesc fara teama.
Veniturile institutiei sunt asigurate in proportie de trei sferturi din taxele contribuabililor,
iar TVR domina piata media prin neputinta rivalilor de a patrunde pretutindeni in mediul
rural. Prin ce-ati simti absenta TVR? – m-am hazardat de curand sa-i intreb pe cativa
dintre apropiati. Transmisiunile sportive de mare amploare al caror monopol il detine –
mi s-a raspuns –, filmele artistice si... "Surprize, surprize"! Cam putin, zic si eu, adaugand
"D-ale lui Mitica". Singura emisiune "lucrata" pe masura fortelor din TVR si a ambitiilor
declarate de "televiziune a tuturor romanilor", nu doar a celor din Bucuresti.

11
 Internetul

Daca secolul XX se spune pe drept cuvint ca a apartinut tehnologizarii

culminind in ultimii ani cu informatizare si dezvoltarea ciberneticii prin
produsele finite calculatoarele, secolul viitor se spune ca va fi al
comunicatiilor. Daca la inceput au fost semnalele morse, telegraful apoi
telefonul care a revolutionat comunicatiile lucrurile au evoluat puternic la
sfirsitul acestui secol culminid in zilele noastre cu un noi si puternic concept
numit Internet. Ce este internetul, o scurta istorie si cum functioneaza voi
explica in urmatoarele rinduri.

Numit si reteua retelelor,Internetul isi are originea in ARPANET si in

NSFNET.Internetul este mai mult decit o suma de conecsiuni, desigur nimeni nu a
prevazut cum aceasta trecere de la o retea militara la una publica si comerciala ne va
afecta felul in care gindim despre informatie si comunicare.
In perioada anilor 60 Departamentul de Aparare a Statelor Unite avea nevoie de o retea
de comunicare in cazul unui atac nuclear. RAND o corporatie militara a propus
centralizarea comunicatiilor intr-o retea.Aceasta retea continea noduri capabile sa
transmita si sa primeasca mesaje.Fiecare nod isi avea propria adresa astfel incit mesajul
putea transmis un anumit nod. Departamentul apararii pentru proiecte avansate (The
Defense Departments Advanced Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de
ARPA sau DARPA a decis sa extinda aceasta retea .In 1969 primul "Interface Message
Processor",predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA (University of
California in Los Angeles) incit ARPANET-ul a inceput sa se extinda.ARPANETUL
include citeva servicii care sint si azi foarte importante in Internetul de azi,cum ar fi FTP-
ul (File Transfer Protocol),remote login (TELNET) si E-mail (electronic mail).In timp ce
ARPANET-ul incepe sa creasca,companii ca Xerox dezvolta tehnologia retelelor locale
(LAN).Reteaua cu cel mai mult impact a fost Ethernet-ul,retea ce permitea conectarea
mai multor calculatoare impreuna.Prima versiune avea teoretic o rata de transfer de 3
Mbps si mai tirziu 10 Mbps.Cercetatorii de la ARPANET au inceput sa creada ca ar fi
folositor sa conecteze LAN-urile la ARPANET.Pentru a putea realiza acest lucru a fost
dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente.Astfel TCP-ul

12
(Transmission Control Protocol) si Internet Protocol (IP).In 1983 cresterea Internetului a
fost impulsionata de aparitia versiunii 4.2 BSD de UNIX care continea si protocolul
TCP/IP.
Pentru a intelege cum functioneaza Internetul ,trebuie sa intelegem ca Internetul nu
este o entitate omogena. Intradevar este un mare miracol ca totusi functioneaza. Internetul
are o structura,astfel incit daca vrei sa trimiti un E-mail la calculatorul vecinului mesajul
trebuie sa strabata sute de mile. Mai mult chiar, masinile care sint conectate nu au fost
construite sa comunice direct intre ele. Si totusi Internetul functioneaza.

Punctul de inceput pentru toti pe Internet este ISP-ul (Internet Service Provider ). Un
ISP poate fi comercial sau o scoala sau un colegiu,universitate,etc.Unii utilizatori pot fi
conectati in LAN ,altii pot avea acces la Internet folosind un modem si o conexiune PPP
sau SLIP..Toate ISP-urile sint conectate la Internet prin alte ISP-uri.La cel mai de jos
nivel un ISP local este conectat cu un alt ISP local.Urmatorul nivel este reprezentat de
ISP-urile care fac legatura cu alte ISP-uri din exterior.
Cum cererile isi gasesc calea catre un site si cum informatia isi gaseste calea,este
determinat de doua lucruri :routerele si protocoalele TCP/IP.Routerele (uneori numite si
gateway) sint asemanatoare cu operatorii telefonici.Ei conecteaza retelele intre ele si au
tabele de rutari pentru a determina cum circula informatia din si spre Internet.Routerele
au un IP pentru fiecare legatura,de exemplu un router care are o conexiune PPP si doua
conexiuni ETHERNET ar trebui sa aiba 3 IP-uri. Secretul care face Internetul sa mearga
este protocolul TCP/IP.IP este componenta care muta pachetele de date catre un nod al
retelei catre altul.TCP este componenta care verifica daca datele au ajuns unde trebuie.IP
este un numar unic pentru fiecare calculator. Exista trei clase de IP-uri.Clasa A foloseste
primul numar pentru a identifica reteaua si ultimile 3 numere pentru a identifica
calculatorul.Clasa B foloseste primele doua numere pentru a identifica reteaua si ultimile
doua numere pentru a identifica calculatorul.Clasa C (cele mai des folosit) foloseste
primele 3 numere pentru a identifica reteaua si doar ultimul numar pentru a identifica
calculatorul.Clasa IP-ului este strins legata de numarul de calculatoare din retea.Dar
pentru ca este mai usor de tinut minte un nume decit un numar Internetul foloseste si un
Domain Name.Daca routerul este operatorul pe Internet ,atunci Domain Name Service
(DNS) este cartea de telefon.Astfel puteti sa-mi trimiteti un e-mail folosind numele si IP-
ul popesculauragrupa54@192.34.55.34 sau mai simplu
popesculauragrupa54@yahoo.com

