Sunteți pe pagina 1din 4

UNITATEA I - CĂLĂTORIE ÎN NECUNOSCUT

SCHEMĂ RECAPITULATIVĂ
I.LECTURĂ
Textul narativ literar în proză:
- folosind ca punct de pornire realitatea pe care o transfigurează artistic, autorul inventează o lume imaginară,
cu ajutorul căreia îşi exprimă viziunea despre lume şi viaţă;
- se povesteşte o întâmplare plasată în timp şi spaţiu şi pusă în scenă de personaje;
- vocea care povesteşte este inventată de autor şi se numeşte narator;
- naratorul poate fi:
 obiectiv: povesteşte la pers. a III-a, are viziune nelimitată asupra evenimentelor, nu face parte din
poveste, ci se situează deasupra ei.
 subiectiv: povesteşte la pers. I, are viziune limitată asupra evenimentelor, face parte din poveste,
având rol de personaj sau martor.
- pentru relatarea întâmplărilor, se foloseşte naraţiunea, descrierea şi dialogul (moduri de expunere).
ATENŢIE!!!!!
Naraţiunea urmăreşte succesiunea evenimentelor în ordine logică şi temporală.
Înlănţuirea este procedeul de juxtapunere, de legare între ele a secvenţelor aceluiaşi fir narativ într-o ordine
cronologică a întâmplărilor. Trecerea de la o secvenţă la alta se poate face prin alăturare sau prin utilizarea
unor cuvinte, expresii, formule care asigură continuitatea: apoi, când, după aceea, după un timp, imediat
după, la un moment dat, în cele din urmă etc.
Alternanţa este procedeul prin care două fire narative sunt prezentate ca desfăşurându-se în paralel. Naratorul
împleteşte cele două şiruri de întâmplări, întrerupând un fir narativ, pentru a-l continua pe celălalt. În trecerea
de la un fir narativ la altul, naratorul poate utiliza unele cuvinte, expresii sau formule specifice: în acest timp,
în acelaşi timp, pe când se întâmplau acestea etc.
Descrierea are rolul de a fixa coordonatele spaţio-temporale şi de a surprinde trăsăturile personajelor.
Dialogul dă viaţă personajelor, dinamizează acţiunea şi este mijloc de caracterizare indirectă.

II.REDACTARE
Naraţiunea la persoana I - sugestii:
- alege-ţi un subiect interesant şi fă-ţi în minte sau pe o foaie o schemă a evoluţiei acţiunii
( CINE? CE FACE? CÂND? UNDE? CARE ESTE PUNCTUL CULMINANT? CUM SE TERMINĂ?)
- respectă cele trei părţi ale oricărei compuneri( introducere, cuprins, încheiere), iar în relatarea
evenimentelor respectă momentele subiectului, mai ales punctul culminant (creează suspans prin
introducerea unor interogaţii retorice: Ce era de făcut? Oare mă voi descurca? Ce le voi spune acum? Încotro
s-o iau?)
- povesteşte la pers.I, având grijă ca relatarea evenimentelor să fie dublată de exprimarea trăirilor interioare;
- foloseşte naraţiunea, dar apelează şi la descriere şi dialog, căci fiecare are rolul său;
- nu folosi şabloane pentru introducere, ci gândeşte-te la o introducere care să aibă legătură cu ce va urma, să
deschidă uşa spre lumea creată de tine şi să stârnească curiozitatea;
- oricât de serios ar fi subiectul este loc pentru puţin amuzament; ironia sau autoironia dau bine!!!
- pune un mesaj în textul tău, pentru că, în fond, eşti un creator!

III.LIMBA ROMÂNĂ
A. FRAZA este ………………………………………………………………………………………
Raportul de coordonare se stabileşte…………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………
Coordonarea poate fi realizată prin: -
-
Conjuncţia este …………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………….
Clasificare – conjuncţii cordonatoare –
-
-
-
- conjuncţii subordonatoare
B. VOCABULARUL (LEXICUL)…………………………………………………………………………….
Are două părţi:- vocabularul fundamental cuprinde …………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
- masa vocabularului cuprinde …………………………………………………………………..
În masa vocabularului intră: - arhaismele……………………………………………………………………
- regionalismele ……………………………………………………………….
- neologisme …………………………………………………………………….
- termeni tehnici şi ştiinţifici …………………………………………………….
Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului: - derivarea
- compunerea
- conversiunea (schimbarea valorii gramaticale)
DERIVAREA …………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………...
Sufixele sunt …………………………………………………………………………………………………….
Clasificare: - sufixe lexicale când formează cuvinte noi; - Sufixe diminutivale………………………………
Ex.
- Sufixe augmentative……………………………….
Ex.
- sufixe gramaticale când creează forme ale cuvintelor în vorbire
Prefixele sunt ………………………………………………………………………………………………….
Ex.
COMPUNEREA ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………..
PROCEDEE DE COMPUNERE: - alăturare (ex. ……………………………………………………………
- subordonare (ex. ………………………………………………………..
- abreviere (prescurtare) ex…………………………………………………
Familia lexicală (fam. de cuv.) …………………………………………………………………………………
Ex. lemn:
C. PLEONASMUL este ………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………..
ex. ………………………………………………………………………………………………………………
D. CATEGORII SEMANTICE
SENSURILE CUVINTELOR:
- propriu-

 de bază-

 secundar-

-figurat-

Definirea categoriilor semantice:


SINONIME-

ANTONIME-

OMONIME-

OMOFONE-
Ex:
OMOGRAFE-
Ex:
Clasificarea omonimelor:
1. omonime lexicale:
-totale:
Ex:
-parţiale:
Ex:

2. omonime lexico-gramaticale:
Ex:
CUVINTE POLISEMANTICE-
Ex:
PARONIMELE –
Ex.
LOCUŢIUNILE –
Ex.