Sunteți pe pagina 1din 19

ŞC.POST.SANITARA “Gr.

Ghica Voda “

NEVOIA DE A SE ALIMENTA ŞI HIDRATA (A MÂNCA ŞI A BEA)

Oricărui organism îi este necesar să ingere şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate
suficientă pentru a-şi asigura:
 dezvoltarea;
 întreţinerea ţesuturilor;
 menţinerea energiei dispensabilă unei bune funcţionări.
Această nevoie este comună tuturor fiinţelor vii, deoarece se asigură aportul energetic necesar
desfăşurării vieţii. Sunt aduşi în organism macronutrienţi (glucide, lipide, proteine) şi micronutrienţi:
vitamine şi minerale.
Prin nevoia de a se hidrata, se realizează aportul necesar desfăşurării activităţii biologice celulare
şi extracelulare, funcţia de transport şi funcţia de excreţie. Fără apă viaţa nu ar fi posibilă.

Aparatul digestiv cuprinde:


- cavitatea bucală;
- faringele;
- esofagul;
- stomacul;
- intestinul subţire ( duoden, jejun, ileon);
- organele digestive anexe ( pancreas, ficat, colecist);
- intestinul gros (colon ascendent, transvers, descendent, cu porţiunile sale: sigmoid, ampula
rectală, rect).
Instinctul alimentar face posibilă supravieţuirea organismului. Centrul reflexului alimentar este
hipotalamusul iar centrul saţietăţii este situat în nucleul ventro- medial.

I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Pentru a se menţine sănătoasă fiinţa umană are nevoie de o cantitate adecvată de alimente
conţinând elementele nutritive indispensabile vieţii. Calitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie
de sex, vârstă, greutate, înălţime, activitatea depusă, starea de sănătate sau de boală.

Glucidele (hidranţii de carbon)


 reprezintă sursa principală energetică a organismului;
 digerarea şi asimilarea lor nu solicită organismul foarte mult;

1
 la copii, în bolile febrile, denutriţie, afecţiuni hepatice şi renale, aportul de glucide trebuie să fie
mărit;
 se recomandă ca necesarul caloric al organismului să fie acoperit în procent de 50-55% din
glucide;
 necesarul de glucide este de 4-6 grame pe kg corp în 24 ore.
Proteinele
 sunt principalele componente structurale şi funcţionale ale materiei vii;
 au rol plastic şi condiţionează creşterea şi dezvoltarea celulelor;
 reprezintă şi o sursă importantă de energie, constituind materia primă pentru producerea de
fermenţi, factori ai coagulării (fibrinogenul, globulina antihemofilică etc) şi hormoni;
 este recomandată o cantitate de proteine care să acopere 12 -15% din aportul caloric total în 24 de
ore;
 necesarul pe kg/corp şi pe zi este cu atât mai mare cu cât vârsta este mai mică:
- sugarul de o lună alimentat artificial necesită 3 g proteine/kgcorp/zi;
- copilul mic 2 g/kgc/24 de ore;
- adult 1-1,5 g/kgc/24 ore.
 creşterea cantităţii de proteine este indicată în:
- sarcină şi alăptare;
- arsuri şi anemii;
- evacuări pleurale şi abdominale;
- postoperator.
 scăderea cantităţii de proteine este indicată în boli renale, afecţiuni febrile.

Lipidele
 pe lângă rolul lor energetic intră în compoziţia ţesutului nervos ;
 sub formă depozitară reprezintă rezervele de energie ale organismului şi ţesutul de susţinere pentru
organele interne;
 se recomandă ca lipidele să reprezinte 25-30% din valoarea calorică în 24 h;
 necesarul de lipide la un om sănătos este de 1-2 g/kgc/zi;
 raţia de grăsimi se măreşte în:
- stări de subnutriţie;
- hipertiroidism (arderi exagerate);
 raţia va fi scăzută în:
- tulburări ale metabolismului lipidic;
- insuficienţa glandelor care intervin în digestia şi metabolizarea lor (insuficienţa
pancreatică, hepatică), diabet zaharat, obezitate.

Vitaminele
 sunt necesare menţinerii metabolismului normal al organismului;
 organismul uman nu este capabil să le sintetizeze sau, doar pe unele, în cantităţi inferioare celor
necesare;
 ajung în cantităţi adecvate în organism prin intermediul alimentelor;
2
 deficitul lor determină manifestări clinice şi afecţiuni bine delimitate;
 nevoia de vitamine creşte în timpul activităţii celulare exagerate. Necesarul de vitamine C este de
150 mg, vitamina B – 25 mg, B6 – 6 mg, vitamina K – 20 mg.