SLIP and PPP

Cele mai folosite metode de a te conecta la Internet folosind un modem sint Serial
Line Interface Protocol (SLIP) si Poit to Point Protocol (PPP).Daca ISP-ul permite
folosirea SLIP si PPP alegeti PPP pentru ca este mai rapid si ma sigur.SLIP nu face
corectie dar este mai usor de configurat decit conexiunea PPP.Pentru a folosi una din
aceste metode de acces ,ISP trebuie sa va ofere acest serviciu.De asemenea trebuie sa
aveti un software care suporta SPLIP/PPP.

13
 Conectarea la Internet folosind un modem
Cea mai comuna metoda de a te conecta la Internet este folosirea unui modem legat la
o linie telefonica.Modemul (MOdulator/DEModulator) este necesar pentru a converti
semnalele digitale din calculator in semnale analogice pentru a putea fi transmise pe o
linie telefonica obisnuita,si invers.Modemurile sint disponibile in versiune externa si in
versiune interna.Modemurile externe au propria carcasa,sursa de tensiune separata si se
conecteaza cu calculatorul prin cablu serial.Modemurile interne se conecteaza la un slot
in calculator si folosesc sursa calculatorului.Alegrea modemului tine mai mult de gust
decit de performanta.Modemurile interne sint mai ieftine decit cele externe.Modemurile
externe au un display care furnizeaza diverse informatii si pot fi miscate usor la alt
calculator.

WWW-ul
World Wide Web (cunoscut si sub numele de WWW,W3,sau simplu Web) a facut ca
accesul pe Internet la o informatie pentru o persoana obisnuita sa fie mult mai
usor.WWW-ul este serviciul Internet care s-a dezvoltat cel mai mult in ultimii ani(si care
este si cel mai utilizat,vezi tabelul).Pe Web poti gasi informatii privitoare la o reteta
culinara sau cum sa-ti faci o bomba termonucleara,practic toate cunostintele omenirii
sint adunate acolo.
Strict vorbind WWW-ul este un sistem pentru accesul la hypertext pe Internet .Este
facut din documente,imagine,sunete si link-uri catre alte documente sau servere .Un
document Web poate contine si linkuri catre alte servicii cum ar fi
FTP,Gopher,Archie,Telnet,etc.un mod mai bun de a privi Internetul este sa-l vezi
interactiv,sa aiba o interfata grafica,sa fie usor de folosit.Poti cauta informatii despre
orice subiect,de la gatitul prajiturilor pina la ....Poti afla informatii despre ultimile
cercetari in domeniul inteligentei artificiale sau sa citesti ziarul preferat.Mai mult
chiar,pentru a accesa aceste informatii nu trebuie sa stii comenzi sau coduri speciale,doar
un simplu click pentru a accessa informatia respectiva.

Cum a aparut WWW-ul a aparut in 1989 ca initiativa a CERN (European Laboratory for
Particle Physics).Tim Berners-Lee a propus un protocol care sa fie folosit pentru
distribuirea informatiilor in domeniul fizicii pe Internet,protocol ce va fi adoptat si de alte
organizatii.

HTTP

14
 Cel mai important motiv pentru care WWW poate functiona pe diferite tipuri de
calculatoare este HyperText Transfer Protocol (HTTP).HTTP-ul este setul standard de
comenzi ce permite comunicarea pe Internet.Fara HTTP browserul pe care il folosesti nu
ar sti daca informatia care a venit este HTML sau un document,un program sau un mediu
VRML.

Bibliografie :

Dorin Popa , Mass-media,astãzi ,Ed.Institutul European,Iasi,2002

Internet

Ferdans Braudel, Structurile cotidianului, Ed. Meridiane,

Bucureşti, 1984, vol I-II.

Irene Joanescu, Radioul modern ,Ed.All Educational

Jurnalul National, Editorial 50 de ani de TVR

Pavel Cîmpeanu,
Radio,televiziune,public,Bucuresti,Ed.Stiintifica,1972

15
16