RESUSCITAREA

CARDIO-PULMONARĂ

SUPORTUL VITAL DE BAZĂ

RESUSCITAREA
CARDIO-PULMONARĂ:

 Ansamblu de metode prin care se asigură un minim aport

de oxigen în axul vital central: cord-pulmon-cortex.

2
 STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
 Definitie: Stopul cardiac reprezinta oprirea brusca a functiei de pompa a inimii,
avand drept consecinta decesul rapid instalat in absenta unei interventii prompte, fiind
caracterizat prin pierderea starii de constienta ca urmare a reducerii debitului cerebral.
 Etiologie:
Hipoxemie
Tulburări de echilibru acido-bazic
Dezechilibre ionice (K, Mg, Ca)
Hipovolemie
Efecte adverse ale unor droguri
Tamponada pericardică
Pneumotorax cu supapă
Embolie pumonară
Hipotermie
Infarct miocardic
Rezultatul opririi activităţii mecanice a inimii:

 după 8-10 sec. → pierderea cunoştinţei;

 după 40-100 sec. → stop respirator;

 după 2-3 min. → midriază;

 după 5-15 min. → moarte biologică.

 Stopul cardio-respirator- prezentare
 Fibrilaţia ventriculară - iniţiată de reducerea perfuziei coronariene şi de
reperfuzia sau de agravarea ischemiei coronation

 Asistolia - oprirea cardiacă. Modificarea fluxului coronarian, stările de şoc,

insuficienţa renală, hipotermia  deprimarea/dispariţia activităţii
automate a centrilor dominanţi (NS şi NAV) precum şi celor subordonaţi

 Disociaţia electromecanică - desincronizarea activităţii electrice. Prezent în

stări ce limitează întoarcerea venoasă sau creează rezistenţă la ejecţie
 Tablou clinic- Stop cardio-respirator
Pierderea cunoştinţei, nu răspunde la stimuli dureroşi, stare ce poate fi
precedată de convulsii, cianoză şi deces (la aproximativ 20 sec după stopul
cardiac survine şi stopul respirator).
Criterii de diagnostic
 Absenţa pulsului arterial periferic, carotidian şi femural
 Absenţa zgomotelor cardiace
 Sistarea respiraţiei
ECG: FV, asistolie sau DEM
Debutul reprezentat de aritmii, hipotensiune, durere toracică, dispnee, tulburări
de vedere  moartea propriu zisă  moartea biologică (lipsa de răspuns
electric sau mecanic, deficit în ameliorarea stării SNC după resuscitare.
 RESUSCITAREA
CARDIO-PULMONARĂ:
 Are două componente: A = Airway management
B = Breathing
SVB = RCP “cu mâinile goale” C = Circulation

SVA = SVB + tehnici specifice:

de ex. – AbVP (C), SEE, IO(N)T...

+ suportul material al lor:

de ex. – perfuzor, DEFI, tub traheal
...

+ medicamente:
de ex. – adrenalină, amiodaronă ...
7
 LANTUL SUPRAVIETUIRII

 Recunoasterea rapida a urgentei si alarmarea precoce

 Suport vital de baza precoce – ideal de realizat in primele 5 min.
 Defibrilarea precoce – in primele 10 min.
 Suport vital avansat precoce – de catre personal specializat
 RISCURILE SALVATORULUI
 Riscuri legate de mediu:
• trafic;
• construcţii instabile;
• electricitate;
• gaze;
• apă;
• substanţe toxice.
 Riscuri legate de victimă:
• contactarea unor boli transmisibile;
• intoxicaţii;
 Riscuri legate de tehnică:
• utilizarea defibrilatorului si a unor instrumente ascuţite.
SUPORTUL VITAL DE BAZA
EVALUEAZA STAREA DE CONSTIENTA

STRIGA DUPA AJUTOR

DESCHIDE CAILE AERIENE

ABSENTA VENTILATIILOR NORMALE

ALERTEAZA 112

30 COMPRESII TORACICE

2 VENTILATII
30 COMPRESII
 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE

 Mecanismele obstrucţiei:
 obstrucţie la nivelul palatului moale şi al epiglotei;
 vărsătură şi sânge;
 corp străin;
 edem laringian (arsură, inflamaţie, anafilaxie);
 spasm laringian;
 obstrucţie infra-laringiană (rară): secreţii bronşice, edem de
mucoasă, bronhospasm, edem pulmonar, aspiraţia conţinutului
gastric.
 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE

 Recunoaşterea obstrucţiei căilor respiratorii

 Priveşte, ascultă şi simte:

 priveşte mişcările peretelui toracic şi abdominal;

 ascultă şi simte fluxul de aer de la nivelul nasului şi cavităţii bucale;

 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBSTRUCŢIA PRIN
RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI
 Tehnici de bază:
 Hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei
(o mână plasată pe fruntea pacientului împinge uşor capul spre spate, în timp ce cealaltă
mână ridică mentonul producând extensia structurilor cervicale anterioare)
 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBSTRUCŢIA PRIN
RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI

 Subluxaţia mandibulei (indexul şi celelalte degete se plasează în spatele gonionului,

împingând în sus şi spre anterior; policele împinge uşor mentonul menţinând cavitatea
bucală deschisă)
 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBTRUCŢIA PRIN
RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI
 Evaluarea respiraţiei – 10 sec:
 se privesc miscarile peretelui toracic,
 se asculta zgomotele respiratorii,

 se simte fluxul de aer pe obraz.

 ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBSTRUCŢIA PRIN
RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI
 Evaluarea respiraţiei:
 Dacă victima respiră normal:
• se pune în poziţie de siguranţă;
• salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, iar, dacă este singur, va lăsa victima şi se
va duce după ajutor;
• se reevaluează respiraţia.
 Dacă victima nu respiră normal:

• salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, iar dacă este singur, va lăsa victima şi se
va duce după ajutor; la întoarcere va începe compresiile toracice
 ASIGURAREA RESPIRAŢIEI
 Combinarea compresiilor toracice cu ventilaţiile:
• se deschid căile aeriene prin împingerea capului şi ridicarea mandibulei;
• se pensează nasul folosind policele şi indexul mâinii de pe frunte;
• se deschide puţin cavitatea bucală a victimei, menţinând însă bărbia ridicată;
• salvatorul inspiră normal, pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o bună etanşeitate
şi expiră constant în gura victimei; în timpul expirului salvatorul va privi ridicarea
peretelui toracic anterior şi va urmări menţinerea ridicată a acestuia timp de 1 secundă, ca
într-o respiraţie normală = ventilaţie eficientă;
• se menţine capul în hiperextensie şi bărbia ridicată, se îndepărtează gura de victimă şi se
urmăreşte revenirea toracelui la poziţia iniţială, pe măsură ce aerul iese din plămâni;
•2 ventilaţii eficiente la 30 de compresii toracice, in cazul unui singur salvator.
 ASIGURAREA RESPIRAŢIEI
• se continuă efectuarea compresiilor toracice şi a ventilaţiilor într-un raport de
30:2
• întreruperea compresiilor şi ventilaţiilor pentru reevaluarea victimei este indicată
doar dacă aceasta începe să respire normal;
 ASIGURAREA RESPIRAŢIEI
 Ventilatia se poate face gură la gură, gură la nas sau pe mască si balon.
 Dacă ventilaţiile iniţiale nu au determinat ridicarea peretelui toracic, ca într-o
respiraţie normală:
• se verifică gura victimei şi se îndepărtează orice obstrucţie vizibilă;
• se verifică dacă hiperextensia capului şi ridicarea bărbiei sunt corecte;
 Dacă la resuscitare participă mai mulţi resuscitatori, aceştia ar trebui să se schimbe
la fiecare 1-2 minute pentru a evita epuizarea fizică.
 ASIGURAREA CIRCULAŢIEI
(MASAJUL CARDIAC EXTERN)
 salvatorul îngenunchează lângă victimă:
• se plasează podul palmei pe centrul toracelui victimei;
• podul palmei celeilalte mâini se plasează peste mâna care se află pe torace şi se
întrepătrund degetele mâinilor, evitând compresia pe coaste;
 ASIGURAREA CIRCULAŢIEI
(MASAJUL CARDIAC EXTERN)
• poziţia mâinilor trebuie să fie astfel încât să nu exercite presiune pe regiunea
epigastrică sau pe apendicele xifoid;
• salvatorul se va poziţiona vertical deasupra toracelui victimei şi, cu coatele
întinse, va efectua compresia cu 4-5 cm a sternului
 ASIGURAREA CIRCULAŢIEI
(MASAJUL CARDIAC EXTERN)
• după fiecare compresie, toracele trebuie să revină la normal fără a pierde contactul
mâinilor cu sternul; compresiile şi decompresiile se continuă cu o frecvenţă de
100/minut (ceva mai puţin de 2 compresii/sec)
• compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp.
 RESUSCITAREA CU 2 SALVATORI
 chemarea ajutorului este o prioritate; un salvator începe singur resuscitarea, celălalt pleacă
după ajutor;
 se recomandă ca salvatorii să stea de o parte şi de alta a victimei;
 se utilizează un raport de 30 compresii la 2 ventilaţii; la finalul fiecărei serii de 30
compresii, celalalt salvator va administra două ventilaţii;
 ridicarea bărbiei şi extensia capului vor fi menţinute tot timpul resuscitării;
 în timpul ventilaţiilor compresiile toracice se întrerup;
 dacă salvatorii vor să facă schimb de locuri, acesta trebuie să se facă cît mai rapid.
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
Odata ce defibrilatorul extern automat este disponibil, se apreciaza
ritmul electric prin pozitionarea padelelor pe toracele victimei.
Din punct de vedre al tulburărilor de ritm asociate cu stopul
cardiorespirator (SCR) ne putem confrunta cu 2 situatii:
 Ritm socabil: fibrilaţia ventriculară (FV) sau tahicardia
ventriculară fără puls (TV);
 Ritm non-şocabil: asistolia sau activitatea electrică fără puls
(AEFP).
 Fibrilaţia Ventriculară/ Tahicardia ventriculară fără puls

