Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria religiei se referă la înregistrările scrise ale ideilor și experiențelor religioase umane. Această
perioadă a istoriei religioase, tipic începe cu inventarea scrisului acum 5000 de ani în urmă (3000 Î.Hr.)
în Orientul Apropiat. Religia preistorică se referă la un studiu de credințe religioase ce au existat înainte
de apariția înregistrărilor scrise. Cronologia religiei este o succesiune comparativă în timp a
evenimentelor religioase.
Termenul de "religie" așa cum este folosit astăzi nu are o traducere pre-colonială evidentă în limbile
non-europene. Daniel Dubuisson scrie că "Ceea ce Vestul și Istoria religiilor au concretizat în urma lor în
termenul de 'religie' este...ceva atât de unic, ce poate fi adecvat numai pentru el și pentru propria sa
istorie"[1]. Istoria interacțiilor altor culturi cu ordinul religios este prin urmare interacțiunea lor cu o idee
ce a fost pentru prima oară dezvoltată în Europa sub influența creștinismului. [2]
Cuprins
1Istoria studiului
2Prezentare generală
3Origine
4Religia organizată
o 4.1Religiile neolitice
5Evul Mediu
6Perioada Modernă
8Vezi și
10Politeism
11Monoteism
12Monism
13Dualism
15Lectură suplimentară
o 15.1Istoriografie
16Note
17Legături externe
Secolul al XIX-lea a văzut o creștere dramatică în cunoștințe despre alte culturi și religii, cât și istoria
progresului stabilizării economice și sociale. Școala "Istoria religiilor" a căutat să țină seamă de această
diversitate religioasă prin conectarea sa la situația socială și economică a unui anumit grup.
De obicei religiile au fost împărțite în etape de progres, de la societăți simple la complexe, în special de
la politeiste la monoteiste și de la nepregătite la organizate. Dar sunt acum afirmații că "ideea că religia
a evoluat de la politeism către monoteism a fost acum discreditată" (p. 1763, Man, Myth & Magic
(Omul,Mit și Magie), 1995)
Origine[modificare | modificare sursă]
Cele mai vechi dovezi ale ideilor religioase datează de câteva sute de mii de ani din paleoliticul
mijlociu și inferior. Arheologii se referă la înmormântări aparent intenționate de arhaicul Homo
sapiens chiar și acum 300.000 de ani ca o dovadă a unor idei religioase. Alte evidențe de idei religioase
includ vestigii simbolice din mijlocul Epocii de Piatră din siturile arheologice din Africa. Totuși,
interpretarea vestigiilor paleolitice timpurii, cu privire la modul în care acestea se relaționează la ideiile
religioase, rămâne controversată. Dovezi arheologice din perioade mai recente, sunt mai puțin
controversate. O serie de vestigii din Paleoliticul superior (50,000-13,000) sunt în general interpretate de
oamenii de știință ca reprezentând idei religioase. Exemple de relicve din paleoliticul superior asociate
cu idei religioase includ omul leu, figurine ale lui Venus, picturi rupestre din peștera Chauvet și ritualul
sofisticat de înmormântare de la Sungir.
În secolul al 19-lea, mai multe teorii au fost propuse cu privire la originea religiei, înlocuind afirmațiile
timpurii ale Creștinismului ca fiind o ureligie. Teoreticienii timpurii ca Edward Burnett Tylor și Herbert
Spencer au propus conceptul de animism, în timp ce arheologul John Lubbock a folosit termenul de
"fetișism". Între timp, savantul în religie Max Müller a teoretizat că religia a început în hedonism și
folcloristul Wilhelm Mannhardt a sugerat că religia în început în "naturalism", prin care afirma explicații
mitologice ale evenimentelor naturale [3]. Toate aceste teorii au fost îndelung criticate; nu există nici un
consens larg cu privire la originea religiei.
Oamenii au început domesticirea culturilor și animalelor în jurul anului 10.000 Î.Hr. în principal
în Orientul Apropiat, dar independent în mai multe locuri din jurul lumii. Inventarea agriculturii în timpul
revoluției neolitice, a fost un eveniment major din istoria umană. Productivitatea crescută oferită de
agricultură și securitatea relativă oferită de surplusurile de hrană au permis acestor comunități să se
extindă. Producția de recolte a dus la apariția primelor sate, căpetenii, state, națiunii și imperii.
Societățile născute din revoluția neolitică erau caracterizate prin densitate mare a populației,
diversificare complexă a forței de muncă, economii de schimb, administrații centralizate și structuri
politice, ideologii ierarhice și sisteme de cunoaștere depersonalizate.
Tranziția de la grupurile de oameni în căutare de hrană la state și imperii a condus la forme mai
dezvoltate și specializate de religie care erau reflecții ale noilor medii sociale și politice. În timp ce
grupuri și mici triburi aveau credințe supranaturale, aceste credințe sunt adaptate la populații mai mici.
