a XI a Abarzaei Vlad
clasa a XI-a B
2. Venele cave superioară și inferioară conțin sânge venos și se varsă în atriul drept.
Manifestările mecanice sunt redate de șocul apexian, care reprezintă o expansiune sistolică
a peretelui toracelui în dreptul vârfului inimii (spațiul cinci intercostal stâng), și de pulsul arterial, care
reprezintă o expansiune sistolică a peretelui arterei datorită creșterii bruște a presiunii sângelui. Pulsul
se percepe comprimând o arteră superficială pe un plan dur (osos) — de exemplu, artera radială. Prin
palparea pulsului obținem informații privind volumul sistolic, frecvența cardiacă și ritmul inimii.
Înregistrarea grafică a pulsului se numește sfigmogramă. Ea oferă informații despre artere și despre
modul de golire a ventriculului stâng
II. 1. Prin activitatea cardiacă ritmică, sângele este trimis în cele două circulații sanguine.
În paralel și corespunzător începutului diastolei atriale, are loc sistola ventriculară care
durează 0,30 s și se desfășoară în două faze: faza de contracție izovolumetrică și faza de
ejecție. Prima începe în momentul închiderii valvelor atrio-ventriculare și se termină în
momentul deschiderii valvelor semilunare. în acest interval de timp, ventriculul se contractă
ca o cavitate închisă, asupra unui lichid incompresibil, fapt care duce la o creștere foarte
rapidă a presiunii intracavitare. în momentul în care presiunea ventriculară o depășește pe cea
din artere, valvele semilunare se deschid și are loc ejecția sângelui. Faza de ejecție începe cu
deschiderea valvelor semilunare și se termină în momentul închiderii acestora. Volumul de
sânge ejectat în timpul unei sistole (volum–bătaie sau volum sistolic) este de 75 mL în stare de
repaus și poate crește până la 150–200 mL în eforturile fizice intense.
Hemoragia sau este scurgerea abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii
peretelui unui vas sangvin.
Cauzele hemoragiilor sunt multiple, cele mai frecvente fiind cele traumatice.
Cele mai frecvente tipuri de anemie sunt: anemia prin pierdere de sânge, anemia feriprivă și
anemia megaloblastică.
Deosebiri: -arterele transortă sânge oxigenat de la inima spre organele interne si țesuturi;
venele transportă sânge venos de la organe si țesuturi spre inimă;
-arterele sunt mai groase, având presiunea mai mare și volumul mai mic;
venele sunt mai subțiri, având presiunea mai mica și volumul mai mare;
c. Minieseu cu tema „Presiunea arterială" utilizând șase noțiuni : maximă, minimă, debit
cardiac, rezistență vasculară, elasticitate, volemie.
Presiunea arterială
Sângele circulă în vase sub o anumită presiune, care depășește presiunea atmosferică cu
120 mm Hg în timpul sistolei ventriculare stângi (presiune arterială maximă sau sistolică) și cu 80 mm
Hg în timpul diastolei (presiune arterială minimă sau diastolică). În practica medicală curentă, la om,
presiunea sângelui se apreciază indirect, prin măsurarea tensiunii arteriale. Aceasta se determină
măsurând contrapresiunea necesară a fi aplicată la exteriorul arterei, pentru a egala presiunea sângelui
din interior.
Factorii determinanți ai presiunii arteriale:
Presiunea arterială variază proporțional cu debitul cardiac. Acesta reprezintă volumul de
sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut. El este egal cu volumul de sânge pompat de un
ventricul la fiecare bătaie (volum–bătaie), înmulțit cu frecventa cardiacă.
Rezistenta vasculară reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin
vase. Este direct proporțională cu viscozitatea sângelui și lungimea vasului. Cea mai mare rezistență se
întâlnește la nivelul arteriolelor. Cu cât vasul este mai îngust și mai lung, cu atât rezistenta este mai
mare.
Volumul sangvin (volemia) variază concordant cu variația lichidelor extracelulare (LEC).
În scăderi ale volumului LEC, scade și volemia și se produce o diminuare a presiunii arteriale
(hipotensiune); în creșteri ale LEC, crește volemia și se produce o creștere a presiunii arteriale
(hipertensiune).
Elasticitatea contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă și la menținerea ei în
diastolă. Scade cu vârsta
b. frecvența cardiacă (FC) la un adolescent care joacă fotbal este de 120 bătăi /minut, iar
debitul sistolic (DS) este de 90ml sânge. Stabiliți:
Un ciclist de performanță are debitul sitolic de 150 ml, iar debitul cardiac este de 6000 l/min. Calculati
frecventa cardiaca si durata ciclului cardiac ale ciclistului.
FC=DC/DS=6000/150=40 batai/min
CD=1,5 s
III. Problemă:
În urma unei intervenții chirurgicale, pacient cu grupă BIII Rh pozitiv necesită o transfuzie cu o
cantitate mică de sânge. Precizați următoarele: