Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 29-lea. Nr. 2 5 4 - 2 5 5 . 1939.

Cultura pomilor
după clima, poziţia şi solul grădinei
de

leronim Mardan.
eu 10 ilustraţium.

Publicaţie periodică a „Asociaţiunii“.

Editura Asociaţiunii „Astra“, Sibiu, Strad a Şaguna 6.

Tiparul Institutului de arte grafice „Daela T ra ta ră “, s. a.. Sib iu .

P r e ţu l 10 L e i.
qc><X><X><X><>>CC><X><X><C«^

„Asociaţiunea pentru literatura Româna

şi cultura poporului român11, „ASTRA“ .
în te m e ia tă in 1861 «

PREŞEDINTE DE ONOARE:
M. S. Regele CAROL U.
Preşedinte aettu:
Dp. luliu Moldouan.
Vtce-preşedinte : Vlee-preşedinte:
Dp. Gh. Moga. Dp. Gta. Preda.
Vtee-preşedlnte:
Dp. Sabin Enuţianu.
Gomttetul central al „Asoctaftunlt“ numără 50 de
fruntaşi dtn toate păturile societăţii româneşti.

PV“ E datoria fiecărui bun

pomân să sprijineaseă „Aso~
eiaţiunea“, cetind publicaţiile
ei şi Insepiindu-se de membru.

Taxele de membru sunt următoarele:

Membru fondator al Gaset Naţionale,
odată pentru totdeauna. Lei 5000 ■
Membru fondator al „Asoeiajiunet“.
odată pentru totdeauna. . . . . 1000 —
Membru pe uteafă al „Asoelatiunet“,
odată pentru totdeauna.....................„ 500‘—
Membru aettu al „Asoetaţiunel“, anual „ 30'—
Membru ajut. al „Asociaflunei“, anual , 10'—
Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 29-lea. Nr. 2 5 4 - 2 5 5 . 1939.

Culţura pomilor
după clima, poziţia şi solul grădinei
de

leronim Mardan.
Gu 10 ilustratiuni.

©
Publicaţie periodică a „Asociaţiunii“.

Editura Asociaţiunii „Astra“, Sibiu, Strada Şaguna 6.

Tiparul Institutului de arte graftee „Daeta T ralan ă“. s. a.. Sibiu .

P r e ţ u l 10 L e i.
 Prefaţă.
In c e priveşte eultura pom ilor avem o
literatură destul de bogată şi dacă, cu toate
a cestea , qutez a veni înaintea publicului cu
cărticica de faţă, nu o fa c pentru a da „spe­
cialiştilor* îndrumări, c i mai mult d o resc a
veni în ajutorul acelora cari îşi numesc a sa
o mică şi m odestă grădinuţă, arătând cum
diferitele lucrări, din pometul ei, trebue s ă
urm ese pas d e pas.
Iar pentru a uşura aleg erea diferitelor
soiuri d e pomi, am întocmit, în partea a doua
a cărţii, o d escriere p e scurt a diferitelor s o ­
iuri, arătând în special fieca re soiu de pom
c e climă, poziţie şi s o l cere pentru a se
putea desvolta.
Am avut grija ap oi a aminti, pe lângă
bunătatea fructelor, şi durabilitatea acestora,
pentru ea omul să-şi poată planta în grădi-
nuţa sa, pomi c a r i să-i provadă c a s a cu fructe,
de cu toamna, până primăvara târziu.
1*
4

Aşi putea zice ea aproape „nimic nou“

în aceasta carte. Am urmat şi eu sfaturile
altora timp de 113 ani, cât am servit, parte
ea învăţător, parte ca p rofesor de ştiinţe na­
turale. In d e o s e b i am consultat pe următorii
autori: p rofesor D. C om şa; St. Molnâr;
Otto Nattermiiller; H. Beuss'; R. Materne şi
Q. Ritter.
De încheiere o b serv cu toată sinceritatea,
că o cultură raţională a pom ilor încă nimenea
nu a putut să o înveţe numai din carte, oricât
d e perfectă ar fi fost aceea. C oncluzie: stu­
diază cu atenţiune cartea de faţă, dar uită-te
bine şi mult la unul cu experienţă m are şi
vei fi împăcat cu tine însuţi.
O datorie plăcută cred a îndeplini adu­
când sin cere mulţumiri „Reuniunei săseşti de
agricultură din jud. S ibiu “, pentru bunăvoinţa
cu c a r e mi-a pus la dispoziţie c lişeele în­
trebuinţate la com punerea acestei cărţi.
Sibiu, în Februarie 1931.
I. M a rd a n .
 Prefafâ la ediţia a lUa.
L a începutul anului 1931, a apărut l. ediţie
a a cestei nepretenţioase b ro şu ri: , Cultura
p o m ilo r P u tin ă lume a crezut, că — pe lângă
toate lipsurile d e cari suferea, — la abia 7
ani, s e va epuiza. De aceasta mă bucur mult,
fiindcă mi 'se dă plăcuta ocazie s ă contribui
şi mai departe la străduinţele „Astrei“ d e a
ajuta la ţnaintarea poporului român.
In ediţia 1. am folosit nişte planşe luate
cu împrumut, în aceasţă a l l a ediţie, nu am
mai cerşit d ela nimeni nimic, c i mi le- am d e -
semnat eu însumi, aşa p e cum cineva m ai
poate desem na la etatea de 73 ani.
In ediţia aceasta am avut grifă să mai
întrodue unele lucruri noi, fiindcă acestea mi
s ’au părut neapărat trebuincioase.
Dorind succes desăvârşit c e lo r ce s e vor
fo lo si d e această broşură, ea d e un îndreptar,
mai mult praetie decât teoretic, le z ic : Cu
Dumnezeu, înainte sp re binele poporului ro­
mânesc.
Sibiu, în luna Aprilie 1938.
I e r o n im M ardan,
fo s t ppof.’d e ştiinţele nat.
la lieeul Qh. Lazăp, S ibiu.
 PARTEA 1.
P răsirea pomilor.
Pentru ea eineua să-şi poată prăsi însuşi
altoit din sămânţă, — pe lângă multă uoinţă, —
e neapărat de lipsă să albă şi un loe potrlult
pentru aşa eeua, ad ică: o grădină la loe des­
chis, eu sol adânc şl bun, eăei într’un loe
închis şi umbrit din toate părţile, lipsit de
aer şi lumină şl eu un pământ uscat, greu
şi steril, nu ua putea faee nteio isprauă. De
aceea lucrul cel mai cuminte e ea omul mai
bine faee dacă îşi cumpără altotl crescuţi
şi formaţi gata, dela o pepinieră eondusă de
oameni onorabili. In schimbul a eâţlua lei,
nom primi altoi tineri frumoşi şi puternici şi
acesta e lucrul principal. Să ne ferim însă
de a da bani pe nişte altoi strâmbi şi no­
duroşi, aruncaţi de speculanţi pe piaţă şl mat
ales, că aceia nici nu corespund numirilor
ce li se dă, numai ea să scape de ei.
 7

Dar pentru ea oricine să-şi poată face

o idee elară despre modul de a prăsi altoi
din sămânţă, uoiu reda pe seurt ceea ee
trebue ştiut şl făeut.
1. Solul pepinierei (şeoalet de altoi) să
nu fie prea afânat, nisipos, greu sau prea
rece. Un sol adânc, călduţ, puţin răuănos şi
produetlu e cel mai potriuit. La început, locul
trebue bine gunoit eu gunoiu putred de grajd,
puţin pra/ de uar şi cenuşă de lemn. Apoi
săpat adânc sau chiar să se rigoleze1) şi
apoi să fte împărţit în straturi de 1—1*25 m.
lăţime;
2. Semănatul seminţei. Pentru semănat
Dom folosi sâmburii adunaţi de toamnă din
merele şi perele pădureţe. Aceştia îi s e ­
mănăm încă de eu toamna sau prin împră-
ştiere sau în rânduri, aeoperindu-t eu o pătură
de ţărână de 2—3 cm. grosime. Sâmburii
de prune şl nuci, se pun în straturi, într’o
lădiţă eu nisip. Nisipul se umezeşte primă-
uara (Martie), sâmburii încolţesc în 2 săp­
tămâni, când apoi îi putem sămăna.

!) S ă se sap e la o adâncime de e e l puţin 50—60

de cm.
 8

Prlmăuara, în timp secetos, de regulă

se formează deasupra straturilor o coajă
tare. Aceasta trebue să o spargem cu grijă,
altfel seminţele nu uor putea răsări şl apoi
să udăm adeseori straturile. Formarea crustei
* (eoajel) precum şl uscarea prea tare a stra­
turilor o putem împiedeca presărând tărâţă
de flerestrău sau gunolu putred pe deasupra
straturilor (răzoarelor). — In straturile acestea
rămân puîeţll 1—2 ani şl după aceea se stră­
mută în şcoala prouîzorîe;
3. In şcoala proulzorle se mută puleţtl
şl mal ales perii numai pentru ea act să ll-se
desuolte şl înmulţească rădăcinile laterale,
pentru acest sfârşit seurăm pe jumătate ră­
dăcina principală eu oeazlunea sădlrel. Se
uor sădi în rânduri de 12—15 cm. în timp
secetos se uor uda de multe ori şl bine, auând
grijă ea buruiana să o sterplm încontinuu;
4. După ce pădureţii au ajuns grosimea
unul creion (eeruze, plaluas), îl scoatem eu
grijă din pământ şl îl transplantăm în şcoala
de nobllltat (şcoala de altoit). 0u oeazlunea
strămutărel pădureţilor, se recomandă din
nou retezarea rădăelnel principale, precum
şl a trunchiului pădureţilor de măr şl păr.
 9

Prunii, nueil şi cireşii nu se scurtează fiindcă,

dacă l-am scurta, s’ar usca. Transplantarea
se face in rânduri de 50—60 cm. Aci se uor
nobilita şl se uor îngriji până când ajung
mărimea potriuttă pentru a fi mutaţi la locul
stabil sau uânduţi.

Altoirea.
Fireâ altolrei încă nu e în general cu­
noscută. Mulţi îşi închipue, că pentru a putea
altoi, se reeere cine ştie ce puteri ascunse
şi secrete, când în realitate numai un cuţit
bun şl puţină îndemânare e deajuns ca să
poţi transforma un pădureţ în pom nobil şi
folositor. Toată ştiinţa se reduce la „com­
binarea intimă a unui surcel (mlădiţă) sau
oehiu nobil eu un pădureţ potriuit“ (uezt
Profesor D. Comşa, în „Pomăritul“ din 1877).
Metode de altoit sunt ureo 12, e deajuns
însă dacă omul cunoaşte 3—4 modalităţi, pe
cari apoi să le şi ştie întrebuinţa cu succes.
Cele mai comune sunt următoarele:
1. Oeulapea. „A oeula“ însemnează des­
facerea unul mugur (oehiu) eu o părticică
de coajă de 1 cm., împreună şl eu puţin
10

lemn, de pe un surcel nobil şl înflgerea ace­

stuia sub coaja pădureţului ce urem să no-
btlttăm, astfel ea ochiul, eonereseând cu pă­
dureţul, să se poată desuolta.
Operaţiunea aceasta se faee a ş a :
Căutăm un surcel eu muguri bine des-
uoltaţl. Facem eu un euţltaş (briceag) de­
asupra ochiului, la 1jî cm., o tăietură eurmealşe
prin coajă până la lemn, şt tot aşa o tăietură
la 7a cm. sub oehiu, uenttlăm (ridicăm) apoi
puţin coaja deoparte şl de cealaltă a oehlulut,
facem apoi pe sub aceasta o tăietură longi­
tudinală, auând grijă ea să rămână puţin lemn
în regiunea inimei (rădăeinei) ochiului, fiindcă
din inimioara aceea se ua desuolta la timpul
său uiitoarea tulpină a pomului nobil.
După ce am preparat astfel ochiul, facem
o tăietură de-a-lungul în eoaja lucie a pădu­
reţului. 10—15 cm. dela pământ în forma unui T,
desliplm coaja, deoparte şi de alta, înfigem
ochiul sub coajă, împingem apoi eoaja aşa ea
aproape să acopere toată coaja din jurul
ochiului, legăm rana eu raffia sau eu aţă de
lână dură, în fine, ungem rana eu ceară de
altoit. Dacă după 3—4 săptămâni codiţa
frunzei rămasă la muguraş, cade la prima
 11

atingere, e semn, eă mugurul s ’a prtns şt

atunci tăiem legătura, pentrucă altfel se curmă
lemnul. Dacă codiţa nu cade, e semn, că
ochiul nu s’a prins. (Uezl flg. 1.)

Oeularea.
a) tăietura în pădure}, în formă d e : T ;
b) ochiul tăiat de pe mlădiţă;
d) a şezarea ochiului sub coajă.

Oeularea e bine să se facă în luna Iulie—

August, uneori şt la începutul lut Septemurle.
Atunci zicem, eă am oeulat eu mugurul dur-
î:

mlnd, pentrueă, în adeuăr, acesta numai în

primăuara următoare ua înmuguri şt ua în­
cepe să crească. In caşul acesta retesăm
pădureţul la înălţime de 5 cm. deasupra
ochiului, lăsând numai o singură crenguţă
sălbatică aproape de oehtu, altfel s’ar îneca
ochiul în sucul prea abundent.
Gând coaja se desface mal uşor de pe
lemn, atuncta e timpul cel mat potrlutt pentru
oculare. In felul acesta, timp bun pentru
oeulat ar fl şi primăuara. Primăuara sleem
că oculăm eu mugurul crescând, fiindcă
atunci muguraşul se desuoltă şl creşte încă
în primăuara aceea. Oricând s’ar face oeu-
larea, să se facă tot numat în tulpină sau
creangă subţire, de 1—3 ant.
Cireşii şi prunii se oeuleasă numai în
tulpini de un an. (Vesi flg. E.)
2. Altoirea în despicat ură. Această ope­
raţiune se săuârşeşte numat primăuara, folo­
sind surcel (mlădiţe) crescuţi în anul trecut
şt culeşi de pe pornit nobili cât se poate de
timpuriu, înainte de a începe să circule sucul
(sena) pe sub coajă. Tulpini de grosimea
unul deget, se reteasă la o înălţime dorită,
se neteaeşte tăietura, apoi, eu un cuţit ager.
 13

despicăm tulpina drept prin măduuă. Des-

picătura să nu fie mai lungă de 3 cm., atâta
cât e neapărat de lipsă pentru a putea în­
fige surcelul anume preparat, în forma unei

Fig. E.
In luna Iunie, legăm rămurelul ereseut din oehiu, de
elotul răm as, pentru a-i da o direcţiune dreaptă în
creştere.

săbii sau a unul ie. — Felul acesta de al­

toire e mai puţin recomandabil fiindcă rana
cauzată prin despicătură nu se uindecă nici­
14

odată complet; rana rămâne rană, mal ales

la tulpinile prea groase.
După ce am aşezat sureetl. unu sau doi,
coajă pe coajă, legăm rana eu raffla sau aţă
de lână, apoi ungem rana eu ceară de altoit.

Fig. 2
Altoire tn despieătură.
3. 0 altoire mat practică decât eea de
mai sus, e altoirea sub eoajă. Aceasta se
poate face numai când coaja se poate des­
face uşor de pe pădureţ.
 15
Pentru modul acesta de altoire preparăm
astfel surcelul: Deasupra baset surcelului,
cam 2 cm., facem o tăietură de-a curme-
şişul, până în măduoă, de aci ieşim cu tăte-

Fig. 3
Altoire sub eoajă.

tura costiş în jos. (Uesl fig. 3.) Gptderma (pe­

licula cea subţire de pe dosul limbei sur­
celului) se curăţă jos cu cuţitul. După aceea
16

faeem eu cuţitul în tulpina retezată a pă­

dureţului, o ’ tăietură uertieală, eât limbul
surcelului de lungă, introducem partea de
limbă a surcelului între aripile desliplte ale
eoajei, pădureţului; adunăm apoi aripioa­
rele de coajă peste limba surcelului, legăm
şi ungem.
Copularea sau alipirea e modul cel mai
simplu şi mai uşor de nobilitare. S e poate
întrebuinţa însă numai atunci, când pădureţul
e numai cât surcelul de gros. Lucrăm astfel :
Se retează pădureţul, făcând o tăietură diago­
nală, de jos în sus, tot aşa şl la surcel, în
mod inuers: de sus în jos, le alipim laolaltă,
coajă pe coajă şi legăm. (Flg. 4.)
Dacă se obseruă o mică deosebire de
grosime la pădureţ, încă nu e prea mare
lucru, alipim surcelul numai pe o parte a
t pădureţului iar partea rămasă neaeoperită,
o ungem eu ceară şl încă e bine.
E de amintit la locul acesta că oricare
mod de nobilitare oom întrebuinţa, să nu
uităm niciodată a unge eu ceară uârful sur-
eellor.
í■
18

Form area trunchiului altoilor.

Vlăstarul cel mai puternic, desuoltat din
surcelul nobil, îl lăsăm pentru formarea tul-
ptnet şt a coroanei uittorului pom, toate cele­
lalte ce s’ar tui, le îndepărtăm, tălndu-le eu
un cuţit bun de grădină. După ce ulăstarul
a ajuns o înălţime oarecare, în primăuara
următoare îi retezăm uârful (la 1,20—1,50 m.
pentru tulpina mijlocie şi 1,80—2 m. pentru
tulpini înalte). In urma acestei scurtări, se
desuoltă din mugurul cel din uârf, ramura
conducătoare mijlocie pentru formarea co­
roanei. Din ceilalţi 4—5 muguri de mai jos,
se uor forma crenguţe laterale. Toate cele-
lalte crengi ee se uor desuoltă mal în jos,
trebuese îndepărtate eu cuţitul.
Ramurile astfel desuoltate, în primăuara
următoare, Ie uom lucra mat departe astfel,
că ereguţele laterale le uom scurta, ţinân-
du-le la o lungime egală, auând însă grijă
să tăiem totdeauna deasupra unui oehlu care
prlueşte spre pământ. Căci numai aşa lărgim
coroana. Orice tăietură trebue unsă eu ceară.
Pentru ea nu numai coroana el şl trunchiul
să se întărească îngroşindu-se, uom scurta
 Fig. 5 Fig. 6

Anul: 1. II.
Ff g. 7 Ffg. 8
20

rămurelele ee se desuoltă pe trunehlu la o

distanţă de 2—3 ochiuri dela trunehlu. Aceasta
o facem în luna Iulie sau August şi numai
în anul următor îndepărtăm eu totul ţepuşlle
formate pe trunehlu. Facem această lucrare
fiindcă rămurelele acestea nu lasă ea sucul
să se uree tot în coroană, ei îngroaşă trun­
chiul care în caşul contrar ar rămânea sub­
ţire şi nu s’ar putea susţinea drept. (Uezi
flg. 5, 6, 7, 8.)
In desele mele călătorii ea eonferenţiar-
pomolog, trimis de „Astra“ în diferite comune
din judeţul Sibiu, am auut dese oeasiunl a
uedea cum mulţi înuăţători şi alţi intelectuali
dela sate, — de altcum foarte dibaci în al­
toirea (nobilltarea) pădureţilor, — nu ştiau
cum să proeeadă şl cum să tracteze tinerii
altoi pentru formarea tulpinilor şt în urmă
formarea coroanei acelora.
In cele următoare mă uoiu sili a da ace­
lora în priuinţa aceasta eâteua îndrumări
practice.
Sunt două sisteme după care se proce­
dează la formarea trunchiului şi anume: si­
stemul „natural“ şl sistemul „D ietrieh-Lueas“,
numit şi sistemul „măiestrit“.
 21

Sistemul natural e eel mal uşor şt constâ

din aceea că, după ce lăstarul nobil s’a în­
tărit, nu-l scurtăm, el îl lăsăm în pace, să
se desuoalte crescând în uole până ce ajunge
înălţimea dorită de noi, d. e. 135 cm., 150 cm.,
I v 180 cm., 200 cm. Dacă a ajuns înălţimea ce
ne eonulne, retezăm cu cuţitul de grădină,
' lăstarul nobil.
In timpul, până ce lăstarul ajunge înăl­
ţimea dorită, se desuoaltă din mugurit late-
' rall al acestuia, o mulţime oarecare de cren­
guţe laterale. Crenguţele acestea nu le în-
r - depărtăm de tot în anul eel dintâi el numai
în cazul, că sunt de grosimea unei ceruse ;
; pe cele mai subţiri le scurtăm în luna Iulie
1 sau August, până la 10—15 cm. şl lş înde­
părtăm apoi de tot numai în anul următor
eu tăierea de din jos în sus. Prin operaţiunea
aceasta urmărim şl obţtnem îngroşarea trun-
- chiulul.
Ramurile desuoltate la uârful trunchiului,
în număr de 4—5, le lăsăm să formeze baza
coroanei uiitorulul pom.
Un lucru însă trebue să se ştie şi anume :
trunchiuri drepte şt frumoase putem obţinea
numai atunci, când aucm la îndemână un
22

sol fertil şt răvănos, o ellmă răcoroasă şt

bogată în preeipttaftuni atmosferice (plot).
O eltmă uscată şt un sol sărac în ma­
terii nutrttoare nu ne uot* ajuta niciodată să
formăm tulpini drepte şt frumoase. In cazul
acesta suntem siliţi a recurge la metoda ap-
tificială, numită metoda „D ietrich-Lucas“.
In primăuara anului prim, după altoire,
lăsăm numai o singură mlădtţă, — pe toate
celelalte le îndepărtăm ea astfel să rămână
numai o singură pamură conducătoare, pe
cum am văzut, că obţinem la nobtlltarea prin
oculare. Dtn ramura aceasta oom forma
trunchiul altoiului.
Această ramură, după eum e mai pu­
ternică, se va reteza mai lungă, tar dacă e
mat slabă, s e va reteza mai scurtă.
Din retezarea mai scurtă vom obţinea o
ramură conducătoare mat puternică pe când
în urma retezării mat lungt, vom obţinea o
ramură mal puţin puternică.
Intr’un pământ »bun“, vom obţinea deja
în primul an, după o singură retezare, un
trunchlu destul de înalt ea să putem pro­
ceda în anul următor la formarea eoroanel.
Intr’un pământ mal »puţin bun“ sau chiar
 23

„slab“, ua trebui să urmăm eu retezarea râ-

murei conducătoare, în 2 sau chiar în 3 ant
de-a-rândul.
Retezarea se ua face în fiecare an de­
asupra unul ochlu aşezat în sens contrar celui
dtn anul precedent, pentru ea trunchiul să
se desuoalte în direcţiune perpendiculară,
până când acesta ua ajunge înălţimea dorită.
Să auem grijă însă ea ochiul, din care
urem săi se desuoalte mal departe trunchiul,
(ramura conducătoare), să fie bine desuoltat,
sănătos şi să zacă paralel pe ramură, căci
numai atunci uom obţinea trunchiuri drepte
şl frumoase.
Pentru ea succesul să fie deplin, să nu
retezăm ramura drept deasupra ochiului ales
pentru desuoltare, et cu ureo 8—10 cm. de­
asupra acestuia, auând grijă ea muguraşii află­
tori deasupra ochiului ales, să-l îndepărtăm
de pe ramură eu coajă eu tot. In felul acesta
se formează deasupra oehlulut ales, un „e/of“
uscat. Acest „ciot“ (ţăpuşă) ua fi de mare
însemnătate căci de acesta uom lega, cu
raffle, ramura conducătoare îndată ce aceasta
ajunge lungimea de 15—20 cm., şl ua rămânea
legată până se ua întări, devenind lemnoasă,
24

Acest „ciot“ (ţăpuşă) îl putem înlătura deja

în luna Iulie, după ce ramura s ’a întărit.
Rana cauzată se unge eu ceară de altoit,
fluidă şl rece.
Deodată eu creşterea şl desuoltarea ra-
murel conducătoare se uor desuolta din mu­
guraşii situaţi mai jos şi alte rămurele la­
terale. Pe acestea le uom scurta până pe 7 2,
sau dacă sunt mal groscioare, până la 3/t
din lungimea lor. Urmând acest tratament,
uom ajuta foarte mult la îngroşarea şl întă­
rirea tulpinel sau
* trunchiului uittorulul pom.
In prtmăuara anului al doilea uom urma
eu retezarea ramurei conducătoare ea şl în
anul precedent, efeptuind însă retezarea
deasupra unui oehlu aflat în poziţia eontrară
celui din anul trecut. Rămurelele laterale
uor rămânea mai departe pe tulpină şi uor
fi scurtate eu foarfecă de grădină numai în
cazul când uor fi mai lungi de 10—12 cm.
In luna Iulie şl August din anul al dotlea,
uom tăia apoi, eu un cuţit de grădină, treptat-
treptat, toate ramurile laterale, urmând eu
tăierea de din jos în sus. Rănile le ungem eu
ceară de altoit.
 25

eu lucrarea aceasta uom urma ^tâta

timp, 2—3 ani, — până când tulpina ua ajunge
înălţimea ce dorim: 135 cm.—180 cm.—200
cm., după cum dorim să auem pomt pentru
grădină sau pentru câmp şl şosele.
Pentru grădini uom prefera altoit eu
trunehlu şi coroană mai joasă.
Pentru creşterea altotlor după sistemul
artificial, nu trebue să legăm ramura con­
ducătoare ;de harael fiindcă auem la înde­
mână „ciotul“ (ţăpuşa) de care legăm ra­
mura conducătoare. Exeepţlune dela această
regulă o fac numai une’e soiuri de peri ale
Căror ramuri cresc, aproape totdeauna, în
semieere, d. e. părul Amanlis şt tOillIams ete.
După ce odată am ajuns eu creşterea
tulpinei la înălţimea dorită, e uşor să pro­
cedăm la formarea coroanei: retezăm uârful
ramurei conducătoare. Din mugurii ce se
află aproape de uârful ramurei conducătoare,
se desuoaltă 3—4—5 rămurele. Din aceste
rătnurele cea din uârf ua forma şl mai de­
parte ramură conducătoare în coroan ă, iar
cele de sub aceasta, (ureo 3—4) situate în jurul
bazei aceleia, uor forma ramurile laterale
&le coroan ei uiitorulul pom,
26

Dacă la relegarea, modelarea şl formarea

coroanei nu ne pricepem, atunci nu tăiem
nimica din aceasta, el lăsăm ea „mâna na-
turei“ să lucreze. „Mâna naturel“, oricum,
tot ua luera mal bine decât un om nepri­
ceput şt fără experienţă. In tot cazul, not să
auem grijă ea coroana pomului să nu deutnă
prea deasă. Coroana prea deasă împiedecă
desDoltarea şl coacerea poamelor şl atunci
paguba ua fi numai a noastră.

Cum se seot altoii?

La scoaterea altotlor ne serulm de un
hârlet blnetăietor. Facem la o distantă de
40—50 cm. dela altotu, un şanţ de 30—40 cm.
de adânc. îndepărtăm apoi pământul de pe su­
prafaţa ce acopere rădăcinile altoiului de
jur-împrejur, la o distanţă de 40 —50 cm. de­
părtare dela tulpină, auând grijă să nu uă-
tămăm rădăcinile altoiului, apoi, cu o apăsare
puternică pe hârlet, tăiem rădăetntle jur-
împrejurul altoiului, la distanţa arătată mal
sus şl apoi, pe când plecăm altoiul spre
şanţul făcut mal ’nainte, împingem eu putere
hârleţul din partea opusă, pe sub rădŞeţqe»
 27

principală, ridicăm odată şl bine şi altoiul e

afară. Obseru, că lucrarea aceasta trebue
să o săuârşească două persoane.

Plantarea pomilor.
O eondlţte principală a pomăritulul e :
o plantare sau sădire îngrijită a altoiului,
fiindcă deja modul cum a fost aceasta exe­
cutată, atârnă creşterea frumoasă şl rodirea
bogată. Înainte de a răspunde la întrebarea
aceasta, trebue răspuns altor întrebări nu mat
puţin însemnate şl anume:
Când să plantăm pomii? Răspunsul la
aeeasiă întrebare ni-l dă însuşi pomul: în
timpul Iui de odihnă 1 0el mai fauorabil timp
pentru plantare, în general zis, e toamna,
când începe răceala şi adică îndată după ce
pomii au lăpădat frunzele. Atunela, fiind
timpul cald şi frumos, pomişorul are timp
până la sosirea timpului rece, să-şl refacă
rădăcinile retezate, producând noul perişori,
cari absorb. Dacă însă toamna e ploioasă,
eu timp rece, atunci amânăm plantarea până
primăuara. Dacă primăuara e secetoasă,
alţoli ţrebuesc udaţi în continuu, altfel se uor
28

usca eu siguranţă, pe când eel sădiţi din

toamnă, uor creşte fără împiedecare.

însemnarea locului de plantat sau în-

sem narea distanţei dela pom la pom.
Al un loc mare de plantat, atunci îm-
parte-l în pătrate sau triunghiuri eu laturile
de 10—12 metri, dacă locul e mal mie (în
grădina de lângă casă) poate fl distanta dela
unul până la celalalt şi numai de 8 m., după
cum şl pomii se uor face mal mart sau mai
miel. — Ea nici un caz crengile coroanelor
să nu se atingă nici de- o-parte, nlet de alta,
eăet şi pomul, ea şi omul, are lipsă de lu­
mină, aer şl soare 1 Prunii ea şl merii şl
perii pitici, pot fi sădiţi la 5—6 m. distantă.
După ce am statorlt bine distantele,
urmăm la :
S ăparea gropilor. Gropile se sapă la
locul însemnat mai înainte. Dacă urem să
sădim altoli, toamna, facem gropile încă din
timpul uerei; dacă urem să sădim altoit primă-
uara, le facem toamna sau în zilele domoale
de iarnă şl aceasta din cauză, ea pământul
şeos din gropi, precum şi eel din fundul gro-
 29

pilor, să poată fi expus aerului cald sau rece

şi apei de ploi sau de zăpadă, ea să dtsolue
materiile nutritiue din pământ. — La săparea
gropilor să deosebim pătura de pământ de
deasupra, punând-o la o parte, iar pătura de
jos, tn altă parte a gropii, pentru ea la să ­
direa altoiului să aruncăm în fundul gropii
pământul eare a fost deasupra, fiind mal gras,
astfel eel dela fundul gropit ua uenl deasupra,
unde îl mal putem îngrăşa după trebuinţă.
Gropile să fie de 1 m. largi şl 60—?0 em.
adânci. Prea adânci să nu facem gropile
niciodată, fiindcă atunci noi dăm prilej alto­
iului (pomului) de aşi adânci mal mult rădă-
elntle în pământul neroditor din adâncime
şi atunci pomul nu ua putea rodi.
Fiecare altoi are lipsă de un par pentru
a-l apăra de uânturt. Parul să nu ajungă
niciodată mai sus decât până sub creanga cea
mai de jos a coroanei; mai scurt fiind, nu
ajută ntmtea iar mat înalt fiind, strică cren­
gile coroanei. Parii să-i împlântăm totdea­
una în partea sudică a altoiului. In cazul
acesta, uara, altoiul e apărat de razele prea
aspre ale soarelui; iarna ua fi apărat de
îngheţ.
30

La fig. 9, linia punctată: a, b, arată re­

tezarea rădăcinilor şi retezarea coroanei eu
ocazia sădire! altoilor la loc stabil.
Fig. 10, arată retezarea coroanei în anul
al doilea după sădire.

Pregătirea altoilor înainte de sădire.

Înainte de a sădi altoi, supunem rădă­
cinile acestora unei examinări minuţioase.
Retezăm eu grlje rădăcinile uăiămate, iar pe
cele prea lungi le scurtăm în aşa mod, ea
tăietura să zacă totdeauna perpendicular pe
pământul dtn groapă. B bine să ungem tăie­
turile eu ceară de altoit, pentru ea să asi­
gurăm vindecarea lor. (Fig. 6.)
Totdeodată retezăm şi coroana altoiului,
auând în uedere forma ce uoim a-i da, precum
şl modul de desuoltare al rădăcinilor, fiindcă
coroana stă în legătură de reciprocitate eu
rădăcina. Adică, cu cât rădăcina e mal bine
desuoltată, eu atâta ua putea rămânea şl co­
roana mai „plină“ şi întors.
Retezatul coroanei se face astfel, că
scurtăm uârfurile ramurilor deasupra unui
oehiu. Tăietura o începem cam în dreptul
 31

Fig. 10
32

mijlocului ochiului şi eu o tăietură, în dia­

gonală, de 45°, ieşim eeua deasupra ochiului.
(Veai fig. 11, 12 şt 13.) Dacă rădăcinile unul
altotu sunt prea puţin desuoltate sau coroana
nu are nleio formă regulată, atunci scurtăm
cele 4—5 crenguţe cât se poate de scurt,
lăsând numai ureo 4—5 ochiuri. Gu cât altoiul
ce uolm a sădi ua fi mai bătrân, eu atât
mai seurt îi uom reteaa ramurile.
Altoit sădiţi toamna, nu se retează în
coroană până primăbara următoare. Cei rete­
zaţi toamna, pot degera uşor peste iarnă.
Dacă ne procurăm altoi din ureo pepinieră
îndepărtată şi au întârziat pe undeua eu trenul,
să nu ne grăbim eu sădirea lor. el să-i punem
ea să stea eu rădăcinile în apă timp de
24—48 ore.

