SUPORT DE CURS

Ochiul

Ochiul uman 1. Camera posterioara 2. Umoarea apoasă 3. Cornee 4. Pupila 5. Uveei 6. Iris 7. Corpi
ciliari 8. Coroida 9. Sclerotică 10. Ligament suspensor 11. Cristalin 12. Umoare vitroasă 13. Canalul
Stilling-Cloquet 14. Retină 15. Maculă 16. Fovee 17. Disc optic 18. Nerv optic 19. Vase de sânge

Ligament suspensor 5. Canalul lui Schlemm 6. Pupilă 7. Camera anterioară 8. Cornee 9. Iris 10. Cristalin cortical 11.
Nucleu cristalinian 12. Corpi ciliari 13. Conjunctivă 14. Mușchi oblic inferior 15. Mușchi drept inferior 16. Mușchi
drept median 17. Vene și artere retiniene 18. Papilă optică 19. Dura mater 20. Arteră retiniană centrală 21. Venă
retiniană centrală 22. Nerv optic 23. Vena vorticoasă
24. Conjunctivă 25. Maculă 26. Fovee 27. Scleră 28. Coroidă 29. Mușchi drept superior 30. Retină

Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a detecta lumina. Se compune

dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme în impulsuri
nervoase. Ochii simpli nu fac altceva decât să detecteze obiectele din jur care sunt luminate
sau obscure.Ochiul nu detecteaza doar lumina ci si culoarea si miscarea vietatilor din jur. Iar
durerile de cap pot fi uneori si de la ochi fiindca acestea se trag de la mult citit de carte sau de
la multa lumina ( calculator telefon s.a. )
Ochii compuși se găsesc la artropode (insecte și animale similare) și sunt formați din mai
mulți ochi simpli care permit formarea unei vederi panoramice în mozaic.
La majoritatea vertebratelor și câteva moluște, ochiul funcționează prin proiectarea imaginilor
pe o retină sensibilă la lumină, de unde se transmite un semnal spre encefal prin intermediul
nervului optic. Ochiul are o formă sferică, este umplut de o substanță transparentă,
gelationoasă numită umoare vitroasă, are o lentilă de focalizare numită cristalin și, adeseori,
un mușchi numit iris, care reglează cantitatea de lumină care intră.