Apa şi sărurile minerale


 în apă se petrec toate reacţiile biochimice din organism;
 necesarul zilnic de apă al organismului sănătos este între 2500 – 3000 ml pe zi şi se acoperă prin
lichidele ingerate şi arderea glucidelor şi lipidelor;
 odată cu nevoile de apă se satisfac şi nevoile de săruri minerale (necesar în 24 de ore: 4g Na, 3-4g
K, 2g Ca, 18g Fe, 6g Cl);
 satisfacerea de apă şi săruri minerale trebuie să se facă în mod proporţionat, altfel organismul
rămâne în dezechilibru hidromineral.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii


a. Factorii biologici
 vârsta şi dezvoltarea: nevoile alimentare sunt variabile în funcţie de perioada de creştere şi
dezvoltare (copil, adolescent, adult, vârstnic);
 activităţile fizice: cu cât activitatea musculară e mai mare cu atât creşte metabolismul şi implicit
aportul alimentelor;
 orarul şi repartizarea meselor : un program regulat al meselor e recomandat tuturor indivizilor
intervalul între mese este în funcţie de vârstă.
b. Factorii psihologici:
 emoţiile influenţează consumul de hrană astfel că unii indivizi îşi pierd apetitul, iar alţii consumă
mai multe alimente;
 anxietatea: hrănirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate, de dragoste şi de
bunăstare.
c. Factorii sociologici
 climatul: iarna indivizii au nevoie de mai multe calorii, iar vara, mesele trebuie sa fie uşoare şi să
se consume o cantitate crescută de lichide;
 statutul socio-economic: deprinderile alimentare bune se formează din fragedă copilărie. Sărăcia
influenţează negativ satisfacerea nevoii;
 religia: în funcţie de apartenenţa religioasă, indivizii au anumite ritualuri alimentare (postul, nu se
mănâncă carne de porc, nu se beau băuturi alcoolice);
 cultura şi educaţia: alimentaţia este strâns legată de tradiţii şi superstiţii specifice, nivelul de
educaţie determinând obiceiurile alimentare (spălatul pe mâini, a fructelor, pauze între mese etc).

Manifestările de independenţă.
 Cavitatea bucală:
- dentiţie bună
- proteză dentară adaptată şi în stare bună.
- mucoasă bucală roz şi umedă.
- limba şi gingii roz.
3
- aderenţa dinţilor.
 Masticaţia:
- trebuie să fie uşoară, eficace, să se realizeze cu gura închisă;
- reflex de deglutiţie prezent;
- digestie lentă şi nestingherită.
 Deprinderi alimentare:
- programul meselor: 3 mese şi 2 gustări. Zece ore repaos nocturn.
 Apetit.
- poftă de mâncare
- senzaţie agreabilă.
 Foame
- senzaţie dezagreabilă tradusă prin dorinţa de hrană.
 Saţietate
- senzaţie de plenitudine resimţită de individ atunci când nevoia de hrană este satisfăcută.
 Hidratare
- consum de lichide în funcţie de nevoie.
 Gust şi valoare acordate mâncării:
- alegerea alimentelor,
- servirea mesei singur sau în grup;
- tradiţii, obiceiuri alimentare şi educaţie.

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii

Raţia alimentară reprezintă acea cantitate, de alimente, ingerată care acoperă la un nivel optim,
nevoile calorice şi nutritive ale individului pe o perioadă de timp (24 ore). Pentru un adult, necesarul de
calorii pentru o zi, se calculează în funcţie de greutatea corporală şi activitatea fizică depusă.
Asistenta:
a. calculează necesarul de calorii pe 24 de ore în funcţie de:
 Activitate.
- în repaus 25 kcalorii pe kilogram corp pe 24 ore;
- uşoară: 30 – 35 de kcalorii pe Kg corp pe 24 ore;
- medie: 35-40 calorii pe Kg corp pe 24 ore;
- grea: 40 – 45 kcal/kg corp/zi;
- foarte grea peste 45 kcalorii pe Kg corp pe 24 ore.
 Vârstă.
- la copii necesarul creşte cu 20-30% ;
- la vârstnici scade cu 10-15 %.
b. asigură echilibrul între:
 principiile nutritive fundamentale:
- proteine: 10 – 15% (jumătate de origine animală);
- glucide: 50 – 55%;