Plantapea ppoppiu-aisă.
Înainte de începerea plantărit altollor,
eu cel puţin 2—3 săptămâni, astupăm gro­
pile eu pământul ce am scos din ele şi anume:
pământul care a fost la suprafaţă, îl aruncăm,
în fundul groapei, iar cel scos dela fundul
groapei, îl aruncăm deasupra. In timp de
 Fig. 12 Fig. 13
Retezarea coroanei.
Fig. 11 în anul prim.
co Fig. 12 în anul al doilea.
Fig. 13 în anul al treilea, eând se şi pune b ază formărei
etajului, eatului al doilea ş. a. m. d. 03
03
34

2—3 săptămâni, pământul se poate aşeza

btne până la sădtre.
Plantarea o execută totdeauna două per­
soane şl ad ică: unul ţine altoiul pe lângă par
astfel, ea gâtul râdăetnei să fie eu circa (cam)
10 cm. mai sus decât suprafaţa pământului
tar celalalt lucrător aruncă ţărână peste rădă­
cini până le acopere. Cel ce ţine altoiul, în
timpul acesta, scutură mereu şt uşor altoiul
în sus şt în jos, în dreapta şi în stânga, pentru
ea ţărâna să intre şl să se aşeze tot mai
bine printre rădăcini, apoi turnăm apă din
greu. Foarte nimerit e dacă facem în grădină
o băltoacă cu nămol din lut, amestecat eu
gunoiu de uite şi apă. Aci tăuălim altoiul
eu rădăcinile înainte de a-1 planta şt atunci
putem fi siguri, că altoiul se ua prinde. Nici
un fel de gunoiu să nu punem în groapă în
apropierea rădăcinilor 1
Gunoiul băgat acolo se încinge, putre­
zeşte şl atacă rădăcinile 1 De ce plantăm
altoiul eeua mai sus ea pământul din jur?
Pentrueă acesta şi aşa se mai aşează eu
pământul din groapăl Să ne ferim a planta
altoiul mai adânc de cum acesta a fost în
pepinieră. Altoit plantaţi mai adânc se uor
 35

desuolta eu greu şl, la timpul său. nu uor

rodi 1
Legarea altollor de pari să se facă eât
se poate de slab. întrebuinţăm răchite, împle­
tind câte 1—2 în formă de 8, în jurul alto­
iului. In anul următor apoi legăm altoit mal
strâns lângă par.

Tratarea altoilor peste uară.

Dacă urmează secetă sau altoti nu uor
să înfrunzeseă, trebue să-i udăm din greu.
Nu ajută udatul, în Iunie sau Iulie, îl scoatem
afară, retezăm din nou toate rădăcinile, punem
altoiul să stea 24 ore în apa în care am pus
argilă şl baligă de bouine. Apoi sădim din nou.

Îngrijirea altoilor.
Dacă grădina e în apropierea câmpului
sau chiar în câmp, aceasta ua ft cercetată,
de sigur şt de Iepuri. Contra acestora apă­
răm altoi! îneonjurându-t eu mărăcini, trestie
sau surcel de alun, până la înălţimea de 1 m.
Peste Iarnă acoperim farfuria altoiului
eu gunolu putred sau eu pământ adunat în
jurul tulpinei ea un muşurolu pentru a împle-
3*
36

deea astfel degerarea rădăcinilor îneă fra­

gede ale altoiului. Prlmăuara depărtăm gu­
noiul, euentual împrăşttem muşuroiul for­
mând în jurul altoiului un fel de farfurie în eare
să se prindă apa de ploaie. Altoit tineri nu
sufere să fie gunoifl. Qunolul se pune numai
la pomii cart înfloresc şl produc deja roadă.

Retezarea altoilor.
Cu oeaziunea retezării altoilor trebue
să urmărim trei lucruri principale şl anume:
coroana frumoasă, creşterea şl produetiul-
tatea pomului. Numai din carte lucrurile
acestea însă nu se pot înuăţa. Aşa eeua se
poate înuăţa numai lucrând sub conducerea
unul pomolog expert, cunoscând în special
natura şi felul de desuoltare al fiecărui fel
sau specie de pom. Aci trebue practică, nu
numai teoriei Cine nu are practică, mat
bine să nu pună mâna pe cuţit, căci mal mult
strică decât direge. Mat bine să lase ea
natura să lucreze, eăet aceea nu greşeşte.
Gâteua reguli generale însă, e btne să
atbă în uedere oricare proprietar de gră­
dină. Acestea ar fl următoarele:
 37

Retezarea de primăvară.
Un pom, care creşte încet, trebue re­
tezat cât de scurt, eăel prin aceasta îl aţâţăm
la creştere, tar dacă creşte prea repede, îl
retezăm mai lung, atunci uom încetini cre­
şterea prea lungă a ramurilor 'şi se ua întări
tulpina, in felul acesta, altoit uor fi siliţi a
produce mai curând muguri de flori.
In prltnii 5—6 ani uom auea în uedere
formarea unei coroane frumoase şi propor-
ţlonate. S e uor lăsa la altoi 3—4 crenguţe,
cari uor auea să formeze baza coroanei.
Ramura din mijloc, ramura conducătoare, se
ua scurta mai puţin, iar ramurile laterale,
se uor scurta până la 1h sau până de V2 .
Tăietura se ua face aşa ea în fig. 9 şi 10.
Prunii, cireşii, ulşinli şl nucii să nu se
reteze ntetodată, fiindcă aceştia se pot usca
foarte uşor!
Pomii bătrâni nu pot fi retezaţi după o
anumită regulă. Aci hotăreşte mai mult gustul
şt judecata bună a eultiuătorului. Ar fi de
însemnat însă următoarele puncte:
1. Crengi prea dese, mal ales în inte­
riorul coroanei, să nu lăsăm să se desuoalte.
38

fiindcă acestea împiedecă aerul şi lumina de

a circula prin coroană şi atunci nu se uor
produce fructe frumoase şi aromatice.
2. Crengile, cari se încrucişează şl se
freacă, să fie îndepărtate, fiindcă acestea,
freeându-se, se uatămă una pe alta şi atunci
pomul întreg se poate infecta.
3. Mlădifele de apă ce se formează pe
trunehiu şi crengile mal dese, să fie înde­
părtate fără cruţare ori de eâteori se uor
iui. Acelea fură sucul crengilor şi al fructelor,
dau pomului forma unei mături şl în urmă,
îl fae neroditor.
4. Crengile uscate să fie totdeauna, prt-
măuara, curăţite din pom.
5. Să nu curăţim toate crenguţele ce se
tuesc pe crengile conducătoare, din afară
şl din mijlocul coroanei, fiindcă acelea uor
forma muguri de flori.
Toate tăieturile se uor netezi eu cuţitul
şl se uor unge eu ceară de altoit.
Retezarea prunilor, uiştnilor şi eireşllor
se săuârşeşte eu totul în alt mod, întru cât
aceştia produc florile şl fruetele numai pe
lemn de un an şi nicidecum mai uechiu.
 39

(pe ţepe şi frigări). De aceea aceştia îi re ­

tezăm numai până sunt foarte tineri; cum
şi-au format o coroană şl pe crenguţe s ’au
luit ţepe (frigări), le dăm pace 1
In prlmăuara anului al doilea după să ­
dire, trebue să retezăm pomişoril după anu­
mite reguli. Şi aceste reguli, — în lucrarea
de faţă, — mă uoiu mărgini a le preda numai
în general. Reguli generale, pe cart să le
poată obserua şi cine nu e grădinar de pro­
fesiune, specialist. „Pomul e ea omul“ am auztt
zicând pe un pomolog bătrân. Şi în adeuăr,
dacă o bună edueeţiune se poate da euiua
numai eunoseându-i Indiuidualitatea (firea),
tot aşa e şi eu pomlşorii: pentru a le putea
da forma nimerită, trebue să le cunoaştem
„indiuidualitatea“, ureau să zic: înclinarea
spre a se desuolta într’o formă sau alta. Şi
aici e locul specialistului 1 Pentru amatori
sunt deajuns următoarele generalităţi, cari
se pot aplica altoilor fără prea mare teamă
de greşeală.
Se taie ramurile altoiului până la 'h sau
V2 din lungime. Tăietura se face deasupra
unui oehtu ce e îndreptat spre partea externă
a coroanei. (Fig. 9, 10, 11, 12 şl 13.)
40

Ramura conducătoare să rămână tot­

deauna eeua mal lungă decât ramurile late­
rale. Ramurile crescute la loc nepotrlult se
îndepărtează de tot sau se scurtează la 1—2
cm., ca din acestea să se desuoalte muguri
sau lemn fructifer. (Vezi flg. 10, 11,12 şl 13.)
După ee ramurile, 4 —5 etajul (catul)
prim de din jos, s’au întărit deajuns, putem
proceda la formarea unui nou etaj (cat),
— la înălţime de 50 cm. — din ramura^ con­
ducătoare ş. a. m. d. (Uezt flg. 14 şt 15.)
In general putem zice:
Ramurile deopotrluă de debile să se
scurteze mult, până la 3—4 cm. Ramurile
deopotrluă de tari şl bine desuoltate, se Dor
lăsa mal lungi.
Dacă ramurile sunt în mod neregulat
desuoltate, unele mal groase, altele mai sub­
ţiri, uom lăsa neretezate pe cele mal debile
şl uom reteza pe eele prea bine desuoltate.
In modul aeesta uom obţinea o creştere re­
gulată şl proporţională a coroanei.
Cercetăm mereu legăturile ea să nu fie
prea strânse şi nici prea slabe.
Farfuria sau discul altoiului să fie tot­
deauna curăţită de buruiană.
 41

Flg. 14
Piramidă formată din trei etaje, caturi: A. B. B.
Etajele să fie 50 cm. departe unul de altul.
42

Retezarea şi gunoirea de toamnă.

Prin retezarea de primăuară a altotlor
urmărim mai mult desuoltarea lemnului. Prin
retezarea şl gunoirea de toamnă urmărim
mai mult desuoltarea şl înlesnirea produc-
tlDitătil pomilor. Operaţiunea aceasta o facem
la încheierea eireulaţlunel a doua a sucului
nutritor din pom, fiindcă numai atuneia se
pune bază formării mugurilor producători
de flori. Mugurii produetlul se desuoaltă eu
atât mat sigur, eu cât sucul (seua) unul pom
ua fi mal bogat în materii nutritoare şi eu
cât acest suc ua circula mai încet. Prin o gu-
notre puternică eu materii ce conţin fosfor
şl potaşă, îmbogăţim sucurile trebuincioase
la desuoltarea mugurilor fructiferi, pe când
prin retezare sporim în mod măiestrit eir-
eulaţlunea sucului. (Fig. 15.)
Gondiţlunea principală pentru o bună
reuşită e c ea mai m are concentrare p osi­
bila a sucurilor nutritoare în muguri, fără
îm boldirea acestora la o nouă im bobocire.
îndeplinirea acestei eondiţiuni principale
nu depinde însă numai de noi ei, în partea
cea mat mare, de împrejurările climatice, de
 48

Fig. 15
R etezarea ramurilor laterale în scopul d e a obţine
lemn roditor şi sp re a promoDa desuoltarea potriuită
a coroanei.
44

natura solului, de desuoltare şl de tempe­

ratură. Vom gunoi, deci, atunci când circu-
laţiunea sucului e p e sfârşite. Acest timp
potrlutt îl putem cunoaşte de pe întărirea
(înlemnoşarea) mlădtţelor anuale şi când în
uârful acestora se ua fl format deja un mugur
terminal puternici Qunotrea aceasta să nu
se facă cu materii lichide, el solide. Rete­
zatul de toamnă încă să se facă mai bine
pe la începutul lui Oetomurie.
După toate aceste alergări putem statorl
următoarea regulă:
Vrem să îndemnăm, să îmboldim cre­
şterea lemnului: gunoim primăuara; urem să
avem poame mal multe: gunoim toamna.

Ceapa de altoit.

Pentru ea tăieturile şl diferitele rane,

cauzate altoilor şl pomilor fructiferi, — prin
nobilitare sau retezarea unor ramuri, — să
nu fie expuse influentei dezastruoase a agen­
ţilor atmosferici, adică: să nu poată pătrunde
apa sau razele prea aspre ale soarelui, vântul,
care usucă sau gerul, care cauzează înghe-
 45

tarea şi apoi putrezirea lemnului, între­

buinţăm „ceara d e altoit*.
Aceasta e de două feluri: 1. caldă —
curgătoare şi 2. rece — curgătoare.
Eu prefer pe cea rece — curgătoare,
fiindcă e mai uşor a lucra eu ea.
Compoziţia acesteia, — după Eucas, —
e următoarea:
Intr’uri uas de fier topim, încet şl la foc
domol, 1 kgr. răşină albă sau sacâz (eolo-
foniu alb). După ce aceasta s’a topit şt în­
cepe a se domoli, dar încă e tot curgătoare,
turnăm peste ea, — mestecând mereu, —
300 grame alcool (de 90°/0). Acest alcool,
înainte de a-l turna peste răşina topită, îl
punem eu sticla într’un uas cu apă caldă
pentru a-l încălzi puţin.
După ce aceste două materii le-am ame­
stecat bine, mai adăugăm la ele ?0 grame
oleu de in şi mestecăm până când căpătăm
o materie uniformă şi destul de lipicioasă.
A ceasta e cea ra de altoit rec e — curgătoare.
O turnăm apoi, până încă e călduţă,
într’un uas de tinichea, eu gura destul de
largă. Vasul îl ţinem apoi bine închis, până
la întrebuinţare.
46

Dacă uasul (cu ceară) stă mal mult timp

deschis, euaporează alcoolul (spirtul) şl ceara
se întăreşte. In cazul acesta punem nasul eu
ceară într’un uas eu apă caldă şl adăugăm,
din nou, atâta alcool (spirt), amestecând,
până ajunge Iarăşi bună de altoit.

Gunoirea pomilor.
Pomul, pentru a putea creşte şl pros­
pera, are lipsă de căldură, de lumină solară,
de umezeală şl de o mulţime de materii pe
earl, parte le la eu ajutorul frunzelor, din
aer, parte le absoarbe eu rădăcinile, din
pământ. Materiile acestea din urmă, le numim
materii nutrittue ale pomului şl sunt urmă­
toarele : Oxigen, hidrogen, acid carbonic,
azot, fosfor, sulf, potasă, uar, magneziu şl fler.
O parte din aceste materii se află în aer,
o parte în pământ. Cele din aer, în cantităţi
foarte mari, nu se secătuesc niciodată, cele
din pământ, în cantităţi mai miei însă, da.
Acestea trebuese înlocuite şt cel mai bun
mijloc de înlocuire e gunoitul eu gunolu de
uite. Un car de gunolu de uite conţine urmă­
toarele cantităţi de
 47

aeld fosforie . 2 kg,

azot. . . . . 4 »
p otasă. . . . 5 n
uar . . . . . 472 »
1. Aetdul fosforlc promouează desuol-
tarea fructelor;
2. Azotul promouează uieaţa şt creşterea
lemnului şl frunzelor. Frunzele capătă uer-
deaţă închisă şl fructele coloare frumoasă;
3. Potasa măreşte puterea de rodirp, în­
tăreşte lemnul şl îl face rezistent contra
gerului şl contra boalelor. Fructele capătă
arom ă;
4. Varul încălzeşte solul, face coaja lucie,
omoară multe insecte strieăeloase şl tot prin
uar capătă fructele dulceaţa.
Ureţl dară să aueţi pomi şl poame, daţi-le
gunolu. Gunoiul însă să nu zacă şi să nu
atingă tulpina 1

Cauzele nerodirii pomilop şi eomba~

ferea aeestop cauze.
Nu e uşor lucru a stator! la prima ue-
dere din ce cauză, un pom oarecare, înce­
tează de a mai rodi sau că, cu toate că e
48

sădit de o grămadă de ani, el creşte fără

încetare, dar de rodit, nici uorbă. Astfel de
cazuri sunt foarte multe şl de aceea mă uolu
sili a înşira în cele următoare pe cele mai
cunoscute şi anume:
1. In unele împrejurări însuşi solul şi
clima sunt improprii ş i nepotrivite unor so­
iuri de pomi.
In astfel de loeuri e bine să nici nu în­
cercăm sădirea altoilor, fiind orice cheltuială
făcută de geaba;
2. Se poate întâmpla, că pădureţii cari
seruese suport pentru altoire, nu se potri-
uese cu mlădiţele nobile ce le altolm pe el.
In cazul acesta să ne ferim a aduce port­
álton (pădureţii) din pădure, ei să-i prăsim
noi în grădină, din sămânţă aleasă;
3. De multe ori mlădiţele sunt luate dela
un pom care e de neam neroditor.
B bine ea mlădiţele să ni le culegem
noi înşine sau să ni le procurăm dela oameni
de încredere;
4. Sunt unele soiuri de pomi, cari cer
un timp mai îndelungat până să înceapă a
rodi, cum e d. e. mărul Qrauensteln, Bors-
dorfer, mărul Pătul, Poinle, Maşanskl sau
 49

părul Prăsad ete. Aceste soiuri încep să ro­

dească abia după 10—15 ani şl aci nu ajută
decât numai aşteptarea şl indulgenţa;
5. Altoiul a fost sădit prea adânc. — de
sigur din neştiinţă.
Acest neajuns îl putem combate numai
scoţând altoiul (pomul) şl replantându-1 din
nou, după, toate regultle sădirii pomilor.
Un pom sădit prea adânc nu ua rodi
niciodată în cantităţi satisfăcătoare;
6. Solul care conţine prea multă ume­
zeală nu e potriult pentru plantare de pomi.
Apa, umezeala prea abundentă împiedică
aerisirea solului, lemnul crescut în prlmă-
uară, nu poate să ajungă la deplină coacere
până toamna şt astfel, în iarna următoare
degeră şl pier mugurii de floare.
Astfel de locuri nu se plantează eu pomi,
el numai în cazul când apa poate fi condusă,
prin drenaj, la locuri mal joase;
7. Solul lipsit de materii nutrltoare (să­
răcit) poate fi făcut roditor prin gunoire sau
îngrăşare;
8. Şesurl expuse unor curenţi reci sunt
nepotrtuite pentru pometuri;
4
so

9. Pomii mai pot fi oarecum forţaţi s

rodească dacă de jur-împrejurul lor, dela
trunehiu lVa—2 m„ se sapă un şanţ de 50—60
cm. adâncime, tăindu-se toate rădăcinile ce
ne uin în cale. La uârful rădăcinilor scurtate
se uor forma o mulţime de peri absorbanţi.
Perii absorbanţi au o deosebită influenţă
asupra formării lemnului produetiu (roditor).
Această lucrare trebue făcută primăuara, pe
când începe circulaţia sucului în pom. Prin
această procedură se împiedecă creşterea
nebunească a lemnului şl se protejeasă des-
uoltarea mugurilor fructiferi.
Solul prea gras încă poate împiedeca
produetluitatea pomilor, mai ales când solul
conţine prea multe materii asotoase.
In caşul acesta dăm pomului praf de
uar din greu;
11. Pomii prea puţini roditori mai pot
forţaţi la o rodire mal îmbelşugată, dacă
legăm uărfurlle crengilor ce merg spre uârful
pomului eu sârmă sau sfori, le tragem la
uale astfel ea crengile să formese câte un
semicerc. Prin procedura aceasta încetinim
eoborîrea sucului ce, în circulaţia sa, eo-
boară iarăşi spre trunehiu. In urma înceţi-
 51

nirli circulaţiei, se uor desuolta mai mulţi

muguri produeăiorl de flori, deeât de cei
producători de lemn.