Religia organizată a apărut ca un mijloc de asigurare a stabilității sociale și economice pentru populații
mai mari prin următoarele moduri:
Religia organizată servea să justifice autoritatea centrală, care la rândul ei avea dreptul de a
colecta taxe în schimbul furnizării de servicii sociale și de securitate a statului. Imperiile Egiptului
Antic și Mesopotamiei, erau teocrații cu șefi, regi și împărați, jucând roluri duble de lideri politici
și conducători spirituali.[4] Aproape toate societățile statale din jurul lumii au structuri politice
similare, în care autoritatea politică este justificată de aprobarea divină.
Religia organizată a apărut ca un mijloc de menținere a păcii între indivizii fără legături de
rudenie. Grupurile de oameni și triburile constau într-un număr mic de indivizi relaționați. Totuși
statele și națiunile sunt compuse din mii sau milioane de indivizi nerelaționați. Jared Diamond
susține că religia organizată servea pentru a oferi o legătură între indivizii neînrudiți care altfel ar
fi fost mai predispuși la dușmănie. El susține că principala cauză de deces printre societățile de
vânători și culegători este crima.[5]
Religiile oamenilor neolitici oferă dovezi ale unor vechi forme de religie organizată. Așezarea
neolitică Çatalhöyük, din actuala Turcie, era casă a peste 8000 de oameni și rămâne cea mai mare
așezare din perioada neolitică cunoscută vreodată. James Mellaart, care a excavat situl, credea că
Çatalhöyük a fost centrul spiritual din Anatolia centrală.[6] O trăsătură izbitoare a Çatalhöyük sunt
figurinele feminine. Mellaart susținea că aceste figurine bine formate și create cu grijă, sculptate și
modelate din marmură, calcar albastru și maro, sist, calcit, bazalt, alabastru și argilă, reprezentând
a zeitate feminină din rândul Marilor Zeițe. Deși o zeitate masculină exista deasemeni, "... statui ale
unei zeițe feminine depășeau cu mult cele ale unui zeu masculin, care mai mult, nu parea a fi
reprezentat deloc după nivelul VI".[7] Până în prezent, optsprezece niveluri au fost identificate. Figurinele
atent făurite, au fost găsite în principal în zone ce Mellaart le consideră altare. Una, totuși - o
impunătoare zeiță întronată de o parte și de alta de două leoaice - a fost găsită într-o ladă de grâne, ce
Mellaart sugerează că ar putea să fi fost un mijloc de asigurare a recoltelor sau protejare a sursei de
hrană.[8] Textele Piramidelor din Egiptul antic sunt unele din cele mai vechi texte religioase din lume
datând din perioada 2400-2300 Î.Hr. [9][10] Scrisul a jucat un rol major în susținerea religiei organizate prin
standardizarea ideiilor religioase indiferent de timp și loc.
Mișcarea Nouă religioasă (NRM) este un termen folosit pentru a referi la o credință religioasă sau o
mișcare etică, spirituală sau filozofică de origine recentă ce nu este parte dintr-o confesiune existentă,
biserică, sau grup religios.
Religie preistorică
Șamanism
Animism
Cultul străbunilor
Religie tribală
Politeism[modificare | modificare sursă]
Neopăgânism, Reconstrucționismul politeist,
Monoteism[modificare | modificare sursă]
Aten
Istoria evreilor
Neoplatonism
Istoria creștinismului
o Istoria Protestantismului
Istoria musulmană
Sikhism
Monism[modificare | modificare sursă]
Istoria Budismului
Istoria Jainismului
Istoria Hinduismului
Dualism[modificare | modificare sursă]
Zoroastrism
Gnosticism
Istoria Ayyavazhi
Mișcarea Rastafari
Istoria Wicca
Cronologia Scientologiei
Istoria Spiritismului
Armstrong, Karen. A History of God: The 4,000-Year Quest of Judaism, Christianity and Islam (O
istorie a lui Dumnezeu: Căutarea de 4000 de ani a Iudaismului, Creștinismului și
Islamului) (1994) [1]
Bowker, John Westerdale, ed. The Oxford Dictionary of World Religions (Dicționarul Oxford al
Religiilor Lumii) (2007) [3] 1126pp
Eliade, Mircea, and Joan P. Couliano. The HarperCollins Concise Guide to World Religion: The A-
to-Z Encyclopedia of All the Major Religious Traditions (Ghidul HarperCollins al Religiilor Lumii:
Enciclopedia de la A la Z a marilor tradiții religioase) (1999) cuprinde 33 religii principale,
incluzând Budismul, Creștinismul, Jainismul, Iudaismul, Islamul, Shinto, Șamanismul, Taoismul,
Religiile Sud-Americane, religiile baltice și slavice, Confucianismul, și religiile din Africa și
Oceania.
Gilley, Sheridan; Shiels, W. J. History of Religion in Britain: Practice and Belief from Pre-Roman
Times to the Present (Istoria Religiei în Marea Britanie: Practica și credința din timpurile pre-
romane până în prezent) (1994) 590pp