Sunteți pe pagina 1din 18

Ministerul Educației și Cercetării a României

Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi


Facultatea Transfrontalieră

R E FE RAT

«Starea de start: aspecte fiziologice ale stării de start,


formele de manifestării de start»

A realizat: Maliutin Sveatoslav

Chișinău, 2020

Pagina 1 din 18.


Cuprins
1. Introducere……………………………………………………………….3

2. Aspecte fiziologice ale stării de start…………………………………….4

- Mecanismul fiziologic al stării de start……………………………...14

- Indicii fiziologici ai stării de start………………………………...14-15

3. Caracteristicile fiziologice şi biochimice ale stării de start……………..,16

- Formele de manifestare ale stării de start…………………………17-19

Introducere
Pagina 2 din 18.
Inca inainte de debutul efortului functiile organismului sunt orientate spre

efort, astfel, in momentul inceperii efortului parametrii functionali au nivel mai

crescut fata de repaus.

Majoritatea sportivilor in repaus in preajma concursurilor, competitiilor sau

chiar inainte de inceperea antrenamentelor, manifesta un nivel functional crescut al

principalelor aparate si sisteme ale organismului (cardiovascular, respirator, nervos,

endocrin, etc.) si care reprezinta reactia organismului la stresul indus de

confruntarea cu efortul ce va urma.

Sub denumire de stare de start trebuie sa se inteleaga acea stare speciala

precompetitionala a organismului in care activitatea tuturor organelor, aparatelor si

sistemelor interesate in activitatea ce se va efectua, au parametrii functionali cu

valori crescute realizand un nivel functional de plecare, ridicat.

Aspecte fiziologice ale stării de start

Pagina 3 din 18.


Încă înainte de debutul efortului funcţiile organismului sunt orientate spre
efort.
Astfel, în momentul începerii efortului parametrii funcţionali au nivel mai
crescut faţă de repaus.
Majoritatea sportivilor în repaus în preajma concursurilor, competiţiilor sau
chiar înainte de începerea antrenamentelor, manifestă un nivel funcţional crescut al
principalelor aparate şi sisteme ale organismului (cardiovascular, respirator, nervos,
endocrin, etc.) şi care reprezintă reacţia organismului la stresul indus de
confruntarea din efortul ce va urma.
Starea de start reprezintă acea stare specială precompetiţională a
organismului în care activitatea tuturor organelor, aparatelor şi sistemelor interesate
în activitatea ce se va efectua, au parametrii funcţionali cu valori crescute realizând
un nivel funcţional de plecare, ridicat.

Factorii ce influenţează starea de start

Timpul, durata, intensitatea şi momentul de instalare a acestor modificări


care alcătuiesc această stare de preefort (stare de start) depind de o serie de factori
endogeni şi exogeni:

Factorii endogeni:

a) Factori privind personalitatea, dependenţi de tipul de sistem nervos al


sportivului, fac posibilă diferenţierea a două tipuri de sportivi stabili în
competiţii şi sportivi labili.

Pagina 4 din 18.


Nivelurile diferite de încredere în propiile forţe, de voinţă, rigoare cu sine,
dorinţa de risc, au o influenţă asupra nervozităţii sportivilor în compertiţii.

b) Starea de antrenament şi experienţa personală influenţează modificările


fiziologice ale stării de start.

Pagina 5 din 18.


Sportivii bine antrenaţi şi în formă sportivă au indicatorii fiziologici la un
nivel de plecare mai ridicat şi manifestă o dispoziţie optimă pentru performanţă,
comparativ cu cei ce simtă nu sunt în formă şi trădează o nervozitate exagerată.
Sportivii bine pregătiţi şi în formă sportivă şi care mai ai şi o lungă
exprerienţă de concurs vor manifesta o dispoziţie optimă pentru performanţă,
încredere în rezultatul scontat, comparativ cu cei ce nu se simt în formă, nu s-au
confruntat cu adversari şi care manifestă nervozitate sau anxietate, frică de
concurs.

c) Motivaţia
Tipul de competiţie, semnificaţia sa poată influenţa diferit starea de start.

