Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Disciplina: Comunicare
Comunicarea poate fi analizată din multe puncte de vedere, cunoscând forme diverse.
Dintre acestea, comunicarea umană, se diferenţiază, după natura substanţial –calitativă a
semnalelor şi alfabetelor utilizate pentru transmiterea mesajelor(codul folosit) şi canalul
predilect de transmitere în :
-comunicare verbală- prin cuvânt. Este specific umană, are formă orală sau scrisă,
permite transmiterea unor conţinuturi extrem de complexe.
-comunicare paraverbală-prin însuşiri vocale care însoţesc cuvântul ,cum ar
fi :caracteristicile vocii, intensitatea ,ritmul, debitul vorbirii, intonaţia, etc.
-comunicarea nonverbală-prin semne legate direct de postură, mişcare, gesturi,
mimica, înfăţişare.
Concluzii :
-Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominantă verbală, nonverbală sau mixte.
-Se apreciază că promptitudinea este apanajul comunicării nonverbale, pe această cale,
informaţiile sunt de patru ori şi jumătate mai rapid decodificate decât pe cale verbală.
-Conţinuturile afectiv-atitudinale , indispensabile dimensiunii relaţionale a oricărei
comunicări, se transmit, în proporţii hotărâtoare, prin comunicare nonverbală.
-În comunicarea conţinuturilor explicite comunicarea nonverbală are un rol explicativ sau
ilustrativ, dar are o importanţă redusă.
-In comunicarea unor conţinuturi implicite, rolul formelor nonverbale este foarte
important, multe dintre acestea neputând fi detectate altfel.
-Faţă de implicarea voluntară şi conştientă a partenerilor comunicării în formele verbale,
comunicarea nonverbală scapă cel mai adesea conştientizării, gradul de spontaneitate al
acesteia fiind ridicat.
-In orice comunicare predominant verbală, componenta paraverbală şi cea nonverbală
completează comunicarea, formând un întreg bine structurat, complex şi convergent.