Enigma Otiliei

George Calinescu

Opera literara, Enigma Otiliei de George Calinescu, aparut in perioada interbelica, in anul 1938, este
primul nostru roman citadin modern, obiectiv, de tip classic si balzacian.

Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu mai multe personaje principale, cu mai
multe conflicte şi planuri narative. „Enigma Otiliei” este un roman realist, obiectiv, balzacian.
Este realist prin prezentarea veridică a evenimentelor, prin precizarea indicilor temporali şi spaţiali, prin
tehnica detaliului: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele 10”, Felix Sima
soseşte în Bucureşti. Este un roman  obiectiv prin utilizarea persoanei a III-a, prin prezenţa naratorului
obiectiv, omniscient, omniprezent, heterodiegetic. Perspectiva narativă este una heterodiegetică în
principal, cu viziunea „dindărăt” dar mai avem pasaje în care apare naratorul homodiegetic, Felix Sima,
în ipostaza de martor al evenimentelor. „Enigma Otiliei” este şi un roman de factură balzaciană (după
prozatorul realist francez Honoré de Balzac) prin utilizarea unor motive literare specifice creatorului
francez: motivul moştenirii (averea lui Costache Giurgiuveanu), ideea paternităţii (Moş Costache/ Moş
Goriot), relaţiile familiale conflictuale şi degradate, tehnica detaliilor. Tot amănunţit sunt descrise şi
fizionomiile, coafurile, îmbrăcămintea, gesturile, interioarele şi exterioarele caselor şi străzile.

O primă trăsătură a realismului balzacian este  tipologizarea personajelor. Încă de la început se

profilează prin replici, aluzii , gesturi, ticuri verbale- tipare caracterologice : avarul iubitor de copii ( moş
Costache Giurgiuveanu), “baba absolută, fără cusur în rău” (Aglae Tulea), fata bătrână ( Aurica Tulea),
dementul senil ( Simion Tulea), arivistul, un „demagog al ideii de paternitate”, impostor şi sentimental
( Stănică Raţiu), cocheta ( Otilia), ambiţiosul ( Felix), aristocratul rafinat- “un pesonaj nou” ( Leonida
Pascalopol). Personajele sunt reprezentative pentru o întreagă categorie socială sau umană.

Titlul iniţial a fost „Părinţii Otiliei” ilustrând motivul paternităţii, de factură balzaciană. El a fost schimbat,
enunţând o trăsătură importantă de caracter a eroinei. Otilia este enigmatică iar taina ei este
interpretată în mod diferit de fiecare dintre personaje (relativizarea imaginii), ceea ce conferă romanului
o notă de modernitate.

Tema este evidentiata inca din titlu, care pune accentul pe caracterul imprevizibilal eroinei si care face
din roman o poveste a enigmei feminitatii.