Pagina 6 din 18.


Competiţiile pregătite cu mult timp înainte şi care au o mare semnificaţie
subiectivă conduc, în general, la stări precompetitive favorizante performanţei, dar
nu înseamnă că nu pot determina şi stări negative.
Mulţi sportivi ating performanţe foarte înalte în competiţii considerate de ei
ca puţin importante, iar alţii nu ating starea de start optimă decît în competiţii mari,
unde şi rezultatele lor sunt pe măsură.

Factori exogeni:
a) Valoarea adversarului - constituie o cauză a instalării anumitor
modificări optime sau din contră, dezavantajoase performanţei.
Un adversar în faţa căruia sportivul a pierdut, poate reprezenta cauza unui
comportament apatic sau din contră, febra de start.
După cum adversarul necunoscut şi greu de evaluat poate declanşa starea de
start negativă, chiar dacă spoortivii cu sistem nervos echilibrat pot avea manifestări
Pagina 7 din 18.
exagerate când au frică de adversar (în special la box) şi abordează cu neîncredere
concursul.

b) Dificultatea efortului - cu cât este mai mare şi amploarea modificărilor


fiziologice este mai mare. În ce priveşte durata efortului ce urmează, cu cât aceasta
este mai mare şi manifestările stării de start apr mai precoce (ex. Fc înainte de
încălzire la alergătorii de 400 m este în medie 96±10; la maratonişti, creşterea unor
indicatori fiziologici cardiovasculari apare chiar cu 23 zile înainte de concurs).
c) Atitudinea spectatorilor - poate constitui un factor mobilizator sau
negativ, în ce priveşte starea precompetitivă ce se instalează. Unii sportivi au

Pagina 8 din 18.


nevoie de spectatori pentru atingerea unei stări de start optime, în timp ce alţii
manifestă apatie sau febră de start în prezenţa spectatorilor.

d) Ora, locul şi durata competiţiei pot declanşa stări precompetitive;


negative dacă echipa sau sportivul au realizat altădată performanţe slabe într-un loc
şi la o oră şi invers, un succes pe stadionul respectiv, creează, stări fiziologice
optime.
Durata intrării în competiţii, cînd acesta se prelungeşte, produce surmenaj psihic cu
stare de start negativă. Unii concurenţi la olimpiade, deşi intră în competiţie numai
la sfârşitul jocului posedă o capacitete de rezistenţă deosebită în ciuda încărcăturii
psihice crescută şi de lungă durată.

Pagina 9 din 18.


e) Frecvenţa competiţiilor
Competiţiile prea dese conduc la diminuarea investiţiei motivaţionale, şi
astfel produce efecte negative asupra stării de start.

Pagina 10 din 18.


f) Factorii climatici
Condiţiile climaterice diferite pot influenţa expresia stării de start.

Pagina 11 din 18.


g) Tipul de încălzire
Încălzirea specifică fiecărei discipline joacă un rol important în orientarea
modificărilor fiziologice, în funcţie de starea de excitaţie sau de inhibiţie care
domină activitatea nervoasă a sportivului.

Pagina 12 din 18.


Mecanismul fiziologic al stării de start
Pe fondul unei anticipări mentale şi a actualizării derulării competiţiei,
tonusul centrilor motori creşte şi în paralel se amplifică şi tonusul centrilor
vegetativi, care comandă o activitate crescută a organelor interne.
Astfel, se crează condiţii necesare ca performanţa fizică să poată
fi efectuată de la începutul efortului, cu eficienţă maximă. Intensitatea şi forma pe
care o îmbracă modificările carcteristice stării de start prezintă mari diferenţe
individuale cauzate în primul rând de tipul de activitate nervoasă în care

Pagina 13 din 18.


intensitatea, echilibrul şi mobilitatea proceselor corticale fundamentale (excitaţia şi
inhibiţia) determină manifestarea periferică a funcţiilor organismului.
Fenomenele caracteristice stării de start evidenţiate de comportarea indicilor
fiziologici, pot fi optime pentru performanţă sau dezavantajoase.

