Sunteți pe pagina 1din 6

CICLUL VIEŢII (ştiinţele naturii∕clasa a IV-a)

1. CICLUL VIEŢII LA PLANTE


Punctul de plecare în dezvoltarea oricărei plante cu flori
este sămânţa , în interiorul căreia se găseşte embrionul
(viitoarea plantă de dimensiuni foarte mici care are deja trei
organe: rădăciniţa , tulpiniţa , care are în vârf un muguraş ,
şi frunzuliţe. ) .
Prin germinaţia ( încolţirea ) seminţei , organele
embrionului încep să crească şi să se dezvolte. Rădăciniţa
devine rădăcină principală , peste fosta tulpiniţă s-a născut din
muguraş tulpina principală ce va produce primele frunze. Aşa
apare o plantă tânără , numită plantulă .
Pe tulpina principală cresc ramuri purtătoare de frunze ,
rădăcina se va ramifica , planta produce flori , fructe şi o
nouă serie de seminţe. Apariţia seminţelor încheie ciclul de
dezvoltare a plantei.
Durata acestui ciclu variază de la o plantă la alta :
- un an la plantele anuale ( grâu , porumb , ardei ,
pătlăgea roşie , castravete , etc. )
- doi ani la plantele bienale ( varză , morcov , etc. )
- mai mulţi ani la plantele care fac fructe o singură dată
în viaţă , după care mor ( agava americană )
- se repetă de mai multe ori în viaţă la plantele care
trăiesc mai mulţi ani ( plantele perene ) : arborii ,
arbuştii , unele plante ierboase , etc.

sămânţa sămânţa faza 2


germinaţia creşterea

2 . CICLUL VIEŢII LA FLUTURI

Fluturii sunt insecte . Corpul lor este acoperit cu solzi


şi peri . Aripile sunt mari , acoperite cu solzi şi, în general,
sunt frumos colorate .
Ciclul vieţii la fluturi începe cu stadiul de ou . Ouăle
sunt depuse acolo unde sunt condiţii favorabile de viaţă .
Din ou ies larvele numite şi omizi . Stadiul de larvă este
adaptat să asigure hrănirea în condiţii variate , din frunzele
plantelor .
Stadiul următor de dezvoltare este pupa ( nimfa sau
crisalida ) . Pupa nu se hrăneşte , nu se deplasează şi nu
seamănă nici cu larva , nici cu adultul .
În acest stadiu se produc transformări profunde ale
corpului , care duc la apariţia adultului ( fluturele ) . El se
hrăneşte cu nectarul florilor .

larvă în creştere
ou larvă

pupă
ultima formă de larvă
crisalidă

fluture

ieşirea din crisalidă


crisalidă
CICLUL DE DEZVOLTARE LA FLUTURELE DE MĂTASE

Creşterea fluturilor de mătase se numeşte


sericicultură. Fluturele de mătase este originar din China.
Este greoi şi are aripi scurte. Are o viaţă scurtă (8-10
zile). În acest timp, el nu se hrăneşte, ci depune ouă mici
cât gămălia de ac (în luna iulie), după care moare. Ouăle
sunt stadiul în care fluturele de mătase supravietuieşte până
în primăvara următoare, când apar frunzele de dud. Din ouă
ies larvele numite şi viermi de mătase. Ele sunt aşezate în
camere luminoase, pe suprafeţe de lemn sau pânză, şi se
hrănesc numai cu frunze de dud.
Timp de 5-6 săptămâni, sunt îngrijite, fiindcă mănâncă
mult şi lasă multă mizerie şi se pot îmbolnăvi uşor. Când
ajung la 8-10 centimetri, larvele mănâncă tot mai puţin.
Acum, se pun în camere crengi şi larvele încep să se urce pe
ele şi să se înfăşoare cu un fir obţinut din lichidul cleios pe
care-l secretă şi care în contact cu aerul se întăreşte.
Acest fir este numit fir de mătase. Cu el larva se
înfăşoară până se formează o capsulă ovală numită gogoaşă.
În interiorul gogoşii larva se transformă în nimfă. Apoi,
aceasta devine fluture (adult) capabil să depună ouă şi să
reia un nou ciclu de viaţă.
Firul de mătase, numit şi borangic, lung, lucios şi
rezistent, se ţese obţinându-se mătasea naturală.
Fluturele de mătaase este un fluture folositor.
3. CICLUL VIEŢII LA BROAŞTE

Broaştele sunt animale cu corpul astfel alcătuit, încât


trăiesc atât în apă, cât şi pe uscat. Se mai numesc amfibieni sau
batracieni.
Ciclul vieţii la broaşte porneşte de la stadiul de ou. Ouăle
sunt depuse în apă de broasca femelă. Masculul depune pe ele o
substanţă, datorită căreia din ouă ies larve numite şi mormoloci
care, la început, au aspect de peştişori. Acestea respiră prin
branhii, ceea ce arată că broaştele provin din peşti. Larvele
trăiesc numai în apă dulce, trec prin mai multe stadii de
dezvoltare şi, în cele din urmă, se transformă în adulţi capabili
să se înmulţească.
La mormolocii tineri apar, în primul rând, membrele
posterioare (din spate), apoi cele anterioare (din faţă), iar coada
se resoarbe (dispare) total.
Broasca este un animal curios: nu se îngraşă niciodată, iarna
îşi reduce activităţile de hrănire şi de menţinere a vieţii, dar nu
slăbeşte.
4. CICLUL VIEŢII LA OM

Fiinţa umană are o structură complicată.


Primul element viu de la care porneşte apariţia omului este
oul sau ovulul fecundat. Din acesta, timp de 3 luni, se va
dezvolta embrionul, apoi, până la 9 luni, fătul. Hrănirea până la 9
luni se face pe seama mamei, fătul fiind legat de corpul ei prin
cordonul ombilical. În această perioadă se formează, cresc şi se
dezvoltă toate organele corpului viitorului om. La 9 luni are loc
naşterea. Naşterea este procesul prin care fătul părăseşte corpul
mamei şi-şi începe viaţa în afara acestuia.
De la naştere, fiinţa umană parcurge o cale lungă până la
perioada vârstei adulte. Ea trece prin mai multe stadii şi
perioade cu denumiri şi caracteristici diferite.
Perioade şi denumiri :

a) * prima lună ► nou-năcut


* până la 1 an ► sugar
* între 1 şi 3 ani ► copil de creşă
* între 3 şi 6 ani ► preşcolar
* între 6 şi 18 ani ► şcolar
b) * copilăria ► de la naştere până la 10-12 ani
* preadolescenţa (pubertate) ►între 11-12 ani la fete;
14-16 ani la băieţi
* adolescenţa ► între 12∕16-18 ani
* tinereţea ► între 18-35 ani
* vârsta adultă (maturitate) ► între 35-65 ani
* bătrâneţea ► după 65 de ani

În jurul vârstei de 25 de ani, creşterea şi dezvoltarea


încetează. Începând cu perioada tinereţii şi cea adultă, omul este
capabil să asigure înmulţirea (să aibă urmaşi) .
În timpul creşterii şi dezvoltării fizice, se dezvoltă la om
gândirea, limbajul, sensibilitatea .
Creşterea şi dezvoltarea sunt influenţate de numeroşi factori:
alimentaţia, starea de sănătate, programul de muncă şi odihnă, etc.