EDUCAŢIE PRIN ÎNVĂŢARE CREATIVĂ

Profesor Cristina URSACHI

Şcoala Gimnazială nr. 28 „Dan Barbilian”, Constanţa

Încurajarea tendinţei de creativitate a şcolarului mic trebuie să constituie o obligaţie morală

a fiecărui învăţător pentru că procesul de învăţământ oferă diverse şi bogate prilejuri de cultivare a
creativităţii. Învăţarea creativă reprezintă o formă a învăţării care are ca scop final realizarea unor
comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului. Printre
obiectivele urmărite de învăţarea creativă pot fi enumerate: formarea la persoanele şi colectivităţile
supuse procesului instructiv-educativ a unor structuri psihice operatorii pentru o rezolvare a
problemelor într-o manieră inovatoare, promovarea şi asimilarea unor tehnici şi metode euristice la
toate nivelurile procesului de învăţământ.
În urma unor cercetări de psihologie îndelungate, s-a ajuns la concluzia că nu există copil
dezvoltat normal intelectual să nu posede un anume potenţial creativ şi că aceste capacităţi pot fi
restructurate funcţional sau optimizate prin influenţe educaţionale adecvate. Ca principiu general,
formarea şi dezvoltarea creativităţii necesită parcurgerea drumului de la simplu la complex, metode
active (problematizarea, descoperirea), cunoaşterea temeinică a posibilităţilor intelectuale, volitive
şi morale ale elevilor, a supleţei sistemului lor nervos, precum şi activităţi de înlăturare a factorilor
care pot frâna, dezvolta creativităţi (timiditatea, teama de a nu greşi, descurajarea, lipsa
perseverenţei).
Învăţând creativ, devenim creativi. Aplicând metodele şi tehnicile de învăţare creativă,
învăţarea nu numai că nu va mai fi un chin, cum se întâmplă să fie adesea pentru elevii noştri, dar
va deveni o „reală” plăcere.
Dată fiind recunoaşterea necesităţii ca şcoala să acţioneze în sensul cultivării şi dezvoltării
potenţialului creativ al elevilor, s-a ajuns la concluzia că, fără să se opună învăţării şcolare clasice,
ea trebuie să promoveze un nou mod de învăţare, învăţarea creativă, adică cea care pune accent pe
învăţarea prin cercetare – descoperire, pe învăţarea prin efort propriu – independent sau dirijat.
Tipuri de blocaje ale creativităţii: 1. Blocaje de tip emoţiona l(teama de a nu comite o greşeală, de a
nu părea extravagant;teama de a risca să fii un „pionier”, de a fi în minoritate etc) 2. Blocaje de
ordin cultural(dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă; „conformism” la
idei vechi, ca şi la cele noi etc) 3. Blocaje de ordin perceptiv(incapacitatea de a se interoga asupra
evidentului;o incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;de a defini a problemă sau refuzul de a
sesiza etc).
Într-un studiu longitudinal amplu la care au participat 300.000 de copii din Statele Unite s-a
constatat un declin al creativităţii odată cu avansarea în vârstă a copiilor evaluaţi. Cel mai mare
declin se înregistrează la copiii de grădiniţă până la clasa a VII-a. Până în anii ’90 creativitatea a
înregistrat o curbă ascendentă. Din păcate în ultimii 20 de ani acest lucru s-a schimbat şi cel mai
probabil sistemul educaţional are o responsabilitate, concluzionează autoarea studiului, Kyung Hee
Kim, publicat de revista Newsweek. Sir Ken Robinson autor, lector şi consilier pe probleme de
educaţie face o critică aspră a sistemelor educaţionale din majoritatea ţărilor lumii considerând că
educaţia pe care o oferă copiilor este ancorată în vechile principii ale societăţii industrializate care
punea un accent exagerat pe partea academică ignorând abilităţile şi competenţele necesare
societăţii actuale: de relaţionare cu ceilalţi, inteligenţă emoţională, imaginaţie, creativitate.
A dezvolta creativitatea elevilor nu este o întreprindere uşoară, dar poate fi plăcută şi ne
poate aduce satisfacţii profunde. În ceea ce-l priveşte pe profesor desigur că presupune mai mult
timp alocat planificării şi evaluării rezultatelor învăţării, presupune încrederea şi curajul de a
improviza şi devia de la plan, de a fructifica oportunităţi neaşteptate de învăţare. Înseamnă tolerarea
incertitudinii şi asumarea riscului că demersul adoptat nu a dat rezultatele scontate. Probabil va
însemna să gândim ca şi Thomas Edison care spunea : “Nu am eşuat. Am găsit 10,000 soluţii care
nu funcţionează”.

Bibliografie:

Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom ,Iasi, 2001;

Gârboveanu, Maria, Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti,1981;
Stoica, Ana, Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti,1983;
Voiculescu, Florea, Analiza resurse-nevoi şi managementul strategic în
învăţământ,  Editura ,,Aramis”, Bucureşti, 2004.