Indicii fiziologici ai stării de start


Indicii subiectivi:
- senzaţie de frică,
- nelinişte,
- anxietate,
- uneori somnolenţă.
Indicii obiectivi:
- accelerarea frecvenţei cardiace,
- creşterea tensiunii arteriale,
- mărimea amplitudinii mişcărilor respiratorii,
- creşterea consumului de oxigen,
- uşoare tremurături,
- transpiraţie,
- creşterea tonusului muscular,
- scăderea indicelui alfa pe EEG,
- creşterea reactivităţii neuromusculare.
Aceste intensificări ale funcţiilor vitale interesate în efort se datoresc, în
principal, creşterii excitabilităţii corticale.
Focarele de excitaţie corticală din zonele motorii prin conexiuni cu zonele de
comandă a actelor vegetative, ajung să le mobilizeze şi pe acestea.

Pagina 14 din 18.


Şi astfel, comenzile motorii spre efectori coexistă cu cele vegetative cu
traseu spre hipotalamusul posterior ce are efect ergotrop, mobilizator.
Este deosebit de importantă şi experienţa personală prealabilă a spotivului
inregistrată pe calea primului sistem de semnalizare, ca şi pe a celui de al doilea
sistem de semnalizare şi care se constituie în excitanţi condiţionali care se asociază
de fiecare dată cu excitantul necondiţionat (efortul).
În felul acesta numai vederea stadionului, atmosfera de concurs poate
decalnşa pe cale reflex condiţionată intensificarea funcţiilor vegetative şi a
mecanismelor fiziologice interesate în buna desfăşurare a efortului.
Nocker (1976) explică aceste intensificări funcţionale în starea de start prin
predominanta tonusului simpatic ce determină creşterea hormonilor de efort,
hormoni care induc o amplificare a parametrilor cardiorespiratori, muscular şi
metabolici.

Caracteristicile fiziologice şi biochimice ale stării de


start
Caracteristicile fiziologice şi biochimice ale stării de start sunt:
- secreţie crescută de catecolamine (andrenalină şi noradrenalină).
Când dominant este efortul fizic muscular creşte secreţia de noradrenalină,
în timp ce în efort cu componentă mare, psihică, creşte secreţia de adrenalină:

Pagina 15 din 18.


- secreţii crescută de glucocorticoizi care vor intensifica în efortul ce se va
desfăşura procesele de sinteză şi refacere a substratului glucidic.
În timp ce catecolaminele au efect catabolizant, glucocorticoizii şi ACTH-ul
hipofizar au efect anabolizant refăcând depozitele de glicogen muscular şi hepatic
pe care catecolaminele le mobilizează în efort;
- creşterea frecvenţei şi debitului cardiac;
- creşterea tensiunii arteriale prin intensificarea activităţii cordului care trebuie să
învingă rezistenţa vaselor de sânge, care nu sunt încă dilatate, căci efortul nu a
început;
- creşterea frecvenţei repiratorii, volumului curent şi a debitului ventilator;
- creşterea tonusului muscular şi a sensibilităţii proprioreceptorilor musculo-
articulari.
Aceste manifestări ce caracterizează starea de start pot apare cu mai multe
zile, ore înaintea efortului sau numai înaintea încălzirii.
Instalarea prea devreme a stării de start conduce la epuizare, nu atât fizică
cât psihică, iar tensiunea emoţională de lungă durată cu tulburări de somn, conduc
la o marcată oboseală nervoasă.