Gele mai însemnate boale ale pomilor

şi eombaterea lor.
Căuşele cari produc boale la pomi sunt
foarte uariate. De multe ort posiţta locului,
solul neeorespunsător, temperatura aspră,
tratarea greşită a pomului, uătămărl externe
ete. pot causa perirea pomului. Datortnţa
noastrăf e să căutăm căuşele cari produc
boala, ea apoi, îndepărtându-le, să asigurăm
starea sănătoasă a pomului.
Boale mai însemnate sunt:

Tăciunele.
E uşor de recunoscut. Abia put mâna
pe creangă sau tulpină şi îndată uest, că
te-al umplut de funingine. Boala aceasta atacă
coaja, care la început se înegreşte, apoi se
usucă, ereapă şt în urmă ataeă şi lemnul,
eare ajunge brun, apoi se usucă.
In cele mal multe caşuri, boala aceasta
e causată de degerare sau pământul conţine
4*
52

prea multă apă sau din contră: pământul e

prea uscat. Se mal poate naşte boala aceasta
şl atunci când pomul e gunolt eu prea mult
gunolu proaspăt. Ca să îndepărtăm cauza
care produce boala, să tăiem partea ata­
cată, ungem rana, dacă e mal mare, eu un
amestec de argilă, gunolu de uaeă şl cenuşă.

Cangrena.
Aceasta atacă mai ales merii. Pe crengi
şl chiar şl pe tulpină se uăd tumori (umflă­
turi) cari eu timpul se deschid, producând
rană deschisă. De pe marginile ranelor curge
o fluiditate ea zeama de ."gunolu. Întâi se
usucă crengile, rând pe rând, de sus în jos,
până piere pomul. Cauzele acestei boli pot
f i: sol prea umed; sădire prea adâncă; lipsă
de gunolu mineralie sau sol lipsit de uar.
Ca mijloace de uindeeare se recomandă:
gunoirea eu uar, fosfat, potaşă; drenarea
terenului; tăierea lemnului atacat]până la
cel sănătos şi spălarea ranel eu o soluţiune
de acid sulfuric sau ealalean, eu ajutorul
unui petec de postau. Ungem ranele eu ceară
sau argilă.
 53

Alton tineri, dacă sunt atacaţi, să fie

scoşi din grădină şl arşi şl aceasta din cauză,
că au fost altoiţi eu surcel luaţi dlntr'un
pom infectat.
Scurgerea de gumă.
Această boală atacă mal ales prunii,
cireşii şi uişinli. SeDa (sucul) din celule se mo­
difică, străbate prin coajă afară, se întăreşte
şl asifel stă în drum la circulaţia seuei.
Adeseori această boală prouine din rete­
zarea prea târzie a crengilor; din cauza
schimbării prea repezi a temperaturii sau
din lipsa de materii nutritiue. Scurgerea
gumei o putem uindeea, tăind eu un cuţit
bun rana formată, ungem aceasta eu ceară
de altoit sau „săpun negru“. — O putem
uindeea şl frecând rana eu maeriş sau le­
gând rana eu cataplasme muiate în oţet.
fîălbinapea.
Frunzele galbine arată boala de care
sufere pomul. Aceasta prouine din două
cauze : lipsa totală a fierului din pământ sau
fiindcă subsolul e Inundat de apă. Pentru
ulndeeare presărăm o mână de ealaieati
54

prin gunoiul cu care gunotm. Dacă apa e de

uină; facem şanţ şi scurgem apa.

Degerarea.
Altotl tineri sufer adeseori din causa ge­
rului. Altoli degeraţi se cunosc de pe petele
brune de pe coaja din partea sudică a tulptnei.
îndepărtăm coaja atacată eu un cuţit bun, un­
gem ranele eu ceară de altoit. Pentru ea altoli
să nu degere îi uăruim în lunile de toamnă.

Pătarea poamelor.
De multe ori, deja la 4—5 săptămâni după
cules, obseruăm pe mere şi pere nişte pete
negre. Acestea sunt cauzate de un burete
numit „fusieladiu“. Contra acestuia putem
apăra pomii stropindu-l ca şi pe uiţa de uie
eu „soluţlune de bordo“ (piatră uânătă, dl-
soluată în apă şi amestecată cu lapte de Dar).

Duşmanii pomilor.
Ş o a re c e le d e grădina.
Cel mat [mare duşman al altoilor este
şi rămâne „ş o a r ec ele d e gradina“. E de mă­
rimea unul sobol, (cârtiţe) de coloare ea-
 55

stanie. Are obiceiul de a roade toate rădă­

cinile altoilor. Fiindcă face coridoare largi
pe sub pământ, e uşor de constatat locul
unde se ţine. S e poate omorî eu moreoul
otrăulţi şi introduşi în coridoarele lor. Gel
mai sigur mijloc însă rămâne hârleţul; să-l
căutăm şi să omorîm toată prăsila.
Cărăbuşul său gândacul d e Mai.
Aeestâ roade fruzele pomilor şi îl putem
nimici uşor. Mai primejdioasă e însă Iarna
acestuia. Roade rădăcinile altoilor. Aceştia
nu-i prea putem noi stârpi, far’ atunci când
săpăm grădina, să-l adunăm şi nimicim. Ne
ajută la stârpirea acestora cârtiţa şl ariciul.
Să ne bucurăm când pe aceştia îi întâlnim
în grădina de pomi.
Gărgăriţa mugurilor.
Un inseet mic, negru-brun, eu bot lung
şl ascuţit. Acesta găureşte primăuara, mu­
gurii de floare şl depune ouăle în găuriee.
Înainte de a înflori pomul, ies din ouă lar-
Dele, cari îndată încep a roade floarea până
încă e în boboc. Fac pagube mari. li putem
stârpi numai scuturând des pomii, ea apoi
56

să albă găinile ee aduna. Să curăţim Iarna tul­

pinile pomilor de muşehiu şi coajă uscată,
fiindcă peste iarnă se ţin bucuros acolo.
Gărgăriţa m erelor.
Seamănă mult eu cea de mal sus. Aceasta
găureşte, pe la finele Iul Iunie, poamele şl de­
pune un ou în găurlee. In scurt timp se des-
uoaltă din acesta o laruă care mănâneă
miezul până la sâmburi, se îngraşe bine, apoi
iese afară, — de multe ori cade eu poamă eu
tot jos — intră în pământ, unde se împăpu-
şează, trece prin metamorfoză, apoi Iar îşi
începe munca distrugătoare, până toamna,
li putem nimici numai adunând şl nimicind
poamele uiermânoase.
Geometrul (cotarul) e cel mal păgubitor
flutur de noapte. Nici gerul din Noemurie
şt Deeemurle itu-1 împiedică în relele lui.
Atât fluturul (bărbătuşul) cât şi muieruşea
(gândăeel de culoare eenuşie-înehlsă) fără
aripi, îi putem întâlni prin grădinile de pomi
pe la finea lunel Oetomurle, până prin Deeem-
urie. Fluturaşul sboară nestingherit printre
crengile pomilor, pe când femeiuşcă se urcă
pe tulpină până la muguri. Pe flecare mugur
 57

depune un ou, apoi piere. Prlmăuara. de­

odată eu înmugurirea pomilor, ies şl lamele
din ouă, intră în mugur şi astfel nimicesc
orice recoltă. Aceasta se întâmplă prin Mat
până în Iunie. In luna Iulie—Septemurte se
coboară larua (omida) uerde-cenuşie, pe un
fir de mătase, jos la pământ. Alei se împăpu-
şează şi, în luna Oetomorie şl Noemorie,
iarăşi, îşi începe actlultatea distrugătoare,
depunând ouăle pentru primăuară.
Cel mai sigur mijloc de apărare contra
acestora este să legăm în jurul pomilor
„chimirurile de eleiu “, cam la înălţime de
1 m. dela pământ, deja dela începutul lunei
Oetomurie. Facem aceste „ehlmlrurt“ din
carton lat de 15 cm. Ee înfăşurăm în jurul
trunchiului, aproape de marginea de sus
legăm strâns eu o sforleleă, marginea de jos
rămâne deschisă, ea o pâlnie întoarsă. Ungem
acest chimir pe partea lăuntrică eu cleiul
făcut pe cum urmează: 5 dl. (deeilitri) ulei de
rapiţă să amestecăm eu 1 dl. unsoare de
p orc; le fierbem acestea la foc domol până
mal rămâne o cantitate de 4 dl., în alt uas
punem 1 dl. terebentină groasă, în aceasta
turnăm 1 dl. eolofonium, mărunţlt bine şl după
58

ce colofoniul s ’a disoluat bine în terebentină,

le adăugăm în uasul cu raplţă şl unsoare,
amestecând încontinuu. După răcire ungem
cu un pămătuf massa aceasta pe Internul
chimirelor descrise şl legate deja pe pom.
Dacă massa e prea groasă, o lungim (sub-
tlem) eu ulelu de raplţă. Aceasta nu se usucă
nici în două luni. — Aci se lipesc apoi toate
Insectele uătămătoare şl, nemalputându-se
urca în coroană, nu mal pot face pagubă.

Depănătopul merilor.
(Omida de măr.)

Tocmai a căsut un măr mare, roşu pe o

parte; fug copiii pe ’ntreeute care să-l ridice
mal curând. Cel mal Iute de picior îl ridică
şl eu mare bucurie muşcă o bucată bună
din el. Deodată aud : „Bată-l să-l bată, un
Dterme“! Nu e ulerme, răspund eu, el e
omida, de coloare roşie, a unui fluturaş de
coloare'surle-brună, eu două puncte arămii
pe Dârful aripioarelor. Omida acestuia ajunge
astfel în măr, că primăuara, când mărul e
înflorit, fluturaşul sboară dela floare la floare,
 59

depune un ouşor adânc în caliciul floaret.

Florile cad, merişorul se desuoaltă şl înehlde
în internul sâu ouşorul. Din ouşor se des­
uoaltă omida, care începe a roade sâmburii
mărului şl mărul trebue să cadă. Dacă mărul
se ţine bine în codiţă, omida mănâncă din
mlesul mărului până îşi face un coridor pe
unde poate ieşi afară, se lasă, pe un fir mă­
tăsos, jos la pământ, unde se împăpuşeasă.
apoi apare iarăşi ea flutur. Prin luna Iunie—
Iulie, fluturaşul iarăşi sboară prin coroana
pomului şi acum îşi depune câte 1—2 ouşoare
pe fructele frumoase, în locul aeoperlt de o
frunsă sau unde două mere se ating unul
de altul. Omida ce iese din ou, intră în mles,
face mărul „ulermănos“. Aceste mere tarăşl
cad la pământ sau sunt duse toamna şt pă-
strate în piuniţă. Aci omidele se împăpu-
şeasă într’un colţ al piuniţei, ea apoi în prlmă-
uara următoare să înceapă dtn nou distru­
gerea poamelor.
li stârpim nimicind merele căsuţe pe jos
şl înfăşurând tulpina pomului eu o sueltură
de fân, încă în luna Mal. Omidele cari uor
să se împăpuşese, intră bucuros sub acel
„brâu“, de unde noi îi putem uşor nimici,
 Păduchele de sânge (sau lânos).
B o Insectă care e în stare să niml-
cla8eă merit dlntr’un tinut întreg. Atacă mat
ales mlădiţele de 1—2 ani, precum şt locu­
rile unde, făeându-se o rană, aceasta nu a
fost acoperită eu ceară de altoit. Trăieşte
în colonii mari şl ea să fie apărat de ume­
zeală şl răceală, se acopere eu o materie
lânoasă şi albă. Dacă apăsăm cu degetul
pe acea materie se înroşeşte. B sucul ce
iese din insecte, de aceea li s ’a şi dat numele
„de sânge“. Intr’o uară se înmulţeşte în mal
multe generaţluni. Unele au aripi, altele nu.
Gele aripate sboară în toate părţile şl aşa
umplu ţinuturi întregi.
Se hrănesc numai eu sucul pomilor pe
cari îl atacă, aşa că îşi înfig trompa ascuţită
în coaja subţire a mlădlţelor tinere. Goaja
ereapă, se umflă, se usucă, mărul nu mai ro­
deşte şl în eâţiua ani piere pomul. Un pom
mare e aproape imposibil (peste putinţă) de
curăţit, putem însă scăpa altoii tineri. Se re­
comandă mai multe reţete, mal mult sau
mai puţin scumpe. Eu recomand următoarea:
amestecăm J/a litru petrol lampant eu V2 Hp-
plelu de in sau raplţă sau unt de lemn rânced,
 61

scuturăm bine, ungem apoi eu un pămătuf

sau spoitor mie, toate părţile altoiului, până
sub grumazul rădăelnet, turnăm apoi lapte
de oar pe pământul de sub coroana alto­
iului şl oom scăpa de „păduchii de sânge“.
Tratamentul acesta îl uom face primăuara,
la începutul lut Martie, pe când mugurit
dorm.
Afară de duşmanii aci amintiţi, mai sunt
o mulţime de duşmani al pomilor, pe cari
nu-i mal amintesc, fiind cunoscuţi, chiar şl
de copiii din şcoala primară.
I
Prietenii pomilor.
Dacă plugarul şl grădinarul au mulţi
duşmani, trebue să recunoaştem că Creatorul
a purtat de grijă, ea aceştia să albă şi prie­
teni, eari în lupta contra celor răi, dau omului
un ajutor foarte însemnat. In cele următoare
uolu numi numai pe ureo eâţiDa dintre aceştia,
eăet e bine a aminti cât de des pe aceia
cari ne ajută, ea apoi, la rândul nostru, să
le dăm ajutorul nostru şi să-l protejăm.
Sobolul (cârtiţa) trăieşte numai eu tn-
seetele ce le prinde pe sub pămât.
e.n

82

Ariciul uânează noaptea întreagâ după

şoareci, cărăbuşi, uterml, gândaci şi eoro-
plşniţe.
Liliacul încă se nutreşte numai eu fluturi
ce sboară noaptea.
Uliul şi bufniţa prind o mulţime de şoareci,
cucul mănâncă numai omtdele păroase pe
cari alte pasări nu le mănâncă.
Qheunoaiele, de tot felul, pustiesc tot
felul de insecte cari se îneuibeasă sub coaja
şt în lemnul putred al pomilor.
Dintre pasările cântăreţe amintim numai
ureo câteva: Graurul, cinteza, muscariul, pri-
ueghetoarea, prihoriul, rândunica, sturzul,
ciocârlia, piţigoiul şt altele multe, multe.
Acestea sunt car! apără grădinile şl câmpu­
rile noastre 1 Următorul exemplu ne ua lumina.
E xem plu : Un/copil sburdalnie, fără a-şi
da seama, că face o faptă rea, culege cinei
puişori din cuibul unei pitulici sau prihoriu.
Fiecare puişor are trebuinţă de nutremânt,
la zt 50 de omide, pe cari părinţii lor le
prind şl le duc puişorilor, eu totul deci, zilnic
250 omide. Puişorii ar fi ajuns sburătorl
după 4—5 săptămâni; să zicem, că în 30
zile aceştia ar fi pustiit ?500 omide. Omtdele,
 63

din cauza cuibului deuastat (stricat), nu sunt

pustiite, ele rod flecare pe zl o cantitate de
flori şt frunze, cât cântăreşte corpul lor, să
zicem Iarăşi, că o omidă roade zilnic numai
o floare, într'o lună roade 30 flori, Iar cele
7500 omlde uor deuora (mânea) laolaltă 225,000
flori. Dacă eopilul nu ar fl deuastat (stricat)
cuibul, al auea tu şl ueetnli tâl eu 225,000
bucăţi de* poame mal multe. Cruţaţi deci
cuiburile păsărelelor şi câştigul ua fl al nostru.

Reguli pentru cultura pomilor.