4
- lipide: 30% ( 10% polinesaturate din surse vegetale, 10% mononesaturate, 10% saturate; Prin
ardere:1g proteine – 4,1 kcal;1g glucide – 4,1 kcal;1g lipide – 9,3 kcal;
 produsele de origine animală şi vegetală;
 aciditate şi alcalinitate;
c. calculează nr. de calorii pe Kg corp pe 24 de ore în stări fiziologice: sportivi, în sarcină şi
alăptare + 30%;
d. cercetează gusturile, deprinderile alimentare şi alege alimentele ţinând seama de preferinţele şi
nevoile pacientului;
e. înlocuieşte la nevoie un element cu altul conform echivalenţelor cantitative şi calitative ale
diferitelor principii alimentare.

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Când această nevoie nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă:


 Alimentaţia inadecvată prin deficit
 Alimentaţia inadecvată prin surplus
 Dificultate de a se alimenta şi hidrata.
 Dificultate de a urma dieta.
 Greţuri sau vărsături.
 Refuz de a se alimenta şi hidrata.

Surse de dificultate.
 Surse de ordin fizic
- alterarea mucoaselor căilor digestive şi a peristaltismului intestinal;
- alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare, obstrucţii, tumori şi ştrangulări;
- tubaj naso-gastric;
- întoxicaţii alcoolice şi abuz de medicamente;
- dezechilibre metabolice, endocrine, neurologice şi durerea.
 Surse de ordin psihologic.
- tulburări de gândire;
- anxietate;
- stress;
- situaţii de criză.
 Surse de ordin sociologic:
- veniturile, condiţiile de locuit (foame, malnutriţie)
 Lipsa cunoaşterii.
- lipsa de educaţie şi cunoştinţe pot determina alimentaţie inadecvată prin deficit sau surplus;
- insuficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi şi a mediului înconjurător.

Prezentăm două probleme de dependenţă:


 Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit;

5
 Alimentaţia şi hidratarea prin surplus.
1. ALIMENTAŢIA ŞI HIDRATAREA INADECVATĂ PRIN DEFICIT
Deficitul este un aport nesatisfăcător de elemente nutritive, o insuficienţă în cantitate şi calitate,
care afectează starea nutriţională individului.
Factorii implicaţi sunt:
- boli organice şi psihice;
- intoxicaţii medicamentoase şi alcoolice;
- obiceiuri inadecvate.
Insuficienţa aportului alimentar şi lichidian determină tulburări la nivelul funcţionării tuturor
aparatelor şi sistemelor organismului (denutriţie, deshidratare).

Manifestări de dependenţă
 anorexia:
- lipsa poftei de mâncare;
- o întâlnim în afecţiuni psihice, neurogene, boli febrile, neoplasme, alcoolism cronic,
hipovitaminoze, sarcină, după Roentgen-terapie.
 disfagia: greutate, dificultate la înghiţire ;
 parorexia constă în pervertirea apetitului;
- poate fi de cauză psihică ( ex. coprofagia), în sarcină (ingestie de tencuială, pământ), la
copii cu deficit de calciu ( pot ingera cretă, var );
 refluxul gastro-esofagian:
- constă în refluarea conţinutului gastric, prin esofag, până în cavitatea bucală;
- poate fi fiziologică numai la sugari;
- se manifestă prin pirozis (arsură retrosternală) şi o întâlnim în gastrite, ulcer gastro-
duodenal etc.
 starea cavităţii bucale:
- absenţa dinţilor, carii multiple, gingivite;
- ulceraţii ale buzelor, ale mucoasei bucale,
- limbă încărcată (depunere saburală), glosite;
- dificultate în masticaţie.
 starea tegumentelor:
- tegumente uscate, pierderea elasticităţii,
- acnee, dermatită;
 digestia:
- dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;
- greată, vărsături (eliminarea pe gură, parţial sau în totalitate, a conţinutului gastric);
- regurgitaţii;
- aerofagie, pirozis
 deprinderi alimentare:
- greşeli în alegerea şi prepararea alimentelor;
6
- orar nesatisfăcător al meselor;
- pierderea obisnuinţei prin schimbarea condiţiilor de mediu.
 deshidratare: consum redus de lichide şi săruri minerale cu pierdere în greutate ;
 semne de dezechilibru:
- slăbiciune,
- tegumente şi mucoase uscate,
- urini concentrate.
 atenţia şi valoarea acordată alimentaţiei:
- dezordonat, mănâncă în piciore sau în pat,
- obiceiuri greşite (mănâncă numai un singur fel sau rece)