Formele de manifestare ale stării de start

În funcţie de factorii endogeni şi exogeni, se disting următoareleforme ale


stării precompetiţionale:
a) Starea optimă (starea stenică), mobilizatoare a sportivului înainte de start, este
caracterizată prin dispoziţie pentru performanţă, un tonus optim al proceselor

Pagina 16 din 18.


fiziologice, datorită unui bun echilibru şi armonii între excitaţie şi inhibiţie, reacţii
moderate, relativ normale.
În sfera psihică, această stare traduce vigilenţă şi atenţie crescută, motivaţie
pentru concurs, activitate psihomotorică şi stimulare emoţională optimă.
Această stare este numită „gata de luptă”, sportivul abordează întrecerea cu
încredere şi dorinţa de a realiza o performanţă bună, iar în concurs rezultzatele
aproape întotdeauna sunt de valoarea sportivului sau chiar depăşite.
b) Starea de start negativă (starea astenică) nefavorabilă performanţelor scontate.
Se manifestă sub două aspecte aparent antagoniste:
- febra de start se caracterizează printr-o hiperxcitabilitate ce se traduce prin
agitaţie, frică, nelinişte, nesiguranţă, funcţiile vegetative sunt foarte accelerate,
reacţii neeconomicoase, accelerate, neechilibrate, sudoraţie abundentă, senzaţie de
frig şi tremurături ale extremităţilor.
Adesea, starea de start este însoţită de reducerea posibilităţilor de
orientare tactică, sportivul „se pierde”.
În astfel de situaţii, performanţele sunt slabe.
Cauza probabil, poate fi excesul de noradrenalină cu efect vasocionstrictor în
toate teritoriile, inclusiv în muşchi şi creier.
Febra de start este caracteristică sportivilor cu sistem nervos puternic,
neechilibrat.
- apatia de start este starea contrară febrei de start, caracterizată prin predominanţa
inhibiţiei, o foarte diminuată excitaţie, demonstrată de exemplu prin diminuarea
fecvenţei cardiace şi a debitului cardiac.
Insuficienta mobilizare pe plan psihic exprimă oboseală, dezinteres pentru
concurs, lipsă de atenţie, aversiune chiar pentru participarea la competiţie.
Această formă apare la sportivii cu sistem nervos neechilibrat, slab.

Pagina 17 din 18.


Apatia de start poate apare în urma unei febre îndelungate de start, care pe fondul
unor decărcări crescute de catecolamine, epuizează psihic şi fiziologic sportivul şi,
în final, hiperexcitabilitatea cedează locul unei inhibiţii de protecţie.
În toate aceste stări pe care le pot traversa sportivii în faza preefort,
indicaţiile şi acţiunile antrenorului sunt importante.
El trebuie să intervină la timp şi în modul cel mai potrivit, în funcţie de
manifestările apărute.
Astfel, în starea stenică manifestată prin atitudinea „gata de luptă” se
urmăreşte menţinerea spiritului de luptă şi a dorinţei de învingere prin indicaţii
scurte şi corecte; încălzirea înainte de probă este cea obişnuită.
În cazul sportivilor ce manifestă „febra de start”, antrenorul intervine în
scopul liniştirii atât prin indicaţii adecvate, cât şi prin efectuarea unei încălziri mai
lungi şi cu un ritm lent.
Din contră, în starea astenică de „apatie de start” manifestată prin dezinteres
pentru concurs, se urmăreşte convingerea sportivului de importanţa competiţiei şi
necesitatea unei comportări corespunzătoare.
În ce priveşte încălzirea, aceasta va fi mai scurtă, dar intensă. În condiţii
precompetiţionale neutre, încălzirea serveşte la instalarea unei stări de
disponibilitate psihică, care provoacă o excitabilitate optimă în S.N.C. şi astfel
ameliorează atitudinea şi concentrarea sportivului, propice performanţei.
Pentru atingerea unui nivel de performanţă optimal, trebuie ca starea de start
să fie aşa fel dirijată, încât înaintea debutului efortului, marile funcţiuni să se afle
la un nivel funcţional optim şi caracteristic disciplinei sportive.

Pagina 18 din 18.

S-ar putea să vă placă și