1. Compoziţia pământului şi a leg erea altoilor.
In pământ neroditor (sterp), prea nisipos,
prea pietros sau prea apătos să nu plantăm
pomi, fiindcă ne uom face numai spese za­
darnice.
Alege numai pomii cari se potriuese eu
pământul, pozlţlunea şt clima locului tău.
eumpără-ţl altoit dlntr'o pepinieră eu
bun renume. Altoit să albă tulpină frumoasă,
rădăcini multe şi subţiri, iar coroana să fie
bine formată.
2. Plantarea. Plantează alţoll, de e po­
sibil (eu putinţă), toamna, după căderea frun-
Cr
64

zelor şi fă gropile de 1—1,50 m. largi şl

50—80 era. adânci.
Altoii pe cari nu-i poţi sădi îndată după
cumpărare, îngroapă-i eu rădăcinile în pă­
mânt.
In pământul prea răuănos plantează pomii
primăuara, fă însă gropile de eu toamna,
ea pământul să se poată „direge“ prin în­
gheţare.
Gu o lună de zile înainte de plantare,
aruncă pământul 1/2 în groapă ca să se poată
aşeza până la plantare.
Rădăcinile vătămate retează-le eu un
cuţit bun. Scurtează bine numai rădăcina
principală, iar pe cele laterale lasă-le cât
de lungi şl apoi, când le pul în groapă, în-
doieşte-le cât de tare, fiindcă acestea la fie­
care cotitură slobod rădăeinuţe subţiri eu
cari absorb nutremântul şl pomul eu atât
mai bine se ua hrăni. Rădăcina principală
a perilor trebue eu mult mat scurt retezată
decât a merilor.
Nu sădi pomul mat adânc în pământ de
cum a fost în pepinieră.
Astupă eu degetele golurile de prin ră­
dăcini, apoi toarnă apă din greu, ca să se
 65

împotmolească bine rădăcinile eu nămol.

Altoiul să nu fie prea strâns legat de par.
Aeopere discul (farfuria) altoiului eu gu-
nolu păios, ea să nu se usuce prea curând.
3. Distanţa dintre altoi.
Nu sădi altoil prea aproape unul de altul.
Merii, perii şl cireşii se sădesc la distanţă
de 8—12 in.; nucii numai la 12 m .; prunii şi
pomii pitici pot fi plantaţi şl numai la 5—6 m.
Printre altoil de meri şi perl putem planta
pruni, fiindcă aceştia, până la desuoltarea
celor dintâiu, uor rodi şi se uor şt sfârşi.
4. înlocuirea pom ilor bătrâni.
In locul unde al îndepărtat un pom b ă ­
trân, să nu mai sădeşti altul. In loeul acela
pământul e cu totul sărăcit. Dacă nu se poate
altfel, sapă în loeul acela o groapă de 2 m.
largă şl 1 m. adâncă. Adu apoi din alt loc
pământ bun şi umple groapa eu acesta; aşa
poţi planta altoiul.
5. R etezarea altoilor.
Coroana altoiului să fie în proporţie eu
rădăcina. Auem altoi eu rădăcini puternice,
putem lăsa şl coroana mai plină ; auem altoi
5
66

eu rădăcina mal puţin desuoltată, retezăm

şl coroana mal tare. Să lăsăm la altolu numai
atâtea ramuri, cât credem, eă uor fi deajuns
pentru formarea bazei coroanei. — Ramura
conducătoare, din mijloc, să o lăsăm eu 5—6
ochiuri mal lungă decât cele laterale, astfel,
ea altoiul să aibă aspectul unei piramide.
Retează altoit numai până când le-al dat
forma reeerută coroanei; după aceea albi
grijă numai ea crengile să nu se frece şl să
nu se prea îndese, făcând din altolu o mătură.
(Uezt fig. 11, 12, 13, 14 şi 15.)
6. Îngrijirea altoilor şi a pom ilor bătrâni.
a) Să ferim altoli de Iepuri. Aceasta o
putem face împrejmuind tulpina eu spini şl
eu o pânză de sârmă. Discul altoiului să-l
săpăm mai de multe ori peste uară;
b) Coaja erepată, muşchiul şl llehenele
să nu le suferim niciodată pe tulpina şi cren­
gile pomilor. Crengile uscate le îndepărtăm
eu fierăstrăul, tăindu-le des de lângă trunehlu
şl ungem rana eu ceară de altoit;
e) Dăruieşte tulpina şl crengile pomilor,
toamna, eu uar, uei omorî prin aceasta o
sumedenie de insecte şi uel feri pomlşoril
de degerare;
 67

d) Adună merele ufermănoase şl le ni­

miceşte eu omide eu tot;
e) Nu lăsa ea eoptll să asuârle eu pîetri
după pasările din grădină.
7. Gunoirea pomilor.
Gunoleşte pomii de câte ori uezi eă ră-
murelele anuale nu erese. Fă în scopul acesta,
pe sub uârful crengilor, jur-împrejurul po­
mului, un şanţ sau găuri de 30—40 em. adân­
cime, umple acesta eu gunolu putred sau
eu must de gunolu lungit de 5 ori eu apă.
Sau gunolm toamna foarte târalu sau lăsăm
până prtmăuara. Daeă am gunoi toamna
înainte de stagnarea (încetarea) totală a eireu-
laţlunel sucului, altoli ar putea începe să
crească din nou şl atunci ar îngheţa pe iarnă.
8. R ealtoirea pom ilor improprii.
Ai un pom ce nu produce fructe bune,
reteaaă-i toamna 3 —4 din crengile cele mai
de jos şi altoieşte-le primăuara; în anul al
2-lea tăiem”alte crengi şl le altolm. In anul
al 3-lea altoim cele din urmă crengi.
9. Întinerirea pom ilor bătrâni.
Daeă ai un pom bătrân, care eu tot gu-
noitul, nu mal rodeşte, întinereşte-1, adtcă
s*
68

taie toate crengile pe */2 încă în luna Ianuarie—

Faur şl formează-l coroană nouă din mlădi-
ţele ce uor creşte.
10. R ecoltarea (culesul) poam elor.
Poamele pot fl împărţite, după timpul de
coacere şi durabilitatea lor în:
1. Poam e văratice, cari ajung la deplină
coacere, începând din luna Iulie până la în­
ceputul lui Septemurte;
2. Poame, tomnatice, cari ajung la deplină
coacere, începând din luna Septemurie până
la mijlocul lui Noemurie;
3. Poam e iernatice, cari ajung deplina
lor coacere, — deuenind bune de mâncat, —
abia după mijlocul lui Noemurie, până târziu,
în lunile de primăuară.
După folosul ce putem trage din poame,
le putem împărţi în:
1. Poam e de desert, eu un gust aromatic,
sunt fuzlbile (se topesc în gură), au o formă
plăcută şi culoare frumoasă;
2. Poam e pentru gospodărie, ce obţinem
dela pomi foarte roditori, dar fructele lor
sunt potriuite numai pentru fiert şi pentru
uscat;
 09

3. Poam e pentru com erf, cari sunt mult

căutate pentru bunătatea şt durabilitatea lor
şl cari, fiind foarte rezistente, pot ft expe­
diate la mart depărtări fără a suferi prea
mult;
4. Poam e pentru fa b rici, cari se potrl-
uese numai pentru fabricarea de uln, mar­
meladă. oţet şl rachiu.
Poamele uărattee şl tomnatice ajung la
coacere cfepltnă şt sunt comestibile (pot ft
mâncate) chiar şt în momentul când le cu­
legem de pe pom. Nu tot aşa stă lucrul eu
poamele iernatice. Acestea îşt ajung coacerea
deplină târziu, după ce le-am cules de pe
pom abia la 3—4—5 luni de zile. In acest
timp se desuoaltă în ele zahărul, miezul lor
deDine fraged, coaja lor cedează unei apă­
sări uşoare şi se afundă uşor în m iez; coaja
lor mal capătă o eoloare mai plăcută şi, în
general, capătă un miros şi aromă mult mat
pronunţată.
Recolta (culesul), auând în uedere fru­
museţea şl durabilitatea poamelor, precum
şi, aDând în Dedere cruţarea pomilor, trebue
să se facă eu cea mal mare îngrijire. Scu ­
turatul şl baterea pomului eu prăjina sunţ
70

lucruri prea brutale 1 In cazul acesta fruc­

tele se bătucesc, trec curând în putrefacţie,
îşi pierd ualoarea şl astfel ne cauzăm noi
înşine pagubă. Numai un om eu adeoărat
încă necopt la minte, scutură sau bate eu
prăjina poamele de pe pom.
Ghtar şl când culegem poamele eu mâna
trebue să fim eu deosebită grijă ea să nu
rupem deodată eu poamele şi rămurelele şl
frlgăruţele pe cari acestea au crescut, — ort
cât de miel ar fi acestea, — căci, bine se
ştie că, până să crească alte rămurele ro­
ditoare, trebue să aşteptăm, cel puţin, 2—3
ani şi tată, altă pedeapsăl Pomul ua rodi
mal puţin timp de 2—3 ani de-a-rândul!
Poamele Iernatice să se culeagă eât de
târziu de pe pom, chiar şl puţină răceală
nu le strică. Am putea zice că, puţină ră­
ceală promouează desuoltarea zahărului şl
aroma în poamă.
Să nu culegi poamele niciodată după
ploaie sau chiar umedei
Nu şterge ceara de pe poame în timpul
eulesulull Natura a îngrijit ea tocmai
aceea să apere poamele de mulţi agenţi
externi,
 71

După ee ai cules poamele, pune-le, îna­

inte de a le aşeza la iernat, într’un local ră­
coros şl bine aerisit, timp de ureo 10—15
zile, spre a se sbiei şi numai după aceea
aşează-le la locul destinat, în depozit.
Repetăm: eu eât poamele iernatice uor
fi mai târziu culese, eu atâta mal plăcute şl
mai aromatice uor deuenil Să facem dar
culesul acestora începând din 5 -2 0 Octomurie.
A staiori o dată fixă pentru culegerea
poamelor iernatice e imposibil, fiindcă aceasta
depinde de multe împrejurări. Depinde foarte
mult delà o uară sau toamnă mai mult sau
mai puţin călduroasă sau chiar ploioasă ;
poziţia locului şi compoziţia solului încă decid
foarte mult. Intr’un pământ călduros şl plin
de materii nutrltoare, poamele se uor coace
eu mult mai curând decât într’un pământ
dosnic, argilos şi greu.
Mai joacă un rol important şi etatea po­
milor. Fructele unui pom bătrân se coc mat
târziu ea ale unui pom tânăr; ale unui pom
înalt, mai târziu ea ale unui pom pitic a cărui
coroană e mai aproape de suprafaţa pă­
mântului. Deci, să nu ne mirăm daeă poa­
mele a doi pomi de acelaşi fel nu se uor
coace în unul şi acelaşi timp.
72

PARTEA A ll-A.
Pomii în raport eu elima, poziţia şi solul,
precum şi o descriere sumară a diferite soiuri de poame,
a căror cultură e mai rentabilă.

A) Mărul.
Nu orl-ee colţ muelgăios şl din toate
părţile înuălutt în umbră prieşte pomilor ro­
ditori. Şt aceştia au lipsă de aer, lumină şi
soare. S e înţelege dela sine, că diferitele
soluri singuratice au şi ele pretensiunl uarlate.
In general zis mărul prosperează mal
bine în locuri sub-deluroase şi coltnoase.
Poziţiunl eu înclinări domoale spre ost, uest
şl chiar spre nord, — dacă sunt apărate, —
îl sunt mai prielnice decât o pozlţlune sudică
pe care ziua întreagă o arde şi usucă soarele.
Bl cere un strat de pământ mai gros,
gras şt nicidecum uscat, care să fie argilos-
nisipos şl prin care apa să poată pătrunde
eu înlesnire.
a) Meri uăraiiei.
Astraahanul alb.
Pomul e potrlult pentru orice formă,
lemnul lui se desuoaltă bine, nu face coroană
 73

prea mare, e foarte reztstent, din care cauză

poate ft plantat ehtar şt în regiuni mai aspre
şi uânturoase. In pământ îneă nu e prea ale­
gător. Merele ajung la o mărime mijlocie; au
eoaje lucie, la început uerde, mai târziu albă,
spre soare pufln roşcat. Miezul e alb şl se
topeşte în gură, eu must dulce zaharos. In
regiuni mai calde se coace deja în luna
Iulie, în locuri mal reci, în August.
Astrachanul roşu.
Merele acestea se deosebesc de ale
Astraehanulut alb numai prin coloarea roşie
şl că sunt eeua mai acrute. Condiţiuntle de
desuoltare sunt deopotrluă.
Virginia roză.
Pomul ajunge la o mărime însemnată, se
împacă cu orice sol şi poztfie; reuşeşte bine
şl în locuri muntoase şl nu cere prea multă
umezeală. Formează piramide frumoase şi
produce multe mere mari, de coloare roşie,
eu gust dulee-aerişor şl aromatic. S e coace
în luna August.
6harlamov8hy.*)
Un pom ee-şl are originea în Rusia.
Lemnul se desuoaltă foarte iute şi preferă
*) Citeşte = Şarlamousehi.
74

locurile umede. Fructul ajunge la o mărime

potrtuită, eu eoaje subţire care mai târziu de-
ulne galbină, eu Dergl roşii. Miezul alb gălbui
are gust dulee-aerişor, eu multă aromă. Poa­
mele rezistă bine contra uânturllor. S e eoe
prin luna lui August.
Mărul oarzen (Clar alb).
Acest pom să nu lipsească din nici o gră­
dină, mi a zis odată un grădinar iscusit şi, în-
tr'adeuăr, merită toată atenţiunea, i se poate da
orice formă, rodeşte curând şl foarte abundent;
nu ocupă loc prea mult în grădină, auând co­
roană mică. Merele sunt mari şi frumoase-
albe-gălbui, au forma merelor Calullle,*)
eu gust aromatic şi răeoritor, se eoe la finea
lui Iulie August.
B) Meri tomnatici.
împăratul Alexandru.
Pomul formează coroană piramidală
foarte întinsă şl astfel ocupă loc mult în
grădină. Se mulţumeşte eu orice sol şi
poziţii înalte, dar de uânturi să fie ferit. In
*) ealuille = Sat în Normandia-Franja, eu mere
bune.
 75

locuri răoănoase să nu fie plantat, fltndeă

acolo l se putrezesc fructele pe pom. Plantat
fiind în locuri ferite de prea multă umezeală,
produce fructe foarte mari, de o coloare
earmlnle ce fi fură oehll, eu miez fraged şl
dulce-acrişor. Pentru piaţă e fruct foarte de
ualoare. S e coace în luna Septemurle—
Oetomurle.
C aluille*j roşu de toamnă.
Pomul formează coroană largă eu erengt
ce atârnă spre pământ. Se recomandă pentru
poziţii înalte eu climă aspră şl sol uscat.
Retezatul Dlăstarelor să fie mijlociu. Fructele
sunt mari, la suprafaţă unsuroase, de coloare
roşie eu pete întunecate, uântul nu le poate
oborî. Miezul are coloare roza eu ulne roşii,
fraged, foarte fin şl eu aromă de smeură,
din care cauză neeunoseătorll îl şl eonfundă
adeseori eu mărul de smeură Iernatic. Se
coace în Oetomurie—Deeemurle.
Dungatul d e Dansig. (Caluille de Dansig)***)
Pela noi prea puţin cunoscut. Lemnul
creşte Iute şl produce curând. Prlmăuara
*3 Caluille, eiteşle ealuil.
**) C iteşte: Calutl de Danţig.
76

florile se iDese târziu şl astfel gerurile târzii

nu-l strică. Coroana poate forma piramidă
sau cordon în cele mal multe cazuri for*
mează un glob turtit de mărime mijlocie.
Retezatul să se facă lung, crengile de mul-
teorl prea dese să se rărească des. In sol şl
climă nu e prea alegător. Fructul e mare,
la pipăit [pare unsuros, cu uergl roşit sau
de tot acoperit eu roşu. Miezul e alb- gălbui
eu ulne uerzt, bogat în must şt foarte aro­
matic. In scurt timp după cules e bun de
consumat, dar poate fl ţinut până târziu Iarna.
C) Meri iernatici.
Bellefleur. (Florine)*)
Pom foarte roditor, t se poate da orice
formă, mal bine se desuoaltă însă ea pira­
midă. Gere retezare scurtă, mlădiţele fructi­
fere trebuese mai de multeorl pişcate în
decursul ueret. Se desuoaltă mal bine în
pământul umed şl nisipos şi rodeşte fără
întrerupere. Merele sunt mart, aurii, eu multe
puncte ruginii. Miezul e gălbui, fraged, fin
şl aromatic. Se poate conserua până prin
Februarie.
*) e tte ş te : Belflcir — Florin.
 Ti

Boihen.
Greşte Iute, rodeşte curând şl abundent.
Prtmăuara înfloreşte târziu şl merele, foarte
mari. nântul nu le oboară uşor. Cere pământ
mănos eu mat puţină umezeală. Fructul are
eoafe subţire, unsuroasă, de coloare galbenă
spre soare puţin roşcată. Miezul e alb şl
îndesat, fără aromă, cu must de gustul utnului.
Fructul se poate eonserua pânăjprln luna
Mal—Iunie, când îşi şl capătă gustul cel
mat bun.
Frumosul de B oseoop .
Pom puternic, eu coroană înaltă. Reuşeşte
în ori-ce sol şl climă, numai să nu. sufere
secetă. E foarte bun pentru plantarea şose­
lelor. Rodeşte curând şl btne.'Fruetul e foarte
mare, de coloare galblnă-surle, roşu eu pete
ruginii şl coaja aspră. Se poate eonserua
până în luna Mal.
Cellini.
Produce curând şt foarte abundent, se
împacă aproape eu orice climă şt sol, e
potrlult pentru orice forme, în regiunile înalte
însă trunchiul înalt nu e de recomandat.
78