Intervenţiile asistentei (îngrijiri autonome şi delegate)

Pacient cu alimentaţie inadecvată prin deficit

Probleme Obiective Intervenţii autonome Intervenţii Evaluare


delegate
Eliminare -pacientul să -aşează pacientul în poziţie -aplică -după aplicarea
inadecvată aibă o stare de semişezând, şezând sau în tratamentul intervenţiilor,
manifestată bine, fără decubit lateral sau dorsal medicamentos pacientul este
prin greaţă si greţuri şi cu capul într-o parte; la indicaţia liniştit,
vărsături vărsături -protejează lenjeria de pat medicului: greţurile şi
si de corp cu material de antiemetice, vărsăturile
unică folosinţă (câmpuri); vitamine, s-au remis
-ajută pacientul în timpul minerale de
vărsăturii sprijinindu-l; preferat pe cale
-îl învaţă să inspire profund injectabilă
pentru a inhiba centrul
vomei;
-oferă la sfârşit un pahar cu
apă mentolată pentru
clătirea gurii;
- oferă materialele necesare
şi ajută pacientul sa-şi
efectueze toaleta cavităţii
bucale;
-linişteşte şi încurajează
pacientul;
-reduce sau opreşte aportul
de lichide şi alimente pe
cale orală.

7
Alterarea -pacientul să -după încetarea -hidratează şi -pacientul
echilibrului fie echilibrat vărsăturilor, rehidratează alimentează constientizează
hidro- hidro- pacientul treptat cu pacientul importanţa
electrolitic electrolitic cantităţi mici de lichide parenteral, regimului
reci, oferite cu linguriţa; instituind alimentar;
-calculează numărul de perfuzii cu ser -după aplicarea
calorii în funcţie de fiziologic, intervenţiilor,
diferite stări patologice glucoză 5%, pacientul este
adăugând 13% pt fiecare 10%, 20%; echilibrat
grad de temperatură peste hidrolizate de hidro-
370, sau 20%-30% pentru proteine, electrolitic
agitaţie, convulsii; amestecuri de
-explorează gusturile aminoacizi,
alimentare ale pacientului vitamine şi
si explică importanţa minerale
regimului alimentar ; indicate de
-face bilanţul increta şi medic;
excreta
Perturbarea -pacientul să -explorează preferinţele -pacientul este
echilibrului fie echilibrat asupra alimentelor echilibrat
nutriţional nutriţional premise; nutriţional
-serveşte pacientul cu
alimente la o temperature
moderată, la ore regulate şi
prezentate atrăgător;
-învaţă pacientul să aibă o
alimentaţie sănătoasă;
-alege meniul împreună cu
pacientul, respectând
contraindicaţiile
Anxietatea -pacientul să -asigura un climat -pacientul este
fie echilibrat confortabil; echilibrat psihic
psihic -calmează şi încurajează
pacientul;
-oferă informaţii explicând
scopul intervenţiilor.

2. ALIMENTAŢIE INADECVATĂ PRIN SURPLUS

Surplusul este este un aport alimentar exagerat cantitativ şi calitativ. Consumul de elemente
nutritive în exces, peste necesităţile energetic ale organismului, duc la apariţia obezităţii.

8
Factori implicaţi în alimentaţia în exces:
- stress, anxietate;
- singurătate;
- tulburări psihice;
- dezechilibre endocrine sau alte dezordini organice.

Manifestări de dependenţă

 Indice ponderal +15-20%


- Greutatea ideală (Gi) a fost stabilită pe baza unor cercetări epidemiologice şi se face cu
ajutorul mai multor formule:
 formula Broca: Gi = T - 100 (talia în centimetri)
 formula Lorentz: GiBarbati = (T-100)-(T-150)/4
GiFemei = (T-100) – (T-150)/2
Cea mai utilizată este cea a asigurărilor metropolitane din New York:
Gi=50+0,75 x (T-150) + (Vârsta-20)/4 La femei rezultatul se înmulţeşte cu 0,90.
G este exprimată în kg; V este vârsta în ani; T este talia în cm;
La copii sunt tabele în funcţie de vârstă.