Asistolie
Defibrilator cardiac extern
 Ritm Socabil (TV/FV)
 Dacă FV sau TV este confirmată, se incarca defibrilatorul şi se administreaza un şoc
(150—200J bifazic sau 360-J monofazic).
 Fără să se reevalueze ritmul sau pulsul se reia RCP (30:2) timp de 2 minute, deoarece
chiar in conditiile unei defibrilari reusite, foarte rar pulsul este palpabil imediat6.
 Dupa 2 minute de RCR, se reevaluează ritmul.

- dacă pacientul este în FV/TV se administrează al doilea şoc (150—300J bifazic sau
360J monofazic);
 RCR se continuă.

 După două minute se reevaluează ritmul:

- dacă în continuare pacientul este în FV/TV se administrează o fiolă de adrenalină (1

mg);
-se administrează al treilea şoc electric;
- se reia RCR
 Ritm Socabil (TV/FV)
 După două minute de RCR se reevaluează ritmul.
-Dacă prezintă în continuare FV:
-se administrează un bolus de amiodaronă (300mg i.v.);
-Dacă nu se decelează un ritm organizat se continuă RCR.
 Se continua administrarea de adrenalină (1 mg ) la 3-5 minute până când
resuscitarea este reuşită sau pana cand se decide intreruperea manevrelor de
resuscitare.
 Intubaţia oro-traheală (IOT) trebuie efectuată doar de personal bine antrenat şi
experimentat, capabil să efectueze laringoscopia fără a întrerupe MCE, in maxim 30
secunde. Ulterior, se verifica poziţionarea corectă a sondei şi fixarea corespunzatoare
a acesteia. După IOT se continuă MCE cu o frecvenţă de 100/min iar plămânii
trebuiesc ventilaţi cu o frecvenţa de 10 ventilaţii pe minut.
 Lovitura precordială poate fi luata în considerare prin aplicarea unei lovituri în
centrul toracelui dacă defibrilatorul nu este disponibil, putand uneori converti
tahicardia ventriculara la ritm sinusal.
 Ritmurile nonşocabile
(activitatea electrică fără puls şi asistolia)

 Dacă ritmul iniţial este AEFP sau asistolie, se încep manevrele de re suscitare cu
raportul dintre compresiile toracice şi ventilaţiile mecanice de 30:2.
 Se administrează atropină în doză de 3mg (doza care asigura blocarea maximă a
vagului).
 Se administrează adrenalină (1 mg ) repetat la 3-5 minute.
 Se realizeaza securizarea cailor aeriene prin intubare oro-traheala.
 Se reevalueaza ritmul cardiac la interval de 3 minute de RCP.
 Dacă nu este prezent nici un ritm, sau nu este nici o modificare a acestuia, se reia RCP.
 Dacă este prezent un ritm organizat, acesta se evalueaza si se încearca palparea
pulsului.
 În cazul în care în cursul resuscitării asistoliei sau AEFP ritmul trece în FV, trebuie
urmat protocolul de resuscitare al ritmului socabil, anterior prezentat.