Fructul e foarte mare, roşu-uărgat, eu miez

moale şl mustos. S e poate eonserua până
prin Deeemurie.
Cousinot roşu.*}
E potriult pentru plantarea şoselelor,
fiindcă se mulţumeşte eu orice poziţie, sol
şi climă. Fructul e de mărime mijlocie, de
un roşu întunecat, eu miez îndesat, eeeaee
îl face ea să fie pentru comerţ foarte pre­
ţuit, mal ales că e foarte roditor. Se poate
eonserua până în lunile de uară.
Creţeşti.
Precum pătulul e o specialitate a Tran-
siluaniel, tot aşa e mărul „Creţesc“, un fruct
delicios (foarte gustos) al regatului ueehiu. Şi
fiindcă se împacă şt eu o climă mai aspră, ar
trebui ea şl în Ardeal să l se dea mai multă
atenţiune şi ar trebui să fie introdus în toate
pepinierele de aci. Fructul e mare, eu uergl
roşii, eu miez foarte gustos şl aromatic. Se
poate eonserua până prin luna Martie.
CalviUe alb de iarnă.
Un pom care reuşeşte bine numai în
ţinuturi apărate de ger şl uânturi, să aibă
*) C iteşte: Gusino roşu.
 79

pământ uşor şt mănos. Rodeşte curând şt

regulat, dar puţin. Sufere mult de fusicladtu
(o boală a poamelor — ciupercă), din care
cauză trebue adeseori stropit eu soluţlune de
Bordeaux.*) Fructul e mare, eu multe dungi;
coloare galbină, spre soare puţin roziu. Miezul
e fraged, mustos, gust aeruţ, eu aeeent (puţin)
de fragă. Poate fi eonseruat până în Martie.
' lonathan.***)
Abia sunt eâţlua ani de când acest măr
a inuadat (năpădit prin) pepinierele şi grădinile
din Europa. Ea început numai prin ultrinele
prăuăliilor din oraşele mari se puteau uedea
aceste mere aduse din Canada, astăzi au
inuadat (năuălit) pe pieţele mondiale (lumii)
şl până mai sunt de acestea, nimenea nu se
uită spre altele. Douadă, că sunt şl frumoase
şl întrec în bunătate pe toate celelalte. Fructul
e de mărime mijloele, de formă conică, co­
loarea fundamentală e aurie, pe o parte car-
mlnii, eu uergi întunecate sau chiar de tot
acoperite de un roşu carmin. Miezul aproape
fuzibil (care se topeşte), mustos şi eu aromă
■*) Citeşte : Bordo.
**) Citeşte: ionatan.
80

puţin pronunţată de scorţişoară. Gere pământ

bun şi răuănos, îl prieşte şi în locurile delu­
roase. Pomul formează piramide frumoase.
Merele se eonseruă până prin Aprilie.
Ontario.
E, ca şi lonathan, adus din America de
nord, şi ambele soluri cuprind grădinile şl
pieţele Europei. Ontario produce fructe mari
şt galbene, cu miez îndesat şi gust aromatic,
are deci toate însuşirile de a putea bate so­
iurile mediocre (de mâna a doua) de pe pieţe.
Poate fi exportat uşor şl se ţine până prin Iunie.
Atât Ontario, cât şt lonathan merită să
fie plantate în toate ţinuturile eu climă mal
domoală ale României.
Mărul pătul.
B fala ţinutului deluras din Translluania.
Pomul se desuoaltă foarte încet, produce
cam târziu, dar apoi regulat. Contra gerului
nu e prea simţitor, se împacă eu orice po­
ziţie şi sol, numai să aibă umiditate din abun­
denţă. Coroana trebue adeseori rărită. Trun­
chiul mijlociu e cel mai potrluit, coroana are
totdeauna forma unui glob. Urând a-i da altă
 81

formă, facem ea pomul să nu mal rodească

seci de ani. Reteaatul să se facă lung, altfel
obţinem o eoroană deasă ea o mătură. Ob-
seruând în mal multe ţinuturi ale Transllua-
ntet merit pătuli, am ajuns la eonutngerea
că aceştia sunt de trei (3) specii: uerzi, por­
tocalii şl altele pe o parte roşii.
Deosebirea între aceste tret specii e
destul deibătătoare la ochi şt anume: cele
uerzi sunt ea un glob turtit, de mărime mijlocie,
deja în luna Oetomurie ajung mat deschise,
sunt foarte mustoase şl se pot ţinea numai
până în Noenmrie, mai târziu se ofilesc, se
sbâreese şl îşi pierd aroma cea bună;
cele portocalii au forma conică, sunt
mai înalte decât late, pe o parte galbene ea
paiul, iar pe faţa de eătră soare sunt por­
tocalii şi eu multe steluţe ruginit, întrec în
aromă pe celelalte două specii şl se pot
eonserDa până la finea lui Deeemurte;
cele roşii au forma şi mărimea celor
Derzi, sunt numai pe faţa de eătră soare roşit,
iar pe cealaltă sunt galbene-aburlt, au miez
mat condensat, must şt aromă mat puţină.
S e pot eonserua însă până prin Martie. Toate
tret speciile au defectul că absorb mirosul
6
82

pluniţelor unde sunt ţinute şl al altor luerurt

eu cari, euentual, sunt ţinute împreună în plD-
ntţă d. e. cartofi, uarză, sfecle ete.
Parmen auriu de iarnă.
Cere pământ umed, argllos şt mănos.
In pământ nisipos piere curând. De multe ort
Iarna degeră altoiul tânăr, dacă nu e bine
uărutt. Sufere, pe cum se uede, de multe
desauantaje (scăderi), are însă şl auantaje.
(însuşiri bune) cari îl fac să merite a-l planta:
1 se poate da orice formă, creşte Iute şl
rodeşte curând. Merele sunt mijlocit, au co­
loare aurie eu uergl roşii, mlea fraged şl
foarte aromatic. In piuniţă nu se sbâreesc
şi se pot păstra până prin Februarie. Toamna
să nu rămână prea mult pe pom, fiindcă
atunci ajung făinoase.
Pepping d e London.
Cere poziţie caldă, pământ răDănos şi
mănos. I se poate da orice formă. Produce
multe crengi laterale, din eare cauză coroana
trebue adeseori rărită. Merele sunt de mă­
rime mijlocie, de regulă eu câte cinei dungi,
coaja subţire şt galbenă-aurie, miez fraged
şi aromatic. Poate fi păstrat până prin Aprilie.
 83

Pepping Ribston.
Creşte tute, formează o coroană foarte
largă şt e foarte roditor. 1 se poate da ortee
formă. Dacă e sădit în pământ prea mănos
capătă uşor boala cancerului. Mlădlfele ro­
ditoare trebuese mereu scurtate. Fructul e
destul de mare, de formă conică, eu coaja
fină, strălucitoare, de un galben-deschis,
uneori au#lu şl spre soare eu uergl roşii,
în jurul caliciului şi a codiţei eu puncte şl
pete ruginii. Miezul e îndesat, mai târziu
fraged, eu gust foarte aromatic şi zăhâros.
Din merele acestea se poate prepara un
exeelent uln de masă. S e eonseruă până
prin Aprilie.
Renet Ananas.
Cere loe cald, sol mănos, loe apărat şi
răuănos. In pământ îngrăşat capătă cancer.
S e desuoaltă şt rodeşte curând. Formează
coroană mică, de formă piramidală, poate
fi crescut şl ea pitic şl cordon.
Fructul e mijlociu, cilindric sau ouai.
Are coaje lucie şl fină aurie, eu multe puncte
ruginii. Miez galben-auriu, foarte mustos, aro-
6*
84

matle şt eu gust de utn. S e eonseruă foarte

bine până prin Februarie. E un fruct foarte
căutat.
Renet Baumann.
Pomul se desuoaltă mat tute la început,
după ce a început a rodt, creşte mal încet.
I se poate da orice formă, tulpina mijlocie
e mat potrtuttă, auând coroană mal mult lată.
Rodeşte curând şt bine. Se împacă eu orice
sol şl poziţie, numai să aibă umiditate multă.
Merele ajung o mărime mijlocie, forma şi co­
loarea e foarte uariată, — după loc şi climă, —
coloarea fundamentală galbină-aurie, de multe
ori acoperită de un roşu întunecat sau numai
eu multe uergi de un roşu desehts. Miezul
e îndesat, lipsit de aromă, dar mustos şi eu
gust de uin. Se pot păstra până prin luna
Maiu.
Renet d e Canada.
Formează o coroană foarte mare, de forma
unul glob. Rodeşte târziu, dar abundent; t se
poate da orice formă. Fructul e mare, uneori
foarte mare, prouăzut eu dungi late. Are eoaje
fină, uerde, mat târziu galbenă-portoealte,
spre soare puţin brună, eu puncte şi pete
 85

ruginii. Miezul galben-auriu, îndesat, plin

de must dulce-acrişor, eu aroma utnulut.
Pentru ea pomul să-şi poată desuolta bine
fructele, are lipsă de loc apărat de uânturi,
sol produetiu şi climă mai domoală. Fructele
se pot eonserua până la finea lui Aprilie.
Ftenet Gox Orange (Portocaliul).
E mşi potrlult pentru coroană de formă
piramidală, eu trunehiu mijlociu. Gere pă­
mânt mănos, destulă umiditate şi loc ferit
de uânturt. Înfloreşte târziu. Fructul e de mă­
rime mijlocie, de formă conică turtită, eu
eoaje lucie care după cules deuine galbenă-
aurie, de către soare suflat eu roşu, eUjmulte
uergl şi puncte roşii. Miezul e mai mult găl-
buiu, fraged şi mustos, dulce şi aromatic.
Merele ^pot fi consumate deja în lunile de
toamnă, dar eu toate acestea se pot bine eon­
serua până prin Martie, fără ea săjpiardă eeua
din forma, frumuseţea şi gustul lor delicios.
Renet auriu de Blenheim.*)
Creşte repede şi formează coroană mare.
Gere pământ bun, rodeşte curând şl abun­
*) G iteşte: Renet auriu de Blenhaim.
86

dent. I se poate da orice formă. Fructele

sunt mari, turtite şt eu formă regulată; eu
coajă netedă, de un galben strălucitor, spre
soare eu uergt roşii şl eu multe puncte. Are
miez gălbuiu. Ia început îndesat, mat târziu
fuztbll, plin de must aromatic şl cu gust de
uln. S e poate eonserua până prin Martie.
Renet mape d e C assel.
Un pom foarte potrluit pentru a fl plantat
pe lângă şosele, fiindcă e foarte rezistent,
ellma aspră încă nu l strică, numai să aibă
sol adânc, mănos şi umed. In pământul nl-
slpos rămân fructele foarte miel. In pământ
bun produce curând, abundent şl fructe mari,
uerzl, mai târziu galbene eu uergl roşii; de
altcum eoloarea^fruetelor e foarte uariată;
are gust acrişor. Numai prin luna Februarie
poate fi consumat şl se păstrează până prin
Iunie.
Renetul Champagne (şampanie).
Pomul acesta e unul din cel mai remu­
neratori.' Fructele Iul sunt foarte apreciate,
atât în gospodărie, cât şt în comerţ. De aceea
se şl recomandă a ft eultiuat în mare.
 87

Fttnd sădit în grădină, ea şl pe lângă

drumurile de tară, se împacă eu orice climă
şt în sol nu e alegător. Solul, cât de greu
(argilos) şi umed, nu-1 face să sufere. Fruc­
tele lui, până după cules, sunt tot uerzl şl
nu prea desuoaltă pofta trecătorilor de a le
dijmui. Abia prin luna lui Deeemurie încep
merele a se îngălbeni ea ceara; unele sunt
chiar suflate eu o slabă coloare roşie ştearsă.
Vântul poate sufla mult şt bine căci nu le
poate coborî, fiind bine prinse în coditele
lor. Pot fi eonseruate până în luna Iunie şl
chiar până toamna următoare, fără ea ele
să-şi piardă câtuşi de puţin din aromă şi must.
Condiţia principală, la eonseruare, e ea
fructele să fie eulese cât se poate de târziu;
puţină brumă nu le strică, chiar dacă le
culegem numai din 16—18 Oetomurle (pe la
culesul ulilor).
Pomul creşte puternic, formează coroană
de forma globului. Atât lemnul, cât şi florile,
rezistă bine contra frigului cât şl contra în­
gheţurilor târzii de primăuara.
Renet Tămâios.
Reuşeşte bine în pământul umed, for­
mează coroană de forma unul glob, dar 1 se
88

poate da şl oricare altă formă şl e foarte

producţia în pământ bun. Fructul e de mă­
rime mijlocie, de coloare galben-deschis,
eu multe uergi roşit-întunecate şi multe pete
ruginii, are miez alb-gălbuiu, foarte mustos
şl aromatic. Se poate eonserua până prin
Aprilie, când apoi începe a-şl pierde aroma.
Reuşeşte şi în locurile eu climă mal aspră.
Mărul rozmarin al lui Entz.
Creşte bine în orice loc, poziţte şi elimă.
Rodeşte târziu, dar apoi bine. Merele rezistă
bine uânturllor, sunt mari, gălbul-uerzl, spre
soare roşcate ; au eoaje cureloasă, miez alb
şi îndesat, mai târziu mal moale, eu gust
aromatic, dulee-aerişor. Se poate eonserua
până prin Iunie. Lemnul acestui pom nu e
atacat de cancer.
Smeuriul de Holovous.
Mărul acesta e mult preţuit în Austria,
poate mai mult pentru coloarea lui decât
pentru fineţe. In adeuăr coloarea principală
a mărului e de un roşu- earminiu, eu uergi
întunecate. Miezul e moale, străbătut de co­
loare roşcată, e mustos şi eu aromă foarte
 89

pronunţată de smeură. Fructele, destul de

mart, se pot eonserua până în luna Februarie.
Pomul creşte repede şl înfloreşte târziu. Ro-
deşte mult şt bine, chiar şt în ţinuturile mal
rect.
Sieltin roşu.
In pământul umed nu-i prieşte, act
ajunge curând canceros. Cere sol adânc,
în acela se desuoltă bine şl produce regulat.
Formează eoroanălargă şl astfel cuprinde loc
mult în grădină. De altcum în ce prlueşte clima
şl poziţia locului nu prea alege. Merele sunt
mijlocii, uneori chiar mari, acoperite de un
roşu frumos şi strălucitor, eu miez alb-vier-
zuiu, îndesat, mustos şt eu gust de uin. Se
coace prin Deeemurie şi poate fi conservat
până prin Matu. Lemnul acestuia e foarte
adeseori atacat de cancer.

Mărul nobil de Şouar.

Un pom care se desuoaltă repede, nu e
pretensiu, se desuoaltă în loeuri şl climă
mal puţin prielnice şl nici vânturile nu-i strică.
Fruetul e de mărime mijlocie, uneori mare,
coloarea lui fundamentală e galbenă, dar
90

aproape totdeauna acoperită de coloare roza,

eu uergt de un roşu închis. Miezul e alb,
sub eoaje roşcat, îndesat, Iar mai târziu fu-
zlbll, bogat în must gustos şl aromatic. Se
poate conserua până prin luna Aprilie.
B) Părul
Deoarece părul produce rădăcini foarte
lungi, are lipsă de un «ol mai adânc, fiindcă
el îşi îndreaptă rădăeinele mal mult spre
adâncime. Acestui defect l se poate încâtua
ajuta tăind rădăcina principală, însă nici în
cazul acesta într’un sol, care dela 0.50 până
la 1 m. adâncime e nisipos, să nu plantăm
peri, căci nu uom auea folos de el. Solul
nisipos, uscat sau prea apătos încă nu eo-
respunde. Cel mal potriult e solul argilos-
nisipos-uăros şi puţin răuănos. Pe când so-
lurtle mal fine pretind şi poziţie scutită de
nânturt şl sol gras, soiurile mal puţin nobile
sunt mal puţin pretenţioase.
a) Per! uăratiei.
Untoa8a Amanlis.
Pomul creşte repede, produce coroană
mare şl lată. Reuşeşte în orice sol şi climă,
 91

numai loeul să nu fie umed. B acomodat

pentru orice formă. Perele sunt mart, uerzt-
ruglnll. Cu miezul alb, foarte fin şt eu gust
plăcut. S e coc prin luna Septemurie; dacă
se culeg eu două săptămâni înainte de eoa-
eere, pot fi eonseruate mat mult timp şi
au gust mal bun.
Acavifă.
Păr uâratie, produce curând şi foarte
abundent. Fructele sunt miei, lungurefe, de
coloare aurie, eu miez mustos şi fuzlbll. Se
împacă eu orice sol şi pozifle şl. fiindcă
fructele se coc deja pe la finea lui Iulie, e
mult prefult de tineri şl bătrâni.
Para protel d e vară (Doyenne d ’été)*)
De mărime mijlocie, pe faţa de cătră
soare e roşie, cu gust aromatic şi destul de
mustoasă. Goroanei i se poate da orice formă.
Se coace în Iulie.
Favorita lui Clapp.
Pară de mărime mijlocie, de coloare
galbenă-aurle, pe laturea de cătră soare
*) Citeşte: Doaien dété.
 92

uşop roşcată. Miezul e bogat în must, e

foarte gustos şi eu cât se apropie mat mult
de maturitate, eu atât e mai aromatic. Timpul
culesului începe din mijlocul lunei August,
în locuri mai răcoroase eu 8—10 zile mai
târziu şl se poate păstră cel mult timp de 3
săptămâni. Gere pământ mănos şi loc apărat
de uânturl. Tulpina mijlocie, se potriueşte
pentru piramide sau cordon. Retezatul să
se facă scurt.
Suvenir de Congres.
S e potriueşte numai în locuri răuănoase
şl foarte apărate de uânt, iarna degeră uşor,
lemnul tânăr. Produce fructe foarte mari,
aromatice şl de coloare galbenă. E mai
poţrlult pentru palmetă şi cordon. Se coace
în Septemvrie.
Para lui William.
Ajunge la coacere în luna Septemvrie.
Pomul creşte repede şl formează piramidă
înaltă şl frumoasă. Retezatul să se facă scurt.
Fructul e mare, uneori foarte mare, de eo-
» loare gălbuie, pe faţa de eătră soare de un
roşu desehis; pe fruct se află multe puncte
 93

brune, miezul e alb-gălbui, eu un gust foarte

fin, dulce, de busuioc şi se topeşte în gură.
Perele trebuese culese înainte de a se coace,
altfel deuin făinoase. S e împacă eu orice
climă şl sol. E o poamă de masă de primul
rang.
Para Dr. ]ules Guyot.*)
Fruct foarte mare, de coloare galben-
desehls, eu must abundent şl aromatic. Pomul
e rezistent, produce curând şi mult şl se
împacă eu un sol şi climat mal pufin fauo-
rabil. Reuşeşte în orice formă. De preferat
e însă ea pom pitic. Fructul se coace la
începutul lui Septemvrie.