 Indicele de masă corporală IMC= G/Î2 greutatea=kg, înălţimea= metri


IMC:
- Sub 18 subponderal
- 18 – 24,9 normoponderal;
- 25 – 29,9 supraponderal
- Peste 30 obezitate : gr I 30 – 34,9
gr II 35 – 39,9
gr III peste 40

 tulburări ale comportamentului alimentar:


- Polifagia reprezintă o nevoie exagerată şi permanentă de a mânca;(poate fi fiziologică la
tineri) şi patologică, în obiceiuri defectuoase alimentare, în stress, tumori cerebrale,
hipertiroidie, diabet zaharat, parazitoze intestinale sau medicamentoasă.
- Bulimia: constă în scăderea saţietăţii şi creşterea accentuată a senzaţiei de foame. O
întâlnim în tumori cerebrale, isterie, neurastenie, distonii neurovegetative, disfuncţii
endocrine, erori înnăscute în metabolism, alcoolism, tabagism.
- Greţuri şi vărsături

9
Intervenţiile asistentei (îngrijiri autonome şi delegate)

Pacient cu alimentaţie inadecvată prin surplus


 Obiective
- pacientul să aibă greutatea corporală în funcţie de înălţime şi sex;
- pacientul să desfăşoare activitate fizică (exerciţii);
- pacientul să fie echilibrat psihic
 Intervenţii
- asistenta explorează preferinţele alimentare ale bolnavului;
- învaţă pacientul valoarea energetică şi necesarul caloric în funcţie de vârstă şi activitatea
fizică prestată;
- alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric,
- obţine complianţa pacientului pentru regimul alimentar hipocaloric;
- supraveghează orarul şi distribuirea meselor, urmărind respectarea regimului alimentar;
- determină periodic greutatea corporală a pacientului;
- conştientizează pacientul cu privire la importanţa efectuării de exerciţii fizice şi stabileşte
împreună cu acesta un program de activităţi adecvat;
- încurajează exprimarea emoţiilor şi a sentimentelor;
- învaţă pacientul metode de relaxare, administrează sedative

NESATISFACEREA NEVOII DE A SE ALIMENTA ŞI HIDRATA AFECTEAZĂ RELAŢIA CU


CELELATE NEVOI

A comunica
- comunicare perturbată prin alimentare inadecvată şi modificarea percepţiilor senzoriale
afectate de tulburările hidroelectrolitice;
A se mişca avea o bună postură
- incapacitatea de a desfăşura activităţi prin deficit de aport alimentar sau surplus (obezitate)
A-şi menţine temperature în limite normale
- hipertermie prin aport deficitar de lichide (creşterea temperaturii corporale peste 37 de grade)
A respira
- schimburi gazoase deficitare prin alimentaţie insuficientă şi dezechilibru hidroelectrolitic;
A elimina
- eliminare intestinală deficitară prin alimentaţie săracă în fibre (constipaţia);
- vărsături şi diaree cu dezechilibre hidroelectrolitice
A dormi a se odihni
- disconfort cauzat de lipsa odihnei şi a somnului (greţuri, vărsături, dezechilibre
hidroelectrolitice);
A se îmbraca şi dezbrăca
- caşexia cât şi surplusul în greutate duce la apariţia dificultăţii în a se îmbrăca şi dezbrăca
(îmbrăcăminte inadecvată)
10
A fi curat a-si proteja tegumentele
- tulburări trofice, pierderea elasticităţii tegumentelor, tegumente uscate cauzate de alimentaţie
prin deficit, deshidratare;
A evita pericolele
- lezarea integrităţii fizice prin sensibilitate crescută la boli;
A acţiona după credinţele şi valorile sale
- afectare spiritual prin ritualuri alimentare şi tradiţii impuse de apartenenţa religioasa;
A se realiza
- afectare la nivel intelectual în deficit de aport alimentar;
A se recrea
- oboseală, diminuarea miscărilor cauzate de pierderea sau excesul de greutate;
A învăţa
.- stress, anxietate, limitarea capacităţii de înţelegere şi analiză prin dezechilibru hidroelectrolitic şi
nutritive.