Tămâioasă mică.
Pom foarte produetio. Se împacă eu o
climă şl sol mai puţin fauorabil. Fructul are
gust foarte pronunţat de tămâioasă, excelent
pentru compot. Pomul formează piramide
foarte frumoase. Fructele se eoe la finea lui
Iunie, până la începutul lui Iulie.
C ite şte : Iiii Qiiio.
94

b) Pepi tomnatici.
Untoasa Iui Gellert.
Mulţi numese para aceasta „Regina pe­
relor din Oetomurle“, Pomul e foarte rezi­
stent contra gerului, se tmpaeă eu un sol şl
poziţie mal puţin fauorabllă (prielnică), for­
mează piramide frumoase.
Fructele sunt mari. de coloare galbenă,
puţin ruginit. Are miezul fuzibil şi foarte
mustos, eu gust aromatic. La coacere de­
plină ajunge în luna lui Oetomurie.
Para murgă.
Creşte, se desuoaltă bine şi rodeşte
chiar şl în ţinuturile cele mai ultrege, numai
să nu ducă lipsă de apă. Retezatul să se
facă scurt. Fructul e de mărime mijlocie,
eu coajă fină, dar aspră la pipăit, de coloare
uerzuie-galbină eu multe puncte ruginii.
Miezul alb, mustos şl cu gust de tămâioasă.
După cules fructele pot fi ţinute 2—3 săp­
tămâni. S e coace prin Oetomurle.
Para decanului d e toamnă.
lată un pom care e foarte rodnic atunci
când e altoit în gutui. Când e altoit în pă-
 95

dure( formează trunehlu şt coroană prea

înaltă şt ua trebui să aşteptăm prea mult
şt rodirea lui. Cere loc scutit de uânt şl
cald. Fructele sunt mart, galbene, pe o parte
roşcate; nu sufere de fustcladlu şt acesta
e un mare câştig 1 Miezul se topeşte în gură,
e foarte aromatic şt gălbuiu. Pomul se mul­
ţumeşte eu sol şt mat sărac, dar umiditatea
să nu-l lipsească. Fructele se eoe la înce­
putul lut Nbemurie.
Para lui B o se.
Un păr care poate fl culttuat eu succes
în oricare regiune eu climă aspră. Formează
piramidă largă. Rodeşte târziu, dar apoi
rodeşte regulat în tot anul. Fructele sunt
mari, auând forma unei eureubete de coloare
uerde- deschis, eu multe pete ruginit sau bron­
zate, au un gust aromatic şt foarte mustoase.
Se coaee prin Oetomuvie—Noemvrie, în care
timp formează coroana pletelor de poame.
Luisa bună d’Auranehez.*)
E o pară de mult cunoscută. Lemnul se
desuoaltă foarte repede, formează ptramtdă
*) Citeşte: Auranşe.
96

frumoasă şt rodeşte foarte abundent. Rete­

zatul coroanei să se facă scurt. Fructul e
mare, eu eoaje lucie uerde- gălbuie, spre
soare eu dungi roşit sau jumătatea întreagă
roşte. Miezul alb-gălbul e foarte fin aromatic
şl dulce. Se culeg de pe pom numai dupăee
s’au copt perele cart apoi pot fi păstrate
încă 4 săptămâni. Pomul cere pământ gras.
Perele se coc la începutul lui Oetomurle.

e) Peri iernatici.
Untoasa lui Clairgeau.*]
Fruct mare, uneori foarte mare, până e
pe pom are coloare Derzuie, spre soare
roşcată, mat târziu deutne galblnă şt de un
roşu strălucitor, eu pete mari ruginii. E o
pară de primul rang, trebue însă la timp
potriutt culeasă, fllndeă dela aceasta depinde
(atârnă) bunătatea. Pomul trebue să aibă pă­
mânt bogat în substanţe hrănitoare, loc cald
şt ferit de uânt şt secetă 1 Creşte încet, dar
produce curând. Para are miez fin, alb, plin
de must aromatic. Se coace dtn Oetomurle
până în Deeemurte.
*) C iteşte: Glergo.
 97

Untoasa d e Diel.*)
Pomul cere pământ gras şl răuănos; să
fie apărat de cânt, mai ales dacă are trun-
chiu înalt. Ael apoi se desuoaltă bine şl
produce abundent. Retezatul să se facă
scurt. Mlădiţele roditoare să ne ferim a le
scurta, fiindcă acestea de regulă tot spre
uârf poartă mugurii roditori. Para are eoaje
uerde-gălbule, spre soare aurie eu multe
pete ruginit. Miez alb-gălbui eu gust esee-
lent şi plin de must. Fructul poate fi păstrat
in pluniţă curată până prin Ianuarie.
Untoasa de Hardenpont.
Pomul creşte iute, formează piramidă
înaltă eu coroană rară. I se poate da orice
formă, cere însă pământ gras, apărat de uânt,
loc cald şi răuânos. E foarte roditor, sufere
însă mult primăuara din cauza răcelilor târzii,
fiind florile foarte simţitoare. Retezatul să
se facă lung. Fructul e mare şl de formă
neregulată. Are coloare uerde-gălbule, spre
soare puţin roşcată. Miez alb-gălbui foarte
fin, mustos şl eu gust aromatic. E una dintre
perele cele mal de ualoare. S e coace prin
Deeemurie—Ianuarie.
*) eite şte : Dtl. 7
98

Untoasa Liegel.
Formează piramide frumoase. Pomul.,
nefilnd prea simfitor, se desuoaltă bine şt
între împrejurări mal puţin prielnice se mulţu­
meşte eu o climă şt mal aspră şl pământ
mai puţin gras, numai să nu ducă secetă.
Retezatul ulăstarelor să se facă lung şt
coroana prea deasă să fie mereu rărită. In
deosebi se recomandă pentru plantarea şo­
selelor.
Para e de mărime mijlocie, galbenă-
uerzuie, eu multe punete şt pete ruginii; are
miezul alb-gălbui foarte mustos, se topeşte
şl eu aromă plăcută de tămâioasă. Ea eoa-
eere deplină ajunge în luna Deeemurie.
Para protei, iernatică. (W interdeehansbirne,
Doyenne d ’hiver.)
Un păr eare, plantat fiind într’un loc cald,
apărat de Dânt, sol gras şl destul de umed,
produce cele mai mari pere. Eemnul creşte
iute şl formează piramide frumoase. Mai
potriuit e trunchiul mijlociu sau chiar pitic.
Perele sunt de un Derde închis, foarte mart
eu multe punete ruginit, miez fuzibil, aro-
 98

matle şl eu gust plăcut-acrişor. Fructe foarte

căutate, fiindcă se pot conserua până prin
luna Martie.
Cireşi şi uişini. %
„Un cireş şi un uişin să nu lipsească
din nielo grădină“ zice firma Ambrosi şi
Fiseher & Go. Aiud, în catalogul pepinierei
pe anul 1930—1931, şi eu drept euuânt. Ace­
stea sunt cele mai scumpe fruete în fara
noastră. Sunt cele mai scumpe, fiindcă sunt
eultiuate mai puţin.
Cireşii şl uişlnii rpuşese în oriee climă,
se împacă eu oriee sol şi la dosurile cele
mai ferite de soare încă produc nestingheriţi.
Cine doreşte să eulttue în grădina sa
astfel de pomi, adreseze-se numitei firme.
Sunt sigur, că orice i se ua trimite, ua fi
bun şi potriuit.
Pruni şi ringlote.
„Prunul e cel mai puţin pretenţios. Bl
reuşeşte, atât în terenuri umede, eât şi în
pământ uscat, sărac şl chiar pietros“. (Am­
brosi şl Fiseher & Comp., Aiud.)
Din acestea aş putea recomanda ur­
mătoarele soluri:
7*
100
A bbaye d’Arton.
Fruct mare, roşu-Diolet, foarte dulee. Se
eoaee în Septemurie.
Arma Spăth.
Pom foarte roditor, eu fructe mari, roşit-
otnete şt dulci. Se coc la finea Iul Sep-
temurte.
Bonne de Bry.
Mărime mijlocie, se eoaee la începutul
lunel August. Bune pentru comerţ.
Hirhe.
Fruct foarte mare, roşu-uânăt, zămos şl
foarte aromatic. Goaeerea în Septenmrle,
Montfort.
se eoaee în August, de masă şl comerţ,
coloare întunecată.
Ontario.
Fruct fin, de desert, foarte mare, galben
închis. August.
Ringlote mari, verzi.
Solu excelent pentru compoturi.
 101

Prun de Bistriţa, pentru toate -scopurile,

asemenea Prunul de Italia, Muşcat de Un­
garia, eu gust dulce şt aromă de tămâioasă.
Prunul timpuriu d e Aiud ş. a. ş. a.
Nueul.
reuşeşte peste tot locul unde nu-l ajunge
răceala târzie de prlmăDară.
Cele mal de ualoare nuci sunt nucile
de Sebeşel, jud. Hunedoara.
Nueul m are din grădină
Moşul l-a sădit.
In umbra Iui dulce, lină
El n’a odihnit.
Nucile lui, dulci şi bune,
Noi le folosim .
F ericire ’n c eia lume
Moşului dorim.
 Tablou
despre timpul eulesului diferitelor poame:
mere şi pere, in ţinutul Transiluan al României

Culesul durează
M E R E
din până la

Astrachan a l b ................... 15 Vil. 1 VIU.

Astrachan r o ş u ............... 15 Vil. 1 Vili.
Ulrglnia r o z ă ............... 16 Vil. 10 Vili.
CharlamoDsky . . 20 Vil. 6 Vili.
Măr oarzăn (Glar alb) . 15 Vil. 5 Vili.
Împăratul Alexandru 6 IX. 16 IX.
Calullle roşu, de toamnă 10 IX. 26 IX
Dungatul de Danzig . . 10 IX. 26 IX.
Bellefleur (Florine) . 1 X. 10 X
B o i k e n ............................... 16 X. 18 X.
Frumosul de Boseoop . 4 X. 14 X.
C ellin l................................... 15VIU. 15 IX.
Gousinot r o ş u ................... 5 X. 15 X
 103

Culesul durează
M E R E
din până la

G r e ţe ş ti............................... 10.X, 15 X.
Calullle alb, de iarnă . . 15 X 20 X.
lonathan............................... 10 X 20 X.
O n ta r io ............................... 10 X. 20 X.
Mărul ţjătul ................... 5 X. 10 X.
Parmen auriu, de iarnă 5 IX. 20 IX.
Pepping de London . . . 5 X. 10 X
Pepping R ib sio n ............... 1? IX. 28 IX.
Renet Ananas . . . . . 20 IX. 8 X.
Renet B a u m a n n ................ 1 X 18 X.
Renet de Canada (Ram-
bour, de P a ris )................ 10 X. 17 X.
Renet Gox Orange . . . . 15 IX. 20 IX.
Renet auriu de Blenheim . 2 X. 10 X.
Renetul de şampanie . . 16 X 18 X.
Renet mare de Gassel . . 9 X. 18 X.
Renet tă m â io s................... 10 X. 18 X.
Rozmarin, al lui Entz . . 14 X. 17 X.
Smeurlul de Holouous . 20 IX. 6 X.
Stettin r o ş u ....................... 25 IX 6 X.
Mărul nobil de Şouar . . 10 X. 15 X.
104

Culesnl durează
P E R E
din până la

Untoasa Amanlis . . . . . 8 Vili. 20 Vili.

A e a u tţă ............................... 10 Vili. 20 Vili.
Para protel, de oară . . . 15 VII. 20 Vll.
Fauorlta Iul Clapp . . . 6 Vili. 20 Vili.
SuDenir de Congres . 10 IX. 20 IX.
Para Iul Wtlllam, de toamnă 15 Vili. 5 IX.
' Para Dr. ]ules Guyot . . . 20 Vili. 30 Vili.
Tămâloasa m le ă ............... 20 VI. 30 VI.
Untoasa Iul Gellert . . . 3 IX. 20 IX.
Para m u r g ă ....................... 20 Vili. 15 IX.
Para d e c a n u lu i............... 29 IX. 16 X.
Para Iul B o s e ................... 25 Vili. 15 IX.
Lulza bună d’Auranehez . 5 IX. 2 0 IX.
Untoasa Iul Glatrgeau . . 10 IX. 23 IX.
Untoasa Iul D ie l ............... 15 IX. 29 IX.
Untoasa lui Hardonpont . 1 X. 16 X.
Untoasa Iul Blegel . . 20 IX. 10 X.
Para protel, de Iarnă . . . 14 X. 17 X.
 105

Vinul de mere şi pere.

La facerea Dinului din poame urmâm
aproape aceeaşi procedură ea şl la facerea
Dinului din struguri. Singura deosebire e
numai în manipularea mustului. E ştiut, că
poamele conţin mal puţin zahăr decât stru­
gurii şt tocmai din cauza aceasta, mustul
stors din mere şl pere, e mal expus oţătlrel.
Sp re a preîntâmpina oţătlrea, trebue să
eDităm, după putinţă, uenlrea în contact a
mustului eu aerul.
Merele cele mal potrlDlte pentru fa­
bricarea Dinului (din ţinutul transilDan) ar
fi următoarele: merele Dtnete, pătule, de
şoDar, renetul, mere de Kassel, parmenul
auriu ete.
Perele mal potrlDlte sunt acelea cari
conţin mal mult tanln şt prin urmare sunt mat
puţin gustoase la mâncare. Cu cât perele
sunt mal dulci şl mal untoase, cu atât sunt
mai nepotriDite şi dau Dinului un gust ne­
plăcut, fără aromă (buchet) şl clocit. Contra
acestor Ineonoenlente ne-am putea ajuta
punând la 1 HI. must câte 5—6 grame tanină,
uată din farmacie.
 08

Mustul extras numai din pere nu e bun

pentru D in , de aeeea acesta trebue amesteeat
eu must de mere de 3-ort mal mult ea eel
de pere.
Merele Iernatice le culegem totdeauna
târziu, cam pe la culesul strugurilor, le punem
grămadă, unde să stea 10—15 zile spre
a asuda şl a le grăbi astfel coacerea de­
plină (desDoltarea zahărului), apoi procedăm
la sdrobirea lor eu ajutorul unei maşini anume
construită spre scopul acesta.
Boştlnele obţinute din poamele sdrobite,
se păstrează timp de 12 ore într'un local eu
o căldură de 19 grade C. şi numai după acest
Interual se storc. Astfel uom obţinea un must
mai gustos şl mai aromatic, fiindcă în urma
fermentaţlunei lente, materiile odorante, nu
dispar, el rămân în must.
Ea 150 kgr. boştine mal putem adăuga
6—8 litri de apă eurată. In cazul acesta
storsul oa reuşi mai bine. Bine să aoem însă
de grijă ea apa să nu fie feruglnoasă. In
cazul acesta, tot mustul s’ar înnegri şl ar
deueni fără ualoare. Ea teseuire folosim
oriee teasc de care ne folosim la teseuirea
strugurilor.
 107

Boştinele fermentate pot fl întrebuinţate

şl la fabricarea rachiului.
Mustul îl introducem în butoaie curate
şl puţin afumate eu pucioasă. Localul, unde
ţinem butoaiele, să albă temperatura de
16—19 grade C., aci durează fermentaţiunea
mustului 5—6 săptămâni.
Acidul carbonte, ce se formează în timpul
fermentaţiei, trebue să se ellmlneze din bu-
toiu fără eb în locul lui să poată intra aer.
Spre scopul acesta folosim aşarnumltele
adopuri de fermentare“. îndată, după lim­
pezire, mustul se trage (mută) în alte butoaie,
puţin afumate cu pucioasă şi apoi se astupă
bine.
Vinul de poame trebue mereu cercetat
şl umplem butoaiele în continuu ea să nu
prindă floare de mueegatu.
A două tragere se face prlmăuara. Uinul
turbure se poate limpezi eu spuma a 3—5
albuşuri de ouă.

Vin din eoaeăze de grădină

(din strugurei).
La fabricarea utnulul din coacăze de
grădină urmăm ea şl la extragerea mustului
108

din merele coapte, ad ecă: după sdro-

blrea coacăzelor ajunse la deplină eoaeere,
stoareem mustul dtn ele eu ajutorul unui teasc
de lemn. Apoi, după adăugirea de apă şt
zahăr la acel must, lăsăm să fermenteze.
Pentru o mai bună înţelegere, să ne
explicăm şl anume: Mustul de coacăze con­
ţine, de regulă 2.1°/0 acizi şt 6°/o zahăr; un
uin bun de struguri conţine numai 0,6—0,8%
acizi şl 18—30% zahăr. Şi acum, ea să obţinem
şl din coacăze un utn bun, trebue să diluăm
(să lungim] acreala prea mare, adăugând
apă la must, iar lipsa de dulceaţă o suplinim
adăugând zahăr.
Deci, ea să obţinem un vin bun d e m asă,
adăugăm la 1 Itr. must de coacăze 2 Itr. de
apă şl 75 dgr. zahăr.
Casă producem un uin de desert, adăugăm
pentru fiecare 1 litru must 2 litri de apă şi
1 kgr. zahăr.
Mustul astfel preparat îl punem într’un
butoiu curat, ea să fermenteze. Fermentarea
se face în 6—8 săptămâni şl atunci poate fi
extras de pe drojdie în alt uas. In prtmăuara
următoare tragem utnul în sticle bine astupate.
 109

Ael p o a te ft ţinut tim p de m a t mulţi a n t şl ne

D om e o n o tn g e eă eu e â t uinul e m a t ueehlu,
cu a t â ta e şi m a t bun.

Lucrările
ce trebuesc săuârşite in pepiniere, precum şi în grădina
de pomi în decursul anului.

Însemnarea acestor lucrări, întru eâtua

în ordine calendaristică, e foarte importantă
pentru orice conducător de pepinieră şl po-
mieultor, fiindcă mereu atrage atenţiunea
acestuia asupra timpului în care diferitele
lucrări trebue să fie săuârşite.
Modul cum aceste lucrări trebuese
executate, e descris în prezenta broşură, de
aceea uoiu repeta ael numai numirile lucră­
rilor şl anume:

Dela începutul lui Ianuarie până la mijlocul

lui Februarie.
Culegem mlădiţele (sureeii) de altoit şi
le eonseruăm într’un loc apărat de soare şl
de Dânt, aeoperindu-le pe jumătate eu nisip
umed sau cu pământ. Stratificăm sâmburii
de mere şi pere. Rigolăm şl gunoim (dacă
permite timpul). Reulzuim toate uneltele de
grădinărit: ascuţim cuţitele de altoit, fere-
110

străul şi hârletele le ungem, ea să nu prindă

rugină. Apărăm altoit contra iepurilor prin
astuparea găurilor din gardul în jurul gră­
dinii sau, dacă altoit sunt în câmp deschis,
îl îneunjurăm eu împletitură de sârmă. Să
uăruim altoi! până în coroană eu lapte de
uar căci acesta îl apără contra degerărll;
la pomii cel bătrâni radem jos muşchiul de
pe trunehiu şt numai după aeeea-i uăruim;
în felul acesta pustiim mulţimea de Insecte,
cari au căutat refugiu contra frigului în ere-
păturile scoarţei pomilor. Cuiburile de omide
de prin crengi le adunăm şl le ardem. Orice
frunză uscată de pe pom, o culegem, fiindcă
acelea seruese de adăpost insectelor. Sco r­
burile pomilor bătrâni să le astupăm eu
„cement d e p o m i pe care îl facem ame­
stecând pământ galben eu baligă de Dacă
şi eu puţină cenuşă sau uar. In luna aceasta
să ne ferim a sădi altoi, pomi mal bătrâni
însă pot fl mutaţi dintr’un loc într’altul, auând
grijă să nu oborîm grămada de pământ în­
gheţată pe rădăcini.

De la mijlocul lui Febru arie până la fin ele

lui Martie.
Putem altoi „în m â n a meri, peri, cireşi,
iar în timp prielnic altoim cireşi în peplnteră.
Puleţii sălbatici îi adunăm şl clasificăm.
Scoatem altoit meniţi uânzărei şi îl împa-
 llt

ehetăm. Retezăm altoit din grădină şi să-

mânăm sâmburii ţinuţi în eutti deschise ase­
menea şl cei stratificaţi îi controlăm şi, la
timp potriuit, îi sămănăm. Adunăm legăturile
oeulaţilor şi — pe cei prinşi — îi scurtăm
până la 10 cm. deasupra ochiului. In timp
urât, altoim în mână. Pomti îi curăţim de
liehene şi muşehiu. Săpăm şi gunoim pentru
promouarea creştere! lemnului pomilor, cart
au prea mult lemn roditor.
Dela finea lui Martie până la prima Mairn
Nobilităm pădureţii din pepinieră. Sădim
altoi. Rărim puleţil cari, euentual, au fost să-
mănaţt prea deşi şl pliuim straturile de bu­
ruiană. Curăţim altoii de euentualele mlădiţe
laterale. Altoim sub coajă. In timp secetos
acoperim pământul din jurul altoilor eu gu-
noiu păios sau cu pleauă, spre a împiedeca
uscarea. Retezarea altoilor trebue terminată.
Reparăm şl aşezăm din nou „ehim irurile“
de eleiu pentru stârpirea insectelor, cari
de acum încep a căuta hrană. Contra bolilor
de pe frunze, stropim altoii şi pomii eu „so-
luţiune Bordoleză“, înainte de înmugurire o
facem de 4°/0. tar după ce a dat frunza tâ­
nără numai de 1°/0 tărie, iar uara poate fi
de 2°/o- Dacă acestei emulzluni adăugăm şi
puţină „floare de sulf“ (pucioasă sdrobltă
mărunt), putem stârpi toate insectele. Stro­
pirea să se facă din 4—4 săptămâni.
112

Dela începutul lui Maiu până la începutul

lui Iunie.
Sureeii nobili îl legăm de „cep“ pentru
a creşte drepţi. Legăturile altoire! din prl-
măuară le desfacem. Trunchiul altoilor îl
curăţim de euentualele rămurele sălbatice.
Contra păduchilor de frunză stropim altoit
eu emulztune de săpun. Putem executa şi
oeularea eu mugurul crescând.

Dela începutul Iui Iunie până la finea lui Iulie.

îndepărtăm eepli de cari am legat ra­
mura conducătoare a altoiului resp. a oeu-
lanţului. îndepărtăm crengile laterale prea
groase. Dacă e timpul umed, putem începe
oeularea de toamnă. Deslegăm legăturile
oeulanţllor eu „mugurul crescând“. Pltutm
buruiana.

Dela finea lui Iulie până la începutul lui

Septemvrie.
Oeularea e în tolu. Adunăm eu grijă
poamele căzute şt le ntmielm, stârpind
astfel omidele cari au cauzat căderea lor.
Săpăm şl pliDim buruienile. Qunoitul de
toamnă, pentru promouarea mugurilor de
floare.
 113

Dela începutul lui Septem vrie până la înce­

putul lui Octomvrie.
Slăbim puţin legăturile oeulanţllor. Euen-
tual oeulăm din nou ee nu ne-a reuşit mal
’nalnte. Facem gropile pentru plantarea de
toamnă. Curăţim muşchiul şl lieheneie de pe
trunehlu.
Dela începutul lui Octomvrie până la finea
lui Noemvrie.
i

Văruim trunchiul pomilor. Adunăm sâm­

buri. Legăm ehtmlrurl de ele.lu pe pomi.
Începem rigolarea în grădtnă. Sâmburii să-
mânaţi îi acoperim bine. Gunoim.
Dela finea lui Noemvrie până la începutul
lui Ianuarie.
Gontlnuăm eu sădirea de toamnă. Apărăm
altoit contra Iepurilor. Controlăm pătulurlle
de poame în ptuniţă şl îndepărtăm pe cele
putrede şl facem planuri pentru ulitor.
 Tabela de materii,
Pag.
1. P răsirea p o m i l o r ................................................. 6
2. A ltoirea: O e u la r e a ................................................. 9
3. Al toirea în des picătură . . . . . . 12
4. Altoirea sub c o a j ă ................................ . 14
5. Gopularea 16
0. Form area trunchiului a l t o i l o r ......................... 18
7. Cum se scot altoii . .............................. 26
8. Plantarea pomilor 27
9. Însemnarea locului de plantat sau însemnarea
distanjei dela pom la p o m .................................28
10. Pregătirea altoilor înaintede sădire . . . 30
11. Plantarea p r o p r i u - z i s ă ..................................... 32
12. Tratarea altoilor peste uară . . . . . . 35
13. Îngrijirea altoilor ...................................................35
14. R etezarea a l t o i l o r ...................................... . 36
15 R etezarea de p rim ă u a r ă .............................................37
16. R etezarea şi gunolrea detoamnă . . . . 42
17. C eara de altoit ....................................................... 44
18. Gunolrea p o m i l o r ................................................. 46
19. Cauzele nerodirei pomilor şi com baterea a c e ­
stor cauze . . . . 47
20. C ele mai însemnate boale ale pomilor şl com­
b aterea l o r .............................. . . . 51
21. Tăciunele ........................................... 51
' 22. Cangrena ( c a n c e r ) ......................................................... 52
23 G ă l b i n a r e a ............................................................. 53
24. D egerarea . 54
25. Pătarea p o a m e l o r ......................................................... 54
20. Duşmanii p o m i l o r ......................................................... 54
21. Prietenii pomilor . . ............................ 61
 115

P og.
28. Reguli pentru cultura pomilor . 63
29. Distanţa între altoi . . . . b5
30. Înlocuirea pomilor bătrâni . . . . 65
31. Îngrijirea altoilor şi a pomilor bătrâni 66
32. Gunoirea pomilor ......................... 67
33. Realtotrea pomilor improprii 67
34. întinerirea pomilor bătrâni . . . 67
35. R ecoltarea p o a m e l o r ............................... 68
36. Mărul, în general . . . . . . . 72
37. „ Astraehanul a l b ......................... 72
„ Astraehanul r o ş u ......................... 73
„ Dţrginia r o z ă .............................. 73
„ C h arlam o u sk g ............................... 73
„ Oarzen (Glar alb) 74
„ Împăratul Alexandru 74
„ Galuille roşu, de toamnă 75
„ Dungatul de Danzig . . . . 75
„ B ellejleu r (Florine) . . . . 76
„ Boiken . . . 77
„ Frumosul de B oseoop . 77
„ C e l l i n i ........................................... 77
„ Gousinot r o ş u ............................... 78
„ Greţeşti ........................ 78
„ Galuille alb, de iarnă 78
„ lonathan . . . . 79
„ O n t a r i o ........................................... 80
„ Pătul . . . . . . . 80
„ Parmen auriu, de iarnă 82
„ Pepping de bondon . . . . 82
„ Pepping Ribston . . . . 83
„ Renet de Baumann . . . . 84
„ „ » Canada 84
„ „ Cox Orange (Portocaliu) 85
„ „ auriu de Blenheim . 85
„ „ d e Ghampagne 86
„ „ d e G a s s e l ......................... 86
„ „ T ă m â io s ............................... 87
„ Rozmarinul lui Bntz . . . . 88
116

P ag.
Mărul Smeuriul de Holouous . 88
„ Stettiri, roşu .’ . . 89
„ de Şouar . . . 89
38. Părul, în g e n e r a l ......................... 90
P ara : Atnanlls . . . . . 90
„ A e a u i ( ă ............................... 91
„ Protei de uară . . . 91
„ Fauorita lui eiapp 91
„ Suuenir de Congres . 92
„ lui William, de toamnă . 92
„ Dr. lules Gugot 93
„ Tăm âioasa mieă . . 93
„ lintoasa lui Gellert 94
„ Murgă . . . . - 94
, D e c a n u l u i ......................... 94
„ lui B o se 95
„ Luiza bună d’Auranehez 95
, Untoasa lui Clairgeau 90
„ Untoasa de Diel 9?
„ Untoasa de Hardenpont . 9?
„ Untoasa Liegel . . . . 98
„ Protei, de iarnă . . \. - 98
39. Cireşi şi uişini . . . . 99
40. Pruni şi rin g lo te.............................. 99
41. M u c u l ................................................. 101
42. Timpul cu lesu lu i............................... 102
43. Dinul de m e r e ............................... 105
44. Vin din co a că z ă de grădină 107
45. Lucrările peste an in grădină , 109

3 1! . i s s f 1î ' ! I • ţ ■
J i î sL'.U-'vii / *b L L *U
cum 1?a. l ts4u
 Q €3-€3€3€3-€30Q €3€3EK 3€3€3€3ţ
Datorînţele bunului român.
I. Ce este Asoclaţlunea „Astra“ ?
B e e a mat m are şt e e a mat u eehe soeie-
tate rom âneaseă din Ardeal, pentru răspân- ,
dtrea eulturit în sânul poporului român. jj]

II. Ce a făcut şl va face Asociaţlunea ?

1. A ajutat în timpuri grele, eu b u rs e, ttnertt
români la înuătătură de earte şt de meserii.
— 2. A înfiinţat o b ib lio tec ă cen trală în Sibiu.
— 3. A «înfiinţat un Muzeu minunat, cuprinzând
mai a les lucruri făcute de harnteele ţărance
române, dar şt alte eelea. — 4. A tinut zeci
de mii de eon/eren/e poporale lă sa te şi la
oraşe: — 5 A înfiinţat eu rsu ri pentru analfa­
b e ţi (neştiutori de earte). — 6. A înfiinţai băn ci
p o p o r a le ş i eo o p era tiu e. — 7. A tipărit, în zeci
şi zeci de mii de exem plare, cărţi d e înuătă­
tură ş i p e t r e c e r e pentru p o p o r . — 8. Tipăreşte
reuista vTransiluania“. — 9. A înfiinţat d esp ă r-
tăminte, cercu ri eulturale, b ib lio teci p o p o r a le
la sate. — 10. A a|utat construirea de C ase
nafionale. — 11. Ajută tipărirea unei biblioteci
pentru cărturarii eu şco a lă mat m are (de către
Secţiile „Astrei“ din d u j).

III. Ce trebue să facă orice Român bun?

1. S ă se în scrie m em bru la Asoeiajiune
(membru fondator 1000 B ei, membru pe utafă
500 Bei, membrii aetiut 50 B ei). — 2. Cărturarii
eu ştiinţă de earte mai multă să aboneze re­
uista „Transiluania“ şi s ă cumpere cărţile tipă­
rite de Secţiile „Astrei“. A ceştia; şi apoi lumea
dela sate să cu m p ere broşurile din Biblioteca
poporală a „ Asoctaftunit“ (fiecare co a lă de tipar
de 16 pag. 1 Beu, 50 co aie eu 800’pag. 50 Bei)
f€ 3 e O £ K H 3 Q Q iQ € H H 3 E H 3 Q a [
 Să iubiţi 'Asoctaţiunea „Astpa“ — cetitori
români ai acestei cărţulii 1
Daeă iubiţi Asoeiaţlunea aeeasta, să ştiţi
că lucraţi pentru propăşirea noastră, a tu­
turora!
„Astra* urea o ţărănime sănătoasă, de­
şteaptă, urednieă, eu gospodării Înfloritoare,
eu încrederea într’un uiltor strălucit.
Calea „Astrei“ duee spre mântuire 1
Ultimele numere ale „Bibliotecii popo­
rale “ sunt »următoarele:
Nr. 245. Cămin pustiit, piesă teatrală în
3 aete, de Sabin Q. Truţia.
Nr. 246. Fire de nalbă, poDestlrl, de
Sabin Q. Truţia.
Nr. 247. P oesii patriotice. Culegere al
eătuttă de Ion Breazu şl Ion Chinezu.
Nr. 248. Din vieaţa sfinţilor. Vteaţa celui
dintre sfinţi părinţi a părintelui nostru loan
Gură de aur, patriarhul Constanttnopolulul.
Nr. 249. Creangă Ion. „Soacra eu tret
nurori“, „Dăntlă Prepeleac“. „Capra eu tret
iezi“.
Nr. 250. Povestiri de loan Pop Rete~
ganul, cu o prefaţă de Octavian Qoga.
Nr. 251. Calendarul pentru p o p or al A so-
eiaţiunii, pe anul 1939, întocmit de Horia
Petra-Petrescu.
Nr. 252—253. D espre cărţile funduare ş i
întabulări de Dr. Vaier MoldoDan, adaptată
legilor în utgoare, de Dr. Salvator furca.