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE/PLAN DE ÎNGRIJIRE GENERAL

1. Culegerea datelor
 date despre pacientul îngrijit

2. Analiza şi interpretarea datelor

a. identificarea problemelor
- deficit al volumului de lichide;
- exces al volumului de lichide;
- nutriţie inadecvată prin sub sau supra alimentaţie;
- modificarea integrităţii mucoasei bucale, ;
- alterarea integrităţii tegumentelor;
- dificultate la deglutiţie
- refuz în a se alimenta şi hidrata

b. formularea diagnosticului de îngrijire (PES-problemă, etiologie, simptom)


- dificultate la deglutiţie (P- problema) cauzată de lipsa sau diminuarea reflexului, conştienţă
limitată, tumoare (E-etiologia, cauza) manifestată prin tuse, sufocare, prezenţa de resturi
alimentare în cavitatea bucală(S);
- nutriţie inadecvată prin subalimentaţie (P) cauzată de incapacitatea de a ingera sau digera
alimentele (E), manifestată prin pierdere în greutate cu mai mult de 20% , inapetenţă, dureri
abdominal, mucoase palide, tonus muscular scăzut, slăbiciune, oboseală (S)
- alterarea echilibrului hidro-electrolitic prin deficit de volum lichidian cauzat de pierderi prin
scaune diareice, vărsături, transpiraţii abundente manifestat prin tahicardie, tegumente şi
mucoase uscate, pliu cutanat persistent.

11
3. Planificarea îngrijirilor

 Obiective: pacientul
- să recupereze deficitul ponderal, să corecteze excesul ponderal, să accepte şi să respecte
dieta;
- să primească alimente corespunzător calitativ şi cantitativ;
- să fie echilibrat hidric şi nutriţional;
- să se poată alimenta pe cale naturală;
- să cunoască principalele grupe de alimente şi conţinutul în factori nutritivi;
- să primească informaţii în legatură cu regimul alimentar;
- să primescă informaţii cu privire la modul de preparare al alimentelor;
- să efectueze exerciţii fizice;
- să-şi amelioreze durerea, diconfortul abdominal.

4. Aplicarea îngrijirilor
- asigurarea necesarului cantitativ şi calitativ în funcţie de vârstă, stare generală, efort fizic;
- calcularea bilanţului hidric
- diferenţierea tulburărilor de apetit;
- calcularea numărului de calorii pentru sportivi, în sarcină şi alăptare;
- raţia alimentară să cuprindă : glucide 4,1 cal. pentru metabolizarea unui gram, lipide 9,3
cal, şi proteine 4.1 cal;
- ancheta alimentară (cercetarea gusturile şi deprinderilor alimentare ale individului);
- alegerea alimentelelor ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi nevoile individului;
- înlocuirea, la nevoie, a unui aliment cu altul;
- întocmirea foii de alimentaţie; cunoaşterea regimurilor dietetice şi a modului de preparare a
alimentelor;
- asigurarea condiţiilor de mediu în vederea servirii mesei: norme de igienă, circuitul
alimentelor;
- asigurarea alimentării active, pasive, artificial (sondă gastric, fistulă, PEV);

5. Evaluarea
- se referă la absenţa sau pezenţa reflexului de deglutiţie;
- determinarea nivelului de nutriţie ( deficienţele alimentare sunt corectate);
- aport hidric în cantitate suficientă, absenţa deshidratării;
- absenţa disfagiei, durerii, vărsăturilor, tranzit intestinal normal;
- aspect fizic, greutate corporală în limite normale;
- nivel optim de cunoştinţe despre alimentaţie.

12
ALIMENTAȚIA PACIENTULUI
Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte urmatoarele principii:

-inlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului-cele necesate cresterii la copii sau cele
necesare refacerii peirderilor prin consum la adult
-asigurarea aportului de vitamine si saruri minerale necesare metabolismului normal,cresterii la copii si
celorlalte functii
-favorizarea procesului de vindecare prin crutarea organelor bolnave
-prevenirea evolutiei nefavorabile in bolile latente,transformarea bolilor acute in boli cronice si aparitia
recidivelor
-consolidarea rezultatelor terapeutice
Alimentația dietetică
Alimentatia dietetica=contrubuie la tratarea pacientului prin alimentele ingerate. Regimurile dietetice sunt
variate,in funcie de cantitatea si calitatea alimentelor ce o compun.
Din punct de vedere cantitativ regimurile dietetice pot fi :
   - hipocalorice
  -hipercalorice
Din punct de vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de imbolnaviri.
Regimurile dietetice urmaresc:
a)  punerea in repaus si crutarea unor organe, aparate si sisteme:
- regim de crutare a intestinului gros – in dizenterie
-  regim de crutare a mucoasei bucale – stomatita
- regim de crutare a stomacului – gastrita, ulcer gastric
- regim de crutare a ficatului – hepatita, ciroza
-  regim de crutare a rinichiului – nefrita, glomerulonefrita, insuficienta renala acuta
b) echilibrul unor functii deficitare sau exagerate ale organismului:
- in colita de fermentatie – regim bogat in proteine;
- in colita de putrefactie – regim bogat in carbohidrati;
-  in insuficienta cardiaca – restrictie de lichide
c) compensarea unor tulburari rezultate din disfunctia glandelor endocrine:
- se va stabili toleranta la glucide in diabetul zaharat; regimul va corespunde acestei tolerante;
d)  satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului:
- in boli infectioase – regim bogat in vitamine;
- afectiuni osoase – regim bogat in calciu;
- in tratamentul cu hormoni corticosuprarenali – regim bogat in proteine;   
e)  indepartarea unor produse patologice de pe peretii intestinali:
mucus, puroi, se pot indeparta cu ajutorul regimului de mere rase sau morcovi;
Numărul regimurilor dietetice este variat în funcție de diversitatea îmbolnăvirilor, de stadiul și de
gravitatea acestora:

13
Hidric Indicatii: postoperator, diaree acuta, gastrita acuta

Alimente permise: supe limpezi de legume, ceaiuri, zeama de orez, supe diluate si
degresate din carne, apa fiarta si racita

 
Hidro-zaharat Indicatii: perioada de debut a hepatitei epidemice, insuficienta renala acuta,
insuficienta hepatica acuta,, colecistita acuta, in perioada febrila a bolilor
infectioase 
Alimente permise: suc de fructe indulcite ,ceaiuri indulcite, zeama de compot,
zeama de orez

 
Semilichid Indicatii: colecistita subacuta, perioada icterica a hepatitei epidemice, ciroza
hepatica, varice esofagiene, dupa primele zile ale infarctului de miocard

Alimente permise: supe de fainoase, supe de legume, piureuri de legume, fructe


coapte, fainoase, sufleuri de branza de vaci-mese mici cantitativ si frecvente

 
lactat Indicatii: in primele 3-5zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase, in primele zile
dupa hemoragie digestiva superioara;
 alimente permise: 1000-2000ml lapte, eventual imbogatit cu frisca sau smantana

 
Lacto-fainos Indicatii: dupa puseul acut al ulcerului in remisiune, dupa operatii pe stomac

vegetarian Alimente permise: branza de vaci, oua moi, cas, lapte, piureuri de legume,
smantana, frisca, fainoase

 
Hepatic Indicatii: hepatita cronica agresiva, ciroza hepatica decompensate ,neoplasm
hepatic

Alimente permise: branza de vaci, cas, urda, iaurt, carne slaba fiarta, paine alba
prajita, legume, fainoase,fructe coapte, biscuiti, supe de fainoase, unt1og/zi ,ulei20-
30g/zi

 
Renal Indicatii: glomerulonefrita acuta difuza, insuficienta renala

Alimente permise: salata de cruditati cu untdelemn, fructe crude coapte, compot,


supe de legume si fainoase, prajituri cu mere, cas, branza de vaci, urda, galbenus de
ou, frisca, paine fara sare

14
 
Cardio- Indicatii: cardiopatii decompensate, hipertensiune arteriala, infarct miocardic acut
vascular in a doua saptamana de boala;
.alimente permise: lapte, iaurt, branzeturi, carne slaba fiarta, salata de sfecla, fructe
crude sau coapte, compot, aluat de tarta, dulceata,, unt10g, ulei30g

 
Diabet Indicatii: diabet zaharat:alimente in functie de toleranta la glucude;
- alimente cantarite: paine, lapte ,cartofi ,fainoase ,legume uscate,
fructe;
- necantarite: peste, carne, mezeluri oua, supe de carne, sosuri fara
faina,ulei

 
Hipocaloric Indicatii –obezitate, hipertensiune arteriala

Alimente permise: 240cal-300g branza de vaci ;


400cal-lapte, branza de vaci, carne alba, legume, mere;
600cal din aceleasi alimente

Alimentarea pacientului

Alimentarea pacientului: - alimentarea activă


-alimentarea pasivă
-alimentarea artificială
Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea aportului caloric
necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru
asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială, constituie sarcini
elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.
În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:
- activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon
- pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură
- artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.
Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.
În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt aşezate pe
mese mici (4 persoane). Se invită pacienții la masă, se invită să se spele pe mâini. Felurile de mâncare se
servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele cu mâna.
Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se iau măsuri.
În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului (tăviţă,scuipători,
ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă; servirea mesei se face ca în
sala de mese.

15
În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează pacientul în
poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele necesare şi
protejând lenjeria de pat cu muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa la fel ca în
salon la masă.
Alimentarea pasivă - Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri, trebuie
să fie ajutaţi.
Scop
 vor fi hrăniţi bolnavii
- imobilizaţi
- paralizaţi
- epuizaţi , adinamici
- în stare gravă
- cu uşoare tulburări de deglutiţie
Pregătiri
materiale
- tavă
- farfurii
- pahar cu apă sau cană cu cioc
- şervet de pânză
- cană de supă
- tacâmuri
asistenta
 îmbracă halatul de protecţie
 aşază părul sub bonetă
 se spală pe mâini
pacient
 se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul
uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
 i se protejează lenjeria cu un prosop curat
 se protejează cu un prosop în jurul gâtului
 se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în gură
Servirea mesei
 asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna
 verifică temperatura alimentelor(pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici gustul
alimentelor), gustând cu o altă lingură
 îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
 supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale
pacientului
 este şters la gură, i se aranjează patul
 se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la formarea
escarelor
 schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
16
 acoperă pacientul şi aeriseşte salonul
 strânge vesela şi o transportă la oficiu
De ştiut
 se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor în procesul
vindecării
 se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
 se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece , neputând să le înghită, ar putea să le aspire
De evitat
- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci
- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului

Alimentarea artificială înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace


artificiale.
Se realiz. prin următoarele procedee:
 sondă gastrică sau intestinală
 gastrostomă
 clismă
 parenteral
scop:
 hrănirea pacienţilor inconştienţi
 cu tulburări de deglutiţie
 cu intoleranţă sau hemoragii digestive
 operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe
 cu stricturi esofagiene sau ale cardiei
 în stare gravă; negativism alimentar
Alimentarea prin sondă gastrică
Materiale
- de protecţie: aleză, prosoape
- sterile : sondă gastrică sau Faucher, seringi de 5-10 cm, pensă hemostatică
- nesterile : pâlnie, tăviţă renală
- bulion alimentar : să nu prezinte grunji, să fie la temperatura corpului, să aibă valoare calorică
Pacient v. sondaj gastric
Execuţie
- în caz de stază gastrică , se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică
- se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500 ml, încălzit
la temperatura corpului
- se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda
- se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar putea fi
aspirate determinând pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă
- se extrage sonda cu atenţie
DE ŞTIUT :

17
la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai mult timp pe
această cale , sonda se introduce endonazal
sondele de polietilen se menţin mai mult de 4-6 zile , cele de cauciuc maximum 2-3 zile fiind
traumatizante (produc escare ale mucoaselor)
raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de preferinţă cu aparatul de perfuzat
utilizând vase izoterme
Alimentarea prin gastrostomă
 deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o sondă în cazul
în care cale esofagiană este întreruptă
 în cazul stricturilor esofagiene , după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice , când alimentaţia
artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică , alimentele vor fi introduse
în organism prin gastrostomă
 în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse cu
ajutorul unei seringi sau prin pâlnie
 respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în cazul
alimentaţiei prin sondă gastrică
 alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite , după orarul de alimentaţie al
pacienţilor , încălzite la temperatura corpului
 cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml
 după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora
 tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prlinge adesea pe
lângă sondă , provocând uneori leziuni apreciabile
 de aceea , regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent protector şi
antimicrobian, pansată steril cu pansamentb absorbant
Alimentarea prin clismă
 se poate asigura hidratarea şi alimentarea pe o perioadă scurtă de timp
 deoarece în rect nu sunt fermenţi pentru digestie, iar mucoasa absoarbe numai soluţii izotonice,
substanţele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefacţie
 alimentarea se face prin clisme picătură cu picătură cu soluţie Ringer, glucoză 47‰ cu rol
hidratant
 v.pregătirea şi efectuarea clismei
 în locul irigatorului se foloseşte un termos
Alimentarea parenterală
Se face cu substanţe care:
 Au valoare calorică ridicată
 Pot fi utilizate direct de ţesuturi
 Nu au proprietăţi antigenice
 Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor
 Pe cale i.v. pot fi introduse soluţii izo- sau hipertone : glucoză 10-20-33-40% , fructoză 20% ,
soluţie dextran , hidrolizate proteice
 Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de lichide în
care pot fi dizolvate principiile nutritive
18
 Nevoia de lichide este completatăcu ser fiziologic sau sol. glucozate şi proteice
 Alimentarea parenterală se face ca şi hidratarea
 Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului, starea pacientului, de la
50ml/h la 500ml/h

19